Avansarea spirituală a omului este susținută de lumină; fără ea, nu există nimic despre care să discuţi. Dar ce anume face ca lumina să vină? Fie este o trezire de Sus, iar apoi omul experimentează o stare pozitivă, înălțată, este gata să depună efort și nimic altceva nu contează pentru el.

Fie această lumină vine ca urmare a eforturilor sale de a înțelege importanța scopului. În conformitate cu aceste eforturi, lumina importanței, sau, cu alte cuvinte, lumina credinței, strălucește asupra lui.

Atunci întunericul nu contează pentru el. Chiar dacă, după o altă încercare de a se apropia de camerele interioare, omul se află distanțat de Creator fără a fi câștigat nimic, el totuși îi mulțumește Creatorului. Chiar și atunci când cade înapoi într-o stare animalică, așa cum a fost cazul în multe dintre căderile lui anterioare, el rămâne recunoscător Creatorului, că a primit pur și simplu aceste stări diferite de la El.

Omul nu evaluează aceste stări pe baza a ceea ce posedă sau a ceea ce se întâmplă în timpul fiecărei ascensiuni și coborâri, deoarece el înțelege că a face acest lucru ar însemna doar să își folosească Kelim (vasele) de primire. În schimb, el își evaluează stările în funcție de cât de mult efort poate depune pentru a primi lumina credinței prin propriile eforturi și muncă de jos. Aceasta este evaluarea corectă.

Când omul ajunge într-o stare în care, atât în ​​urcări cât și în coborâri, singurul lucru care contează este ca atitudinea sa față de Creator să nu se schimbe, atunci spunem că omul își umple lumina reflectată, lumina credinței, de jos în sus, în loc să permită luminii să vină de sus în jos.

Aceasta se numește a fi pregătit să dăruiești Creatorului umplându-te cu această lumină, mai degrabă decât să-i permiți Creatorului să o umple. Aceasta este dăruirea omului. Și apoi, în această măsură, Creatorul Se îmbracă pe Sine în om și ei se unesc, iar această uniune a luminii directe și a celei reflectate, îmbrăcate una în cealaltă, se numește lumina interioară.

Rabaş descrie aceste stări dintr-un motiv. Putem observa acest lucru în noi înșine atunci când ne privim unii pe alții – evaluând stările în care ne aflăm: fie cădem, fie ne ridicăm, fie ca grup, fie individual.

Trebuie să ajungem la un punct în care niciuna dintre acestea nu contează pentru noi. Indiferent de starea în care mă aflu – fie că mă ridic sau cad, fie că sunt fericit sau îngrijorat, fie că există sau nu iluminare de Sus – nimic din toate acestea nu interferează, noi trebuie să umplem imediat această Hisaron (lipsă, nevoie) cu lumina credinței.

Din Lecţia zilnică de Cabala 29/06/26, Rabaș – Art.9, 1987-Măreția omului  depinde de măsura credinței lui în viitor

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce ar trebui să fac dacă nu experimentez coborâri? La urma urmei, sunt în cel mai bun grup și am sursele și un profesor.

Răspuns: Dacă totul merge bine pentru tine, dacă studiezi și te simți împlinit de „sfințenia” care vine din respectarea poruncilor, atunci este un semn că nu te străduiești suficient sau că poate depui eforturi fizice, dar nu interioare. Nu cauți atât de profund pe cât ai putea. Și cel mai probabil încă nu ești cu adevărat conectat cu ceilalți. Poți lucra fizic alături de ei tot timpul, dar a fi conectat cu ei înseamnă a vedea în ei ceva ce tu însuți nu ai.

Se pare că îți lipsește o măsură suficientă de invidie. Ești mulțumit cu ceea ce ai: „Slavă Domnului, am ceva. Este minunat. Mulțumesc, Creatorule. Totul este bine. Totul este spre bine. Sunt bucuros și sunt drept.” Atunci operezi doar pe linia dreaptă, iar numai pe linia dreaptă omul nu poate crește pentru că nu dobândește vase noi. Din păcate, aceasta este problema.

Întrebare: Dar nu ar trebui să rămânem mereu într-o dispoziție elevată?

Răspuns: Ar trebui să rămâneți într-o dispoziție elevată, în ciuda contrabalansului constant al părții stângi. De fiecare dată când vi se adaugă Kelim suplimentare, vă trageți spre dreapta. Dar fără linia stângă, ce valoare au toate acestea? Nu puteți crește în acest fel.

Creștem doar atunci când carnea crește, iar aceasta vine din Kelim pe care căutăm să le clarificăm. Deci, ceea ce vă lipsește este o măsură suficientă de invidie. „Combate invidia, crește înțelepciunea.” Nu sunteți invidios pe modul în care prietenii voștri studiază, iau notițe și lucrează. Invidia este esențială, dar trebuie să fie de tipul potrivit. Nu este dorința de a-l doborî pe prietenul vostru și faptul că nu vreți ca el să studieze și să acționeze așa cum faceți voi, ci mai degrabă aspirația de a deveni ca el.

Din Lecţia zilnică de Cabala 02/07/26, Rabaș – Art.21, 1988-Ce înseamnă că Tora a fost dată din întuneric, în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Există muncă în timpul unei ascensiuni și muncă în timpul unei coborâri, iar omul trebuie să încerce să găsească ceea ce este relevant pentru el în fiecare dintre aceste două stări. Dar cel mai important, el este obligat să muncească în timpul unei ascensiuni, deoarece în timpul unei coborâri nu există nimeni de la care să ceară nimic. Omul se poate afla într-o astfel de stare încât nici nu aude, nici nu se poate mișca din locul său, uneori nu doar interior, ci chiar fizic.

Dar în timpul unei ascensiuni, când omul experimentează un influx de forță, nu ar trebui să se bucure pur și simplu de ea, ca și cum s-ar simți bine și ar fi într-o stare de perfecţiune. El trebuie să înțeleagă că aceasta i-a fost dată de Sus, deși nu o merită. Totuși, atât starea de ascensiune, cât și starea de coborâre îi sunt date exclusiv de dragul avansării.

Nu există recompensă și pedeapsă în asta. Nu este vorba că, pentru că am suferit înainte, acum sunt recompensat simțindu-mă bine. Acesta este un gând complet greșit și o abordare incorectă a procesului prin care trecem.

Starea numită coborâre este dată pentru a simți propriile noastre calități, în timp ce starea numită ascensiune este dată pentru a simți calitățile Creatorului. Simțind propriile noastre calități în timpul coborârii și calitățile Creatorului în timpul ascensiunii, trebuie să lucrăm cu aceste două stări și să obținem din ele cel mai mare beneficiu posibil pentru avansarea noastră.

Dacă trecem prin aceste stări fără a le folosi pentru a avansa spre scopul creației, ele pur și simplu trec. Ni se va da o ascensiune și o coborâre o dată sau de două ori, apoi ele se vor opri. Sau vor fi trimise o dată la șase luni sau o dată pe an. Și astfel, anii vor trece.

Totul depinde de cât de intenționat se raportează omul la fiecare stare în care se află, fără să se gândească că i se dă ca recompensă sau ca pedeapsă, ci acceptând-o pur și simplu ca o stare de muncă.

Din Lecţia zilnică de Cabala 07/07/26, Rabaș – Art.28, 1991-Ce sunt sfințenia și puritatea, în muncă

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Discuții despre Treptele Scării, Partea 173

Ce se întâmplă cu gradele anterioare gradului Creatorului?

Toate gradele anterioare gradului Creatorului sunt grade de echivalență de formă, care ne conduc treptat la o echivalență completă. Avem 620 de dorințe și trebuie să egalizăm folosirea fiecărei dorințe cu modul în care Creatorul își folosește dorințele. Aliniem fiecare dorință astfel încât să fie pentru a dărui, ceea ce înseamnă că utilizarea dorinței de către noi devine identică cu utilizarea dorințelor de către Creator.

Creatorul a creat această dorință prin intermediul unei lumini specific, care strălucește corespunzător acelei dorințe. Dacă 620 de lumini ies la iveală de la Creator, atunci fiecare lumină creează o dorință particulară de a primi în noi. Corectăm această dorință la „pentru a dărui”, iar apoi vasul devine ca lumina. Aceeași dorință devine similară cu acea lumină specifică, deoarece dăruiește înapoi conform aceleiași acțiuni.

Prin urmare, avem 620 de astfel de vase care dăruiesc înapoi Creatorului, așa cum Creatorul, prin 620 de lumini, dăruiește în acele vase. Prin urmare, se formează două sisteme în care acțiunile de dăruire sunt identice, denumite „ființa creată devine exact precum Creatorul”.

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→