Întrebare: Dvs. percepeți toate procesele care au loc diferit față de cum apar în imaginea acestei lumi. Ați spus că ați perceput o criză de mult timp, dar încă nu s-a manifestat fizic, adică în lumea exterioară. Cum este posibil acest lucru? Ce este acest proces și de ce există un astfel de decalaj?

Răspuns: Baal HaSulam explică acest lucru în multe dintre articolele sale. El spune că există o acțiune numită „coborâre de sus” și o acțiune numită „primire de jos”.

Tot felul de comenzi, acțiuni și fenomene coboară asupra noastră de sus. Dar în timp ce acestea sunt realizate în percepţia noastră și în timp ce suntem conștienți de ele, trece o anumită perioadă de timp. Prin urmare, există o întârziere între coborârea de sus și primirea de jos.

Întrucât un cabalist se află la un nivel superior lumii noastre, el vede forțe coborând în lumea noastră, și prin urmare, crede că trebuie făcut ceva rapid. Iar restul oamenilor sunt încă într-o stare de ebrietate; ei spun: „Totul este în regulă. De ce acolo, intrați în panică?”

Așa, se întâmplă că un cabalist apare, se grăbește și strigă precum Baal HaSulam cu 20 de ani înainte de al Doilea Război Mondial. El spunea că evreii ar trebui să fugă din Polonia, că în curând Hitler o va cuceri.

Messing și alții chiar, au avertizat despre asta. Dar nimeni nu i-a ascultat, au fost reduși la tăcere, considerați dușmani ai poporului și așa mai departe.

Am vorbit odată cu o figură israeliană importantă, un om de mare cultură, un industriaș puternic, foarte preocupat de viitor. La un moment dat, s-a întâlnit cu președintele Statelor Unite și a vorbit cu el despre necesitatea de a schimba rapid lumea, de a educa oamenii și de a-i încuraja să fie buni și iubitori unii cu alții. Dar președintele nu a înțeles nimic.

Un politician atât de avansat și respectat l-a înțeles complet greșit! Nu că eu nu am înțeles, dar m-am gândit că ar fi bine să fac aşa. Nu aceasta este calea de urmat. Adică, oamenii încă nu înțeleg.

Și au dreptate, pentru că ei acționează pe baza a ceea ce există în lumea noastră. De ce ar asculta un fel de „mistici”, chiar dacă mediul se clatină de mult timp și totul se destramă?

Chiar vor acorda atenție unor cabaliști care dau din degete spre ei și spun că este necesar să schimbăm relațiile din societate, să schimbăm mediul social din lume? Nu o vor face. Nu au instrumentele, influența sau educația necesare pentru asta.

Vedem ce se întâmplă cu copiii noștri. Aceștia sunt cele mai prețioase creaturi pentru inimile noastre, dar îi lăsăm în voia sorții lor; așa cum îi educă strada sau școala, așa va fi. Drept urmare, avem parte de droguri, promiscuitate, gol și lipsă completă de scop în viață. De aceea, omenirea își vede viitorul atât de sumbru.

Dar nici măcar nu trebuie să ne corectăm singuri, principalul lucru este că, dacă am putea corecta copiii, să-i îndrumăm corect, atunci cel puțin generația viitoare ar trăi bine. Noi, ca adulți care îi iubim atât de mult, nu putem privi cum se cuvine și cu sobrietate la ceea ce se întâmplă. Este atât de stupid! Creatorul ne oferă un fel de umbră de sus. Dacă descoperă întreaga imagine, cum pot părinții să trateze viitorul copiilor lor în acest fel?!

Întregul sistem educațional, întreaga comunitate mondială, a lansat asta. Toată lumea ridică mâna: „Ei bine, și copiii mei vor fi așa. Ce pot face?” Ei au același răspuns ca și politicienii și spun că nu avem mijloacele de a corecta oamenii.

Prin urmare, ne îndreptăm spre stări în care suferința se va acumula într-o asemenea măsură încât omenirea va urla pentru că nu se va putea ascunde de problemele cu „politicile sale de struț” și apoi va fi de acord să asculte ce are de spus știința Cabala.

Întrebare: Vorbiți din punctul de vedere al unui om obișnuit, care vede că nu este înțeles, întreaga lume nu îl aude. Dar dacă creația este aranjată complet diferit, dacă este în interiorul tău, atunci ce contează?

Răspuns: Ce diferență face dacă este în interiorul meu sau în exterior? Trebuie să repar asta. De aceea mi s-a oferit oportunitatea de a vedea asta din exterior, pentru a fi mai ușor de remediat.

Întrebare: Deci trebuie să existe un apel la percepția care există, ca și cum ar veni din exterior?

Răspuns: Sigur. Trebuie să ajung la oameni, să-i corectez și să promovez Cabala, astfel încât să vină la mine și să lupte pentru același scop – unificarea.

Întrebare: Deci este imposibil să faci asta intern, cu un grup mic?

Răspuns: Nu, nu este posibil. Nu pot face munca pentru alții, deși acești alții, așa cum vrei să spui acum, sunt în mine.

Altfel, iei liberul arbitru din fiecare parte din tine despre care crezi că există în afara ta. Această parte își poate corecta egoismul doar dacă se simte liberă de tine și o face singură. În acest fel, vă veți ajuta reciproc.

Și nu este schizofrenie. Faptul că nu putem pune împreună mai multe lucruri opuse în mintea noastră este problema noastră. Aceasta este problema îngustimii lumii noastre, pentru că avem doar dorința de a ne bucura și nimic altceva.

Dar avem și alte posibilități de a experimenta universul existent. Pentru a le dezvolta, ni se oferă așa-numita „schizofrenie”: deși acestea sunt părțile mele care există în afara mea și tot ce mă înconjoară este eu; este al meu, dar pe de altă parte, trebuie să le corectez exact ca și cum nu ar fi ale mele, ajutându-le să fie independente, iar apoi fiecare parte se va repara singură.

După ce ne-am corectat, ne vom reuni într-un singur întreg, iar toate corectările noastre independente se vor uni. Adică, toate dorințele noastre se vor aduna într-o singură dorință, iar toate micile noastre ecrane se vor aduna într-un singur ecran.

Din KabTV, emisiunea “Am primit un apel. Schizofrenia” 07/10/10

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă este scris „Cumpără-ți un prieten”, de ce nu este suficient un prieten pentru mine? De ce am nevoie de mai mulți prieteni?

Răspuns: Pentru că unul nu este suficient. După cum scrie Baal HaSulam în eseul „Dăruirea Torei” și în „Un Discurs la Finalizarea Zoharului”, „În mulțimea oamenilor este slava Regelui”. Aceasta înseamnă că nu pot fi inspirat de o singură persoană.

Pot fi inspirat de mulți care împărtășesc aceeași opinie ca mine, și care pot fi mediul meu. Desigur, poate fi și o singură persoană, dar totuși nu mă va influența atât cât este necesar.

Am nevoie de un mediu cât mai mare posibil, deși în interiorul lui văd oameni diferiți. Nu contează; de fiecare dată pot fi atent la cei de la care voi primi inspirație.

Pot fi inspirat de unii, în timp ce investesc eforturi – „cumpără-ți un prieten” – în mod specific în alții. Totuși, din moment ce toți sunt conectați într-o singură societate, nu contează. Așa funcționează. Mediul trebuie să fie cât mai mare și cât mai puternic posibil.

Din Lecţia zilnică de Cabala 16/02/26, Rabaș – Art.1, 1985-Fă-ţi un Rav şi cumpără-ţi un prieten – 1

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum pot avansa dacă dorința de a primi mă domină?

Răspuns: Într-adevăr, Creatorul activează constant dorința de a primi în tine pentru a te avansa, iar apoi simți că te domină din nou. Nu este vorba nici măcar de faptul că te domină, ci că tu ești acea dorință de a primi.

Dar pentru a-i simți puterea asupra ta, ai nevoie de lumina superioară, care îți dă simţirea că există ceva în afară de dorința de a primi – dorința de a dărui. Atunci îți dai seama că dorința de a primi și tu nu sunteți același lucru. Trebuie să existe o a treia parte.

Dacă ai această separare între tine și dorința de a primi și conștientizarea puterii sale, aceasta este mântuirea. Acum, ceva depinde de tine.

Ai ieșit din necunoaștere și poți acționa. Te gândești: „Eu nu sunt egoismul meu, cel care mă urăște, cel care mă împiedică să avansez. L-aș ucide, dar cum punasta în practică? Este ca un cancer în mine.” Ar trebui să începi să cauți un fel de leac. Leacul pentru egoism nu poate fi decât lumina.

Problema ta este că nu vrei cu adevărat acest leac. Atunci ar trebui să mergi la un grup care îți va întări conștientizarea răului, astfel încât să vezi că această boală te omoară și te desparte de viața veșnică într-o asemenea măsură încât să începi să strigi. Adevăratul strigăt este cel care deschide cerurile.

Din Lecţia zilnică de Cabala 02/13/26, Rabaș – Art.29, 1989-Ce este pregătirea pentru primirea Torei, în muncă – 2

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum poți determina ce trebuie să corectezi și cum să corectezi acest lucru?

Răspuns: Cum poți determina starea ta, să o numești corect și să o măsori astfel încât să devină cauza corectării? Poate că îmi măsor starea, adică dorința mea, din moment ce nu am nimic altceva, dar acest lucru nu mă obligă să iau o decizie.

Sunt în dorința de a primi, care îmi oferă fie plăcere, fie suferință, și în funcție de aceasta determin dacă este bună sau rea. Pe baza acesteia, o folosesc sau încerc să o înlocuiesc (să dobândesc o altă dorință de a primi) și mă străduiesc să mă bucur de altceva. Și dacă nu mă pot bucura de ea, atunci nu am dorința pentru ea, o voi suprima.

Omul alege întotdeauna ceea ce îl poate bucura în cea mai utilă și mai ușoară formă, astfel încât să existe cât mai puțin efort posibil și cât mai multă plăcere posibil. Acesta este calculul nostru. Este un calcul natural pe care îl face toată lumea, de la funcționarea la nivelurile mineral, vegetal și animal până la funcționarea la nivelul vorbitor din noi. Așa funcționează la toate nivelurile naturii.

Dar dacă vreau să învăț cum să mă bucur mai mult, caut sisteme, mă alătur diverselor cluburi și învăț de la alții. Dezvolt utilizarea dorinței mele de a primi până la punctul în care, legal sau ilegal, mă pot bucura cât de mult îmi permit societatea și lumea. Pur și simplu calculez constant ce-mi este benefic și ce nu; maximul fiind întotdeauna scopul meu.

Conform acestui fapt, ne uităm la oameni și îi evaluăm. Este imposibil să cerem orice alt calcul, deoarece aceasta este natura noastră.

Atunci de ce primește omul lovituri de la conducerea superioară, de la Creator? La urma urmei, Creatorul i-a creat în așa fel încât acesta este singurul calcul pe care îl pot face ei. Puteți întreba oamenii de știință (biologi, psihologi etc.) și ei vor spune că acesta este calculul nostru. Deci, de ce ne pedepsește Creatorul, care ne-a creat așa? Pentru ce? Pentru că ne-a creat așa?

Creatorul nu ne pedepsește. Ceea ce vine la noi de la El nu este pentru a ne pedepsi, ci în conformitate cu legea care spune că nu există doar dorința de a primi în noi. Există și o altă forță care se află în noi în etapa pregătitoare – dorința de a dărui.

Prin urmare, trebuie să începem să facem calcule care să o ia în considerare. Pentru a face acest lucru, trebuie să începem să calculăm între dorința de a primi și dorința de a dărui. În măsura în care noi nu facem un calcul în conformitate cu nivelul dezvoltării noastre, experimentăm suferință.

Dacă ne-am forța să calculăm nu doar cât de mult vreau să mă bucur, ci și cât de mult ar trebui să ofer bucurie altora și dacă aș face acest lucru corect în raport cu mine și cu ceilalți, în funcție de dezvoltarea mea, atunci aș fi într-o stare bună. Nu aș simți nicio suferință.

Să presupunem că, în funcție de dezvoltarea mea, ar trebui să dau 20 până la 30% și să primesc 80%, acesta este nivelul meu actual. Va crește și va trebui să dau mai mult și să primesc mai puțin. Dacă aș cunoaște această lege, dacă aș ști ce se cere de la mine și aș pune-o în aplicare, m-aș simți întotdeauna confortabil și bine, deoarece aceasta este, în esență, legea care mă afectează.

De ce nu vedem această lege? Am face calculul pentru a ne simți bine. Însă scopul nu este să mă simt bine în dorința de a primi. Calculul (cât pentru mine și cât pentru alții) trebuie să vină nu doar din dorința de a primi, ci și din dorința de a adera la Creator, de a mă asemăna cu El. Nici dăruirea în sine nu este scopul. Scopul este să mă asemăn cu Creatorul, să fiu ca El, așa că legea conform căreia trebuie să dăruiesc nu îmi este dezvăluită.

Din Lecţia zilnică de Cabala 25/02/26, Rabaș – Art.5, 1989-Ce înseamnă că crearea lumii a fost o mare milostenie

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: De unde pot obține atitudinea corectă față de orice simțire subiectivă și cum pot stabili atitudinea corectă față de aceasta?

Răspuns: Cum pot evalua fiecare dintre simțirile mele? Cum o pot măsura și cum pot fi sigur că o examinez în mod corect? Nu pot. Este vorba doar în raport cu grupul. Grupul este instrumentul de măsurare în locul Creatorului.

Dacă atitudinea mea față de grup este cu adevărat una de dăruire, dacă grupul plasează conceptul de dăruire (ceea ce se numește măreția scopului, măreția Creatorului) la cel mai înalt nivel și îmi arată cât de important este, în timp ce prin comparație toate celelalte calități și stări sunt scăzute, atunci în raport cu aceasta mă pot măsura pe mine însumi, gândurile mele, intențiile și modul în care îmi planific timpul și viața.

Dar dacă nu am standardul pe care mi-l oferă grupul, atunci în raport cu ce mă voi măsura? Pot inventa tot felul de sisteme de măsurare pe cont propriu, dar cu ele mă voi justifica pe mine întotdeauna. Nu am capacitatea de a mă verifica decât dacă construiesc un standard în afara mea, cum ar fi grupul. Altfel, cum aș ști cum să măsor?

Întreabă oamenii de pe stradă, toată lumea este un om drept, toată lumea dăruiește. Nimeni nu se consideră păcătos. Omul nu se poate numi pe sine păcătos, pentru că „eul” său ar fi atât de afectat încât nu s-ar mai putea tolera pe sine. Și nu poate permite asta pentru că este un sentiment teribil. Îl acoperim imediat cu ceva.

Prin urmare, dacă nu ar fi grupul care mă presează constant, mă trezește, mă împinge în direcția corectă, îmi cere progres și îmi dă indicația corectă despre ceea ce ar trebui să fiu, atunci nu aș avea nicio posibilitate să avansez.

Din Lecţia zilnică de Cabala  25/02/26, Rabaș – Art.5, 1989-Ce înseamnă că crearea lumii a fost o mare milostenie

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce nu ne dă Creatorul capacitatea de a verifica dacă acțiunile noastre sunt corecte?

Răspuns: Este foarte simplu. Dacă mă văd cu adevărat ca fiind singurul din lume și raportez acest lucru la Creator și la faptul că trebuie să lucrez în relație cu El, atunci nu am nicio modalitate de a ști cine sunt, ce sunt, cine este Creatorul sau ce face El, pentru că El este ascuns.

Dacă El este ascuns, atunci eu însumi sunt în ascundere. Nu am nimic cu care să mă pot verifica.

Dacă există doar Creatorul și ființa creată, atunci nimic nu se poate face. Imaginați-vă că există Creatorul și există creatura. Și apoi ce? Cum poți ridica creatura la nivelul Creatorului? Dacă Creatorul ar fi revelat, creatura ar fi complet sub puterea Lui și ar fi forțată să îndeplinească acte de dăruire fără să știe de ce o face. Ar fi exact ca acum, când suntem dominați de dorința de a primi.

Trebuie să fim sub influența a două tipuri de natură. Dar cum se pot întâmpla ambele simultan? O voi alege pe oricare dintre ele care are cea mai mare influență,. Întrucât eu însumi sunt alcătuit din dorința de a mă bucura, îmi găsesc plăcere fie primind, fie dăruind. De asemenea, aș percepe prezența Creatorului ca plăcere și atunci aș fi fie în impuritate, fie în sfințenie, deoarece plăcerea poate fi primită din ambele.

Pentru ca omul să fie independent, Creatorul trebuie să Se ascundă. Atunci se pune întrebarea cum poate verifica omul, pentru care Creatorul este ascuns? Dacă omul nu are un punct de referință prin care să se măsoare, să se orienteze și să determine cine este și ce este, cum ar putea avansa?

Prin urmare, Creatorul, ascunzându-Se pentru a nu mitui omul cu plăceri, a dat grupul în locul Său, ceva căruia omul nu se poate vinde. Pe de o parte, grupul nu îi oferă plăcere așa cum o face Creatorul și nici nu îi dă viață așa cum o face Creatorul. Pe de altă parte, este o forță externă, ceva din afara lui.

Prin urmare, dacă omul dorește să se agațe de Creator conectându-se cu grupul și dăruind acestuia, atunci în relație cu grupul, el dobândește adevărata intenție de dragul dăruirii și devine similar Creatorului într-un mod autentic. În esență, omul folosește dăruirea către celălalt pentru a deveni asemenea Creatorului.

Din Lecţia zilnică de Cabala 25/02/26, Rabaș – Art.5, 1989-Ce înseamnă că crearea lumii a fost o mare milostenie

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă există un grup în care introduc legi spirituale în măsura în care le înțeleg, verific de fiecare dată în ce măsură eu nu mă conformez lor?

Răspuns: Se pare că noi construim forma spirituală a unui grup prin faptul că fiecare și-o imaginează ca pe o societate care funcționează cu relații între prieteni ca mijloc de a-L atinge pe Creator. Cu alte cuvinte, un grup nu este doar o adunare de corpuri, ci un concept comun pe care îl construim în gândurile noastre.

Calculul este simplu. Există o anumită cantitate de strădanie pentru Creator trezită în acești oameni. Poate că nici măcar nu o simt încă. Ei caută sensul vieții și așa mai departe. Aceasta este o dorință ascunsă pentru rădăcina de la care primesc obstacole, lovituri și suferință.

Apoi ei pun aceeași întrebare: „Care este sensul vieții mele?” Dar acum este adresată rădăcinii. Ei nu știu acest lucru, dar la început, această întrebare este adresată Creatorului ca rădăcină a suferinței, la Spatele Său (Achoraim), deoarece El activează în prezent în ascundere prin Spatele Său.

Apoi, dacă ei au deja o direcție către Creator, dată la început de El, trebuie să înțeleagă această direcție și să o dezvolte, în mijlocul tuturor obstacolelor care le apar, în special în chestiuni legate de construirea unui grup.

Există obstacole la nivel corporal: minerale, vegetale și animale. Și există obstacole la nivel uman, care acționează între prieteni. Aici, am ajuns deja într-o stare în care interferența obstacolelor devine parcă „ideologică”.

Din Lecţia zilnică de Cabala 18/02/26, Rabaş – Art.7, 1984-Referire la ce se explică în “Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Să ne reamintim unii altora și să ne inspirăm de măreția scopului nostru spiritual, de mediul care aspiră la acesta și de oportunitatea unică de libertate de alegere care ne-a fost dată. Câți oameni din lume au cu adevărat posibilitatea de a acționa liber? Dacă toți oamenii acționează conform dictatelor naturii lor, atunci nu există nimeni care să „acționeze” cu adevărat.

Dacă eu sunt complet guvernat de sus, atunci nu există „eu”. Se spune: „Am venit și nu era niciun om”.

Sunt mulți oameni, dar este ca și cum nu ar exista, căci niciunul dintre ei nu este liber în acțiunile sale. Dacă nu există nicio ființă umană care să posede liber arbitru, atunci nu există lumi, nimic altceva în afară de lumea infinitului (Olam Ein Sof).

În ceea ce privește Creatorul, nimic altceva nu există. Există doar cel care împlinește o acțiune liberă.

Imaginați-vă această imagine a realității: gol complet! Și în interiorul ei, sunt vizibile doar câteva dorințe, care au apărut și sunt capabile să îndeplinească acțiuni libere.

Și ai ocazia să fii la fel de liber și să devii Om (Adam)! Prin urmare, haideți să realizăm măreția acestei oportunități unice.

Din Lecţia zilnică de Cabala 23/06/10, Baal HaSulam, Prefaţă la “Introducere la Studiul celor Zece Sfirot”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Putem spune că Avraam a schimbat istoria lumii?

Răspuns: Da, deoarece Avraam a fost primul care i-a chemat pe babilonieni să reziste egoismului lor crescând, care înflorea în Babilonul Antic. Egoismul i-a împiedicat să se dezvolte și a condus treptat statul într-o criză uriașă, ceea ce numim Turnul Babel.

La acea vreme, Babilonul Antic, situat între râurile Tigru și Eufrat, găzduia 3 milioane de oameni. Conform standardelor moderne, aceasta nu este o populație mare, dar pentru lumea antică, era destul de substanțială, practic întreaga civilizație din acea vreme.

Oamenii trăiau pașnic și calm. Aveau de toate din abundență. Semănau cereale – grâu, secară, hrișcă – plantau ceapă și usturoi, creșteau oi și prindeau mult pește. Dovezi istorice în acest sens pot fi găsite în frescele conservate cu inscripții dedicate: „Vă ofer un kilogram de usturoi” și așa mai departe.

Oamenii duceau vieți simple, obișnuite și totul era bine. Dar dintr-o dată, între ei a izbucnit o competiție și au început să se „măsoare” reciproc după standarde egoiste: eu îi dau atât, iar el îmi dă atât. În timp ce înainte omul era ca un frate, un prieten și un vecin pentru altul, acum au apărut criterii complet diferite pentru relații.

Astfel, babilonienii au intrat într-o criză sălbatică, teribilă, din care nu au putut scăpa. Au început să construiască Turnul Babel, un simbol al egoismului care se străduiește să ajungă la ceruri, pentru că ei credeau că în acest fel îl pot cuceri pe Creator și Îl pot face să lucreze pentru ei.

Credința că cerul are o întindere solidă a persistat în umanitate timp de mii de ani. Am citit chiar și în manuscrise rusești că oamenii credeau că, dacă locuiesc aproape de orizont, își pot usca grâul pentru a-l împiedica să se strice. Acesta era modul lor de a-și imagina lucrurile, iar această noțiune a început să se estompeze treptat abia în Evul Mediu, odată cu apariția diferitelor științe în secolele XVII-XVIII.

Întreaga noastră civilizație a început cu Babilonul Antic. Avraam a dus la bun sfârșit o revoluție uriașă în lume, s-ar putea spune chiar singura. Toate celelalte revoluții au fost realizate „dintr-un vehicul blindat”, dar el a realizat o adevărată revoluție. El a dat umanității cheia pentru a influența lumea noastră, propriul nostru destin, și prin lumea noastră, și alte lumi. Ceea ce a făcut a fost incredibil.

Desigur, au existat Cabaliști înaintea lui; la urma urmei, el a trăit în a 20-a generație după Adam. Dar tocmai generația sa a reușit să aducă o metodă pentru a influența întreaga umanitate în lumea noastră, o metodă necesară urgent în vremuri de criză și de care lumea se poate folosi.

Întrebare: Noe a trăit în a 10-a generație, totuși Avraam a devenit un revoluționar?

Răspuns: Noe a realizat propria revoluție. S-ar putea spune că a salvat omenirea, dar a făcut-o singur. Nu a avut nevoie de un grup precum Avraam. Și-a îndeplinit misiunea luându-i pe cei dragi în arcă. Nu erau de fapt rude în sensul obișnuit, ci pur și simplu oameni care trăiau împreună ca o familie mare și unită. În acele vremuri, toată lumea trăia așa.

Noe a ridicat întregul grup de oameni deasupra egoismului pământesc; adică i-a salvat de potopul egoismului din arcă, iar arca simbolizează calitatea lui Bina.

Avraam a făcut același lucru la 10 generații după Noe, dar într-o stare diferită, într-o civilizație diferită. El a dezvăluit că era posibil să acționezi diferit, nu prin legăturile familiale, ci tot egoiste, ca în vremea lui Noe.

Ideea este că pe vremea lui Avraam, egoismul deja erodase întreaga umanitate. Și deși era formată din multe clanuri mari diferite (tipice lumii antice), Avraam a reușit să-i convingă că apropierea într-o singură familie, în ciuda egoismului care îi domnea, era tocmai salvarea lor.

Nu erau încă departe de a înțelege acest lucru, deoarece trăiseră recent în pace și prietenie, când dintr-o dată, egoismul a izbucnit printre ei și au început să se urască unii pe alții. Prin urmare, l-au crezut cu ușurință, s-au unit și și-au dat seama că aceasta era salvarea din problemele pe care și le creaseră singuri.

Pentru a reveni la viața normală, Avraam i-a unit într-un grup, în care au început să descopere relațiile corecte dintre ei.

Dintr-o lecție de Cabala în limba rusă 29.05.2016

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Avem o regulă conform căreia totul vine dintr-o singură sursă „pentru a încânta ființele create”. Pentru a atinge acest lucru, trebuie să folosim ceea ce ne stă în fața ochilor, ceea ce ne înconjoară.

Iar ceea ce ne înconjoară sunt prietenii. Tot ceea ce faci trebuie să fie îndreptat spre atingerea scopului creației, gradul de „a încânta ființele create”. Pentru aceasta, trebuie să te apropii de prieteni prin 125 de grade. Dacă faci acest lucru, vei urca la Creator prin aceleași 125 de grade.

Se spune că poruncile dintre om și prietenul său preced poruncile dintre om și Creator. Creatorul este ascuns, în timp ce prietenul este aproape. Dacă împlinești acțiuni în relație cu prietenul, acest lucru te avansează spre Creator în aceeași măsură în care depui eforturi în raport cu prietenii.

Omul nu simte față de cine împlinește acțiunea, dacă aceasta este în afara corpului său: „Vreau să fiu conectat cu Creatorul pentru că am o speranță de a primi ceva de la El. Dar prietenul, ce îmi poate da?”

În ceea ce privește dorința mea de a primi, există o diferență între Creator și prieten. De la Creator, sper să primesc plăcere, dar de la prieten, ce plăcere pot primi? Cel mult, niște mici bucurii corporale.

Totuși, dacă vorbim despre dăruire, despre ieșirea din dorința de a primi, atunci atât în ​​ceea ce privește prietenul, cât și Creatorul, este la fel.

Numai în ceea ce privește prietenul pot vedea cu adevărat dacă am ieșit din dorința de a primi și nu mă mai gândesc la mine. În ceea ce privește Creatorul, pot avea iluzii. Acolo, mă pot amăgi complet pentru că nu am niciun control real.

Dar în raport cu prietenul, pot vedea imediat dacă sunt capabil să fac ceva sau nu.

Din Lecţia zilnică de Cabala 24/02/26, Rabaș – Art.1 part.2, 1984-Scopul Societăţii – 2

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→