Daily Archives: 17 iulie 2026

Separarea între trup și suflet

Orice face omul în timpul zilei în relație cu oamenii din jurul său prin corpul său și dorința umană, pur și simplu ca om care trăiește în această lume, nu are nimic de-a face cu Tora. Nu are legătură cu progresul spiritual sau cu Creatorul..

În urmă cu zece mii de ani, tot existau oameni în lumea noastră, care nu știau nimic despre Tora sau Porunci. Aveau vieți, o soție, copii, o casă și mâncare. Are asta legatura sau nu cu spiritualitatea? În mod similar, viața noastră obișnuită, care nu are legătură cu Cabala, nu aparține spiritualității. Aceasta este o existență asemănătoare unui animal în această lume.

Nu putem spune că este complet deconectat de lumea spirituală, deoarece totul aici este o ramură. Totuși, vorbim despre dorința de a primi pe planurile mineral, vegetal, animal și uman ale acestei lumi, care progresează treptat spre corectarea finală în ritm propriu, în conformitate cu ritmul general al realității.

Apoi, dorința generală de a primi a tuturor oamenilor a ajuns la o stare în care părți ale sufletului au început să coboare de Sus. O lumină a început să coboare, dezvăluind dorința de a primi, îmbrăcată în toți oamenii.

Când lumina coboară de Sus, apare un punct în inimă. În acest punct a intrat cineva pe nume Avram (după care i s-a dat numele Avraam), care a marcat începutul grupului. El a fost primul care a dezvăluit Creatorul și a inițiat un lanț de discipoli. Dacă nu s-ar fi întâmplat asta, întreaga umanitate ar fi continuat să trăiască fără revelația spirituală, conform ceasului general al universului și al realității.

De la Avraam încolo, omul capătă libertatea de a alege. Pe măsură ce lumina coboară asupra unui om, acesta are oportunitatea de a lua măsuri suplimentare pe cont propriu. Totuși, acest lucru se poate face numai în conexiune cu alte suflete.

Prin urmare, am nevoie de altcineva lângă mine. Nu este suficient să ai pe cineva în America sau Australia; la urma urmei, existau nativi americani pe vremea lui Avraam. Nu am nicio legătură cu ei; Am nevoie de cineva lângă mine, un prieten de la care pot obține o perspectivă și să dobândesc ceva.

Libera alegere constă în primirea suplimentară de Hisaron (lipsă sau dorință) de la un egal, atât în ​​timpul lui Avraam, cât și în timpul nostru. Creatorul i-a spus lui Avraam: „Voi face descendenții tăi la fel de numeroși ca stelele de pe cer”, adică ți-am dat condițiile liberei alegeri. Prin urmare, era necesar un grup apropiat pentru ca unul, în timp ce primeşte percepția de la altul, să poată dobândi dorința acelui om.

Nu funcționează situaţia ca un cabalist să fie aici și altul în altă parte, era necesar un grup, un grup care a ajuns să fie numit evrei (Yehudim). Erau irakieni și perși obișnuiți care au început să fie numiți evrei Yehudim și Ivrim (evrei de la rădăcina „Avru”, adică cei care au trecut la dorința Creatorului). Trebuie să facem distincția între sufletul care se îmbracă într-un om care necesită corectare, și trup.

Din Lectia zilnica de Cabala 02/07/26, Rabaș – Art.21, 1988-Ce înseamnă că Tora a fost dată din întuneric, în muncă

Cum se trezește omul?

Întrebare: Dacă cobor la nivelul cauzei, dar nu pot discerne dacă este pozitivă sau negativă, ce ar trebui să fac?

Răspuns: Nu este nevoie să discernem dacă pricina este negativă sau pozitivă, deoarece nu există stări negative sau pozitive. Pur și simplu, percep „rău” sau „bun” în simţirile mele. Dar acest lucru este complet incorect. Fiecare stare are un singur scop: să mă trezească să caut o stare interioară mai profundă.

De ce percepem unele stări ca pozitive și altele ca negative? Acesta este ceva ce oamenii nu pot înțelege. Din moment ce suntem la începutul drumului nostru, majoritatea stărilor sunt percepute ca fiind negative. Suntem afectați de aceste așa-numite sentimente negative, deoarece oamenii tind să caute o cauză: „De ce mă simt rău?” Nimeni nu va întreba: „De ce mă simt bine?”

Faptul este că suntem făcuți din dorința de a primi, așa că nimeni nu întreabă: „De ce mă simt bine?” Dacă omul pune o astfel de întrebare, înseamnă că îi este frică că se simte prea bine. Experiența de viață îi spune că ceva atât de bun nu se întâmplă pur și simplu. Se teme că va trebui să plătească pentru asta.

Poți trezi omul numai prin stări rele și numai mai târziu prin sentimente bune, dar aceasta este deja o Klipa. Acest lucru este și mai dificil, pentru că unuia i se oferă multe lucruri bune, dar nimic din spiritualitate. Cu toate acestea, aceasta este pentru stările mai avansate, astfel încât omul să poată pune întrebarea „Care este sensul vieţii mele?” dintr-o stare bună.

Am totul în afară de Creator, dar am nevoie doar de El, nu am nevoie de nimic în afară de spiritualitate. Este ca un blestem: am multă mâncare înaintea mea, dar nu am nici gust nici apetit pentru ea.

Din Lecţia zilnică de Cabala 23/06/26, Rabaş – Art.7, 1988-Ce este importanţa Mirelui, ale cărui păcate sunt iertate

Adresați-vă fără întârziere Creatorului

Când omul simte o anumită greutate în muncă, Sitra Achra sosește și începe să se joace cu el, ducându-l în rătăcire, astfel încât să nu știe dacă ar trebui să se întoarcă la Creator sau nu. Într-adevăr, merită să ne întoarcem la El din fiecare stare.

Dar dacă cererea nu este autentică, de ce trebuie să mă întorc la Creator? Pur și simplu strig după Creator să facă munca pentru mine? Dacă nu simt nevoia de ajutorul Lui, dar tot plâng și Îi cer, atunci acest apel nu vine din adâncul inimii mele. Ce ar trebuii să fac?

Baal HaSulam spune că nu există o stare mai bună în viața unui om decât momentul în care acesta simte disperarea propriilor forțe. Simte că a încercat totul și că nimic nu îl poate ajuta. Un astfel de om este cu adevărat demn să-și ridice rugăciunea către Creator și numai o astfel de rugăciune va primi un răspuns de Sus.

Când vine disperarea de propriile mele forțe? Omul poate încerca tot felul de lucruri, făcând eforturi timp de 20 sau 30 de ani, și cine știe când se va termina și dacă se va termina vreodată sau nu?

Poate că nu este o chestiune de cantitate, ci de calitate. Nu contează câți ani petreci, ci mai degrabă cum i-ai petrecut. Ceea ce contează este atitudinea ta față de situația ta. Omul poate depune doar un mic efort, dar este suficient să se adreseze Creatorului cu un apel adevărat, fără îndoială că numai Creatorul îl poate ajuta și nu poate să o facă singur.

Cum îşi poate da seama omul de asta? La sfârșitul articolului „ Ce este importanţa Mirelui, ale cărui păcate sunt iertate?”, Rabaş oferă un răspuns simplu, că omul trebuie să vadă aceste stări cu o etapă mai profundă. Atunci el va recunoaște că Creatorul îi dă această stare. După aceea, el va descoperi că trebuie să apeleze fără întârziere la Creator pentru ajutor.

Acest lucru este foarte important. Toate eforturile pe care le face omul singur, fără a se întoarce la Creator, sunt toate goale. Le lipsește semnificația spirituală, indiferent cât de mult efort a fost investit în ele. Astfel de acțiuni pur și simplu nu contează. Omul nici măcar nu trebuie să le execute, deoarece sunt doar o pierdere de timp și energie.

Eu trebuie doar să descopăr că fiecare stare prin care trec vine de la Creator pentru ca eu să mă întorc către El. Dacă există o anumită întârziere între simțirea stării mele și întoarcerea către Creator ca urmare a acelei stări, aceasta este deja Sitra Achra (cealaltă parte sau forța impură). Acolo se instalează confuzia și nedumerirea și se strecoară gândurile și calculele străine atunci când încerc să rezolv singur o situație dificilă.

Acest punct este foarte important; este ca fundația. Este foarte dificil să ai un control asupra acestui punct fără presiunea și influența grupului.

Din Lecţia zilnică de Cabala 23/06/26, Rabaş – Art.7, 1988-Ce este importanţa Mirelui, ale cărui păcate sunt iertate

De ce scopul spiritual este numit odihnă?

Considerăm munca spirituală ca pe un mijloc de a atinge un scop. Scopul este descris ca fiind bun, frumos și plăcut. Scopul este viața veșnică și odihna veșnică.

Tot ce este scris de cabalişti este destinat oamenilor leneși? „Muncește acum și după aceea, slavă Domnului, te vei odihni”? Interpretările pe această temă nu se termină.

Chiar trebuie să mor pentru a atinge scopul? Ce trebuie să obțin mai exact pentru a mă odihni? Este ca în glumă: un bărbat stă întins sub un copac și i se spune: „Du-te la muncă”.

„Pentru ce?”

„Vei câștiga mulți bani și te vei odihni, întins sub copac!”

Și el răspunde: „Dar eu sunt deja întins sub copac!”

La fel este și aici: Ce înseamnă că acum trebuie să muncesc și după aceea mă voi odihni, odihna va veni mai târziu? La urma urmei, se spune că odihna este scopul creației.

Studiem că realitatea este neschimbătoare. Lumina superioară este în repaus absolut în Kli-ul Său. Această stare este pregătită de la bun început și suntem deja în ea, deși deocamdată ne este ascunsă.

Baal HaSulam aduce multe exemple în acest sens. De exemplu, povestea despre fiul unui om bogat care stă la subsol până când crește și înțelege unde se află sau despre oameni care aleargă la palatul regelui pentru a ajunge la El. Totuși, în cele din urmă, după cum se spune: „Și vei mânca ceea ce a fost de mult strâns”; adică suntem deja în această stare, dar trebuie să pregătim Kelim (vasele) pentru a o simți.

Pregătirea vaselor este numită exercitarea de efort sau muncă. După ce omul și-a pregătit Kelim, el atinge echivalența de formă cu lumina: lumina este în repaus absolut, iar omul ajunge și el în această stare. Aceasta este o explicație parțială a motivului pentru care scopul este numit odihnă.

Din Lecţia zilnică de Cabala 05/07/26, Rabaș – Art.24, 1990-Ce înseamnă în muncă “Tot ceea ce este oferit ca jertfă arsă este masculin”

Discuţii despre Treptele Scării, Partea 172

Discuţii despre Treptele Scării, Partea 172

Care este semnificația pentru „binele și încântarea pe care Creatorul a dorit să le dea ființelor Sale create”?

Aceasta se referă la nivelul Creatorului. Nu există nimic bun și încântător decât Însuși Creatorul, adică starea și gradul Lui. Acesta este la ceea ce a vrut Creatorul să ajungă ființa creată. Orice altceva nu poate fi numit „a face bine ființelor Sale create”. Orice ar fi mai puțin, ar fi pur și simplu milă față de ființa creată. Aceasta pentru că „Binele” este Însuși Creatorul, pe care noi îl numim „Bunul care face binele” și El dorește ca noi să ajungem la acea bunătate.

Trebuie să ajungem la starea Creatorului, care este cu siguranță mai mult decât simpla primire de la El sau să-L simțim. Înseamnă a ajunge efectiv la starea Lui.

Aceasta este ceea ce se înțelege prin echivalența de formă, care este numită „adeziune” (Dvekut). „Prin faptele Tale Te cunoaștem” înseamnă că recunoaștem acțiunile Lui, devenim egali cu ele, și făcând asta, existăm la același nivel, în același grad. Când desăvârșim această stare, nu este că primim de la El, ci devenim ca Zeir Anpin și Nukva (ZON), care există într-o cuplare neîntreruptă (Zivug de lo Pasik) la statură egală, și atunci nu există deficiență a ființei create în raport cu gradul Creatorului. Acesta este numit „Bunul care face bine”.