Întrebare: Când un om cu o intenție directă întâlnește pentru prima dată Cabala, nu înțelege despre ce este vorba, dar simte un fel de forță, înțelepciune și profunzime în ea. Este acest sentiment similar cu cel care ar trebui să se trezească la oamenii obișnuiți?

Răspuns: Da, se poate întâmpla. Dar nu cred că oamenii vor fi orientați tocmai spre Cabala; cel mai probabil va fi spre conexiune. Vor simți în mod subconștient că tocmai căutarea conexiunii dintre ei ar trebui să producă un fel de rezultat, ceva superior, care ar trebui să-i conducă la altceva – non-pământesc, interplanetar – la o inteligență superioară.

Comentariu: Atunci, care este rostul încercărilor noastre de a disemina ceva la scară largă, astfel încât oamenii să audă conceptul de Cabala? Se pare că nu diseminăm cu adevărat, ci pur și simplu aglomerăm internetul.

Răspunsul meu: Nu! De ce? Treptat, oamenii citesc. Poți explica cum ai ajuns la o astfel de stare în care astăzi cel puțin puțin înțelegi această idee? Aici, stai și tulburi liniștea sufletească a oamenilor buni cu întrebările tale. Cum ați ajuns la asta?Comentariu: În același fel, da.

Răspunsul meu: Deci, ce doriți? De ce le luați această oportunitate?

Comentariu: Atunci se dovedește că diseminarea nu este inutilă, dar susțineți că umplem oamenii cu conținut gol.

Răspunsul meu: Dacă ar fi inutilă, nu aș fi deloc cu voi. Aș face altceva. Diseminarea este necesară. Nu puteți face nimic în privința asta.

Întrebare: Totuși, vrem să dăm o injecție puternică prin diseminarea noastră, astfel încât să producă un fel de rezonanță. Credeți că există vreun beneficiu din ceea ce facem? Există metode de a îmbunătăți toate acestea înainte de a ajunge la o unitate puternică?

Răspuns: Fără îndoială, există un beneficiu. Fără îndoială, poate fi îmbunătățit. Doar diseminarea ne va conduce la găsirea abordării corecte, a metodei de corectare a umanității. Nu există altă cale!

Umanitatea trebuie ridicată, pentru că avansează foarte încet.

Întrebare: Deci, fie că vrem, fie că nu, trebuie să intrăm în contact extern cu publicul larg?

Răspuns: Da. Baal HaSulam a vorbit despre nevoia de a scrie cărți, de a disemina, de a deschide noi centre de învățare.

Comentariu: Dar totuși, așa cum spuneţi, gândul stă la baza a toate! Nu contează dacă există un fel de centru, dar dintr-o dată, pe neașteptate, un gând apare în om. El nu știe de unde vine.

Răspunsul meu: Firește. Dar pentru a crea un câmp serios de gânduri, trebuie mai întâi să implicăm un număr imens de oameni, care prin micile lor eforturi ar crea acest câmp.

Din KabTV, emisiunea „Am primit un apel. Ce este înăuntru?”, 10.10.2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Spuneţi că nu putem ajunge nici măcar la 1% din lume. Dar toată lumea vrea să insufle unitate în diseminarea noastră, și în final se dovedește că nu reușim. Atunci, care este rostul diseminării dacă știi de la început că toate acestea sunt goale?

Răspuns: Cu golul tău umpli lumea.

Întrebare: Dar nu trebuie să existe un fel de soluție?

Răspuns: Soluția va apărea atunci când vei fi umplut de Creator. Atunci va exista un alt tip de diseminare. Lumea va începe să simtă acea forță unificată care există în tine. Și lumea va începe să înnebunească, dar într-un sens bun, pentru că oamenii vor dezvolta brusc o nouă simțire și toată lumea, pe diferite continente și în diverse țări, va începe să vorbească în limbi diferite despre faptul că există o singură guvernare, un singur gând, o singură Forță.

Ici și colo, vor începe brusc să apară tot felul de aspirații, dispute, expresii, opinii și articole, iar oamenii vor începe să perceapă acest lucru și să-l ia în considerare.

Din interiorul umanității, va apărea o nouă opinie comună – nevoia de a comunica în acest fel și de a-i simți pe ceilalți. Oamenii vor începe să înțeleagă în mod subconștient că prin unificare pot realiza ceva foarte special.

Vor înțelege că fiind uniți, trebuie să sape în interior și vor găsi fericirea acolo, o idee nouă, un fel de ieșire din situație. „În loc să ne implicăm în politică, să ne subminăm reciproc, să încercăm să înșelăm, haideți, dimpotrivă, să încercăm să ne conectăm, și acolo în unitatea noastră vom găsi o soluție pentru toate problemele.” Spre asta se va îndrepta totul.

Întrebare: Este acesta similar cu sentimentul pe care îl simte omul cu o idee bună despre Cabala pentru prima dată?

Răspuns: Da, se va manifesta în oameni, dar nu în aspirația pentru Cabala; mai degrabă, se va îndrepta spre această idee, aceea că ideea de unitate trebuie să producă o nouă soluție din ea însăși, una complet irațională, pe care nu o putem determina, atinge sau deriva cu mintea noastră într-o ecuație.

Numai dacă ne străduim unii către alții și în cadrul acestei străduințe comune – acolo, unde fiecare se poate elibera de egoismul său și poate crea un fel de dorință comună, un câmp comun, ceva superior, deasupra rațiunii noastre – vom percepe brusc o minte nouă, o soluție nouă, complet diferită, care nu este de la nivelul nostru.

Din KabTV, emisiunea „Am primit un apel. Ce este înăuntru?”, 10.10.2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Pentru a progresa de la o stare bună la una și mai bună, trebuie să fii conștient de starea ta actuală. Cum poți face asta fără să cobori la un nivel inferior?

Răspuns: A coborî la un nivel inferior înseamnă a urma dorințele trupești. La un moment dat, fiecare dintre noi simte nevoia să fugă și să se ascundă într-un colț liniștit, cald și pașnic. Când sunt în necaz, mă gândesc: „Nu vreau nimic, nici măcar ceva bun. Vreau să-mi limitez complet dorințele, doar să nu mai simt nimic.”

De îndată ce există o oportunitate de a obține ceva și de a mă simți bine, apare instantaneu o dorință de a obține tot mai mult, până la punctul în care omul vrea să consume întreaga lume. Pe când într-un moment dificil, toate dorințele dispar, cu excepția uneia: Dă-mi un colț liniștit, doar ca să pot fi în pace.

Totul depinde de condițiile externe în care se află omul. Nu ar trebui să ne gândim la dorințele noastre, pentru că la momentul potrivit, vei simți dorința potrivită. Ar trebui să ne gândim doar la cum să facem condițiile externe să ne trezească și mai mult.

Tot ceea ce simte omul în fiecare stare, în orice etapă, de la cea mai joasă la cea mai înaltă, este o simțire a Creatorului. Nu există nimic altceva de simțit în afară de El. Simțirea Creatorului în starea noastră actuală se numește lumea noastră. Deoarece simțurile noastre, Kelim ale noastre, sunt opuse Lui, simțim că această lume este atât de rea. Dar în măsura în care reușim să atingem similaritatea cu calitățile Creatorului, simțirile noastre se vor îmbunătăți.

Nu ar trebui să vorbim despre dimensiunea Kelim ale noastre. Ar trebui să ne preocupe natura lor.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 07/04/26, Rabaș – Art.14, 1987-Legătura între Pesah, Mața (pâine nedospită) și Maror (Ierburi amare)

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Se pare că este posibil ca omul să depună eforturi fără a obține niciun beneficiu. Dar atunci, cum verific dacă eforturile mele sunt îndreptate corect?

Răspuns: Cu alte cuvinte, ești gata să depui eforturi, înțelegând că este imposibil să realizezi ceva fără ele și vrei să verifici dacă eforturile tale sunt îndreptate în direcția corectă.

Eforturile trebuie să fie îndreptate spre construirea unei dorințe spirituale, a unui vas [Kli], pentru revelarea luminii. Lumina are calitatea dăruirii; prin urmare, trebuie să lucrez și la egoismul meu pentru a-l depăși și a mă aduce la acțiunea dăruirii, la calitatea dăruirii, pentru a mă apropia cumva de ea.

Când încerc să abordez dăruirea, dezvălui rezistență atât din partea mea, cât și din partea celorlalți. Văd că uit de ea, nu tind cu adevărat spre ea, nu este dorința mea naturală, înnăscută.

Apoi eforturile mele capătă un caracter specific, astfel încât să nu uit de scopul spiritual, și în mod constant, în mediul potrivit, să mi-l imaginez în față. Încerc să-mi influențez prietenii în exterior; Recurg la tot felul de trucuri pentru a rămâne în dorința comună, pentru a o simți, pentru a-i inspira pe ceilalți din exterior și din interior cu gândul meu, cu dorința mea.

Și dacă fac astfel de eforturi și văd că nu am putere și nimic nu mă ajută, atunci involuntar încep să mă gândesc la Creator. De la sine, pur și simplu, acest lucru nu-mi vine în minte. Dar dacă am depus suficiente eforturi, atunci în cele din urmă îmi voi aminti că am nevoie de ajutor de Sus. Sunt gata să cer: lasă-L să mă ajute și să vină cu mine!

Aceasta se numește: „Vino la Faraon!” Sunt de acord că El mi se alătură sau eu mă alătur Lui. Și apoi mergem împreună să-mi spulberăm egoul, egoul care mă împiedică să mă conectez cu ceilalți.

Așa începe să lucreze omul, iar în interiorul muncii, deja I se dezvăluie ce trebuie făcut în continuare. Dar corectitudinea eforturilor este întotdeauna verificată de faptul dacă acestea sunt direcționate către interiorul grupului.

Din Lecția zilnică de Cabala din 18.05.2011, Baal HaSulam, Scrisoarea 56, 1931

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Imnul național al Israelului, numit „Speranța” (Hatikva), conține următoarele versuri: „Speranța noastră nu este încă pierdută, speranța care a trăit timp de două mii de ani: să fim un popor liber în țara noastră.” Ce înseamnă să fii un popor liber?

Răspuns: Independența autentică nu înseamnă să am posibilitatea de a face orice vreau fără să iau în considerare pe nimeni. Existăm în cadrul naturii, în care operează două forțe. Forța generală a naturii este pozitivă și generoasă; ea a creat întreaga lume și a creat a doua forță în opoziție cu ea însăși: forţa egoistă, negativă.

Tocmai între aceste două forțe, ființa creată poate exista și se poate simți independentă. Forțele pozitive și negative ne guvernează, și prin urmare sunt considerate forțele superioare ale naturii. Omul care se află între ele posedă libertatea de alegere cu privire la cărei forțe să se alăture.

Aceasta se numește linia de mijloc, atunci când cunosc forțele pozitive și negative și aleg liber pe care dintre ele să o consider bună și rea și care forță va domni.

Chiar în momentul în care stabilesc echilibrul între aceste două forțe, ca și cum ar fi pe talerele unei balanțe, pot fi considerat independent. Deocamdată, nici forța binelui, nici cea rea, nici plusul, nici minusul, nu acționează asupra mea, iar eu însumi determin linia de mijloc.

Libertatea este visul tuturor națiunilor, al întregii umanități, al întregii creații. Numai de dragul luptei pentru libertate se mișcă toți electronii, cresc copacii, înfloresc florile și cutreieră pădurea în căutare constantă.

Oamenii, animalele, plantele și chiar pietrele, toate caută să atingă un astfel de echilibru încât nimic să nu le apese. Numai atunci pot simți că trăiesc liber.

Dintre toate ființele create – minerale, vegetale, animale și umane – doar poporul Israel deține cheia acestei libertăți și echilibru, adică a independenței. Aceasta este cheia acelui punct spre care sunt îndreptate toate părțile creației.

Această cheie se găsește în Cabala, în partea interioară a Torei. Poporul Israel este capabil să ia această cheie, și cu ajutorul ei să găsească echilibrul dorit de toți, punctul zero pe balanţă, pentru a se simți independent și a arăta această cale întregii umanități.

Atunci, poporul Israel va ajunge la propria realizare. Pentru aceasta a fost creat statul Israel, și exact asta așteaptă de la noi toate națiunile lumii. Și dacă nu le aducem acest sentiment de independență și libertate, acest sentiment de echilibru, atunci își simt dependența puternică de noi, și prin urmare, îi urăsc pe evrei și ne acuză că le ascundem posibilitatea unei vieți fericite.

Prin urmare, independența poporului Israel este baza unei independențe obiective, adevărate și complete. Și toate celelalte forme de independență care există între națiuni și printre toate celelalte părți ale naturii depind de poporul Israel. Trebuie să înțelegem în ce măsură realizarea adevăratei noastre libertăți stă în mâinile noastre și ne obligă să o atingem pentru binele tuturor.

Din conversația de la KabTV „Viaţă nouă 551 – Ce este adevărata independenţă?”, 12.04.2015

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Scara realizării spirituale este în noi, în timp ce gradul meu actual există extern. În plus, în interiorul meu există straturi, asemănătoare cu cele ale unei cepe, care reprezintă stări interioare din ce în ce mai mari. Fiecare astfel de sferă constituie o lume, o stare nouă și un grad superior.

Începând de la sfera cea mai externă (care îmi este revelată în prezent și constituie starea mea actuală), toate sferele sunt îmbrăcate una în alta, din ce în ce mai adânc, până la punctul central cel mai interior, starea corectării mele finale.

Prin urmare, Tora relatează povestea scării care i-a apărut lui Iacov într-un vis, care i-a înfățișat forma specifică. Este descrisă exact ca o scară, nu ca niște sfere sau altă formă, deși ar fi putut fi descrisă și așa. Înțelepții au ales să reprezinte această stare specifică deoarece corespunde relației dintre ramură și rădăcină.

Iacov se întinde pe pământ, adoarme, se deconectează de la realitatea sa actuală și apoi vede întreaga scară ridicându-se spre ceruri, începând de la cea mai joasă treaptă. Cine este Iacov? El este Avraam, care a dobândit Aviut [grosimea] a lui Isaac și acum este capabil să lucreze cu ea pe linia de mijloc.

Această imagine simplă poate fi oferită oricui; ea explică faptul că singura modalitate de a transcende starea prezentă este să te ridici la un grad superior. Cu cât te ridici mai sus, cu atât va fi mai bine pentru tine. Acest lucru se aplică atât nouă personal, cât și întregii națiuni. Prin ce mijloace se poate face acest lucru? Aceasta este ceea ce explică Baal HaSulam la sfârșitul articolului „Prefețâ la Cartea Zohar”. Mijloacele sunt aceleaşi pentru individ, pentru întregul popor și pentru întreaga lume.

Și nu ar trebui să ne supărăm că ne-a plasat Creatorul în condiții atât de dure. Rapoarte teribile sunt difuzate la televizor, dar a mişcat acest lucru pe cineva din loc? Nu.

Se poate spune desigur, că acești oameni nefericiți pur și simplu nu știu că există o astfel de soluție la problemă, că nimeni nu le-a explicat-o. În primul rând, trebuie să acceptăm că aceste Kelim [vase], aceste stări, vin la noi de Sus, că ne sunt trimise de Creator. Și apoi, în lumina acestei cunoașteri, omul începe treptat să dezvăluie o posibilă cale de ieșire și să înțeleagă că aparent, din moment ce cauza se află la El, atunci și soluția trebuie să fie în El.

În zilele regelui David existau războaie. Pe atunci, se luptau corp la corp, cu sulițe, săbii, arcuri și săgeți, și până la 100.000 de oameni puteau muri într-o singură zi! Războiul este război. Totul depinde de cum privești lucrurile.

Desigur, pentru noi în această lume, fiecare crimă este o tragedie. Dar trebuie să înțelegem că Sus nu se iau în considerare trupurile așa cum o facem noi. De Sus, socoteala se concentrează pe intensitatea experienței interioare pe care o trăim prin acel corp. Dacă pierdem 40 de oameni într-o săptămână și acest lucru nu ne schimbă conștiința, atunci este ca și cum nu am fi pierdut pe nimeni.

Căci ceea ce se măsoară este gradul durerii tale, cum te trezește, care sunt rezultatele; iar dacă nu te-a trezit, atunci este ca și cum nu ai fi pierdut nimic, ca și cum nu ai fi simțit nimic. Adevăratul sistem de evaluare este foarte strict.

Din Lecţia zilnică de Cabala 07/04/26, Rabaș – Art.14, 1987-Legătura între Pesah, Mața (pâine nedospită) și Maror (Ierburi amare)

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Care este diferența dintre a dori să primesc ceva bun chiar acum, în starea în care mă aflu, și a crede că ar fi mai bine pentru mine dacă m-aș ridica la o stare superioară, la un grad superior? Cum apare în mine conștientizarea acestei diferențe?

Diferența esențială este dacă înțeleg că numai apropiindu-mă de Creator mă voi simți bine. Tocmai acest lucru trebuie să dobândim acum.

Omul trebuie să-și imagineze o scară spirituală care să îl ridice din această lume la corectarea finală și să înțeleagă că toate treptele se află într-o stare constantă, stabilă. Fiecare treaptă are propriile condiții.

Condițiile în care se află omul acum sunt rele doar pentru că aceasta este natura acestei trepte. Și în consecință, nimic bun nu poate fi pentru om acum. A urca la următoarea treaptă înseamnă a fi salvat de răul care există pe cea anterioară.

Atunci el se va gândi deja cum să se ridice de la o treaptă la alta, cum să atragă lumina înconjurătoare, și pentru aceasta trebuie să studieze și să creadă că acest lucru îl va ajuta, și în același timp să caute sprijinul grupului.

Prin urmare, trebuie să studiem cu sârguință metoda Cabala. Fără ea am putea fi tentați să definim scara spirituală mai degrabă doar ca o serie de stări personale în interiorul unui om, decât ca o structură care se sprijină pe acest pământ și ajunge la cer. Trebuie să concluzionăm că aceasta constă în întregime din propriile mele stări interioare.

Dar dacă gândesc așa, pot pierde toate premisele vitale necesare: necesitatea de a atrage lumina înconjurătoare, nevoia indispensabilă de a forma un grup și imperativul de a tinde în sus pentru a mă apropia de Creator. Nu aș mai avea o înțelegere clară și ascuțită; în schimb totul ar deveni vag și de nedesluşit.

Din Lecţia zilnică de Cabala 07/04/26, Rabaș – Art.14, 1987-Legătura între Pesah, Mața (pâine nedospită) și Maror (Ierburi amare)

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Când cineva vă pune o întrebare prin Skype sau în persoană, aceasta este un tip de energie. Dar când o mulțime stă în fața dvs. și vă pune o întrebare, este o energie complet diferită, ca și cum ar fi ace care străpung sau o greutate zdrobitoare.

Răspunsul meu: Desigur, pentru că este o forță enormă, o dorință enormă. Cum poate fi comparat egoismul unei persoane mici, nesemnificative cu egoismul unei mase atât de vaste, josnice și egoiste precum studenții mei de la lecţie?

Pe de o parte, sunt mai grosolani, mai deziluzionați, mai goi, iar pe de altă parte, sunt intens îndreptați către scop. În cele din urmă, aceste forțe se combină și se întăresc reciproc.

Și cel mai important, întrebările sunt puse colectiv; toți vectorii dorințelor converg și se împletesc.

Bineînțeles, aceasta este o clarificare complet diferită. Cum poate fi comparată o persoană cu masele? Alături de ele, ești un înger.

Din KabTV, emisiunea „Am primit un apel. Întrebări dintr-o lecție”, 29.09.2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Noi nu ne putem ridica deasupra a ceea ce simțim. Dacă simțim o lume plină de suferință, înseamnă că noi înșine suntem de fapt așa. Și în interior, nu vrem cu adevărat să vedem lumea diferit. De fapt, vrem ca ea să rămână așa.

Întrebare: Deci vrem această suferință?

Răspuns: Da, suntem obișnuiți cu ea, suntem în ea. Și aceasta este problema.

Comentariu: Dar aceasta este de fapt o viață amară.

Răspunsul meu: Aici ne aflăm.

Întrebare: Nu trăim, nu-i așa?

Răspuns: Nu trăim.

Comentariu: Aceasta este o revoluție totală – noi dorim suferința.

Răspunsul meu: Întreaga noastră istorie, a tuturor oamenilor în general, este doar un flux continuu de suferință.

Comentariu: Dar credem că am fost conduși în asta. Este scris chiar și în Tora: „Du-te și suferă”. În general, se spune că vei suferi. Adică, nu ne atribuim nouă înșine această suferință; nu noi suntem cei care o dorim, am fost lansați în acest ciclu al suferinței. Nu este vina noastră. Dar dvs. spuneţi că trăiește în noi.

Răspunsul meu: Cred că este vina noastră. Nu dorim să ne ridicăm de la acest nivel. Nu vrem!

Întrebare: Deci întreaga sarcină este să vrem?

Răspuns: Să vrem să răsucim totul, să ieșim din acest nod al suferinței.

Întrebare: Ce ar trebui să facă omul pentru a realiza acest lucru?

Răspuns: Pentru a realiza acest lucru, omul trebuie să înceteze să-i mai urască pe ceilalți și să se apropie de ei. Atunci, totul se va schimba. Cred că trebuie doar să le interzicem oamenilor suferința, pentru că acest lucru provoacă suferință în lume. Trezește-te și cântă!

Întrebare: „Trezește-te și cântă.” Adică, dacă te doare, trezește-te și cântă. Chiar acel cântec: „Trezește-te și cântă, încearcă o dată în viața ta…”?

Răspuns: Da.

Întrebare: Ce ar trebui să realizăm? Ce este în fața noastră? Ce este?

Răspuns: Creatorul! Nimic altceva! El ne creează tot timpul astfel de scene și viziuni, aşa încât să ne fie frică în mod constant și să ajungem treptat să înțelegem aceste miraje.

Întrebare: Deci, dorința mea de a suferi ar trebui să se transforme în faptul că în fața mea se află un…?

Răspuns: Un miraj.

Întrebare: Și nu am dreptul să sufăr, spuneţi?

Răspuns: Nu! De îndată ce începi să suferi, se transformă într-un fel de acțiuni sau scene corporale.

Comentariu: Războaie și așa mai departe.

Răspunsul meu: Da. Dar dacă nu permiți suferința, totul se îmbunătățește.

Întrebare: Și apoi încep încet să-L văd pe Creator?

Răspuns: Da.

Întrebare: Când spuneţi „Creatorul”, ce vreţi să spuneţi? Ce este în fața mea, în fața noastră?

Răspuns: Forța care controlează lumea, pe noi, care vrea să ne aducă la realizarea stării corecte a naturii și a noastră înșine.

Întrebare: Care este aceasta?

Răspuns: Bucurie!

Din KabTV, emisiunea „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 13.03.2026

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: În procesul evoluției, multe specii pur și simplu au dispărut. Pământul a trecut prin diferite perioade: uneori dezvoltarea a decurs foarte lent, aproape fără schimbări pentru perioade lungi de timp, apoi au avut loc schimbări rapide și bruşte, iar multe specii au dispărut de pe fața Pământului.

Dacă evoluția este încorporată în natură ca o mișcare treptată către un scop, de ce dispar brusc specii întregi, în timp ce procesele de dezvoltare și distrugere au loc simultan?

Răspuns: Una nu poate exista fără cealaltă; nu există viață fără moarte. Suntem într-un proces de evoluție care include atât dezvoltarea, cât și distrugerea. În natură, totul funcționează conform unei legi precise, deterministe, care îl avansează spre scopul său final de dezvoltare, așa cum se spune: „Scopul final este deja încorporat în designul inițial”.

Fără aceasta, dezvoltarea ar fi imposibilă, deoarece este necesar de la început să se determine încotro se îndreaptă această dezvoltare și ce definește fiecare formă ulterioară. Fiecare formă nouă trebuie să fie deja potențial încorporată în cea anterioară și realizată din ea doar în practică. Totul este mult mai complex decât pare în lumea noastră, unde se pare că un bărbat și o femeie pur și simplu se întâlnesc și produc urmași.

Dar de unde au venit? Ce i-a determinat să se întâlnească și să dea naștere exact unor astfel de copii? Toate acestea erau inițial încorporate în potențial, dar aceste informații ne sunt ascunse. Deși există „clarvăzători” care pretind că le dezvăluie și prezic evenimente viitoare.

Formele viitoare există déjà, și în principiu, ele pot fi dezvăluite. Dar ele sunt ascunse oamenilor pentru a nu ne priva de libera alegere. Cunoașterea viitorului ne-ar transforma în roboți. Pentru a ne împiedica să acționăm automat, viitorul ne este ascuns.

Evoluția nu poate avansa corect dacă următoarea formă îi este necunoscută. Evoluția nu este ghidată de condiții temporare despre ce este mai bun sau mai rău într-o anumită situație, așa cum presupun oamenii de știință. Știința poate dezvălui doar schimbări mecanice și biologice, adică pe cele deja materializate, dar nu și cauzele potențiale care au adus aceste schimbări.

Cabala însă, dezvăluie aceste cauze potențiale, și explică încotro se îndreaptă dezvoltarea și care va fi forma sa viitoare. Prin urmare, pentru a înțelege mecanismele interne ale evoluției, este necesar să studiem înțelepciunea Cabala.

Apoi vom învăța de ce a fost creată materia acestei lumi și prin ce forme trebuie să treacă, pe măsură ce se materializează din potențialul său inițial, încorporat. Cabala ne permite să înțelegem tot ce se întâmplă cu lumea noastră și cu noi: tot ce a fost și tot ce va fi.

Dispariția speciilor nu este o distrugere, ci o schimbare a formelor. Unele forme se nasc și există o anumită perioadă de timp pentru a da naștere unor forme mai avansate. Apoi, forma anterioară continuă să trăiască în cadrul formei mai avansate care a apărut din ea.

Și în noi, de asemenea, există mici „dinozauri”. Nu contează că au dispărut acum 66 de milioane de ani, deoarece memoria noastră poartă informații chiar de la începutul universului, cu miliarde de ani înainte de vremea noastră.

Din conversația de la KabTV „Viaţă nouă 931 – Evoluţie: Etapa următoare”, 12/12/17

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→