Întrebare: Se spune că Avraam a primit o instrucțiune de la Creator pentru a îndeplini o poruncă. Dar nu era sigur de sine și s-a dus să se consulte cu alții. Nu are el încredere în Creator? La urma urmei, Avraam Îl simte deja.

Răspuns: Vorbim despre modul în care omul își evaluează propriile forțe. Omul trăiește ca un animal timp de mii de ani, de la o încarnare la alta, la fel ca restul lumii.

Am trăit prin multe cicluri de reîncarnare, în tot felul de forme și în diverse locuri. De-a lungul acestor cicluri ale sufletului, ne-am dezvoltat în funcție de dorințele și cerințele noastre. Vedem natura acestei dezvoltări: sufletul evoluează și cere din ce în ce mai mult.

De ce sufletul? Pentru că partea animalică din noi nu se dezvoltă. Corpul nostru rămâne același corp. Dacă nu ar fi partea spirituală la om, am fi exact ca un animal. Evoluează animalele și cer brusc televiziune, automobile, rachete sau muzică? Nimic de genul acesta. Un animal rămâne animal. Așa cum se naște, așa rămâne. Un animal are o singură lege: să aibă grijă de existența sa.

Prin urmare, ceea ce se dezvoltă în noi este aspectul spiritual, care evoluează în două etape. Prima etapă este materială, animalică sau un fel de fază animal-spirituală. Urmărim sexul, onoarea, banii și cunoașterea. Sufletul se dezvoltă în acest fel, dar această dezvoltare are loc prin căutarea plăcerilor găsite în această lume.

După ce s-a dezvoltat în acest mod de-a lungul multor încarnări, în el se dezvăluie o Hisaron, o lipsă sau o dorință de plăceri spirituale. Omul începe să simtă „punctul din inimă”; își dorește ceva ce este dincolo de această lume, dincolo de plăcerile pe care le poate primi în simțurile sale corporale.

Plăcerea spirituală care îi lipsește omului se numește Or (lumină), iar mediul prin care o poate primi și percepe se numește Neşama (suflet) – un vas spiritual sau Kli.

Când omul începe să dezvolte acest Kli chiar dacă treptat, prin acordarea acestei lipse (Hisaron) care apare în om după toată dezvoltarea animalică ce se întinde pe parcursul multor încarnări, el devine similar cu Avraam.

Ei încep să simtă o aspirație, o dorință de spiritualitate. Aceasta este similar cu Creatorul care le-ar spune: „Dezvoltă-te, ajunge la o stare nouă, specială, mai bună”. Și apoi omul începe să simtă diverse forțe, gânduri și impulsuri care sunt fie pentru acea stare, fie împotriva ei.

Rabaş explică faptul că aceasta este ca o piesă de teatru, în care fiecare actor portretizează o anumită calitate în interiorul omului. Astfel, Mamre este o calitate în interiorul omului, Sara este alta, întreaga gospodărie a lui Avraam cu toate vitele sale, câmpul său (pe scurt, toate capcanele unui stil de viață beduin) reprezintă forțele sufletului lor care sunt fie pentru dezvoltarea lor, fie împotriva ei.

De ce trebuie să fie așa? La urma urmei, Creatorul spune: „Lech Lecha!” „Ieși!” Drumul este trasat, mergi înainte! Deci, de ce ar trebui să existe îndoieli? De ce ar trebui să te opui?

Pentru că intenția este ca tu să devii o ființă umană, să te dezvolți într-o ființă umană și să nu rămâi un animal. Omul ar putea fi lăsat ca o marionetă și îmbunătățit, transformat în orice își dorește, fără propria conștientizare sau participare.

Dar în acest caz, ființa creată ar rămâne la nivel animal, în timp ce scopul este de a încânta ființele create prin ridicarea unui om la nivelul Creatorului, deoarece încântarea lor la un grad inferior nu este considerată încântare din perspectiva Creatorului. Dacă există ceva bun, acesta poate exista doar în forma sa cea mai deplină. Adică, a oferi ceva mai puțin decât „binele cel mai mare” nu înseamnă cu adevărat „a încânta”.

Din Lecţia zilnică de Cabala 06/07/26, Rabaș – Art.6, 1990-Când trebuie omul să folosească mândria în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

 Întrebare (de pe Facebook): Care este cea mai importantă întrebare pe care v-o puneţi și la care nu aţi găsit încă un răspuns?

Răspuns: Cea mai importantă întrebare la care nu am găsit încă un răspuns este aceasta: Cum te pot aduce personal în starea în care Îl dezvălui pe Creator și apoi să le explici tuturor celorlalți?

Nu glumesc. De fapt, cea mai mare preocupare a mea este cum să aduc tuturor metoda de corectare a lumii, metoda de atingere a fericirii.

Din KabTV „Răspunsuri la întrebări de pe Facebook”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: În diferite momente ați subliniat importanța diferitelor subiecte. Mai întâi a fost educaţia copiilor, apoi gestionarea crizelor, apoi scrierile lui Baal HaSulam sau articolele lui Rabaş, apoi Cartea Zohar, apoi Studiul celor Zece Sfirot (TES). De fiecare dată, oamenii tind să creadă că acesta este acum subiectul final și cel mai important pe care ar trebui să se concentreze.

Răspunsul meu: Da, în acest fel, studiem treptat materialul până când în cele din urmă, totul se reunește într-un întreg unificat.

În Cabala, nu există practic nicio separare. Dificultatea este că nu putem înțelege totul simultan, așa că studiem subiect cu subiect. Mai târziu, toate aceste subiecte separate se contopesc într-o singură știință unificată, o metodă cuprinzătoare.

Același lucru se întâmplă și în lumea noastră. Studiem realitatea împărțind-o în fizică, chimie, biologie, geografie, istorie, în mii de materii și specialități diferite.

Dar de unde vine toată această diviziune? Lumea este o singură realitate! De ce am împărțit-o în atâtea părți separate? Materia minerală este un domeniu, viața vegetală este altul, viața animală este altul, ființele umane sunt și ele altele.

De ce am nevoie de aceste diviziuni? Pentru că sunt incapabil să integrez totul în mintea mea deodată. Nu pot conține toate aceste științe simultan în mine. De aceea există diferite profesii și de aceea oamenii devin specialiști.

În Cabala însă, o astfel de separare nu există cu adevărat. Totuși, pentru a îmbrățișa întreaga știință a lumii superioare, trebuie să o studiem bucată cu bucată. În timp, se integrează în noi, deoarece ne vom contopi și ne vom uni într-un suflet comun și nu va mai exista nicio separare între noi.

Pentru mine, totul va deveni unul. Mai mult, va continua să se simplifice până când se va reduce la un singur vas care conține lumina simplă. În aceasta se află întreaga creație – inclusiv propria noastră lume mică.

Din KabTV emisiunea „Am primit un apel. Agresiunea împotriva lui Laitman”, 13.10. 2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Sunt dorințele mele predeterminate de Creator? În acest moment, acționez conform intențiilor mele. Sunt aceste intenţii ale mele sau vin tot de la Creator?

Răspuns: În tine nu există nimic din tine. Acest lucru se aplică tuturor; totul vine de la Creator.

Uneori, Creatorul ne pune în cale situații foarte neplăcute, astfel încât mai târziu să ne dăm seama că ele au fost de fapt bune, și în acest fel, să învățăm din ele.

Dar când ne judecăm acțiunile trecute și suferim foarte mult din cauza lor, acestea sunt și acțiunile Creatorului care trec prin dorința noastră, prin egoismul nostru. Pur și simplu simțim ceea ce ne face Creatorul și acumulăm aceste impresii.

Întrebare: Când omul se întoarce direct către Creator, înseamnă că se întoarce de fapt către propriul său egoism?

Răspuns: Desigur. Dar chiar și asta este bine. În realitate, omul vorbește cu sine însuși în timp ce proiectează o imagine în fața sa.

Din Lecția de Cabala în limba rusă din 21.01.2018

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Discuții despre Treptele Scării, Partea 167

În spiritualitate, „feminin” se referă la dorința de a primi care necesită corectare, o deficiență, un vas gata de a fi corectat și umplut cu lumină. Așadar, de ce în mod tradițional, studiază bărbații cabala și nu femeile?

Distincția nu este despre superioritatea biologică, ci despre diferite structuri interioare și roluri în corectare.

O femeie, prin natura sa este în general mai conectată la realitatea concretă și la ordinea naturală a acestei lumi. Dorințele ei sunt mai ancorate în viața însăși, adică în casă, familie și stabilitate. Datorită acestei conexiuni profunde cu natura, îi este mai dificil să se detașeze de ea.

Un bărbat pe de altă parte, este în mod natural mai detașat de realitatea imediată. Această detașare îl face să facă mai multe greșeli în chestiuni lumești, dar îi permite și o capacitate mai mare de a se abstrage, de a se deconecta de la natură și de a tânji după ceva dincolo de ea. În general, femeile tind să funcționeze în această lume mai stabil și mai realist decât bărbații.

Prin urmare, deficiența de spiritualitate nu depinde de sexul fizic, ci de măsura în care ne putem ridica deasupra naturii noastre și putem tânji după adeziunea cu Creatorul.

Conform acestei viziuni tradiționale, bărbații sunt obligați la munca spirituală, deoarece natura lor permite (și necesită) această strădanie ascendentă. Femeile nu sunt obligate în același mod, cu excepția cazului în care o deficiență spirituală autentică se trezește în ele.

Există un fel de „test” descris:

Unei femei i se dă mai întâi ceea ce corespunde structurii sale naturale, adică un soț, o casă și copii (ceea ce se numește „o femeie de casă”). Dacă, după ce le are pe acestea, încă tânjește după sfinţenie, atunci scânteia este considerată autentică. Dacă ea caută spiritualitatea în timp ce îi lipsește împlinirea naturală de bază, s-ar putea să încerce să compenseze spiritual nevoile naturale nesatisfăcute.

De ce se aplică un test diferit bărbaților?

Este aşa, pentru că un bărbat nu experimentează în mod natural atașamentul față de casă și familie în același mod. Prin urmare, el trebuie să fie de asemenea, ancorat (căsătorit, responsabil și muncitor) înainte de a se angaja serios în munca spirituală. Nici el nu poate scăpa de responsabilitatea lumească. Un bărbat fără poveri și responsabilități este de asemenea, considerat nepregătit. Prin urmare, ambii sunt testaţi în funcție de structurile lor interioare diferite.

Chiar și atunci când femeile studiază, în mod tradițional, metoda este diferită, deoarece sufletele masculine și feminine reprezintă moduri diferite de structură spirituală. Din acest motiv, studiul serios nu a fost realizat în mod tradițional în contexte mixte.

Se spune o poveste ilustrativă despre fiica cea mare a lui RABAŞ, care își dorea intens să studieze. Baal HaSulam chiar a învățat-o înainte de căsătorie. Totuși, odată ce a rămas însărcinată, dorința ei de a studia a dispărut complet. Gândurile ei s-au îndreptat pe deplin către copilul ei. RABAŞ ar fi observat acest lucru cu uimire. Acest lucru este prezentat ca un exemplu al modului puternic de operare al naturii.

Astăzi însă, situația este diferită. Multe femei care au vieți stabile, cu o familie, o casă și împlinire în această lume, simt încă o atracție puternică spre Cabala. Acesta este considerat un fenomen relativ nou. Uneori, trezirea ar putea fi influențată de mediu sau de contextul social, dar chiar și asta poate accelera dezvoltarea punctului din inimă până când acesta se aprinde independent.

În orice caz, dacă există o dorință spirituală autentică, o femeie poate cu siguranță să urmărească spiritualitatea. Totuși, viziunea tradițională susține că forma de studiu și de muncă interioară diferă, deoarece rădăcinile spirituale ale sufletelor masculine și feminine sunt diferite.

În cele din urmă, în spiritualitate, „masculin” și „feminin” sunt calități interioare prezente în fiecare om. Aspectul feminin este deficiența, dorința de a primi. Aspectul masculin este intenția de a dărui. Ambele sunt necesare pentru o corectare completă.

Dintr-o discuție despre articolul lui Rabaș – Art.26, 1990-Ce înseamnă „Nu este nimeni la fel de sfânt ca Domnul, căci nu există nimeni în afară de Tine”, în muncă 11.06.2002

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→