Ce înseamnă „să nu fie neimportant în ochii tăi”? Înseamnă că este foarte dificil să ajungi la o stare în care omul se consideră inferior celorlalți. El crede că merită mai mult decât restul și are nevoie de condiții speciale, deoarece numai atunci va putea munci.

El crede că Creatorul trebuie să se comporte diferit cu el; altfel, nu va putea să se miște de la locul său. Când se uită la alți oameni, se gândește că poate pot munci fără aceste cerințe, dar el nu poate.

De fiecare dată pune condiții preliminare, indiferent dacă recunoaște sau nu. Dar dacă are cerințele ca numai atunci să poată efectua o anumită muncă, asta înseamnă că are „mândrie” și până când nu își alungă această cerință din inimă, nu va putea avansa.

„Mândria” este o stare pe care de obicei omul nu vrea să o recunoască și nu o poate defini clar. I se pare că totul este în regulă cu el, că este ca toți ceilalți.

Dar dacă munca sa este condiționată de precondiții, fără de care nu-și poate da toată inima, literalmente sufletul, și nu se poate dedica avansării spre scop, dacă stabilește condiții pe care Creatorul se presupune că trebuie să le îndeplinească mai întâi, atunci poate aștepta mult timp, și până când nu anulează toate aceste condiții, el nu va putea avansa.

Cu toate acestea, omul rareori recunoaște acest lucru. Este o stare interioară specială atunci când, fără să-și dea seama, stă și așteaptă ceva și abia după aceea plănuiește să înceapă să lucreze. Într-o astfel de stare, el nu este deloc în conexiune cu Creatorul. Această stare se numește „mândrie”, iar atunci Creatorul de asemenea, își pune o mască de mândrie și nu vrea să fie în conexiune cu omul care stabilește condiții.

Nu degeaba este scris că trebuie să ne raportăm la muncă „precum un bou la jug și un măgar la povară”, fără precondiții și indiferent de starea în care Creatorul a pus omul. De îndată ce el, după ce și-a determinat starea, este de acord să accepte munca fără să se gândească și fără să calculeze suplimentar, aceasta înseamnă că și-a înlăturat mândria. Chiar dacă se află în cea mai rea stare posibilă, Creatorul este în ea, este conectat cu el și îl ajută.

Omul își poate înlătura mândria și poate ieşi din starea în care își stabilește condițiile preliminare pentru avansare doar ajungând să cunoască măreția Creatorului.

Când omul dorește să simtă măreția Lui și să-și înlăture mândria – așa cum trebuie să se întâmple, deoarece nu există nicio altă forță care să-l oblige să facă acest lucru – atunci Îi spune Creatorului: „Revelează-Te mie și voi putea scăpa de mândria mea și nu voi mai pune condiții în muncă”. Dacă cere cu adevărat, atunci Creatorul îl va ajuta și i Se va revela.

Din Lecţia zilnică de Cabala 15/07/26,, Rabaș – Art.24, 1989-Ce înseamnă în muncă Să nu nesocotești binecuvântarea unui laic

Filed under: Fara categorie - Niciun comentariu→

Ce sunt legea și justiţa? În esență, ambele provin din judecată. Pentru a exista într-o stare de eternitate și a fi demnă de scopul său,  dorinţa de a primi trebuie să sufere corectări. Aceste corectări sunt restricții și transformări, iar tocmai asta constituie legea și justiţa.

De fapt, atunci când credem că lucrăm împotriva noastră înșine, adică împotriva dorinței noastre de a primi, se dovedește a fi opusul. Spunem că omul trebuie să atingă numele Creatorului, să știe că El este bun și face bine, că El este drept și milostiv și așa mai departe.

Aceste cuvinte nu sunt precise și nu transmit adevăratele simțiri. Când omul dobândește cu adevărat numele sfinte ale Creatorului, aceste cuvinte sunt percepute de el într-un mod complet diferit, deoarece dobândirea are loc conform legii echivalenței de formă, echivalenței calităților.

Prin urmare, dobândirea numelor sfinte înseamnă asumarea corectăilor numite numele sfinte ale Creatorului. Când omul dobândește ceea ce este atributul Creatorului, mila, în aceeași măsură devine el însuși milostiv. Pentru a atinge ceea ce înseamnă „milostiv”, omul trebuie să devină milostiv.

Totul este atins conform echivalenței calităților. Adică, atingerea unui anumit nume al Creatorului înseamnă că omul a devenit purtătorul acelui nume. Aceasta se numește „Și numele Creatorului va fi asupra ta” și apoi, așa cum se spune, „Klipot se vor teme de tine”. Astfel, omul care atinge atributele Creatorului dobândește chiar acele atribute.

Tora ne spune despre atingerea numelor sfinte: „Gustați și vedeți că Creatorul este bun”. „Gustați și vedeți” înseamnă că Tora îl face pe om să fie bun, și în cele din urmă, asemănător Creatorului. Căci Creatorul este lumina generală îmbrăcată în toate cele 613 corectări pe care le efectuează omul asupra celor 613 dorințe ale sale.

Aceste acțiuni, luate împreună, sunt numite cele 613 Mițvot, iar în fiecare dintre ele există o lumină particulară corespunzătoare unei corectări specifice. Când omul completează toate corectările, lumina generală care îl învăluie (NRNHY) se numește Creator. Baal HaSulam scrie despre asta.

Ce trebuie făcut pentru aceasta? Zeir Anpin este numit justiţie, iar Malchut este numită lege. Astfel, Malchut, care este legea, trebuie să devină precum justiţia. Pentru aceasta, trebuie să adopte prin credință deasupra rațiunii, calitățile pe care le are Zeir Anpin, adică să adopte calitățile gradului superior.

Peste gradul omului înseamnă deasupra propriei rațiuni, deoarece rațiunea determină esența gradului. Prin urmare, justiţia trebuie să corespundă legii.

Ce înseamnă „justiţia ca lege”? Calitățile care există în Zeir Anpin trebuie să devină lege, adică proprietățile lui Malchut. În cele din urmă, unitatea legii și justiției – Zeir Anpin și Malchut – dezvăluie toate atributele Creatorului ființei create.

Din Lecţia zilnică de Cabala 14/07/26, Rabaș – Art.30, 1990-Ce înseamnă că ‘lege și ordine’ este numele Creatorului, în muncă

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

 Întrebare: Cum are loc revelarea feței Creatorului  ca fiind bună în guvernarea Sa? La urma urmei, tot ceea ce se obține se obține prin credinţă mai presus de raîiune, ca și cum nu am dori să-L dezvăluim direct.

Răspuns: Dacă omul se îndreaptă spre faptul că dorește total să dezvăluie atitudinea Creatorului față de el și nu numai față de el, atunci, în funcție de intensitatea tânjirii și dorinței sale, el trezeşte răspunsul Creatorului.

Astfel, el se întoarce către Creator cu o întrebare pentru a cunoaște atitudinea Creatorului față de el și primește un răspuns.

Din Lecţia zilnică de Cabala 02/12/25, Baal HaSulam Articole, „Introducere la Studiul celor Zece Sfirot”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Discuții despre Treptele Scării, Partea 180

De ce nu există mijloace puternice împotriva calomniei?

Într-adevăr, există un mijloc puternic împotriva calomniei. Este posibil pur și simplu să nu ascultăm. Nu putem distruge calomnia, deoarece nu avem suficientă putere pentru a face acest lucru, deoarece calomnia vorbește din interiorul naturii. Putem doar să-I cerem Creatorului să ne schimbe natura, și astfel, să înlocuim calomnia cu vorbe bune despre ceilalți. Omul individual nu ar fi niciodată capabil să facă acest lucru pe cont propriu.

Este imposibil să supunem calomnia în niciun alt mod, deoarece nu poate fi confruntată la nivel uman, deoarece la acel nivel are întotdeauna dreptate. La suprafață, într-adevăr pare că putem obține bani, onoare, cunoaștere, siguranță și sănătate prin diverse mijloace acceptate. Mai mult, atunci când oamenii încearcă să obțină acestea prin căi convenționale, văd că este imposibil să rezolve problemele prin intelect. Prin urmare, intelectul nu poate rezolva nimic, ci trebuie să ajungem la această realizare singuri, prin examinare.

Cu ce ​​facem o astfel de examinare? Tocmai cu această calomnie, dar cu condiția să o canalizăm spre beneficiul nostru. Apoi vedem că existența sa este menită să ne ajute să recunoaștem răul. Cu alte cuvinte, calomnia trebuie să fie sub controlul nostru și atunci ne dăm seama că ea este „un ajutor împotriva Lui”, ceea ce este foarte bine.

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→