Ne este foarte dificil să înțelegem în ce scop trebuie să îndeplinim munca spirituală și de ce Creatorul a creat lumea în așa fel încât să fim nevoiți să depunem efort. Dacă El este omnipotent, de ce nu a creat starea finală de la bun început? Și dacă aceasta există deja și noi suntem deja în ea, de ce nu a făcut-o astfel încât să simțim imediat această stare perfectă (Gmar Tikun)?

De ce trebuie să ne deschidem ochii și să dezvoltăm organul de percepție a spiritualităţii, numit ecran (Masah) și lumina reflectată (Or Hozer), deoarece abia atunci vom simți unde ne aflăm cu adevărat și vom percepe adevărata realitate?

Ni se spune că toate acestea se datorează rușinii. Ne întrebăm: De ce a creat El rușinea? Și ni se spune că rușinea este o corectare și că dacă nu ne corectăm  nu vom simți bunătatea care a fost pregătită pentru noi.

Trebuie să dobândim măreția și importanța Creatorului, a dăruitorului. Atitudinea noastră față de El trebuie să fie cu intenția de a dărui. Un Kli (vas) cu o intenție altruistă este un Kli etern care nu dispare niciodată și nu se golește niciodată. Dimpotrivă, se umple din ce în ce mai mult.

Există mult mai multe explicații folosite pentru a „justifica” starea noastră prezentă, iar omul poate trăi conform lor mult timp, până când dobândește o a doua natură, natura Creatorului.

Dar înainte de asta, omul este incapabil să înțeleagă sau să fie de acord cu stările prin care trebuie să treacă, deoarece definițiile pe care le deține acum sunt opuse definițiilor pe care le va avea ulterior.

Din Lecţia zilnică de Cabala 23/06/26, Rabaş – Art.7, 1988-Ce este importanţa Mirelui, ale cărui păcate sunt iertate

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce înseamnă să faci un discernământ corect?

Răspuns: A face un discernământ adecvat înseamnă să vezi că fiecare stare ne este trimisă de Creator și că Forța superioară vrea să te îndrepți către ea, și cel puțin să atribui acea stare Creatorului.

Dacă poți continua mai departe, gândește-te la faptul că această stare a fost trimisă pentru a te putea uni cu El și a înțelege motivele pentru ceea ce se întâmplă. Gândește-te de ce Creatorul îți trimite această situație ca o cale către adeziunea cu Creatorul.

Din Lecţia zilnică de Cabala 23/06/26, Rabaş – Art.7, 1988-Ce este importanţa Mirelui, ale cărui păcate sunt iertate

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Stările de coborâre sau ascensiune nu sunt definite de faptul dacă eu mă simt bine sau rău în acel moment. Dacă am gânduri despre Creator, chiar și în cea mai dificilă stare, atunci din punct de vedere spiritual, aceasta este considerată o stare „bună”. O coborâre însă, este o stare în care omul pierde conexiunea cu Creatorul.

Menținerea conexiunii cu Creatorul, păstrarea unui gând despre El chiar și în timpul unei stări insuportabil de dificile, este preferabilă pierderii acelei conexiuni în starea cea mai favorabilă. Aici trebuie să depunem eforturi extraordinare pentru a distinge corect între ceea ce constituie o coborâre și ceea ce constituie o ascensiune spirituală.

În orice moment când Creatorul ne amintește de prezența Sa, indiferent cum o face, trebuie să-I mulțumim Creatorului pentru aceasta. Amintirea poate veni sub forma unei lovituri sau prin situații extrem de dificile.

În schimb, de îndată ce pierdem conexiunea cu divinul, plăcerile animalice sau preocupările cotidiene ne distrag atenția de la gândurile despre spiritualitate. Devenim confuzi și uităm că tocmai Creatorul este cel care ne trimite toate aceste situații și probleme; aceasta este ceea ce numim coborâre. Astfel, o stare de coborâre sau ascensiune spirituală nu este determinată de simțurile noastre animalice, ca un sentiment de amar sau dulce, ci de faptul dacă este adevăr sau fals.

Prin urmare, este foarte dificil pentru noi să ne obișnuim cu acest tip de discernământ. Dar atunci când omul își examinează stările în acest fel, începe să le analizeze într-o lumină nouă.

Evaluându-le conform principiului „adevăr sau falsitate”, se evaluează starea lor conform unui singur criteriu: Este benefic pentru avansarea mea spirituală? Acest discernământ se face independent de percepția senzorială. Apoi, pe măsură ce omul devine cu adevărat pregătit pentru aceasta, apar din nou îndoieli: ar trebui să mă îndrept către Creator sau să încerc să fac ceva eu ​​însumi?

Dacă mă întorc către Creator atunci când sunt capabil să fac ceva eu ​​însumi, atunci va fi o cerere artificială. Rabaş dă următorul exemplu: un băiețel plânge pe stradă și aproape nimeni nu-i acordă atenție. La urma urmei, este încă un copil și plânge pentru fleacuri. Dar când un bărbat matur plânge, acest lucru este luat în serios.

În mod similar, omul care cară o povară grea care este pe cale să cadă, și cere ajutor este ajutat imediat. Dar dacă strigă „Ajutor!” fără niciun motiv anume și toată lumea vede că nu se întâmplă nimic grav, nimeni nu-i va acorda nici măcar atenție.

Din Lecţia zilnică de Cabala 23/06/26, Rabaş – Art.7, 1988-Ce este importanţa Mirelui, ale cărui păcate sunt iertate

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Celebrul creator de modă Karl Lagerfeld a reușit să-și creeze propria imagine în modă, iar declarațiile sale sunt foarte populare. Cu toate acestea, este surprinzător cât de incredibil de egoiste sunt!

„Sunt un fel de vampir, luând sângele altor oameni” (Revista The Observer).

„Vanitatea este cel mai sănătos lucru din viață” (The Guardian).

„Urăsc conversațiile intelectuale cu intelectuali pentru că mă interesează doar propria mea opinie” (Lumea conform lui Karl).

Oamenii se minunează de felul în care vorbește.

Răspunsul meu: Vorbește foarte bine, direct la subiect. Exprimă cu adevărat ceea ce vine din propria sa natură.

Și-a afirmat crezul foarte succint, ca un om obișnuit, deși unul care își înțelege natura. El exprimă adevărul!

Întrebare: Ce anume îi fascinează pe oameni în declarațiile sale?

Răspuns: Ceea ce îi captivează este faptul că spune lucruri pe care lor le este frică să le spună.

Întrebare: Deci acest lucru există în interiorul unui om?

Răspuns: Firește, pentru că fiecare dintre noi este așa.

Întrebare: Are omul sentimentul că vanitatea este cel mai sănătos lucru din viață?

Răspuns: Desigur, pentru că vanitatea ne înalță. Ce altceva în lumea noastră poate ridica omul deasupra tuturor celorlalți? Ce este considerat victorie, realizare, succes? Nimic altceva decât împlinirea vanității.

Întrebare: Dar sunteţi angajat într-o știință care face exact opusul, nu-i așa?

Răspuns: Da, sunt. Dar oamenii „adevărați”, oameni ca el, glorifică această natură. Dar este natură! Prin urmare, nu poate fi negată.

Cred că are dreptate când se exprimă atât de frumos. El deschide ochii oamenilor către ceea ce sunt ei cu adevărat.

Întrebare: Ar trebui cumva să luptăm împotriva acestui lucru, sau nu?

Răspuns: De ce ar trebui să luptăm? Dimpotrivă, trebuie să deschidem ochii oamenilor către faptul că sunt așa și poate că acest lucru îi va conduce la recunoașterea răului.

Întrebare: Asta numiți exact educație? A dezvălui unui om cine este cu adevărat?

Răspuns: Desigur, absolut. Numai revelarea răului într-un om îl va obliga pe acesta să se corecteze, să vadă „Aceasta este natura mea și este rea”.

Îmi place să vorbesc cu oameni care îmi sunt opuși, dar sunt deschiși și sinceri. Acesta este adevărul. Adevărul stă deasupra oricărui lucru. Dacă trecem cu vederea adevărul, ce se va întâmpla? Nu vom putea niciodată să realizăm nimic în lumea noastră. Ne vom limita întotdeauna la declarații pe jumătate, aluzii vagi și evaziuni. Și apoi ce?

Fără revelarea răului, nici măcar nu veți ști sau nu veți înțelege ce este binele și ce ar trebui să fie, sau cum să-l construiți ca opusul răului.

De exemplu, imaginați-vă că vă uitați la un articol de îmbrăcăminte și vedeți ceva rău, derutant, incorect, grosolan sau respingător la el. Apoi vă dați seama: este întors pe dos! Trebuie doar să dezvăluiți partea corectă. Și aşa o dezvăluiți. Răul și binele sunt două fețe ale aceleiași Forțe superioare.

Întrebare: Care este formula supremă pentru dumneavoastră?

Răspuns: Este scris în Cabala că „Iubirea acoperă toate fărădelegile”. Înseamnă că nu există altă cale de a atinge iubirea; este imposibil să obții acea „acoperire” sau transformarea întregului rău din tine.

Numai după ce toate fărădelegile sunt dezvăluite îți dai seama că neapărat, iubirea trebuie să le ia locul! Trebuie să le acopere pe toate – nu să le distrugă! Ele trebuie să existe împreună. Numai împreună, atunci când se ajută și se hrănesc reciproc în acest fel, ele vor exista cu adevărat.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 03.03.2025

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Discuții despre Treptele Scării, Partea 162

Separarea de Creator vine tot de la El?

Cu siguranță, separarea vine și ea de la Creator. Totul vine de la El. Totuși, separarea este o pedeapsă.

Cum ar trebui să reacționăm la această stare? Trebuie să binecuvântăm binele așa cum binecuvântăm răul și răul așa cum binecuvântăm binele. Totuși, separarea de Dumnezeire, sau mai precis, încetarea capacității de a avansa, adică a capacității de a ne egala forma cu Creatorul, este într-adevăr singura pedeapsă în realitate.

În lumea corporală, această separare se manifestă ca necazuri care se abat asupra noastră, ca evenimente negative în viața noastră și chiar ca efecte asupra corpului fizic. Tot binele vine de la El, iar tot răul vine din posteriorul (Achoraim) Creatorului, din ascundere. Problema nu este ascunderea în sine, ci modul în care o primim și ne raportăm la ea.

Pedeapsa este o pedeapsă. Nimic nu se poate face împotriva ei. Cu cât simțim mai mult ascunderea, cu atât îi rezistăm mai mult. Ascunderea poate fi corectată prin Hasadim (îndurări). În măsura în care ne detașăm de simțirea noastră personală și ne ridicăm deasupra ei, devenim cei care se bucură de milă (Hafeţ Hesed), iar apoi efectuăm corectări. În orice caz, orice lucru mai puțin decât corectarea finală este considerat pedeapsă. Cu toate acestea, noi, cei care ne aflăm în acest proces, vedem tot ce ni se întâmplă ca o recompensă.

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→