Dacă un om se află într-o stare de coborâre  sau de ascensiune, depinde de modul în care el își evaluează condiția, fie în funcție de realitatea spirituală actuală, fie în funcție de propria atitudine față de acea stare. De exemplu, uit unde mă aflu și încep să-mi amintesc cum ieri am jucat cărți cu prietenii mei, am băut bere și m-am simțit bine și eram fericit. În acel moment, am considerat că acel timp a fost o ascensiune.

Apoi, dintr-o dată, „mă trezesc” și mă întreb: „La ce mă gândesc chiar acum? Unde sunt? În ce sunt cufundat?” În acel moment, încep să realizez că aceasta este de fapt o coborâre. În realitate, putem determina dacă suntem într-o ascensiune sau o coborâre doar în raport cu lumina înconjurătoare. Dacă vrem cu adevărat să evaluăm unde ne aflăm, acesta este singurul criteriu.

Omul poate sta aici pe un scaun, dar totuși el călătorește prin lume în interior. După cum se spune pe bună dreptate: „Omul este acolo unde sunt gândurile sale.”

Dar vorbim despre o situație în care de exemplu, omul este complet cufundat în studiu, dar se chinuie în interior, iar acesta nu este un gând corect. Sau se gândește la chestiuni legate de activitățile sale în cadrul grupului, și nici asta nu este corect. În timpul studiului, el și întregul grup ar trebui să simtă că sunt conectați la Creator prin materialul pe care îl studiază. Aceasta este cu adevărat starea spre care ar trebui să aspire omul.

Din Lecţia zilnică de Cabala 07/07/26, Rabaș – Art.28, 1991-Ce sunt sfințenia și puritatea, în muncă

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Într-o stare de coborâre, cum pot găsi puterea de a mă trezi de jos?

Răspuns: Pentru a permite unui om să facă un efort, o mișcare independentă, acesta este lăsat singur. În loc să fie atras spre scop de o forță de Sus, el este blocat în a-l atinge. Totuși, acest lucru nu începe imediat. La început, omul este ușor ghidat în direcția corectă, ceea ce îi permite să experimenteze și să distingă anumite lucruri, deși într-un mod limitat, de începător.

Brusc, acest lucru este oprit, iar omul are sentimentul că este complet deconectat, cu o dispoziție proastă, el cade atât în ​​viața animalică, dar și în cea spirituală. Pentru ce se face acest lucru? Asta îi dă un sentiment de deșert, atunci când nu știe ce să facă sau unde să meargă. Și nici starea sa actuală nu este bună.

Când omul nu are o stare interioară numită „prezent” sau o lumină înconjurătoare, care strălucește de departe și se numește „viitor”, acest lucru îl conduce la o stare de disperare, la un sentiment de lipsă de împlinire atât din prezent, cât și din viitor. Omul nu se simte capabil să trăiască nici în prezent, nici în viitor.

Se întâmplă acest lucru, pentru a arăta omului în ce stare se află cu adevărat, atunci când nu este îngrijit de Sus. Este posibil să faci ceva în această stare? Aproape nimic. Dar totuși, este posibil să analizezi puțin și să afli în ce măsură este benefic să avansezi cu ajutorul forțelor dăruite de Sus. Cel puțin atât: să le dorești, să le apreciezi.

În cele din urmă, aceste stări îl învață pe om despre adevărata sa stare atunci când nu este „îngrijit” de Sus. De aceea, aceste stări sunt bune, pentru că ele construiesc omul. Altfel, atunci când i se dau tot felul de umpleri și este ademenit – aceasta nu este o mare realizare, oricine ar putea avansa în acest fel.

Din Lectia zilnică de Cabala 06/07/26, Rabaș – Art.6, 1990-Când trebuie omul să folosească mândria în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

 Întrebare: De ce este imperfectă conexiunea oamenilor religioși cu Creatorul?

Răspuns: Baal HaSulam scrie la sfârșitul  Introducerii la Cartea Zohar că poporul Israel nu aparține acestei lumi, iar germanii au simțit cândva acest lucru. Evreii nu sunt o naționalitate, nu sunt un popor, ci ceva irațional.

În Tora, se spune că Creatorul a vrut să dea Tora celorlalte națiuni, dar acestea nu au vrut să o accepte. Apoi El a dat Tora poporului lui Israel, ne-a împrăștiat în întreaga lume și ne-a trimis în patru exiluri, astfel încât să ne amestecăm cu alte națiuni.

În exil, am căzut la nivelul „națiunilor lumii”. Acum, trebuie să ne corectăm, astfel încât Galgalta Eynaim (GE) să fie corectate și numai atunci putem ridica AHP la GE.

Baal HaSulam spune că întreaga națiune Israel este vinovată de neîndeplinirea misiunii sale în lume, de nerealizarea sa ca ghid spiritual. Dar există unii care sunt mai vinovați și unii care sunt mai puțin vinovați.

Iar cei care studiază doar partea exterioară a Torei, neglijând partea interioară, sunt cei care cauzează cel mai mare rău întregii națiuni Israel și lumii în ansamblu.

Din Lecţia zilnică de Cabala 23/06/26, Rabaş – Art.7, 1988-Ce este importanţa Mirelui, ale cărui păcate sunt iertate

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Discuții despre Treptele Scării, Partea 174

Ce este calomnia?

Calomnia este îndreptată doar împotriva Creatorului. Nu se referă la două persoane care vorbesc de rău despre o a treia persoană. În realitate, calomnia este îndreptată doar împotriva Creatorului, deoarece nu avem nicio relație cu nimic altceva decât cu Creatorul. Orice lucru care interferează cu relaționarea noastră corectă cu Creatorul, adică vocea interioară și exterioară din noi care ar putea slăbi sau corupe atitudinea noastră față de Creator, se numește „calomnie”.

De fapt, toate tulburările pot fi considerate calomnie, deoarece toate, fie ele externe sau interne, vorbesc în noi împotriva unicității Creatorului, împotriva „Binelui care face binele”.

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Avansarea spirituală a omului este susținută de lumină; fără ea, nu există nimic despre care să discuţi. Dar ce anume face ca lumina să vină? Fie este o trezire de Sus, iar apoi omul experimentează o stare pozitivă, înălțată, este gata să depună efort și nimic altceva nu contează pentru el.

Fie această lumină vine ca urmare a eforturilor sale de a înțelege importanța scopului. În conformitate cu aceste eforturi, lumina importanței, sau, cu alte cuvinte, lumina credinței, strălucește asupra lui.

Atunci întunericul nu contează pentru el. Chiar dacă, după o altă încercare de a se apropia de camerele interioare, omul se află distanțat de Creator fără a fi câștigat nimic, el totuși îi mulțumește Creatorului. Chiar și atunci când cade înapoi într-o stare animalică, așa cum a fost cazul în multe dintre căderile lui anterioare, el rămâne recunoscător Creatorului, că a primit pur și simplu aceste stări diferite de la El.

Omul nu evaluează aceste stări pe baza a ceea ce posedă sau a ceea ce se întâmplă în timpul fiecărei ascensiuni și coborâri, deoarece el înțelege că a face acest lucru ar însemna doar să își folosească Kelim (vasele) de primire. În schimb, el își evaluează stările în funcție de cât de mult efort poate depune pentru a primi lumina credinței prin propriile eforturi și muncă de jos. Aceasta este evaluarea corectă.

Când omul ajunge într-o stare în care, atât în ​​urcări cât și în coborâri, singurul lucru care contează este ca atitudinea sa față de Creator să nu se schimbe, atunci spunem că omul își umple lumina reflectată, lumina credinței, de jos în sus, în loc să permită luminii să vină de sus în jos.

Aceasta se numește a fi pregătit să dăruiești Creatorului umplându-te cu această lumină, mai degrabă decât să-i permiți Creatorului să o umple. Aceasta este dăruirea omului. Și apoi, în această măsură, Creatorul Se îmbracă pe Sine în om și ei se unesc, iar această uniune a luminii directe și a celei reflectate, îmbrăcate una în cealaltă, se numește lumina interioară.

Rabaş descrie aceste stări dintr-un motiv. Putem observa acest lucru în noi înșine atunci când ne privim unii pe alții – evaluând stările în care ne aflăm: fie cădem, fie ne ridicăm, fie ca grup, fie individual.

Trebuie să ajungem la un punct în care niciuna dintre acestea nu contează pentru noi. Indiferent de starea în care mă aflu – fie că mă ridic sau cad, fie că sunt fericit sau îngrijorat, fie că există sau nu iluminare de Sus – nimic din toate acestea nu interferează, noi trebuie să umplem imediat această Hisaron (lipsă, nevoie) cu lumina credinței.

Din Lecţia zilnică de Cabala 29/06/26, Rabaș – Art.9, 1987-Măreția omului  depinde de măsura credinței lui în viitor

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce ar trebui să fac dacă nu experimentez coborâri? La urma urmei, sunt în cel mai bun grup și am sursele și un profesor.

Răspuns: Dacă totul merge bine pentru tine, dacă studiezi și te simți împlinit de „sfințenia” care vine din respectarea poruncilor, atunci este un semn că nu te străduiești suficient sau că poate depui eforturi fizice, dar nu interioare. Nu cauți atât de profund pe cât ai putea. Și cel mai probabil încă nu ești cu adevărat conectat cu ceilalți. Poți lucra fizic alături de ei tot timpul, dar a fi conectat cu ei înseamnă a vedea în ei ceva ce tu însuți nu ai.

Se pare că îți lipsește o măsură suficientă de invidie. Ești mulțumit cu ceea ce ai: „Slavă Domnului, am ceva. Este minunat. Mulțumesc, Creatorule. Totul este bine. Totul este spre bine. Sunt bucuros și sunt drept.” Atunci operezi doar pe linia dreaptă, iar numai pe linia dreaptă omul nu poate crește pentru că nu dobândește vase noi. Din păcate, aceasta este problema.

Întrebare: Dar nu ar trebui să rămânem mereu într-o dispoziție elevată?

Răspuns: Ar trebui să rămâneți într-o dispoziție elevată, în ciuda contrabalansului constant al părții stângi. De fiecare dată când vi se adaugă Kelim suplimentare, vă trageți spre dreapta. Dar fără linia stângă, ce valoare au toate acestea? Nu puteți crește în acest fel.

Creștem doar atunci când carnea crește, iar aceasta vine din Kelim pe care căutăm să le clarificăm. Deci, ceea ce vă lipsește este o măsură suficientă de invidie. „Combate invidia, crește înțelepciunea.” Nu sunteți invidios pe modul în care prietenii voștri studiază, iau notițe și lucrează. Invidia este esențială, dar trebuie să fie de tipul potrivit. Nu este dorința de a-l doborî pe prietenul vostru și faptul că nu vreți ca el să studieze și să acționeze așa cum faceți voi, ci mai degrabă aspirația de a deveni ca el.

Din Lecţia zilnică de Cabala 02/07/26, Rabaș – Art.21, 1988-Ce înseamnă că Tora a fost dată din întuneric, în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Există muncă în timpul unei ascensiuni și muncă în timpul unei coborâri, iar omul trebuie să încerce să găsească ceea ce este relevant pentru el în fiecare dintre aceste două stări. Dar cel mai important, el este obligat să muncească în timpul unei ascensiuni, deoarece în timpul unei coborâri nu există nimeni de la care să ceară nimic. Omul se poate afla într-o astfel de stare încât nici nu aude, nici nu se poate mișca din locul său, uneori nu doar interior, ci chiar fizic.

Dar în timpul unei ascensiuni, când omul experimentează un influx de forță, nu ar trebui să se bucure pur și simplu de ea, ca și cum s-ar simți bine și ar fi într-o stare de perfecţiune. El trebuie să înțeleagă că aceasta i-a fost dată de Sus, deși nu o merită. Totuși, atât starea de ascensiune, cât și starea de coborâre îi sunt date exclusiv de dragul avansării.

Nu există recompensă și pedeapsă în asta. Nu este vorba că, pentru că am suferit înainte, acum sunt recompensat simțindu-mă bine. Acesta este un gând complet greșit și o abordare incorectă a procesului prin care trecem.

Starea numită coborâre este dată pentru a simți propriile noastre calități, în timp ce starea numită ascensiune este dată pentru a simți calitățile Creatorului. Simțind propriile noastre calități în timpul coborârii și calitățile Creatorului în timpul ascensiunii, trebuie să lucrăm cu aceste două stări și să obținem din ele cel mai mare beneficiu posibil pentru avansarea noastră.

Dacă trecem prin aceste stări fără a le folosi pentru a avansa spre scopul creației, ele pur și simplu trec. Ni se va da o ascensiune și o coborâre o dată sau de două ori, apoi ele se vor opri. Sau vor fi trimise o dată la șase luni sau o dată pe an. Și astfel, anii vor trece.

Totul depinde de cât de intenționat se raportează omul la fiecare stare în care se află, fără să se gândească că i se dă ca recompensă sau ca pedeapsă, ci acceptând-o pur și simplu ca o stare de muncă.

Din Lecţia zilnică de Cabala 07/07/26, Rabaș – Art.28, 1991-Ce sunt sfințenia și puritatea, în muncă

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Discuții despre Treptele Scării, Partea 173

Ce se întâmplă cu gradele anterioare gradului Creatorului?

Toate gradele anterioare gradului Creatorului sunt grade de echivalență de formă, care ne conduc treptat la o echivalență completă. Avem 620 de dorințe și trebuie să egalizăm folosirea fiecărei dorințe cu modul în care Creatorul își folosește dorințele. Aliniem fiecare dorință astfel încât să fie pentru a dărui, ceea ce înseamnă că utilizarea dorinței de către noi devine identică cu utilizarea dorințelor de către Creator.

Creatorul a creat această dorință prin intermediul unei lumini specific, care strălucește corespunzător acelei dorințe. Dacă 620 de lumini ies la iveală de la Creator, atunci fiecare lumină creează o dorință particulară de a primi în noi. Corectăm această dorință la „pentru a dărui”, iar apoi vasul devine ca lumina. Aceeași dorință devine similară cu acea lumină specifică, deoarece dăruiește înapoi conform aceleiași acțiuni.

Prin urmare, avem 620 de astfel de vase care dăruiesc înapoi Creatorului, așa cum Creatorul, prin 620 de lumini, dăruiește în acele vase. Prin urmare, se formează două sisteme în care acțiunile de dăruire sunt identice, denumite „ființa creată devine exact precum Creatorul”.

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Orice face omul în timpul zilei în relație cu oamenii din jurul său prin corpul său și dorința umană, pur și simplu ca om care trăiește în această lume, nu are nimic de-a face cu Tora. Nu are legătură cu progresul spiritual sau cu Creatorul..

În urmă cu zece mii de ani, tot existau oameni în lumea noastră, care nu știau nimic despre Tora sau Porunci. Aveau vieți, o soție, copii, o casă și mâncare. Are asta legatura sau nu cu spiritualitatea? În mod similar, viața noastră obișnuită, care nu are legătură cu Cabala, nu aparține spiritualității. Aceasta este o existență asemănătoare unui animal în această lume.

Nu putem spune că este complet deconectat de lumea spirituală, deoarece totul aici este o ramură. Totuși, vorbim despre dorința de a primi pe planurile mineral, vegetal, animal și uman ale acestei lumi, care progresează treptat spre corectarea finală în ritm propriu, în conformitate cu ritmul general al realității.

Apoi, dorința generală de a primi a tuturor oamenilor a ajuns la o stare în care părți ale sufletului au început să coboare de Sus. O lumină a început să coboare, dezvăluind dorința de a primi, îmbrăcată în toți oamenii.

Când lumina coboară de Sus, apare un punct în inimă. În acest punct a intrat cineva pe nume Avram (după care i s-a dat numele Avraam), care a marcat începutul grupului. El a fost primul care a dezvăluit Creatorul și a inițiat un lanț de discipoli. Dacă nu s-ar fi întâmplat asta, întreaga umanitate ar fi continuat să trăiască fără revelația spirituală, conform ceasului general al universului și al realității.

De la Avraam încolo, omul capătă libertatea de a alege. Pe măsură ce lumina coboară asupra unui om, acesta are oportunitatea de a lua măsuri suplimentare pe cont propriu. Totuși, acest lucru se poate face numai în conexiune cu alte suflete.

Prin urmare, am nevoie de altcineva lângă mine. Nu este suficient să ai pe cineva în America sau Australia; la urma urmei, existau nativi americani pe vremea lui Avraam. Nu am nicio legătură cu ei; Am nevoie de cineva lângă mine, un prieten de la care pot obține o perspectivă și să dobândesc ceva.

Libera alegere constă în primirea suplimentară de Hisaron (lipsă sau dorință) de la un egal, atât în ​​timpul lui Avraam, cât și în timpul nostru. Creatorul i-a spus lui Avraam: „Voi face descendenții tăi la fel de numeroși ca stelele de pe cer”, adică ți-am dat condițiile liberei alegeri. Prin urmare, era necesar un grup apropiat pentru ca unul, în timp ce primeşte percepția de la altul, să poată dobândi dorința acelui om.

Nu funcționează situaţia ca un cabalist să fie aici și altul în altă parte, era necesar un grup, un grup care a ajuns să fie numit evrei (Yehudim). Erau irakieni și perși obișnuiți care au început să fie numiți evrei Yehudim și Ivrim (evrei de la rădăcina „Avru”, adică cei care au trecut la dorința Creatorului). Trebuie să facem distincția între sufletul care se îmbracă într-un om care necesită corectare, și trup.

Din Lectia zilnica de Cabala 02/07/26, Rabaș – Art.21, 1988-Ce înseamnă că Tora a fost dată din întuneric, în muncă

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă cobor la nivelul cauzei, dar nu pot discerne dacă este pozitivă sau negativă, ce ar trebui să fac?

Răspuns: Nu este nevoie să discernem dacă pricina este negativă sau pozitivă, deoarece nu există stări negative sau pozitive. Pur și simplu, percep „rău” sau „bun” în simţirile mele. Dar acest lucru este complet incorect. Fiecare stare are un singur scop: să mă trezească să caut o stare interioară mai profundă.

De ce percepem unele stări ca pozitive și altele ca negative? Acesta este ceva ce oamenii nu pot înțelege. Din moment ce suntem la începutul drumului nostru, majoritatea stărilor sunt percepute ca fiind negative. Suntem afectați de aceste așa-numite sentimente negative, deoarece oamenii tind să caute o cauză: „De ce mă simt rău?” Nimeni nu va întreba: „De ce mă simt bine?”

Faptul este că suntem făcuți din dorința de a primi, așa că nimeni nu întreabă: „De ce mă simt bine?” Dacă omul pune o astfel de întrebare, înseamnă că îi este frică că se simte prea bine. Experiența de viață îi spune că ceva atât de bun nu se întâmplă pur și simplu. Se teme că va trebui să plătească pentru asta.

Poți trezi omul numai prin stări rele și numai mai târziu prin sentimente bune, dar aceasta este deja o Klipa. Acest lucru este și mai dificil, pentru că unuia i se oferă multe lucruri bune, dar nimic din spiritualitate. Cu toate acestea, aceasta este pentru stările mai avansate, astfel încât omul să poată pune întrebarea „Care este sensul vieţii mele?” dintr-o stare bună.

Am totul în afară de Creator, dar am nevoie doar de El, nu am nevoie de nimic în afară de spiritualitate. Este ca un blestem: am multă mâncare înaintea mea, dar nu am nici gust nici apetit pentru ea.

Din Lecţia zilnică de Cabala 23/06/26, Rabaş – Art.7, 1988-Ce este importanţa Mirelui, ale cărui păcate sunt iertate

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→