Comentariu: Spuneţi că este imposibil să renunți la propria satisfacție, imposibil să-ți iubeşti semenii și imposibil să dăruiești altuia. Imposibil!

Răspunsul meu: Da.

Întrebare: Dacă omul ajunge la o realizare atât de tăioasă și amară în interiorul lui, este acesta un bine?

Răspuns: Aceasta este recunoașterea răului, a naturii sale! Și de acolo trebuie să-ţi spui în continuare că trebuie să mă ridic deasupra răului, deasupra acestei naturi. Ce trebuie să fac pentru asta? Unde pot găsi un astfel de remediu?

Oamenii nu l-au găsit încă. Au încetat deja să mai spere, pe de o parte. Dar pe de altă parte, ei înțeleg treptat din ce în ce mai mult, că dacă un astfel de remediu nu există, atunci nu există fericire, nimic bun, nici viitor.

Comentariu: Deci, iată o dilemă. Înțeleg că nu se poate trăi așa, că sunt așa, natura mea este așa, și în același timp, înțeleg că nu pot merge mai departe.

Răspunsul meu: Nu pot.

Întrebare: Am ajuns în punctul în care nu există cale de întoarcere și nici mers înainte. Ce ar trebui făcut în acest caz?

Răspuns: Când ajungem la o astfel de stare, începem să înțelegem, că dacă natura ne-a stabilit această sarcină, atunci evident că natura are și o soluție.

Întrebare: Este logic. Deci soluția nu este în jurul meu, nu este în prietenii mei, nu este nicăieri aici, ci în natura însăși. Și astfel, încet, încet, încep să comunic cu natura?

Răspuns: Da. Aceasta este comunicarea cu natura.

Întrebare: Deci, spun: „Soluția este în tine. Dă-mi această soluție.”

Răspuns: Da. Trebuie să se ajungă la punctul în care omul este cu adevărat obligat să se îndrepte către natură într-un astfel de mod.

Întrebare: Și în ce moment va da natura soluţii și va răspunde?

Răspuns: Când omul este în disperare completă, când are nevoie cu adevărat doar de asta.

Întrebare: Dacă generalizăm toate acestea, suntem conduși acum exact către această stare? Nu o putem ocoli, nu o putem evita?

Răspuns: În niciun caz.

Întrebare: Deci aveți un sentiment clar că suntem conduși tocmai spre asta?

Răspuns: Da. Trebuie doar să înțelegem și să simțim că inversiunea interioară se bazează pe acest punct. Este necesară; altfel nu veți trece la un alt mod de existență.

Întrebare: Și spuneți-mi, dacă vă aude un om, care sunt acțiunile sale în acel moment? Chiar dacă începe să comunice mecanic cu natura, cu Creatorul.

Răspuns: Doar să se întărească în această paradigmă.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 23.02.2026

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment →