Când un om lucrează cu măreția grupului lui, el lucrează împotriva dorinței sale de a primi. Vreau ca Creatorul să fie cât mai măreț posibil, deoarece aceasta îmi oferă mai multă încredere, mai multă pace; aparțin unui lucru măreț!

Dar când lucrez la măreția grupului, în ce constă măreția sa? Ea tinde tot mai mult spre dăruire; vrea să investească mai mult — aceasta este măreția grupului meu.

Adică, eu prețuiesc grupul în funcție de înclinația sa spre dăruire, iar acest lucrru nu oferă nicio împlinire dorinței mele de a primi. Când dorința de a primi nu capătă nicio împlinire, nu am de ales — trebuie să încep să prețuiesc aceste calități în sine.

Punând grupul înaintea mea, în locul Lui, Creatorul mi-a oferit posibilitatea de a face abstracție completă de dorința mea de a primi, și de a ieși din ea.

De aceea, El a sfărâmat vasul lui Adam HaRişon și i-a dat fiecărui om mediul înconjurător ca mijloc pentru atingerea dăruirii. Fără aceasta, nu am fi putut face nimic.

Grupul este mijlocul pentru atingerea măreției Creatorului, pentru a-L recunoaște ca Bunul care face bine.

Dacă separ grupul de Creator, nu mă voi apropia niciodată de împlinirea nici măcar a celei mai mici acțiuni care să ducă la ieșirea din sine.

Ca exemplu, Baal HaSulam aduce în discuție Rusia Sovietică: aceasta s-a desprins de Creator și a încercat să construiască o societate frumoasă în mod independent; Kibuţ-urile au făcut același lucru. Au existat și alte exemple similare în istorie, și toate s-au încheiat cu eșec.

În munca noastră, trebuie să conectăm grupul și Creatorul unul cu celălalt, astfel încât grupul să devină mijlocul. Rabaş scrie despre acest lucru foarte clar în toate articolele sale despre grup.

Din Lecţia zilnică de Cabala 26/02/26, Rabaș – Art.4, 1991-Ce înseamnă “Sabotorul a fost în potop și a fost omorât”, în muncă

Filed under: Spiritualitate | Add Comment →