Întrebare: De ce suntem de acord că unii oameni se angajează în acțiuni interioare, în timp ce alții se angajează doar în acțiuni externe?

Răspuns: De ce ar trebui să fim de acord sau dezacord cu asta? În spiritualitate, nu există un astfel de concept precum acordul sau dezacordul. În spiritualitate, există doar definiția stării în care exist.

Dacă o anumită lumină vine la mine și mă susține într-o anumită măsură, atunci sunt un „hoț”. Dacă o lumină mai mare vine la mine, devin un „tâlhar”. Și dacă vine o lumină și mai mare, devin un „om drept”. Totul depinde de măsura luminii care coboară asupra mea.

S-ar putea să te plângi: „Oh, eu sunt un tâlhar!”, nu te va ajuta deloc, pentru că o stare este o stare. Tu îi poți da doar un nume; nu o poti schimba. Dacă vrei să te înșeli, pune pe ea eticheta „drept”. Nu te va ajuta, deși poate te va face să te simți diferit.

„De ce nu ne opunem acestui lucru? De ce suntem de acord cu asta?” Vorbesc despre starea în sine, nu despre cum ar trebui să reacționez la ea. Indiferent dacă vreau sau nu, fie că sunt de acord sau nu, aceasta este starea mea. Iată cum se întâmplă: omul care începe să se angajeze în partea interioară neglijează aproape complet partea exterioară.

În schimb, există oameni care au studiat Cabala în mod correct, și ca urmare, ei au neglijat poruncile practice. Mai târziu, după ce au uitat ce este adevăratul studiu și s-au întors la un pseudo-sistem, ei încep să respecte poruncile și devin buni evrei ortodocși. Văd toate aceste schimbări, întregul spectru de posibilități.

Astfel, eu descriu un fenomen fără a judeca dacă este bun sau rău. Nu poți spune că atunci când un leu își devorează prada, face ceva greșit. Aceasta este natura sa, care îi dictează acțiunile. La fel este și cu noi: fiecare pas pe care îl facem în fiecare moment dat este dictat de natura noastră.

Acest lucru este cunoscut de multe generații. Există multe povești care datează de trei sau patru sute de ani. De exemplu, cineva s-a uitat printr-o fereastră și a văzut un cabalist aprinzând o lumânare într-un moment în care era interzis. Nu cred că aceste povești sunt false sau că au fost inventate de oponenții Cabala. Spun serios că astfel de fenomene sunt bine cunoscute. Le-am văzut și le-am experimentat chiar eu.

De ce este așa? Vom vorbi despre asta mai târziu. Există un motiv pentru asta și o intenție de Sus. În primul rând, tot ce se întâmplă se face de Sus. Cât despre cum ar trebui să ne raportăm la asta, cum ar trebui să ne comportăm, fie adaptându-ne sau depășind starea, vom discuta despre asta separat. Dar fenomenul în sine există. Aceasta nu este armată în care poți spune pur și simplu: „Nu, este imposibil!” Ea există, și în primul rând, trebuie să definim starea și să recunoaștem adevărul.

Pentru a te studia pe tine, trebuie să te vezi prin ochii altcuiva.

Din Lecţia zilnică de cabala 02/07/26, Rabaș – Art.21, 1988-Ce înseamnă că Tora a fost dată din întuneric, în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Fiecare ar trebui să încerce să aducă în societate un spirit de viață și speranță și să infuzeze energie în societate.

… înainte de a veni în societate, omul a fost dezamăgit de progresul în munca pentru Creator… din cauza propriei sale slăbiciuni și a lipsei de aspirație.

Dar la intrarea în grup, el trebuie să simtă acolo un „foc furibund” arzând în el și atrăgându-l în grup, ceea ce îl influențează fără a-i cere permisiunea, deoarece el nu poate rezista influenței prietenilor.

… dar acum societatea l-a umplut cu viață și speranță. Astfel, prin intermediul societății, el a obținut încrederea și puterea de a depăși pentru că acum simte că poate atinge plenitudinea (Rabaş, „Ce se cere de la Adunarea prietenilor “).

Dacă un astfel de spirit nu există în cadrul grupului, nu există nicio speranță de a obține ceva. În articolul 225 – Ridicarea proprie”, din cartea Şamati, este scris: Omul nu se poate ridica pe sine deasupra cercului său, din mediul său. Toată lumea avansează doar împreună cu grupul. Dacă nu transmit o bună dispoziție grupului, nici eu nu o voi avea. Dacă nu vreau ca grupul să avanseze, nici eu nu voi avansa, pentru că nu ne vom crea o dorință comună, un Kli.

Cu cât vorbim mai mult despre aceasta, obligându-ne să o înțelegem tot mai profund, cu atât mai clar începem să discernem realitatea spirituală, una care ne este neplăcută, opusă naturii noastre și nedorită; totuși, este adevărata realitate. Atunci vom începe să o vedem ca fiind cu adevărat importantă și exaltată.

Dar principalul lucru este, în ciuda a cât de neplăcut poate părea, să dăm fiecărei acțiuni spirituale și fiecărei stări spirituale adevărata ei definiție – este dăruirea și iubirea aproapelui în cadrul grupului, unitatea pentru atingerea Creatorului, forța dăruirii și iubirii

Din Congresul Mondial de Cabala, „Noi”, New Jersey 3/7-8/11, Lecția

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Când un om vede că este capabil să facă față unei situații pe cont propriu, fără ajutor din exterior, înseamnă că nu a examinat acea situație suficient de profund?

Răspuns: Dacă omul crede că poate face față singur unei situații, înseamnă că nu a examinat-o suficient de profund. Cu alte cuvinte, nu a pătruns la nivelul ei mai profund.

Să luăm de exemplu, situația din țara noastră. Cu toții suntem martori că suntem sub amenințarea distrugerii. Oamenii au devenit disperați; ei nu văd o cale de ieșire din situația actuală și nimeni nu are o soluție miraculoasă pentru această problemă. Oamenii nu știu cum să continue să trăiască. Unii se gândesc să plece din țară, dar nici măcar nu știu unde ar putea merge. Putem simți cât de disperați au devenit oamenii când se gândesc să se mute într-un loc mai liniștit.

Dar dacă examinăm această situație mai profund, vom vedea o imagine complet diferită. Trebuie să înțelegem că noi ca națiune fără o aspirație spirituală, nu avem niciun drept asupra acestui pământ. Nu suntem conectați la el și nu îi aparținem. Locul nostru este în exil, în afara Țării lui Israel.

Am fost aduși aici pentru înălțare spirituală, astfel încât să dobândim calitățile spirituale ale rădăcinii acestui pământ – Ereţ Israel („Ereţ” înseamnă dorință, iar „Israel” vine de la Yaşar-El, adică direct către Creator). Astfel, Ereţ Israel înseamnă dorința îndreptată către Creator.

Dacă nu putem dobândi aceste calități spirituale, atunci locul nostru nu este aici. Acest pământ pur și simplu ne respinge și o face ca faţă de un corp străin.

Cine a creat această situație pentru noi și de ce? Poate ar trebui să căutăm un alt loc confortabil în care să trăim? Poate Uganda, Madagascar sau, dacă nimic altceva, Birobidzhan. Dar Creatorul spune: „Nu! Locul tău este aici, pe acest pământ, dar numai cu condiția să devii Israel – omul care aspiră la Creator. În caz contrar, te vor aștepta stări foarte dificile, chiar mai rele decât cele experimentate de națiunile lumii.”

Galgalta ve Eynaim (Kelim de dăruire) trebuie să-și îndeplinească rolul cu privire la toate AHP (Kelim de primire). Nu îndeplinim rolul care ne-a fost încredințat, și prin urmare, AHP ne domină. Dar dacă, examinând această situație pătrundem puțin mai adânc, vom vedea adevăratele cauze — ce se întâmplă cu adevărat și ce se poate face.

Vom vedea că pur și simplu nu există loc unde să fugim. Există o singură soluție absolută: ridicarea spirituală. Aceasta este diferența dintre o înțelegere superficială a realității și înțelegerea cauzelor sale subiacente. Și această situație nu se va schimba până când nu ne uităm la nivelul de la care adevărata cauză devine vizibilă. Abia atunci situația va începe să se schimbe în bine.

Din Lecţia zilnică de Cabala 23/06/26, Rabaş – Art.7, 1988-Ce este importanţa Mirelui, ale cărui păcate sunt iertate

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Îmi amintesc clar cum în copilărie, eram profund atașat de părinții mei. Am depins foarte mult de ei și le-am ascultat părerile. Pentru un copil, ceea ce spun tatăl, mama sau bunicii lui este extrem de important. Dar apoi vine o etapă când, indiferent cum a fost crescut, copilul se desprinde de părinți și se schimbă.

Răspunsul meu: Este mediul! El ajunge sub influența unui mediu diferit.

Dar în comunitatea noastră, este diferit. Aici, un copil și părinții lui împărtășesc aceeași viziune, același scop în viață, aceleași valori și același simț al importanței. Prin urmare, nu există conflict. Copilul trece prin toate aceste etape foarte lin. Vede că nu există nicio contradicție: ceea ce trăiește acasă, la școală și cu ceilalți copii afară este la fel.

Lasă-l să vadă lumea! Nimic nu-i este ascuns. El va vedea că viziunea noastră asupra lumii este sobră și adevărată.

Ne educăm copiii astfel încât până la vârsta de optsprezece ani să fi terminat atât școala, cât și universitatea.

Comentariu: Să presupunem că terminologia pe care o folosim sună neobișnuit atunci când vine din gura lor. Oamenii din afară ar putea reacționa diferit la acești copii.

Răspunsul meu: Nu cred. Ce ar putea fi neobișnuit la ei? Că nu folosesc limbajul grosolan auzit pe străzi? Deci, pur și simplu vor vorbi diferit. Lumea de astăzi este foarte amestecată.

Comentariu: Dar vor fi în continuare diferiți de ceilalți copii.

Răspunsul meu: Vor diferi prin faptul că sunt mai echilibrați, mai calmi, nu sunt ușor influențați de presiunile din exterior și știu de ce și cum să trăiască. Vor deveni foarte benefici pentru toată lumea. Va fi o generație complet nouă, formată corespunzător.

Toate acestea sunt posibile pentru că avem atât metoda, cât și forța, lumina, care vor acționa asupra lor. Dar nu putem pur și simplu să predăm asta unor străini și să spunem: „Ia-o și folosește-o”. Ei nu posedă această simţire interioară.

Prin urmare, copiii care au crescut în cadrul metodei noastre educaționale și ajung la vârsta adultă la optsprezece sau douăzeci de ani devin un adevărat atu pentru umanitate. Ei vor forma stratul de instructori care îi lipsește omenirii. Vă puteți imagina cât de mult va fi nevoie de ei?

Comentariu: Dar vor avea de asemenea un ego grozav. Nu puteau încă să cadă în toate ispitele acestei lumi?

Răspunsul meu: Nu! Asta nu se va întâmpla sub nicio formă! Vedem asta la tinerii noștri. Cei care au fost crescuți în acest fel, lumina face totul; nu noi.

Cei care pot cădea în ispitele acestei lumi sunt oameni care vin la noi din afară. Au existat indivizi care au încercat să-și construiască propriile afaceri pe baza Cabalei. Câţi au fost de-a lungul deceniilor existenței noastre? Doar câţiva. Pur și simplu nu se întâmplă.

Nu interesează omul. El nu se poate gândi: „Cine mă va respecta acolo? Ce voi câștiga? Ce îmi vor da?” pentru că are în el un cu totul alt sistem de valori. Puteți vedea singuri cum trăim.

Comentariu: Adică, uneori, oamenii recidivează din cauza predispozițiilor personale, unii față de alcool, alții față de altceva.

Răspunsul meu: Dacă vorbim despre cineva care a venit din afară și a avut probleme de lungă durată cu drogurile, alcoolismul sau ceva asemănător, atunci da. Dar vorbesc despre oameni care au fost crescuți printre noi încă de la naștere. Pur și simplu nu au acele tendințe.

Puteți vedea asta la copiii noștri. Ei nu sunt atraşi în altă parte. Ei spun: „Vrem să petrecem timp cu propriile noastre tinere, să construim familii între noi, să organizăm un club pentru noi. Nu vrem să întâlnim oameni din afară. Nici măcar nu avem despre ce să vorbim cu ei” și așa mai departe.

Avem deja copii care au crescut aici, și-au întemeiat propriile familii și acum au copii ai lor. Așa începe să apară următoarea generație – generația care a ieșit din Egipt, generația care dă deja roade.

Întrebare: Puneți mari speranțe în copii?

Răspuns: Da! Cred că acesta este cel mai important lucru. Cel mai important!

Vedem ce a făcut Moise cu poporul care a ieşit din Egipt. Generația aceea pe care a condus-o din Egipt a trebuit să moară în pustie. Doar cei născuți în pustie au intrat în Țara lui Israel. Același principiu se aplică aici.

Cred doar în creșterea unui om de la bun început și în a-i oferi direcția corectă în viață; asta este tot. Va rămâne cu asta toată viața. Nu o va părăsi, pentru că viața însăși îi va arăta continuu că a fost format corect.

În acest fel, acești copii vor primi o educație și o creștere, vor deveni profesioniști în diverse domenii și vor putea să se integreze în sistemul nostru și să lucreze cu noi. Și dacă nu, se vor putea angaja în orice altă profesie pe care o vor alege.

Din KabTV emisiunea „Am primit un apel. Cabala pentru adolescenţi” 10/12/10

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

 Discuţii despre Treptele Scării, Partea 169

Cum putem să nu vrem să primim ceva, dacă în primul rând nu l-am primit niciodată?

Din moment ce spiritualitatea este ascunsă, se pare că o dorim, dar în realitate vrem mai ales să scăpăm de suferința noastră. Ni se oferă diferite tipuri de suferință în starea noastră în această lume și trebuie să scăpăm de suferință. Atunci ni se pare că suntem atrași de spiritualitate pentru că ne dorim cu adevărat. Cu toate acestea, în adevăr nu ne putem dori ceva înainte de a fi văzut și simțit aceel ceva. Nici măcar farmecul necunoscutului pe care ni-l imaginăm pentru noi înșine nu este spiritualitate. Spiritualitatea este pentru a dărui, nu ceea ce noi ne imaginăm că este. Din când în când, un caracter și o imagine diferită a spiritualității ne devin clare, dar pe măsură ce progresăm, forma spiritualității se schimbă constant pentru noi.

Prin urmare, nu ne putem dori spiritualitate așa cum este ea cu adevărat, deoarece este opusă nouă. Suntem împinși către spiritualitate pentru că se pare că ne va rezolva problemele. Apoi mica dorinta de a primi pentru spiritualitate pe care o avem, care este in esenţă simplă curiozitate, o dezvoltăm treptat prin studiu, auzind din mediul înconjurător, din societate: „Merită”, „Este important”, „Este grozav”. Acest lucru ne atrage și ne obligăm să studiem, să muncim și să facem acțiuni care ne vor ajuta. Acest studiu și aceste acțiuni ne ajută să atragem lumina înconjurătoare.

Când atragem lumina înconjurătoare, primim un har de Kduşa pe care nu l-am avut niciodată înainte. Chiar dacă părea că ne dorim atât de mult spiritualitatea, harul de Kduşa pe care îl primim este cu totul diferit. Harul de Kduşa înseamnă că începem să fim de acord cu faptul că trebuie să ajungem la starea de „pentru a dărui”. Acesta este un fenomen foarte ciudat și nenatural, în care în generalul Lo Lişma  („nu de dragul Ei”) începe să apară o mică Lişma („de dragul Ei”). Cu alte cuvinte, vrem să facem munca astfel încât atât noi, cât și Creatorul să avem ceva. Desigur, dacă nu s-ar câștiga nimic pentru noi înșine, nu am face treaba, dar deja apare o anumită intenție că va fi și pentru Creator.

Această stare se numește „Lo Lişma care duce la Lişma”. Tranziția apare deja acolo, asemănătoare cu spargerea vaselor, unde în vas, în Malchut, există o scânteie de Bina, prin care Malchut poate primi mai târziu corectarea.

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→