Dacă gândurile, stările și acțiunile mele provin de la Creator – atât ceea aș putea dori și gândi, cât și ceea ce am gândit și dorit în trecut, atunci se pune din nou întrebarea: Cine și ce sunt eu?

Acest lucru este discutat în articolul „Libertatea”, în care Baal HaSulam explică faptul că omul este într-adevăr o mașină. La nivel fiziologic și biologic, putem înțelege acest lucru.

Dar dacă atât gândurile, cât și dorințele unui om nu sunt ale sale, iar omul însuși este rezultatul societății și al influenței de Sus, atunci ce rămâne? Baal HaSulam spune în acest articol că în lumea noastră omul are liberă alegere într-un singur lucru: să primească o impresie despre măreția scopului pentru a-l atinge în grup.

Am explicat deja că fiecare om este interconectat de Sus, și de acolo, prin intermediul prietenilor, omul poate atrage forța necesară către sine. Doar acest lucru depinde de om. Nimic altceva în această lume nu depinde de el. Nu ne dăm seama în ce măsură – atunci când decidem asupra oricărei acțiuni, în tot ceea ce dorim să facem la un moment dat, să ne așezăm sau să ne ridicăm, să bem sau să mâncăm, să dormim sau să mergem undeva, să ne urcăm sau nu în autobuz și așa mai departe – nu suntem capabili să introducem nici cea mai mică dorință străină, o cauză externă care să nu fie deja în noi.

Numai pentru că mersul acestui proces interior îmi este necunoscut și de neînțeles, mie mi se pare că eu decid, caut, gândesc, calculez și fac planuri. Toate acestea se datorează doar acestei incertitudini; numai din cauza acestei incertitudini nu înțeleg cum se întâmplă toate acestea de fapt.

Este similar cu modul în care privim un bebeluș și știm ce va face în momentul următor. Același lucru este valabil și pentru noi. Doar că va deveni de multe ori mai clar atunci când ne vom ridica la un grad superior.

Prin urmare, nu are rost să ne angajăm în prostii. Mai degrabă, ar trebui să folosim acest punct minuscul, această deschidere foarte mică prin care putem aduce în noi înșine, în Kli-ul nostru, o forță externă pentru avansare. Și acea forță este măreția Creatorului primită de la prieteni. Dacă omul se preocupă de acest punct și se străduiește constant să atragă tot mai mult prin grupul de prieteni, el va reuși.

Aș dori să adaug că prietenii nu sunt doar oameni din grup cu aceleași gânduri, ci și sursele și autorii lor. Omul poate pur și simplu să stea și să asculte muzică compusă de cabalişti sau înregistrări ale spuselor cabaliștilor, chiar fără a înțelege limba pe care o vorbesc. Aceasta se numește forță externă. Și acesta este singurul lucru care depinde de noi. Orice altceva, nu este nimic mai mult decât imaginație și fantezie.

Din Lecţia zilnică de Cabala 05/07/26, Rabaș – Art.24, 1990-Ce înseamnă în muncă “Tot ceea ce este oferit ca jertfă arsă este masculin”

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Creatorul îmi vorbește ca și cum ar fi într-o limbă străină. Cum învăț să traduc cuvintele Sale?

Răspuns: Într-o altă limbă, cel puțin putem auzi ce se spune. Dar noi nici măcar nu-L auzim pe Creator. Nouă nu ni se pare că întreaga lume este limba Creatorului.

Credem că lumea se învârte singură, după propriile legi. Cineva ne-a jignit, a țipat la noi și altcineva a făcut ceva bun pentru noi. Nu percepem toate acestea ca influența Forței superioare, lângă care nu există nimic altceva.

Întreaga lume este ocupată cu certuri și politică, ca niște copii mici într-o cutie cu nisip, luptându-se constant unii cu alții. Dar dacă vreau să înțeleg ce spune Creatorul, trebuie să-mi imaginez că tot ce se întâmplă în viața mea vine de la Creator. Suntem doar doi, eu și Creatorul.

Acesta va fi începutul percepţiei mele corecte asupra realității. Eu încă nu o înțeleg, dar tocmai așa mă pot ține de capătul firului care duce la adevăr. În afară de acest punct al unității Creatorului de care mă agăț acum, nu există cu adevărat nimic altceva; nu există nimeni altcineva în afară de El.

Acesta este chiar primul punct din care încep să-L înțeleg. În afara mea există doar Creatorul, o singură forță, o singură autoritate, o singură dorință. Și în interiorul meu, totul a fost creat de Creator, cu excepția dorinței de a-L cunoaște.

Și chiar și această dorință de a-L cunoaște pe Creator a fost, de asemenea, creată de El. Dar în interiorul ei, El mi-a lăsat libertatea de alegere pe care trebuie să o dezvolt. Și atunci eu voi deveni o ființă umană liberă, o creație numită Adam, care înseamnă „similar” (Domeh) Creatorului.

Întrebare: Și ce se întâmplă cu toți acești oameni din jurul meu?

Răspuns: Nu există oameni. Există doar Creatorul. Acesta este punctul de plecare al percepției corecte a realității prin care pot vedea calea. Și apoi va trebui să depășesc diverse obstacole și probleme, să-mi concentrez privirea din ce în ce mai mult asupra Creatorului și să construiesc o relație din ce în ce mai profundă cu El pentru a înțelege cum îmi vorbește.

El mă derutează în mod deliberat, astfel încât să pătrund mai adânc în El și să înțeleg calitățile și metoda Lui. Absorb toate acestea de la El, și prin aceasta mă construiesc după asemănarea cu El.

Din KabTV emisiunea „Viaţă nouă 516 – Întelepciunea Cabala: Dumnezeu si eu, Partea a 2-a” 7.02.2015

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Dacă omul depune eforturi și vede că alunecă înapoi, este un semn că se află în procesul de revelare a unui nou Kli [vas]. Ce înseamnă „înapoi”? I se revelează un vas fără împlinire. Aceasta înseamnă că el a intrat pe linia stângă, revelația unui nou Kli, un nou Achoraim (partea din spate) și continuă să avanseze, dar într-o formă negativă, cu un sentiment și mai mare de gol.

Mai târziu, el va umple acest gol cu ​​corectări și lumini. Aceasta înseamnă pur și simplu că, deocamdată, se află pe linia stângă. Apoi el va intra pe linia dreaptă, iar din alternanța dintre linia dreaptă și cea stângă experimentăm ceea ce numim coborâri și ascensiuni. În realitate, acestea nu sunt nici coborâri, nici ascensiuni; sunt pur și simplu cele două etape ale corectării. Stânga, dreapta, stânga, dreapta; așa avansăm.

În mod natural, când omul se află pe linia stângă, se simte gol și i se pare că se mișcă înapoi. De fapt, el a mers înapoi, a coborât și mai departe de spiritualitate pentru a lua Kelim (vase) de la un nivel și mai de jos.

Mai precis, omul nici măcar nu a coborât; a fost coborât. Acesta este un semn că este în cele din urmă vrednic să corecteze aceste Kelim. Prin urmare, omul care are deja experiență în muncă se bucură atunci când simte disperare, confuzie și o lipsă de claritate în percepţiile sale. El este bucuros să experimenteze stări pe care nu le poate înțelege pe deplin, bucuros chiar și să se simtă pierdut.

Acesta este un semn că i se adaugă noi vase. Cu experiență, ajungem să vedem că acesta este într-adevăr cazul.

Din Lecţia zilnică de Cabala 02/07/26,, Rabaș – Art.21, 1988-Ce înseamnă că Tora a fost dată din întuneric, în muncă

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă omul știe că toate acțiunile sunt îndeplinite de Creator, atunci de ce acest lucru nu îl slăbește? La urma urmei, omul așteaptă o recompensă pentru acțiunile sale.

Răspuns: Omul care există într-o stare de percepţie spirituală înțelege că aceasta în sine este recompensa și nu are nevoie de altă recompensă.

Chiar în clipa următoare, el trebuie să se unească și mai mult cu divinul, să-și ascută senzațiile în căutarea contactului cu Creatorul. Dorința de conexiune cu El este dată omului prin intensificarea influenței luminii înconjurătoare asupra sa; aceasta este recompensa.

Trebuie să înțelegem că avansarea către starea de corectare finală (Gmar Tikun), care include o secvență de stări alternante de lumină și întuneric, este în sine recompensa. Constă în faptul că omul este adus în această stare, i se dă o dorință de spiritualitate și posibilitatea de a-și realiza dorința (Hisaron). Ce este aceasta, dacă nu o recompensă?

Pedeapsa este atunci când omul este ca și cum ar fi lăsat singur și simte că se află într-o stare stagnantă (suspendată). O pedeapsă mai mare este imposibil de imaginat.

Vorbim despre oameni care aspiră cu pasiune la spiritualitate, despre care este scris că sunt evrei, adică sămânța lui Avraam, Isaac și Iacov. Prin ce se diferențiază Avraam de celelalte națiuni? Prin faptul că a devenit Cabalist, L-a atins pe Creator și a dorit să se conecteze cu El. În aceasta constă diferența dintre Avraam și poporul din care provine (orașul Ur al Caldeilor, Mesopotamia).

Adică, poporul nostru este special nu datorită structurii sale genetice, ci pentru că a existat un grup de Cabaliști care s-a separat de restul maselor. Acest grup a ajuns să fie numit Evrei sau Ebraici. „Evreii” (din cuvântul „Yichud”, unificare) sunt cei care caută unificarea cu Creatorul, iar „ebraicii” (din cuvântul „Laavor”, a traversa, a trece) sunt cei care trec prin Machsom.

Acesta este poporul nostru. Dar de îndată ce ei scad de la gradul de Mekubalim (Cabaliști), sunt numiţi Goyim (ne-evrei).

Prin urmare, cel care se află în procesul de ascensiune spirituală acceptă tot ce i se trimite de Sus ca recompensă.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 03/07/26, Rabaș – Art.26, 1990-Ce înseamnă „Nu este nimeni la fel de sfânt ca Domnul, căci nu există nimeni în afară de Tine”, în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Discuții despre Treptele Scării, Partea 176

Există calomnie la adresa unui prieten?

Calomnia este atunci când un prieten  spune în mod repetat lucruri precum: „Omul trebuie să-şi dedice întreaga viață acestui lucru. Poate că vor trece douăzeci de ani până când vei începe să simţi sau să obții ceva. Cine poate face asta? Cine ar alege o cale atât de dificilă?” Acel prieten îți infuzează otravă. Te descurajează. Când îi auzi cuvintele, acea întrebare va continua să-ți răsune în urechi pe tot parcursul căii și nu vei mai putea scăpa de ea. Va trebui să te confrunți constant cu ea. Prin urmare, nu trebuie să ascultăm astfel de cuvinte.

Când un prieten vorbește calomnii, ne slăbește, ne abate de la cale și de la scop și introduce gânduri inutile și distructive. Calomnia lucrează împotriva noastră. Poate că drumul va dura douăzeci de ani, dar în cele din urmă voi ajunge. Dacă mă descurajez dinainte, voi pierde doar câteva vieți, și în cele din urmă, mă voi întoarce în același punct. Prin urmare, nu trebuie să ascultăm astfel de discursuri. Mai mult, dacă există un astfel de spirit în societate, acesta trebuie înlăturat imediat, fără ezitare dacă merită sau nu. Ar trebui pur și simplu să „vomăm” acel om din societate. Omul care tinde să spună astfel de lucruri într-o societate ar putea duce la distrugerea completă a acesteia.

Omul poate provoca mari daune pentru că profită de natura ascultătorilor, ceea ce îi ușurează munca de distrugere. Aceasta este esența calomniei.

Dacă ar acționa împotriva naturii corporale, nu ar putea provoca o distrugere atât de mare. Am văzut deja cât de mult efort este necesar pentru a echilibra forțele binelui și ale răului  din noi. Aceasta înseamnă că trebuie să dezvoltăm un discernământ cu privire la ceea ce vedem sau auzim și la ceea ce permitem în noi înșine. Trebuie să știm când să ne deschidem ochii și urechile și când să le închidem. Dacă auzim ceva rău sau slăbiciune despre noi, este foarte important să părăsim imediat acel loc.

Nu știm cât de profundă ar putea fi influența. Ne gândim: „Voi depăși. Mă voi întări și mai mult.” Astfel de gânduri sunt inutile. Aceste cuvinte rele vor rămâne în noi și se vor întoarce la noi în diverse situații când nu vom fi atât de puternici. Există situații în care, atunci când este necesar, ni se adresează calomnii din interior, dar asta este altceva. A asculta calomnia care vine din exterior este propria noastră alegere și trebuie să ne distanțăm de ea. Prin urmare, este stabilit că trebuie să vorbim constant despre măreția scopului și să exprimăm continuu iubirea și toate faptele bune pe care oamenii se presupune că le fac unii pentru alții în cadrul grupului.

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→