Comentariu: Omenirea este afectată de boli și multe sunt incurabile. Toată lumea caută sfaturi care i-ar putea ajuta brusc să navigheze prin viață.

Răspunsul meu: Relaxează-te și nu încerca să schimbi nimic. Lasă-te purtat de fluxul vieții. Acceptă ceea ce este. Tot ceea ce se întâmplă este făcut de Creator. Așadar, nu-L contrazice, ci simte-te conectat la El în fiecare moment.

Întrebare: Ce putem face cu temerile care stimulează constant omul?

Răspuns: Nu vor exista temeri! Pentru că frica provine din dorința de a-ți asigura un viitor specific. Dar asta nu există aici.

Întrebare: Deci frica apare atunci când nu ești de acord cu El?

Răspuns: Da. Dar aici nu este cazul. Viitorul dispare; pur și simplu nu este acolo. Cu alte cuvinte, fiecare moment este ca și cum ai trece fără a lăsa nimic în urmă. Există pace. Ceea ce a fost, va fi. Știi, ca inscripția de pe inelul lui Solomon?

Întrebare: Da. Deci credeţi că dacă omul se obișnuiește cu această formulă, dacă o trăiește, dacă există cu ea, atunci îl va elibera de frici și chiar de durere?

Răspuns: Nu este vorba doar de a fi liber de frică și durere, ci și de a fi conectat corespunzător cu natura, cu Creatorul.

Întrebare: Care este rezultatul?

Răspuns: Acest lucru îți va oferi o conexiune cu Creatorul, pace, apropiere și pur și simplu conexiune.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 23.06.2026

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

 Ei spun că lumina credinței trebuie să fie ca lumina care a plecat. Dacă este așa, și omul primește lumină din interiorul lui (adică nu devine sursa de putere și lumină, ci posedă un simț al importanței scopului în raport cu Creatorul), atunci el primește lumina credinței de Sus, lumina Hasadim, care îl umple.

Cu această lumină el poate trăi. Aceasta este deja a doua fază, calitatea de Bina. Dacă el este capabil de asta, atunci ceea ce îi rămâne în continuare este doar credința completă, perfectă.

Acestea sunt stările prin care trecem într-un fel sau altul. Încă nu înțelegem cum facem asta. Și deși toate aceste stări se află și în dorința de a primi, aceasta este o pregătire reală pentru adevăratele grade.

Este necesar să prețuim faptul că ni se dă simțirea întunericului. Acesta este un semn că am primit deja posibilitatea de a ne dezvolta Kelim (vasele) de Sus. Prin urmare, timpul plecării luminii este un timp binecuvântat, timpul construirii de Kelim.

Faptul că ne înspăimântăm, cădem, ne temem de aceste stări și uneori simțim că sunt mai rele decât moartea pentru noi, este sentimentul părții noastre animalice. Dar în Kli-ul spiritual, această stare trebuie să ducă la posibilitatea ascensiunii.

Omul trebuie să distingă două părți în interiorul lui: partea sa animalică suferă, dar tocmai în acest moment sufletul său trebuie să se înalțe. Primește posibilitatea de a se trezi spre credință și de a primi lumina credinței. A te înalța înseamnă a simți cât de măreţ este Creatorul.

În ce moment pot simți că El este măreţ în ochii mei? Dacă primesc mult de la El. Dar pot spune că Creatorul este măreţ când nu primesc de la El, și mai mult, când primesc întuneric? Atunci nu voi depinde de dorința mea de a primi. A fi mare în suflet sau mare în trup (în dorința de a primi) sunt două lucruri diferite.

Din Lecţia zilnică de Cabala 29/06/26, Rabaș – Art.9, 1987-Măreția omului  depinde de măsura credinței lui în viitor

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum mă pot proteja de un sentiment de deznădejde când cred că totul vine de Sus și nimic nu depinde de mine?

Răspuns: Nu, dacă eu cred că totul vine de Sus, o astfel de abordare nu-mi va rezolva problemele și nu mă va elibera de munca mea.

Toate stările ne sunt trimise de Creator; trebuie să mă raportez la aceasta ca la o cauză. Dar ulterior, Creatorul îmi cere să lucrez atât intern, cât și extern. Așa cum mă raportez la dușmanii mei interiori și la cei care mă urăsc, așa ar trebui să fie și atitudinea mea față de ei în lumea exterioară.

Externul trebuie să corespundă complet cu internul. Dacă ai avea de-a face cu dușmanii din sufletul tău, ai vedea imediat schimbări în lumea exterioară.

Treptat, oamenii descoperă că nu există o soluție externă pentru această problemă. Dacă nu ești capabil să cobori la un grad inferior, să sapi mai adânc și să vezi adevărata cauză, atunci îți vin în minte doar idei nebunești și nimic mai mult. Nu există nicio soluție.

Omul care nu coboară la nivelul în care cauzele sunt dezvăluite pur și simplu arde prin viață; rămâne un animal. Și indiferent câtă suferință ar experimenta, nu va realiza nimic. Va trăi sau va fi ucis; dar el trăiește cu adevărat doar atunci când începe să-și conecteze toate stările cu Creatorul, dar numai într-o manieră cu un scop. În asta constă toată munca noastră.

Prin aceste stări, ajungem treptat să înțelegem necesitatea dezvăluirii divinului. Aceasta este deja un grad inferior, atunci când nu vrei ca Creatorul să Se reveleze pe Sine ca cel care aduce  răul și apoi stabilești o conexiune cu El. Se dezvoltă o cerință de a-L percepe pe Creator ca pe o cauză bună, mai degrabă decât ca pe una rea, și nu pentru că tu te simți rău. Pur și simplu nu vrei să te raportezi la Forța superioară în acest fel.

Din Lecţia zilnică de Cabala 23/06/26, Rabaş – Art.7, 1988-Ce este importanţa Mirelui, ale cărui păcate sunt iertate

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum pot lucra cu bucurie când se întâmplă lucruri atât de teribile în jurul meu? Și nici în interior nu stau bine. Pe scurt, există haos atât în ​​interior, cât și în exterior.

Răspuns: Bucuria este rezultatul revelației Creatorului. Faptul că El se revelează într-o formă atât de evidentă și clară este un semn că Creatorul ne oferă oportunitatea de a corecta această stare.

Dacă nu conectezi această situație cu Creatorul, atunci, desigur, nu poți fi fericit. Nu ai niciun motiv pentru asta. Dar, de îndată ce conectezi această stare cu El, apar două tipuri de fericire.

Poți fi fericit știind că ești îngrijit, că nu ești uitat: „Asta înseamnă că nu e din întâmplare și mă pot relaxa puțin și mă pot odihni. Este ca și cum aș fi aplicat ceva dătător de viață pe rănile mele și mă simt mai bine. Creatorul există și eu nu lucrez în zadar.”

Dar aceasta este o bucurie falsă. Bucurându-te în acest fel, pur și simplu ți-ai îndulcit (mituit) dorința de a primi. Făcând acest lucru, nu ai făcut nicio muncă utilă și nu ai avansat spiritual.

Al doilea fel de bucurie este atunci când poți să-L revelezi pe Creator, să stabilești contact cu El și să faci corectări prin aceste stări. Voi explica acest lucru mai detaliat: Starea pe care o primim, fie ea externă sau internă, coboară de Sus. De fapt, nu starea este cea care coboară de Sus, ci lumina care strălucește în Kli-ul meu.

Kli-ul meu, dorința mea de a primi, este complet acoperită de răni purulente, iar lumina strălucește asupra lor. Dar eu văd aceste răni doar în forma lor externă, doar în manifestarea lor externă: ostilitatea arabilor, războaiele, bolile, nedreptatea. Nu simt aceste răni în propriul meu suflet. Dar lumina superioară care strălucește asupra lui îmi dezvăluie că sunt complet putred în interior.

Poți asocia toate aceste manifestări externe (boli, suferință, dușmani) cu Creatorul, dar trebuie să vezi că toate acestea sunt o reflectare a sufletului tău. Toate acestea se întâmplă în interiorul tău, în sufletul tău.

Din Lecţia zilnică de Cabala 23/06/26, Rabaş – Art.7, 1988-Ce este importanţa Mirelui, ale cărui păcate sunt iertate

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Discuții despre Treptele Scării, Partea 164

Ce înseamnă să pregătești simțirea?

Conform corectării vaselor, Creatorul umple omul, se îmbracă în el și asta simte omul. Pregătirea pentru aceasta este pregătirea simțirilor, a vaselor.

Un om cu deficiențe de auz cumpără un aparat auditiv. Omul miop cumpără ochelari. Cel al cărui simț al gustului este obosit mănâncă alimente cu arome puternice. Omul obosit bea o ceașcă de cafea pentru a se trezi puțin. Dacă cineva vrea să-și intensifice sensibilitatea sau să-și stârnească emoțiile, ar putea asculta muzică specială. Omul face diverse pregătiri pentru a-și ascuți simțurile.

Uneori vedem pe cineva plângând și asta ne face să râdem. Alteori, cineva ne spune ceva obișnuit și ne dau lacrimile. Totul depinde de pregătirea omului.

Ne aflăm în starea cea mai exaltată, cea a corectării finale. Cu toate acestea, din cauza simțurilor noastre obosite, simțim doar o mică fracțiune din aceasta și chiar și în acea mică porțiune, simțim totul ca fiind opusul corectări finale și ne blestemăm viața. Întreaga muncă de corectare este corectarea simțurilor noastre. Aceasta este „recunoașterea răului”. Totuși, se pune din nou întrebarea: Cum putem ști acest lucru dacă „binele” este ascuns?

Baal HaSulam oferă o parabolă despre un om bogat care și-a închis fiul într-un subsol întunecat, fără nimic altceva decât mâncarea care îi era coborâtă. Fiul și-a blestemat tatăl și l-a văzut ca pe un torționar crud. Când a fost în sfârșit scos afară și i s-a arătat că există o altă viață dincolo, starea lui mentală s-a înrăutățit. Nu a înțeles ce se întâmplă. Se simțea cel mai nefericit om din lume. Acestea sunt exact tipurile de stări prin care trecem noi.

În timp, învățăm treptat din starea noastră. Ce înseamnă „a învăța”? După ce inima lui a fost frântă timp de douăzeci de ani, ei aduc lumină în subsol, iar apoi el descoperă toate comorile pe care tatăl său le-a lăsat acolo pentru el. Începe să înțeleagă că totul a fost făcut de dragul lui. Și de ce a fost îndurerat timp de douăzeci de ani? Pentru că nu și-ar fi putut digera toată bogăția în mai puțin timp. Acum poate. Vasul trebuie să fie potrivit luminii, revelației.

Filed under: Munca in grup, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→