În lumea noastră există oameni care se angajează doar în acțiuni externe. Nicio iluminare de Sus nu ajunge la ei și ei nu efectuează nicio acțiune interioară. Deci, care este diferența dintre cei care se angajează în acțiuni interioare și cei care se angajează în acțiuni externe? Diferența este foarte simplă; este corespondența lor cu  Avraam.

Întrebare: Dar unde puteți găsi un punct de legătură între acțiunile noastre externe și interioare, astfel încât să existe o anumită logică?

Răspuns: Dacă faci acțiuni cu corpul tău fără nicio legătură cu corectările spirituale, ca un evreu bun care face ceea ce a fost învățat, atunci stabilești corespondență la nivelul tău: Domem de Kduşa (nivelul mineral al sfințeniei). Voi efectuați corectări, dar din moment ce este nivelul mineral de Kduşa, nu vă oferă posibilitatea de a crește. Cu toate acestea, sunt corectări.

Lumina a venit de sus, s-a îmbrăcat în materie, iar în această materie s-a replicat spiritualul. Astfel, în această lume există încă niveluri vegetale, animale și vorbitoare, iar la nivel vorbitor există oameni care sunt descendenți ai lui Avraam sau Gerim (convertiți), despre care vom discuta mai târziu.

Cei care sunt la nivelul mineral posedă scântei ale lui Avraam pe care nu le dezvoltă; de exemplu, iluminarea de Sus care trezește pe om la spiritualitate nu a venit încă la ei, și astfel, ei efectuează corectarea la nivelul mineral de sfințenie.

Este tot o corectare; nu poți nega. Dar nici nu poți trăi după ea, adică nu poți adăuga nimic la ea, pentru că nivelul mineral este caracterizat de absența vieții spirituale.

Dacă îți dorești ceva mai mult, atunci trebuie să începi să-ți adaugi propriul efort: iei deficiențele ca și cum ar fi din exteriorul tău, adaugă propria ta contribuție prin singurul punct de liberă alegere disponibil pentru tine, și prin urmare, trezeşti o iluminare suplimentară de Sus sau absorbi mai mult din iluminarea care vine la tine. Apoi începi să împlinești poruncile spirituale, să lucrezi pentru Creator.

Trebuie să distingeți între aceste două aspecte, deoarece Cabala este în esență, o muncă pentru Creator. În caz contrar, respectați poruncile pur și simplu ca un om care a fost învățat să facă acest lucru. Una nu o contrazice pe cealaltă; ambele abordări sunt necesare.

Cu toate acestea, pentru omul care există la nivelul mineral al sfințeniei, lui i se pare că neagă acel nivel, pentru că pentru el contează doar primul aspect; dacă altceva este considerat important, atunci primul își pierde semnificația.

Observăm că cei care încep cu adevărat să studieze partea interioară, încep să neglijeze partea exterioară – până la punctul în care omul care a respectat meticulos toate poruncile, la începutul studiului Cabala, ei uită brusc că au ceva ce trebuie să facă. Omul face încă anumite lucruri din obișnuință, dar gândurile îi plutesc în nori, deasupra. Vedem cât de mult slăbește omul acțiunea materială — în muncă, în familie, în orice. Omul care este complet atașat de spiritualitate, neglijează foarte mult materialul.

Cei care spun că cel care studiază Cabala nu respectă poruncile în practică cu meticulozitatea cerută în această lume, se pare că au dreptate. Noi înșine vedem că așa este; să nu ascundem ceea ce, până la urmă, se întâmplă de fapt.

Este necesar să lămurim motivele acestui fenomen: fie Doamne ferește, studiem ceva incorect; sau ne înșelăm și nu studiem așa cum ar trebui; sau acesta este fireasc și poate că va reveni mai târziu sub altă formă, pe alt grad, într-o altă existență – împreună, atât în ​​spiritual, cât și în material.

Din Lecţia zilnică de Cabala 02/07/26, Rabaș – Art.21, 1988-Ce înseamnă că Tora a fost dată din întuneric, în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: În timpul unei ascensiuni, interiorul se îmbracă ușor într-un om. În timpul unei coborâri, nu există lumină interioară. În schimb, lumina înconjurătoare este prezentă în Kli-ul extern?

Răspuns: Întrebarea este, în ce Kli (vas) se îmbracă lumina? Dacă vorbim despre perioada de pregătire, avem omul care are dorința de a primi de dragul lui și care trebuie să analizeze, să atingă și să distingă treptat diferite straturi, nuanțe și umbre în cadrul acesteia. Printre toate dorințele lor, există una în care lumina să se poată îmbrăca?

Întrebare: Am o dorință de a primi care nu are ecran, și de Sus, prin Machsom, lumina înconjurătoare strălucește asupra mea. Când dobândesc un ecran, această lumină se va îmbrăca în mine și atunci toată munca mea ar trebui să fie asupra ecranului, astfel încât lumina reflectată să se îmbrace în mine?

Răspuns: Nu este cazul. Desigur, mă gândesc să vreau să-L ating și tânjesc după El, dar corectarea nu are loc în conformitate cu aceasta. Desigur, aspir la lumină ca să mă umple; totuși, corectarea are loc atunci când această lumină este absentă, când se îndepărtează. Mă umplu, în locul ei, cu lumina credinței?

Lumina credinței strălucește nu doar din lumina înconjurătoare, ci din faptul că atitudinea mea față de Creator este legată nu de cât de mult primesc de la El, ci de care este atitudinea mea față de El, de măsura în care aspir la El.

Din Lecţia zilnică de Cabala 29/06/26, Rabaș – Art.9, 1987-Măreția omului  depinde de măsura credinței lui în viitor

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

„Și un om l-a găsit și iată că rătăcea pe câmp. Și omul l-a întrebat, zicând: „Ce cauți?” Și el a zis: „Îi caut pe frații mei. Spune-mi, te rog, unde pasc ei turma?”

Un om „rătăcind pe câmp” se referă la un loc din care ar trebui să izvorască recolta câmpului pentru a susține lumea (Rabaş, „Iubirea pentru prieteni – 1 “).

Tora este învățătura, metoda care explică întregul proces prin care trebuie să trecem, de aici până la sfârșitul corectării. Deci, de unde începem să construim vasul spiritual și să intrăm în lumea spirituală?

Aici vorbește despre Iosif, care adună (Osef) toate calitățile anterioare ale fraților săi, și prin aceasta descoperă că se află în Egipt, adică în înclinația rea.

Simt că sunt opus lumii spirituale și că sunt nedemn de ea. Mai mult, nu am nicio dorință să intru în ea, asta îmi „spun” calitățile mele interioare. Această realizare trebuie să vină. Dar pe de altă parte, știm deja că dacă dărâmăm barierele dintre noi și ne unim, atunci în unitatea noastră vom începe imediat să simțim lumea spirituală.

Astfel, Tora ne explică procesul de dezvoltare a vasului nostru comun, care în această etapă se numește Iosif. El „rătăcește pe câmp”, neștiind cum să ajungă la spiritualitate. În fața lui se află o întindere goală și el nu știe pe ce drum să meargă.

Iar muncile câmpului sunt arat, semănat și secerat. Se spune despre asta: „Cei care seamănă cu lacrimi vor secera cu bucurie”, iar acesta se numește „câmp pe care Domnul l-a binecuvântat”.

Omul trebuie să fie pregătit pentru arat, semănat și secerat, adică pentru a lucra cu dorința sa. Căci dorința (Raţon) este pământul (Ereţ), sau chiar acel câmp, care trebuie arat și semănat cu semințele dăruirii, Bina, pentru ca Bina să intre în Malchut. Acolo începe să crească prin dorința lui Malchut, producând muguri, recolta pe care o vom culege mai târziu.

Astfel, omul numit Israel, care este îndreptat direct către Creator, intră în Egipt și descoperă în sine o mare dorință egoistă. Tocmai atunci, când vede că această dorință stăpânește asupra lui, el se străduiește spre unitate, și prin rugăciune și un strigăt de ajutor, el scapă de Faraon.

De ce este necesară această coborâre în egoism? O să putem ieși din el. Așa cum punem semințele în pământ, pentru ca prin pământ, să încolțească și să înflorească. Datorită pământului, adică dorinței egoiste, începe să crească micuța sămânță a dăruirii, dorința altruistă. Ea iese tocmai de pe pământ.

Când scânteia dăruirii, punctul din inimă, se trezește în noi, ne aduce la înțelepciunea Cabala. Începem să studiem, ne alăturăm unui grup și deodată descoperim cât de rău este totul, câte obstacole apar pe parcurs. Răul devine din ce în ce mai puternic până când suntem complet scufundați în el. Apoi, cu ultimul nostru dram de putere, ne luptăm să îl depășim și să scăpăm. Și fugim, luând cu noi marea dorință de a primi, pe care am dobândit-o în Egipt.

Așa răsare sămânța dăruirii: noi ne ridicăm deasupra pământului, luând cu noi dorințele stricate și apoi începem să le corectăm.

Acest proces este însoțit de bucurie și tristețe, de împietrirea inimii, eșecuri și dificultăți. Cu toate acestea, tocmai prin disperare ne apropiem de exod. Și acel exod se găsește în unitate. Nimeni nu iese singur, ci numai împreună.

Din Congresul Internațional de Cabala din 24.02.12, „Arava”, Lecția 3

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Există o contradicție între dorința de a primi și dorința de a dărui, și prin urmare, suntem mereu într-o stare de incertitudine și lipsă de înțelegere. Baal HaSulam scrie că fiecare stare spirituală conține două opuse în ea; adică contradicția este inerentă însăși naturii sale.

El explică problema reală care este de fapt în noi. Atât timp cât existăm pur și simplu în dorința minerală, vegetală sau animalică de a primi, care este natura noastră, nu există nicio problemă și totul este în ordine.

Există cele patru faze ale expansiunii luminii directe: faza rădăcină (Şoreş), prima fază (Alef), a doua fază (Bet) și a treia fază (Gimel). Dar de îndată ce începe cea de-a patra fază (Bhina Dalet), imediat apar probleme și are loc restricția (Ţimţum).

Înainte de a patra fază, nu există nicio restricție pentru că totul este guvernat de Sus. Eu nu am dorințe proprii. Creatorul îmi dă gânduri, impulsuri, dorințe, temeri, anxietăți și hormoni. Iar eu, ca o marionetă, fac doar tot ce îmi dă El. Nu există probleme sau contradicții aici. Eu sunt dorința de a primi, Creatorul mă guvernează de Sus și asta este tot.

Dar când punctul din inimă se trezește în dorința de a primi, este deja un mesager din acea lume, de dincolo de Machsom, din dorința de a dărui. Atunci are loc o ruptură în interiorul omului și apare o problemă: două naturi opuse coexistă în interiorul lui – natura spirituală și natura corporală. Tensiunea interioară din interiorul omului crește și începe să simtă că explodează sau își pierde mințile. Ele nu pot coexista împreună. Acesta este motivul pentru care suntem atât de nefericiți.

Trebuie să înțelegeți că nu există altă cale de ales. La un moment dat, Creatorul a implantat atât dorința de a primi, cât și dorința de a dărui în noi, precum și în întreaga umanitate. Vom rămâne în această diviziune interioară până când le „unim” pe cele două împreună – adică până când dorința de a primi dobândește intenția de a dărui ca a doua natură spirituală.

Suntem obligați să ajungem la spiritualitate. Pur și simplu nu suntem întrebați dacă vrem. Vom rămâne în această fractură interioară până când ne transformăm dorința de a primi într-o dorință de a dărui. Atunci aceste două forme ale naturii – cea spirituală și cea corporală – vor deveni din nou ca una. Abia atunci vom obține o senzație de pace.

Până la sfârșitul corectării (Gmar Tikun) însă, această contradicție va continua să existe în noi.

Din Lecţia zilnică de Cabala 29/06/26, Rabaș – Art.9, 1987-Măreția omului  depinde de măsura credinței lui în viitor

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Discuţii despre Treptele Scării, Partea 170

Întreaga spiritualitate crește din mica scânteie?

Toată spiritualitatea crește din acest calcul, din acea mică scânteie. Prin studiu, scânteia primește harul de Kduşa și apoi o dezvoltăm și o cultivăm. La început, cu siguranță nu înțelegem ce este spiritualitatea și nu avem nicio dorință reală de spiritualitate. Mai degrabă, din ceea ce intră în noi prin harul sfințeniei – numit Lişma– începem să dorim să fim pentru a dărui. Această atitudine începe să se formeze în noi, ceea ce este cu adevărat ceva miraculos: în dorința de a primi, încep să apară scântei de dăruire.

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→