Întrebare: Creatorul îmi vorbește ca și cum ar fi într-o limbă străină. Cum învăț să traduc cuvintele Sale?

Răspuns: Într-o altă limbă, cel puțin putem auzi ce se spune. Dar noi nici măcar nu-L auzim pe Creator. Nouă nu ni se pare că întreaga lume este limba Creatorului.

Credem că lumea se învârte singură, după propriile legi. Cineva ne-a jignit, a țipat la noi și altcineva a făcut ceva bun pentru noi. Nu percepem toate acestea ca influența Forței superioare, lângă care nu există nimic altceva.

Întreaga lume este ocupată cu certuri și politică, ca niște copii mici într-o cutie cu nisip, luptându-se constant unii cu alții. Dar dacă vreau să înțeleg ce spune Creatorul, trebuie să-mi imaginez că tot ce se întâmplă în viața mea vine de la Creator. Suntem doar doi, eu și Creatorul.

Acesta va fi începutul percepţiei mele corecte asupra realității. Eu încă nu o înțeleg, dar tocmai așa mă pot ține de capătul firului care duce la adevăr. În afară de acest punct al unității Creatorului de care mă agăț acum, nu există cu adevărat nimic altceva; nu există nimeni altcineva în afară de El.

Acesta este chiar primul punct din care încep să-L înțeleg. În afara mea există doar Creatorul, o singură forță, o singură autoritate, o singură dorință. Și în interiorul meu, totul a fost creat de Creator, cu excepția dorinței de a-L cunoaște.

Și chiar și această dorință de a-L cunoaște pe Creator a fost, de asemenea, creată de El. Dar în interiorul ei, El mi-a lăsat libertatea de alegere pe care trebuie să o dezvolt. Și atunci eu voi deveni o ființă umană liberă, o creație numită Adam, care înseamnă „similar” (Domeh) Creatorului.

Întrebare: Și ce se întâmplă cu toți acești oameni din jurul meu?

Răspuns: Nu există oameni. Există doar Creatorul. Acesta este punctul de plecare al percepției corecte a realității prin care pot vedea calea. Și apoi va trebui să depășesc diverse obstacole și probleme, să-mi concentrez privirea din ce în ce mai mult asupra Creatorului și să construiesc o relație din ce în ce mai profundă cu El pentru a înțelege cum îmi vorbește.

El mă derutează în mod deliberat, astfel încât să pătrund mai adânc în El și să înțeleg calitățile și metoda Lui. Absorb toate acestea de la El, și prin aceasta mă construiesc după asemănarea cu El.

Din KabTV emisiunea „Viaţă nouă 516 – Întelepciunea Cabala: Dumnezeu si eu, Partea a 2-a” 7.02.2015

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Dacă omul depune eforturi și vede că alunecă înapoi, este un semn că se află în procesul de revelare a unui nou Kli [vas]. Ce înseamnă „înapoi”? I se revelează un vas fără împlinire. Aceasta înseamnă că el a intrat pe linia stângă, revelația unui nou Kli, un nou Achoraim (partea din spate) și continuă să avanseze, dar într-o formă negativă, cu un sentiment și mai mare de gol.

Mai târziu, el va umple acest gol cu ​​corectări și lumini. Aceasta înseamnă pur și simplu că, deocamdată, se află pe linia stângă. Apoi el va intra pe linia dreaptă, iar din alternanța dintre linia dreaptă și cea stângă experimentăm ceea ce numim coborâri și ascensiuni. În realitate, acestea nu sunt nici coborâri, nici ascensiuni; sunt pur și simplu cele două etape ale corectării. Stânga, dreapta, stânga, dreapta; așa avansăm.

În mod natural, când omul se află pe linia stângă, se simte gol și i se pare că se mișcă înapoi. De fapt, el a mers înapoi, a coborât și mai departe de spiritualitate pentru a lua Kelim (vase) de la un nivel și mai de jos.

Mai precis, omul nici măcar nu a coborât; a fost coborât. Acesta este un semn că este în cele din urmă vrednic să corecteze aceste Kelim. Prin urmare, omul care are deja experiență în muncă se bucură atunci când simte disperare, confuzie și o lipsă de claritate în percepţiile sale. El este bucuros să experimenteze stări pe care nu le poate înțelege pe deplin, bucuros chiar și să se simtă pierdut.

Acesta este un semn că i se adaugă noi vase. Cu experiență, ajungem să vedem că acesta este într-adevăr cazul.

Din Lecţia zilnică de Cabala 02/07/26,, Rabaș – Art.21, 1988-Ce înseamnă că Tora a fost dată din întuneric, în muncă

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă omul știe că toate acțiunile sunt îndeplinite de Creator, atunci de ce acest lucru nu îl slăbește? La urma urmei, omul așteaptă o recompensă pentru acțiunile sale.

Răspuns: Omul care există într-o stare de percepţie spirituală înțelege că aceasta în sine este recompensa și nu are nevoie de altă recompensă.

Chiar în clipa următoare, el trebuie să se unească și mai mult cu divinul, să-și ascută senzațiile în căutarea contactului cu Creatorul. Dorința de conexiune cu El este dată omului prin intensificarea influenței luminii înconjurătoare asupra sa; aceasta este recompensa.

Trebuie să înțelegem că avansarea către starea de corectare finală (Gmar Tikun), care include o secvență de stări alternante de lumină și întuneric, este în sine recompensa. Constă în faptul că omul este adus în această stare, i se dă o dorință de spiritualitate și posibilitatea de a-și realiza dorința (Hisaron). Ce este aceasta, dacă nu o recompensă?

Pedeapsa este atunci când omul este ca și cum ar fi lăsat singur și simte că se află într-o stare stagnantă (suspendată). O pedeapsă mai mare este imposibil de imaginat.

Vorbim despre oameni care aspiră cu pasiune la spiritualitate, despre care este scris că sunt evrei, adică sămânța lui Avraam, Isaac și Iacov. Prin ce se diferențiază Avraam de celelalte națiuni? Prin faptul că a devenit Cabalist, L-a atins pe Creator și a dorit să se conecteze cu El. În aceasta constă diferența dintre Avraam și poporul din care provine (orașul Ur al Caldeilor, Mesopotamia).

Adică, poporul nostru este special nu datorită structurii sale genetice, ci pentru că a existat un grup de Cabaliști care s-a separat de restul maselor. Acest grup a ajuns să fie numit Evrei sau Ebraici. „Evreii” (din cuvântul „Yichud”, unificare) sunt cei care caută unificarea cu Creatorul, iar „ebraicii” (din cuvântul „Laavor”, a traversa, a trece) sunt cei care trec prin Machsom.

Acesta este poporul nostru. Dar de îndată ce ei scad de la gradul de Mekubalim (Cabaliști), sunt numiţi Goyim (ne-evrei).

Prin urmare, cel care se află în procesul de ascensiune spirituală acceptă tot ce i se trimite de Sus ca recompensă.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 03/07/26, Rabaș – Art.26, 1990-Ce înseamnă „Nu este nimeni la fel de sfânt ca Domnul, căci nu există nimeni în afară de Tine”, în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Discuții despre Treptele Scării, Partea 176

Există calomnie la adresa unui prieten?

Calomnia este atunci când un prieten  spune în mod repetat lucruri precum: „Omul trebuie să-şi dedice întreaga viață acestui lucru. Poate că vor trece douăzeci de ani până când vei începe să simţi sau să obții ceva. Cine poate face asta? Cine ar alege o cale atât de dificilă?” Acel prieten îți infuzează otravă. Te descurajează. Când îi auzi cuvintele, acea întrebare va continua să-ți răsune în urechi pe tot parcursul căii și nu vei mai putea scăpa de ea. Va trebui să te confrunți constant cu ea. Prin urmare, nu trebuie să ascultăm astfel de cuvinte.

Când un prieten vorbește calomnii, ne slăbește, ne abate de la cale și de la scop și introduce gânduri inutile și distructive. Calomnia lucrează împotriva noastră. Poate că drumul va dura douăzeci de ani, dar în cele din urmă voi ajunge. Dacă mă descurajez dinainte, voi pierde doar câteva vieți, și în cele din urmă, mă voi întoarce în același punct. Prin urmare, nu trebuie să ascultăm astfel de discursuri. Mai mult, dacă există un astfel de spirit în societate, acesta trebuie înlăturat imediat, fără ezitare dacă merită sau nu. Ar trebui pur și simplu să „vomăm” acel om din societate. Omul care tinde să spună astfel de lucruri într-o societate ar putea duce la distrugerea completă a acesteia.

Omul poate provoca mari daune pentru că profită de natura ascultătorilor, ceea ce îi ușurează munca de distrugere. Aceasta este esența calomniei.

Dacă ar acționa împotriva naturii corporale, nu ar putea provoca o distrugere atât de mare. Am văzut deja cât de mult efort este necesar pentru a echilibra forțele binelui și ale răului  din noi. Aceasta înseamnă că trebuie să dezvoltăm un discernământ cu privire la ceea ce vedem sau auzim și la ceea ce permitem în noi înșine. Trebuie să știm când să ne deschidem ochii și urechile și când să le închidem. Dacă auzim ceva rău sau slăbiciune despre noi, este foarte important să părăsim imediat acel loc.

Nu știm cât de profundă ar putea fi influența. Ne gândim: „Voi depăși. Mă voi întări și mai mult.” Astfel de gânduri sunt inutile. Aceste cuvinte rele vor rămâne în noi și se vor întoarce la noi în diverse situații când nu vom fi atât de puternici. Există situații în care, atunci când este necesar, ni se adresează calomnii din interior, dar asta este altceva. A asculta calomnia care vine din exterior este propria noastră alegere și trebuie să ne distanțăm de ea. Prin urmare, este stabilit că trebuie să vorbim constant despre măreția scopului și să exprimăm continuu iubirea și toate faptele bune pe care oamenii se presupune că le fac unii pentru alții în cadrul grupului.

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce se întâmplă când omul începe să studieze Cabala și pornește pe calea apropierii de Creator?

Răspuns: Primii ani, aproximativ după primele șase luni de expunere la înțelepciune, sunt ani de confuzie. Omul rămâne confuză până când încep să apară diverse clarificări și definiții care o ajută să facă față la ceea ce se întâmplă și să aducă ordine și să pună lucrurile la locul lor. Acest lucru necesită timp și poate continua ani de zile (primii trei până la cinci ani). Nu există nicio modalitate de a sări peste această etapă.

Dobândirea unui Kli spiritual nu este ușoară. Este o natură complet diferită. Uitați-vă cât de mult suferă oamenii și cât de mult efort investesc doar pentru a obține ceva în această lume prin Kelim ale lor directe, adică prin dorința de a primi. Luați în considerare cât de dezvoltate trebuie să devină percepțiile, calitățile și dorințele lor și cât de mult trebuie să muncească. Și voi doriți să dobândiți un Kli care nu aparține acestei lumi!

Din Lecţia zilnică de Cabala 29/06/26, Rabaș – Art.9, 1987-Măreția omului  depinde de măsura credinței lui în viitor

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Eu percep fiecare stare care vine la mine așa cum este și vreau să o examinez, indiferent dacă mă simt bine sau rău. După cum se spune: „Tot ceea ce face Creatorul este spre binele nostru”.

Consider aceste stări ca având dreptul să existe și ca venind pentru a mă corecta într-o asemenea măsură încât „Chiar dacă o sabie ascuțită este apăsată pe gâtul omului, să nu disperăm de milă”. Cu alte cuvinte, fiecare lucru este o corectare.

Este clar că acest lucru este ușor de spus, dar noi nu suntem capabili să îl facem în mod constant. La început, ești gata să reziști și să distrugi totul.

La o a doua gândire, începi să te raportezi la situație, să zicem, în mod corect.

Dacă îți amintești că acest lucru a venit la tine pentru corectarea ta, atunci trebuie să te îndrepți către a treia perspectivă: că nu există nimeni în afară de Creator. Și apoi, în acea stare, prin suferință și durere, vei începe să-L revelezi și vei ajunge imediat la simtirea dulceței.

Din Lecţia zilnică de Cabala 07/07/26, Rabaș – Art.28, 1991-Ce sunt sfințenia și puritatea, în muncă

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Diverse evenimente și tot felul de acțiuni au loc în jurul tău. Cum faci distincția între ceea ce aparține lumii materiale și ceea ce aparține lumii spirituale?

Răspuns: Tot ceea ce fac oamenii în lumea noastră dincolo de ceea ce este minim necesar pentru a se susține, în cele din urmă funcționează în detrimentul lor. Totul este considerat o pierdere. Prin urmare, se întoarce la ei sub forma a tot felul de suferințe. Dar ei nu pot face altfel, pentru că nu sunt capabili încă să determine cum ar trebui să se raporteze corect la lume.

Cei în care se trezește punctul din inimă sunt aduși la Cbbala. Ei aud tot felul de sfaturi: „Nu-ți mai pierde timpul cu preocupări deșarte în această lume. Cufundă-te complet în lumea superioară și ocupă-te de această lume doar în măsura în care este necesar. Atunci totul va fi confortabil și bun.” Dar chiar și acestea, omul nu le aude.

De exemplu, avem mulți studenți care se consideră prietenii noștri și, presupuși cabaliști, totuși sunt implicați în afaceri de nivel înalt, tranzacționând și câștigând multe milioane de dolari pe an. Ei aud aceste lucruri, și în același timp, nu le aud. Așa este natura umană.

Prin urmare, este nevoie de un vast câmp de activitate și de mulți ani înainte ca ceva să înceapă să se manifeste în interiorul unui om. Și chiar și atunci, nu depinde de omul în sine, ci de societatea înconjurătoare, de grup și de studiu, cu alte cuvinte, exclusiv de influența luminii superioare asupra sa. Atunci va auzi.

Întrebare: Dar cum poate influența lumina superioară omul, dacă acesta nu se află în ea?

Răspuns: Dar este el conectat la ea într-un fel, sau deloc? Aceasta este adevărata întrebare. Participă el la comunitatea noastră prin acțiunile sale, prin sprijinul său financiar substanțial, prin diseminarea împreună cu grupul sau printr-o altă formă de asistență?

Dar dacă se deconectează de grup și există doar nominal, purtând doar numele, atunci asta este, a trecut la următoarea reîncarnare. Pur și simplu va trece prin această viață până la sfârșit, va trăi restul ei, va muri și apoi se va naște din nou. La un moment dat, va primi din nou „punctul din inimă”. Nu se știe cum îl va pătrunde, în ce etapă a vieții sau în ce fel.

Din KabTV emisiunea „Am primit un apel. Diferența dintre material și spiritual”, 25.09.2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

În timpul unei ascensiuni, unui om i se dă în mod deliberat o anumită măsură de iluminare pentru a putea simți perfecţiunea. Dar aceasta vine la om de Sus, nu ca ceva ce el a câștigat pe cont propriu, și este dată tocmai pentru ca omul să simtă clar calitățile Creatorului și să înțeleagă, cel puțin într-o mică măsură, natura spiritualității. Pe baza acestei experiențe, omul este menit să aprofundeze Tora, studiul, articolele, scrisorile și tot materialul care anterior îi era neclar.

Acum, trebuie să lucreze prin acest material, să îl înțeleagă și să internalizeze cu adevărat ceva din el. În funcție de cât de repede și eficient îl foloseşte și în funcție de dorința lui de a obține beneficii maxime în timpul ascensiunii, va dobândi cunoștințe, simțiri și discernăminte.

Mai târziu, când oamenii sunt în „coborâre”, trebuie să înțeleagă că acum li se dă starea opusă ascensiunii, îndepărtarea de Creator, astfel încât să poată simți cine sunt fără influența luminii înconjurătoare. Dar în orice caz, lumina înconjurătoare îi luminează, astfel încât să poată vedea că nu înțeleg sau nu simt și că se află în întuneric, în îndepărtare și în coborâre. Aceasta este iluminarea luminii înconjurătoare, dar așa cum se numește, în „Achoraim”.

Apoi, în starea de coborâre, omul este de asemenea obligat să lucreze, adică să nu se cufunde în această stare, să nu-și studieze Kelim, deoarece acestea pot fi studiate doar în interacțiunea lor cu lumina.

Dacă, în timp ce încearcă să iasă din starea de coborâre, omul nu este capabil să studieze sau să se angajeze în muncă interioară, ar trebui în schimb să efectueze acțiuni fizice în grup, în bucătărie, nu contează unde. Deși el le efectuează mecanic, cu mâinile și picioarele și nu își poate angaja mintea și inima, aceste eforturi vor fi considerate acțiuni spirituale autentice, în Keli spirituale, deoarece aceasta este cea mai mare exprimare spirituală de sine de care este capabil omul.

Însă când după o perioadă de coborâre, omul primește o iluminare de Sus, nu trebuie să creadă că este rezultatul propriei munci, că el însuși a depășit, a acționat și a atins. I se dă o altă stare de Sus în care trebuie să lucreze, și poate, aceasta este numită ascensiune. Încă nu se știe cu adevărat ce sunt: o ascensiune și o coborâre.

Ar trebui să evaluăm aceste stări nu în funcție de cât de aproape sau de departe suntem de Creator din cauza unei treziri de Sus, ci în funcție de măsura în care prin propria noastră trezire de jos, ne străduim să ne apropiem de El. Se poate ca în timpul unei coborâri dorința omului pentru Creator să fie mai mare decât în ​​timpul unei ascensiuni; atunci coborârea este o ascensiune.

Din Lecţia zilnică de Cabala 07/07/26, Rabaș – Art.28, 1991-Ce sunt sfințenia și puritatea, în muncă

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Discuții despre Treptele Scării, Partea 175

Trebuie să spunem „Binecuvântat fie Creatorul” tot timpul împotriva calui care calomniază?

Nu, nu ar trebui să spunem „Binecuvântat fie Creatorul” tot timpul. Ar trebui să spunem „Binecuvântat fie Creatorul” după ce ne-am examinat pe noi înșine, ne-am confruntat cu acea calomnie și am știut de unde provine, din propriile noastre vase. Când recunoaștem cauza calomniei și o analizăm profund, simțim cât de mult se opune scopului și cum interferează cu atingerea lui. Atunci, putem spune cu adevărat: „Acest discurs calomnios este rău pentru mine, deoarece este rău pentru Creator.”

Prin aceasta, ne unim deja cu Creatorul împotriva acelui discurs și apoi putem ruga Creatorul să-l corecteze. Înainte de a ne uni cu Creatorul împotriva răului, nu-I putem cere să-l corecteze.

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Înainte de fiecare lecţie, omul ar trebui să se gândească: ce voi primi din acest studiu? Această pregătire interioară dinaintea lecției ar trebui să îl pregătească astfel încât, în timpul studiului, să poată gândi corect. Acest lucru este posibil. Omul trebuie pur și simplu să se obișnuiască cu el, și treptat, va deveni natural. Există multe lucruri pe care trebuie să le facem într-un mod foarte simplu, necomplicat, „ca un bou la jug și un măgar la povară”.

De ce ni s-au dat rațiunea și gândirea? Să căutăm și să descoperim singurul lucru de care merită cu adevărat să ne agățăm: să studiem, să examinăm ce ni se întâmplă. Acest studiu ar trebui să ne conducă la concluzia numită recunoașterea răului. Nu ar trebui să mă opun la nimic și nici să mă forțez să fac ceva. Asta nu este de niciun folos.

Trebuie doar să fiu atent la ceea ce face Creatorul cu mine! Din aceasta, încep treptat să înțeleg: cine sunt eu, cine este El, ce vrea El, de ce aranjează aceste lucruri pentru mine și cu ce subtilitate o face. Prin aceasta, ajung încet să cunosc natura.

Cabala este studiul naturii, dar într-un sens mai larg. Include lumea cauzelor, unde totul este conceput și pregătit, și de acolo se extinde la natura noastră, la noi înșine și la mediul nostru înconjurător.

Astfel, studiindu-ne pe noi înșine, așa cum se spune: „Din acțiunile Tale Te vom cunoaște” și „Din trupul meu Îl voi vedea pe Creator”, ajungem să studiem întreaga realitate.

Din Lecţia zilnică de Cabala 07/07/26, Rabaș – Art.28, 1991-Ce sunt sfințenia și puritatea, în muncă

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→