Fiecare perturbare pe calea spirituală este o colecție de diverse mijloace pe care le dobândește omul: o înțelegere mai mare, o credință mai mare (deoarece omul trece prin această perturbare prin credință) și o nevoie mai mare de conexiune cu grupul, deoarece vede că numai prin aceasta poate fi mântuit.

Omul ajunge să prețuiască întregul vas care începe să prindă contur sub ochii lui: adevăratul vas colectiv al sufletului. El începe să dezvăluie că acest Kli colectiv se numește Şchina, așa cum se spune: „Şchina va locui printre noi”.

Datorită perturbărilor, omul devine mai înțelept. Altfel, de unde ar veni înțelepciunea? Transformând forța perturbării într-o forță utilă, văd prăpastia dintre cele două: între ceea ce înțelegeam anterior ca o perturbare și ceea ce a devenit acum ceva util. Îmi devine clar că, chiar și atunci, nu a fost o perturbare, ci un beneficiu, că m-a îndreptat exact în direcția necesară, și că mai devreme, nu aș fi putut primi această forță sub nicio altă formă decât ca o perturbare.

Din Lecţia zilnică de Cabala 18/02/26, Rabaş – Art.7, 1984-Referire la ce se explică în “Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce ar trebui să fac în perioadele de durere și suferință, când direcția este neclară? Ce ar trebui să fac într-o stare de confuzie și lipsă de înțelegere?

Răspuns: O stare de confuzie, o stare de lipsă de înțelegere, o stare de bucurie, o stare de durere, o stare de înțelegere – trebuie să ne raportăm la fiecare dintre ele ca fiind cea mai eficientă și necesară în momentul dat. Nu contează cum este simțită în dorința mea de a primi.

Ceea ce contează este că o experimentez, că nu rămân în inconștiență, în sentimentul că pur și simplu trăiesc; ar trebui să simt că această stare este starea mea spirituală, pe care o pot conecta cu Creatorul care mi-o dăruiește.

Atunci nu contează ce fel de stare este, poate fi rea sau bună, principalul lucru este că prin ea, Îl simt pe Creator trimițându-mi-o. De aici începe calea mea spre avansare.

Starea de confuzie indică de obicei o ascensiune la un grad superior față de starea anterioară. Dacă într-o stare de atenție dispersată, când omul nu înțelege, nu știe, este confuz, încearcă să asculte și nu poate, face eforturi, atunci în acest fel se atinge gradul superior.

Din Lecţia zilnică de Cabala 16/02/26, Rabaș – Art.1, 1985-Fă-ţi un Rav şi cumpără-ţi un prieten – 1

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Tora conține lumină deoarece Creatorul Se îmbracă în ea. Din această lumină generală, putem primi o anumită porțiune în dorința de a dărui, adică în Kli-ul (vasul) credinței. Există, de asemenea, un veșmânt exterior numit înțelepciune, iar vasul pentru a-l atinge este intelectul uman.

Astfel, pentru a atinge Tora, omul trebuie să dobândească un Kli (un vas spiritual). Dar dacă cineva studiază Tora fără intenția de a atrage lumina care reformează din ea, în care este conținută întreaga putere a Torei (chiar scopul pentru care a fost dată), atunci un astfel de studiu nu este binecuvântat. Este aşa, pentru că natura luminii care vine de la Creator este de a ne întoarce la sursă.

Tora este numită Tora vieții. Aceasta înseamnă că trebuie să simțim viața în lumina pe care o dezvăluim. Viața este ceea ce este atins la gradul Creatorului, în dorințele de dăruire. Și acest lucru este posibil numai lucrând cu intenția de a atrage forța din Tora care va servi drept combustibil pentru dobândirea Kliului de dăruire.

Există Creatorul și ființa creată, iar manifestarea Creatorului către ființa creată se numește lumină. Revelația luminii are mai multe forme. Cea mai externă manifestare a Creatorului către ființa creată este viața corporală. O manifestare mai interioară este înțelepciunea; și mai interioară este lumina care reformează și chiar mai interioară este lumina care umple Kli-ul spiritual care s-a întors la sursă.

Omul care începe calea spirituală trebuie mai întâi să „binecuvânteze Tora” intenționând să atingă adevărata Tora, adică lumina ei cea mai interioară. Dacă el nu se străduiește să dezvăluie lumina interioară, ci studiază doar partea externă a Torei de dragul dobândirii de cunoștințe, un astfel de om este considerat printre națiunile lumii. La urma urmei, omul dorește să îndeplinească munca pentru Creator cu intenția pentru sine, și prin urmare, primește din Tora, din această lumină, doar cunoaștere și înțelepciune.

Dar dacă omul intenționează să obțină echivalența de formă cu Creatorul, un astfel de om se numește Israel, și în consecință, ea cere mai întâi corectarea intenției sale de a dărui din lumină. După corectare, omul dorește să împlinească acțiuni pentru a dărui, adică să primească lumina de dragul dăruirii prin intermediul unui ecran și al luminii reflectate, în Kli-ul credinței.

Lumina care este revelată în Kli-ul credinței se numește lumina Hochma (lumina înțelepciunii). Dar aceasta nu mai este înțelepciune externă primită în dorințe egoiste; mai degrabă, este lumina înțelepciunii, adică revelația guvernării Creatorului asupra omului.

Din Lecţia zilnică deCabala 18/01/26, Rabas – Art.12, 1988-Ce sunt Tora și munca pe calea Creatorului

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă ating scopul creaţiei, există o diferență dacă îl ating pe o cale lungă sau una scurtă?

Răspuns: Există calea Torei și calea suferinței. Avansez fie primind lovituri, fie străduindu-mă să devin asemenea Creatorului. În ambele cazuri, scopul este același. Se spune că magazinul este deschis și negustorul ține contul. Luați din acest magazin în orice caz, fie că vreți, fie că nu. Trebuie să luați, trebuie să trăiți, trebuie să primiți plăceri.

Omul este taxat pentru ceea ce ia, fie că este conștient de acest lucru, fie că nu. Baal HaSulam scrie despre acest lucru în articolul „Pacea”. „Ce diferență face dacă un om este conștient sau nu?”, întreabă el acolo. Nu văd eu negustorul și pur și simplu iau din magazin, din această viață (din moment ce așa sunt construit)? Sau știu că există un negustor și că ceea ce iau, iau pe credit și trebuie în cele din urmă să rambursez?

Diferența este că negustorului nu-i pasă cât luați; magazinul este pentru tine, totul este pentru tine. Nu este fără motiv că la sfârșitul articolului se spune că totul este gata pentru ospăț. Totul a fost creat pentru tine de la început și, bineînțeles, la final vei primi totul.

Dar ceea ce contează pentru negustor este ca tu să te raportezi la toate „achizițiile” tale din această lume, din acest magazin, în mod intenționat. Pentru că în acest fel, te vei raporta la creație așa cum o face El și vei atinge gradul Său. Aceasta este adevărata plăcere: să fii în poziția Creatorului; El vrea să o atingi.

Din Lecţia zilnică de Cabala 25/02/26, Rabaș – Art.5, 1989-Ce înseamnă că crearea lumii a fost o mare milostenie

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Când ridic moralul unui prieten, nu adaug satisfacție dorinței sale de a primi? Și trebuie el cumva să-mi returneze această muncă?

Răspuns: Ideea este că totul depinde de aceea cu care învăluiți cuvintele voastre chiar acum, de intenţia  voastră atunci când lăudați un prieten. Nu îl înalț pe el personal. Înalț ideea de dăruire reciprocă care există în grupul nostru. Făcând acest lucru, educ întregul grup și pe mine însumi despre cât de special și spiritual este actul de dăruire.

Cu intenția de a lăuda un prieten, mulțumindu-i în fața grupului, trebuie să trezesc o anumită atitudine față de actul de dăruire, nu față de el personal. Acest lucru ar trebui să ne ridice pe toți la nivelul de a aprecia importanța dăruirii.

Aceasta este o problemă pe care o putem observa în viața noastră de zi cu zi obișnuită. Îți pot oferi ceva, iar tu îl vei accepta cu dragoste pentru că ți se pare bun. Dar îți pot oferi același dar într-o astfel de formă sau cu o astfel de atitudine încât vei dori să scapi de el cu orice preț. Te vei simți foarte rău. Cu alte cuvinte, pot trezi tot felul de simțiri în tine prin chiar faptul că îți ofer ceva.

Trebuie să îmbrăcăm lauda unui prieten într-o astfel de intenție încât să înălț nu prietenul, ci Creatorul care ne-a dat puterea de a acționa. Pentru că, dacă nu ai fi primit aceste forțe de la Creator, nu ai fi putut face nici măcar ceva nesemnificativ care să fie bun față de mine.

Rezultă că de dragul unor relații bune între noi, ne îndreptăm nu unii către alții, ci către Forța superioară care ne dăruiește capacitatea de a face acest lucru.

În primul rând, combustibilul, intenția din fiecare dintre noi îndreptată spre dăruire, poate fi dată doar de sus, dacă suntem demni de ea. Prin aceasta, glorificăm Forța superioară, nu pe noi înșine.

În al doilea rând, totul se aranjează în așa fel încât, indiferent cât de mult lăudați pe cineva din grup, nu putem deveni mândri de asta, deoarece atmosfera generală este de așa natură încât acest lucru pur și simplu nu se poate întâmpla. Suntem preocupați de avansare, nu de privirile unora spre ceilalți.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 24/02/26, Rabaș – Art.1 part.2, 1984-Scopul Societăţii – 2

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Astfel, înțelepții au găsit fără probleme un limbaj adecvat, prin care și-au putut transmite reciproc realizările, prin viu grai și în scris, din generație în generație. Au luat numele ramurilor din această lume, unde fiecare nume este autoexplicativ, ca și cum ar indica rădăcina sa superioară în sistemul lumilor superioare…

Din acest motiv, înțelepții Cabalei au ales un limbaj special pe care îl putem numi „limbajul ramurilor” (Baal HaSulam, „Studiul celor Zece Sfirot”, Vol. 1, Partea 1, Observație interioară).

Limbajul ramurilor este un limbaj pentru comunicare, nu pentru atingere.

De exemplu, atunci când ascult medici, pot înțelege anumiți termeni acceptați în mod obișnuit, dar nu și sensul lor intern, deoarece nu sunt medic. Nu știu exact ce spun despre funcționarea organelor, parametrii medicali, teste și așa mai departe. Adică, limbajul medicilor poate consta în cuvinte familiare mie, totuși îmi lipsesc cunoștințele necesare pentru a le înțelege și evalua.

Același lucru este valabil și pentru Cabala: pot citi cărți cabaliste în orice limbă, și în același timp, să nu înțeleg nimic din ele. Prin urmare, există o diferență între a cunoaște cuvintele și a le înțelege sensul.

Limbajul ramurilor nu vorbește despre sensul mecanic al unor cuvinte precum „ecran”, „restricție”, „lumină reflectată”, „lumină directă”, Hasadim, Hochma și așa mai departe. Mai degrabă, vorbește despre faptul că un cuvânt din lumea noastră desemnează o ramură care provine din rădăcina sa din lumea spirituală.

Când percep un anumit cuvânt, aud numele unei ramuri din lumea noastră și îmi imaginez instantaneu rădăcina sa din lumea superioară: calitatea dăruirii, apropierii, separării, conexiunii și așa mai departe, adică tot ce are legătură cu interacțiunea părților din cadrul sistemului unic de creație.

Întrebare: Poate un cabalist să nu știe cărei rădăcini spirituale îi corespunde o anumită ramură?

Răspuns: Este complet posibil. Depinde de nivelul cabalistului.

În general, sistemul HaVaYaH este revelat relativ repede, iar după aceea încep să apară tot felul de nuanțe, un discernământ secundar și terțiar și așa mai departe. Aceste armonice adaugă o mulțime de sentimente, și unele foarte importante, deoarece calitatea percepţiei proprietăților și acțiunilor spirituale depinde de ele. Prin urmare, chiar și cele mai mici nuanțe produc un efect extraordinar și adaugă profunzime informațiilor spirituale.

Întrebare: Să presupunem că Zohar-ul descrie oameni, animale, grădini, fructele copacilor. De ce a fost necesar să se transmită totul în mod specific în acest fel?

Răspuns: Pentru că acesta este limbajul ramurilor. Autorii Cărții Zohar nu puteau scrie altfel, deoarece acestea sunt numele unor părți ale sufletului nostru.

Întrebare: De ce atunci Baal HaSulam a scris diferit, folosind termeni cabalişti precum Zeir Anpin, Malchut și așa mai departe?

Răspuns: Problema este că în descrierea calităților spirituale există patru limbi. Baal HaSulam a folosit limbajul Cabalei, nu limbajul ramurilor.

Din Lecția zilnică de Cabala în limba rusă, 01.04.2018

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Este chiar adevărat că toate stările mele viitoare există déjà, până la sfârșitul dezvoltării?

Răspuns: Desigur, pentru că timpul nu există. Acum, poți decide doar dacă vrei să fii în acea stare sau nu și te miști de-a lungul axei stărilor. Și apoi timpul tău poate merge înapoi sau înainte, oricum dorești.

Întrebare: Atunci cum diferă starea mea prezentă de toate cele viitoare?

Răspuns: Dacă avansezi de-a lungul axei timpului (mai precis, axei stărilor), descoperi din ce în ce mai mult că ai de-a face cu lumina superioară, cu Creatorul. Începi să-L simți, adică forța care te guvernează pe tine și întreaga ta realitate. Aceasta este forța dăruirii și a iubirii care vrea să te dezvolte astfel încât să o poți percepe și să te ridici la nivelul ei.

Întrebare: Și cum este legată aceasta de viitorul meu?

Răspuns: Acesta este viitorul tău! Fie că vrei sau nu, trebuie să ajungi la asta.

Există Forța dăruirii și a iubirii, „Creatorul”, care ne-a creat din „nimic” și ne dă toate aceste stări să le simțim până când Îl vom simțim și vom începem să acționăm în același mod ca această Forță. Creatorul ne ajută să ne dezvoltăm la nivelul Lui. Acesta este viitorul nostru: „Să devenim precum Creatorul, cunoscând binele și răul”. Trebuie să devenim similari cu El în calitățile noastre, în egală măsură dăruind și iubind.

Întrebare: Și cum ne mișcăm între timp?

Răspuns: Ne mișcăm prin timp dorind să devenim ca Forța superioară. Avansăm; „sfințim” timpurile, adică noi înșine vrem să progresăm de-a lungul axei stărilor, axei timpului.

Întrebare: Deci se pare că viitorul nu vine la mine; eu însumi pășesc în viitor? Cum fac asta?

Răspuns: Îți imaginezi următoarele stări pe axa timpului și te schimbi astfel încât să te potrivești exact cu ele. În acest fel, avansezi.

Întrebare: Sunt stările viitoare cunoscute dinainte sau există alternative?

Răspuns: Nu există alternative! Întreaga axă a dezvoltării este deja stabilită și trebuie să treci prin toate stările de pe ea.

Totuși, se poate trece de la o stare la alta prin propria dorință sau se poate să fii împins prin forță, prin suferință. Avem doar două opțiuni: fie să avansăm la următoarea stare pe calea corectă și bună, cunoscând starea viitoare și lucrând la noi înșine pentru a o atinge mai repede, fie refuzăm să facem acest lucru pentru că merge împotriva egoismului nostru și suntem leneși. Atunci sistemul tot te împinge înainte, dar numai prin lovituri.

Întrebare: Este posibil să trăim fără simțirea timpului?

Răspuns: Este posibil. Dacă ne luăm dezvoltarea în propriile mâini, ne ridicăm deasupra timpului și acordăm atenție doar stărilor prin care trecem. Și când se întâmplă acest lucru? Dincolo de timp. Chiar acum, pot trece prin multe stări cu orice viteză doresc și mă pot îndrepta spre starea perfectă.

Întrebare: Și ce mă așteaptă în această stare perfectă finală?

Răspuns: Bunătatea absolută, astfel încât nici măcar nu poate fi imaginată. Așa cum un copil nu își poate imagina ce îl așteaptă în viața de adult.

Din KabTV, emisiunea Viaţă Nouă 934 – Ce este viitorul, 19.12.2017

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: În procesul de construire a grupului, fiecare dintre membrii săi și grupul în ansamblu primesc obstacole. Scopul acestor obstacole este de a spori aspirația către Creator și sentimentul nevoii de El?

Răspuns: Trebuie să vă imaginați că un anumit vas este suspendat în aer, iar acest vas este cel mai important lucru pentru noi. În el Îl vom revela pe Creator— mai întâi ca și cum ar fi în afara noastră, iar mai târziu, poate într-o formă mai interioară, când simțim că toate inimile noastre împreună construiesc acest vas. De ce vorbesc despre o formă exterioară? Pentru că trebuie să-ți îndrepți atenția spre exterior, dincolo de tine însuți. În niciun caz nu ar trebui să ne raportăm unii la alții ca la o societate închisă, care nu are nevoie de niciun scop dincolo de ea însăși.

Întrebare: Mă refer la instrumentul numit grup. În construirea lui, omul primește obstacole. Care este scopul lor?

Răspuns: Scopul obstacolelor pe care le primește omul în timp ce construiește grupul sau în timp ce își modelează atitudinea față de acesta este tocmai acela de a-și stabili atitudinea corectă. Cum știu care ar trebui să fie acea atitudine? Cu alte cuvinte, cum ar trebui să arate vasul final? Ajung la aceasta prin obstacolele pe care le primesc și le corectez în mod constant.

A depăși obstacolele înseamnă a le dobândi și a le integra în sine ca forță benefică. Prin aceasta, devin mai înțelept și mai experimentat, iar data viitoare voi primi un obstacol mai mare. Fiecare obstacol, odată corectat, devine în mine o forță activă și eficientă.

Problema noastră este că abia simțim că data viitoare vom fi mai puternici, deoarece data viitoare cădem și mai adânc. Și totuși, fiecare detaliu se alătură întregului. De aceea cad mai adânc.

Fără aceste obstacole, cum m-aș construi pe mine însumi? La fel se întâmplă și în viața noastră materială: un alt examen, o altă probă, o altă sarcină și așa mai departe. Prin aceasta, omul crește.

Din Lecţia zilnică de Cabala 18/02/26, Rabaş – Art.7, 1984-Referire la ce se explică în “Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Spuneţi că este imposibil să renunți la propria satisfacție, imposibil să-ți iubeşti semenii și imposibil să dăruiești altuia. Imposibil!

Răspunsul meu: Da.

Întrebare: Dacă omul ajunge la o realizare atât de tăioasă și amară în interiorul lui, este acesta un bine?

Răspuns: Aceasta este recunoașterea răului, a naturii sale! Și de acolo trebuie să-ţi spui în continuare că trebuie să mă ridic deasupra răului, deasupra acestei naturi. Ce trebuie să fac pentru asta? Unde pot găsi un astfel de remediu?

Oamenii nu l-au găsit încă. Au încetat deja să mai spere, pe de o parte. Dar pe de altă parte, ei înțeleg treptat din ce în ce mai mult, că dacă un astfel de remediu nu există, atunci nu există fericire, nimic bun, nici viitor.

Comentariu: Deci, iată o dilemă. Înțeleg că nu se poate trăi așa, că sunt așa, natura mea este așa, și în același timp, înțeleg că nu pot merge mai departe.

Răspunsul meu: Nu pot.

Întrebare: Am ajuns în punctul în care nu există cale de întoarcere și nici mers înainte. Ce ar trebui făcut în acest caz?

Răspuns: Când ajungem la o astfel de stare, începem să înțelegem, că dacă natura ne-a stabilit această sarcină, atunci evident că natura are și o soluție.

Întrebare: Este logic. Deci soluția nu este în jurul meu, nu este în prietenii mei, nu este nicăieri aici, ci în natura însăși. Și astfel, încet, încet, încep să comunic cu natura?

Răspuns: Da. Aceasta este comunicarea cu natura.

Întrebare: Deci, spun: „Soluția este în tine. Dă-mi această soluție.”

Răspuns: Da. Trebuie să se ajungă la punctul în care omul este cu adevărat obligat să se îndrepte către natură într-un astfel de mod.

Întrebare: Și în ce moment va da natura soluţii și va răspunde?

Răspuns: Când omul este în disperare completă, când are nevoie cu adevărat doar de asta.

Întrebare: Dacă generalizăm toate acestea, suntem conduși acum exact către această stare? Nu o putem ocoli, nu o putem evita?

Răspuns: În niciun caz.

Întrebare: Deci aveți un sentiment clar că suntem conduși tocmai spre asta?

Răspuns: Da. Trebuie doar să înțelegem și să simțim că inversiunea interioară se bazează pe acest punct. Este necesară; altfel nu veți trece la un alt mod de existență.

Întrebare: Și spuneți-mi, dacă vă aude un om, care sunt acțiunile sale în acel moment? Chiar dacă începe să comunice mecanic cu natura, cu Creatorul.

Răspuns: Doar să se întărească în această paradigmă.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 23.02.2026

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă nu există nimeni în afară de El, atunci cui dăruiește Creatorul?

Răspuns: Este un sistem închis, unei părți din care i s-a dat intenționat un adaos egoist opus Creatorului pentru a-L revela mai clar. Această parte joacă totul în interiorul ei.

Imaginați-vă că aveți o orchestră fără tonuri minore sau majore. Ce ați face? Armonia este necesară.

Pentru a crea această armonie și a sublinia unitatea și perfecțiunea Sa, Creatorul a creat un sistem opus, unul care Îl contrazice. Din acesta Îl puteți investiga liber și, cel mai important, Îl puteți încorona.

Tocmai datorită egoismului pe care El l-a creat și asupra căruia lucrați, îl descifrați pe Creatorul care se ascunde în acest sistem, Îl revelați, și descoperiți că El este Unicul și Cel perfect.

Din Lecția zilnică de Cabala în limba rusă, 02.09.2018

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→