Întrebare: Cum mă pot proteja de un sentiment de deznădejde când cred că totul vine de Sus și nimic nu depinde de mine?

Răspuns: Nu, dacă eu cred că totul vine de Sus, o astfel de abordare nu-mi va rezolva problemele și nu mă va elibera de munca mea.

Toate stările ne sunt trimise de Creator; trebuie să mă raportez la aceasta ca la o cauză. Dar ulterior, Creatorul îmi cere să lucrez atât intern, cât și extern. Așa cum mă raportez la dușmanii mei interiori și la cei care mă urăsc, așa ar trebui să fie și atitudinea mea față de ei în lumea exterioară.

Externul trebuie să corespundă complet cu internul. Dacă ai avea de-a face cu dușmanii din sufletul tău, ai vedea imediat schimbări în lumea exterioară.

Treptat, oamenii descoperă că nu există o soluție externă pentru această problemă. Dacă nu ești capabil să cobori la un grad inferior, să sapi mai adânc și să vezi adevărata cauză, atunci îți vin în minte doar idei nebunești și nimic mai mult. Nu există nicio soluție.

Omul care nu coboară la nivelul în care cauzele sunt dezvăluite pur și simplu arde prin viață; rămâne un animal. Și indiferent câtă suferință ar experimenta, nu va realiza nimic. Va trăi sau va fi ucis; dar el trăiește cu adevărat doar atunci când începe să-și conecteze toate stările cu Creatorul, dar numai într-o manieră cu un scop. În asta constă toată munca noastră.

Prin aceste stări, ajungem treptat să înțelegem necesitatea dezvăluirii divinului. Aceasta este deja un grad inferior, atunci când nu vrei ca Creatorul să Se reveleze pe Sine ca cel care aduce  răul și apoi stabilești o conexiune cu El. Se dezvoltă o cerință de a-L percepe pe Creator ca pe o cauză bună, mai degrabă decât ca pe una rea, și nu pentru că tu te simți rău. Pur și simplu nu vrei să te raportezi la Forța superioară în acest fel.

Din Lecţia zilnică de Cabala 23/06/26, Rabaş – Art.7, 1988-Ce este importanţa Mirelui, ale cărui păcate sunt iertate

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment →