În general, cu cât înțelegerea este mai mare, cu atât mai mare este amăgirea; cu cât este mai inteligent, cu atât este mai puțin sănătos (George Orwell, 1984).

Întrebare: În principiu, oamenii inteligenți, dezvoltați mental, care au atins anumite înălțimi în ierarhia umană se află la cârma dezvoltării umane. Ce le lipsește oamenilor deștepți pentru a face totul bine?

Răspuns: Iubirea. Mintea poate fi echilibrată doar prin iubire. Dacă nu există iubire pentru alți oameni, atunci această minte aduce distrugere.

Întrebare: Cum pot adăuga iubire? De unde să o smulg?

Răspuns: Aceasta este o sarcină enormă. Acesta este singurul lucru care ne lipsește în viața noastră. Toată lumea trebuie să lucreze la asta. Cea mai importantă sarcină este ca oamenii să înceapă să se apropie unii de alții cu un zâmbet, cu iubire. Este foarte dificil.

KabTV “Cabala Expres” 6/24/22

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Comentariu: Unii oameni de știință spun că visele nu sunt o născocire a imaginației, ci o pregătire conștientă pentru viitor. Într-un vis, creierul practică tehnici de supraviețuire în situații extreme.

Răspunsul meu: În timpul somnului, creierul se repornește. Își rearanjează memoria și orice altceva. Prin urmare, uneori vedem vise foarte interesante. Chiar și bebelușii care nu au impresii văd vise. Are loc o repornire a creierului, o schimbare a zonelor de memorie și a senzațiilor și simțim totul ca vise.

Întrebare: Este posibil să spunem că chiar și o persoană obișnuită într-un vis este mai puțin legată de egoismul său și prin urmare, ca și cum, se conectează cu un gând comun?

Răspuns: Desigur. Când o persoană doarme, nu poate face nimic rău. Prin urmare, se spune că atunci „când păcătoșii dorm, este bine pentru ei și bine pentru lume”.

KabTV “Stări Spirituale” 6/28/22

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Se spune că Creatorul are multe nume. Câte sunt și cine le dă?

Răspuns: Numele sunt multe forme de manifestare a Creatorului către ființa creată, adică către o persoană care îl atinge pe Creator. Prin urmare, aici putem vorbi deja despre o limbă.

Culorile, mirosurile și tot felul de senzații, prin toate aceste mijloace este posibil să-L descriem pe Creator. În final oamenii care Îl descoperă treptat, Îl percep exact în acest fel. Mai mult, aceștia erau indivizi speciali cum a fost Moise, care a scris Tora.

În lumea noastră, trebuie să te ridici deasupra ideilor tale până la un plan în care vei ajunge la o obiectivitate extraordinară. Nu există nimic al tău în tine, vrei să-l percepi pe Creator așa cum este El. Prin urmare, trebuie să faci o restricție asupra ta, asupra tuturor cunoștințelor și sentimentelor tale și apoi poți aproximativ vorbi despre Creator, în măsura atingerii tale.

Poți ajunge la o astfel de stare numai excluzând egoismul din tine. Trebuie să devii ca inexistent pentru a percepe revelarea Creatorului, diferitele Lui influențe asupra ta într-o formă oarecare și să fii absolut obiectiv.

Acest lucru se numește „a pune Tzimtzum (restricţionare) asupra propriei personae” adică a restricționa toate dorințele, calitățile, intențiile și înțelegerile egoiste din inimă și minte. Dacă Creatorul este singura calitate a naturii care face totul, include totul, atunci întrebarea este: Cum putem vorbi despre El fără să cunoaștem acest lucru?

Aici apare o problemă: dacă o persoană nu depune un efort clar pentru a crea imaginea corectă a Forței superioare din interiorul său, care este singura care include totul, atunci face o greșeală și își înfățișează o imagine exagerată a Creatorului. Aceasta este o greșeală gravă care duce de obicei la mari probleme, aș spune chiar tragedii, pentru că fiecare începe să transmită umanității Creatorul în forma pe care o consideră potrivită, adică din ideile sale interioare.

Prin urmare, oamenii creează religii, filozofii, orice își doresc, doar pe baza concluziilor lor: „Am auzit o voce, am avut o viziune” și așa mai departe de mii de ani. Aceste idei nu au nimic de-a face cu realitatea sau chiar cu știința, cu nimic.

KabTV “Stări Spirituale” 5/21/22

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Inundațiile și taifunurile sunt ceea ce noi înșine aducem în natură. În principiu, dacă ne comportăm în conformitate cu apa, care este o forță animatoare informațională, atunci ar trebui să fie absolut pozitivă pentru noi.

Cu alte cuvinte, dacă am lua din natură doar atât cât avem nevoie pentru a menține homeostazia cu ea, atunci în mod natural am experimenta efectele pozitive ale naturii și am fi în armonie cu ea. Dar, deoarece introducem un număr mare de influențe negative în natură, experimentăm o reacție corespunzătoare din partea acesteia.

Prin urmare, apa din jurul nostru și din interiorul nostru, din interiorul corpului nostru, devine foarte negativă. Este saturată cu energie negativă și poartă informații negative, distructive., Acest lucru se manifestă în special în exterior: tsunami, uragane, inundații sau invers – secetă.

În următorii ani, vom vedea inundații în nord și din ce în ce mai multă secetă în sud. Și nu poți fugi de ea. Toate pământurile fertile din sud vor începe practic să se usuce.

Cum poate fi explicat acest lucru? Datorită impactului nostru negativ personal asupra lumii. Adică, părerea mea, dorinţele și gândurile au un impact negativ asupra lumii și prin urmare, apa ca purtătoare de informații bune, revitalizatoare, este saturată de ele și le duce mai departe. Rezultatul este acest impact negativ asupra întregii naturi.

Comentariu: Acesta este probabil motivul pentru care oamenii trăiesc mai mult de 100 de ani pe una dintre insulele de corali. În același timp, muncesc foarte mult din punct de vedere fizic, mănâncă cea mai simplă mâncare și nu se bucură de beneficiile civilizației. Ei iau din viață doar ceea ce este necesar, folosesc apa, care este absolut pură și rămân în starea lor inițială.

Răspunsul meu: Dar nu ne putem întoarce în peșteri. Este imposibil. Am construit peșteri de alt tip.

Totuși, dacă ne putem schimba atitudinea față de viață față de bine, atunci apa și toate informațiile dintre noi se vor schimba. Și atunci vom obține o reacție complet diferită de la natură.

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: În blogul dvs, aţi scris (și acest lucru este confirmat de diverse studii) că este mai bine ca soții să doarmă în camere diferite. Care este motivul pentru aceasta?

Răspuns: Să stai departe unul de celălalt, să dormi bine și asta este. Trebuie să dormi singur. Aici. nu există probleme înalte Doar alocați timpul necesar pentru somn, apoi treziți-vă și practicați auto-îmbunătățirea.

Întrebare: Este atât de simplu?

Răspuns: Te-ai gândit că voi vorbi despre vise profetice, despre spiritele care ne vizitează în vis, despre ascensiunea sufletului în unele lumi în timpul somnului și cum coboară apoi înapoi. Toate acestea există, dar într-o formă complet diferită, nu magică.

Somnul este o stare inhibată a activității creierului, care este necesară creierului pentru a se reporni, pentru a reordona toate datele de senzații, impresii, amintiri și orice altceva. Pentru aceasta, somnul este necesar nu numai fizic, ci și pur fiziologic.

KabTV “Stări Spirituale” 6/28/22

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Când ai grijă de umanitate, nu numai că nu pierzi puterea, ci dimpotrivă, primești energie spirituală de la ea.

Pe tărâmul corporal se aplică o altă lege: acolo cu cât dăruiești mai mult altora, cu atât pierzi mai mult puterea. Iar pe tărâmul spiritual — cu cât dăruiești mai mult, cu atât simți mai multă putere și progres pentru că în spiritualitate totul depinde de intenţie, iar în corporalitate totul depinde de acțiune.

Dăruirea în intenție este atunci când vreau să dăruiesc gazdei și sunt plin de ceea ce vrea El să-mi dea. La urma urmei, întreaga sursă de energie este concentrată în Creator și primesc energie de la El în măsura în care vreau să-I dăruiesc. Se dovedește că făcând asta deschid un canal pentru a primi tot binele de la El și prin asta sunt împlinit.

Cel care dăruiește în spiritualitate, primește și nu pierde! Vreau să dăruiesc, dar nu am nimic de dat în afară de intenție și se dovedește că în practică primesc, pentru că prin aceasta deschid un canal către mine însumi.

Totul începe cu dorința mea de a dărui Gazdei și sunt gata să fac orice pentru asta: să primesc, să dau, să fac o restricție asupra tot ceea ce am și să țin cont doar de interesele Gazdei, să fim încorporaţi în El, pentru a vedea cum să-L împlinim. La fel ca o mamă care hrănește un bebeluș și își dorește ca el să ia cât mai mult lapte de la ea și asta o împlinește. Este o plăcere pentru ea să vadă cum mănâncă bebelușul, încât simte că primește și nu dăruieşte.

Vedem un astfel de exemplu chiar și în lumea corporală și aceeași relație ar trebui să existe între oameni și între om și Creator.

Din partea a 2-a a Lecţiei zilnice de Cabala 7/12/22, Scrierile lui Baal HaSulam, “Înţelesul concepției și al nașterii”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Comentariu: În locul în care se naște o nouă viață, în lichidul amniotic al unei femei și în celulele unui nou-născut, există apă structurată în grupări vii.

În locul în care viața este distrusă, mă refer la celulele canceroase care nu lucrează pentru echilibru și devorează organismul, aceste conexiuni sunt rupte.

Răspunsul meu: Cancerul este o manifestare vie a egoismului. Celulele canceroase formează un corp cu o energie egoistă uriașă care devorează tot ce îl înconjoară și în cele din urmă moare singur, pentru că își distruge propriul mediu.

Desigur, mediul din jurul celulelor canceroase este absolut negativ și opus celui care există în jurul fătului și îl menține cu o cantitate imensă de nutrienți, energie și informații.

În același timp, copilul nu se află doar în apă, ceea ce îl protejează, ca o sticlă de apă, este în interiorul unei cantități uriașe de informații. Corpul mamei este universul care îl înconjoară.

Aceasta este diferența dintre atitudinea amabilă, iubitoare a unui organism față de altul, a mamei față de făt, și atitudinea egoistă care dă naștere unei tumori canceroase, care în loc să dea viață, distruge tot ce îl înconjoară și moare singură.

Întrebare: Cu alte cuvinte, apa ca forță de iubire și dăruire, conține întregul program de dezvoltare a vieții, nu?

Răspuns: De la minus la plus.

KabTV “Prim-plan. Secretul vieţii” 7/13/11

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce sunt părinții atașați de copiii cu autism? Putem spune că acesta este un fel de atașament permanent la nivelul sufletelor?

Răspuns: Părinții sunt foarte atașați de astfel de copii pentru că încep să simtă ecouri ale lumii interioare în ei.

Cert este că există o diferență între comportamentul extern al unei persoane cu autism și esența sa interioară. El poate fi distorsionat în exterior, poate să nu reacționeze în exterior, mișcările și reacțiile sale, dacă există, sunt foarte limitate. Dar cei care comunică cu el, cei care sunt lângă el, încep să-l înțeleagă și să-l simtă.

Ei descoperă în aceștia, din punctul nostru de vedere nefericit, o lume interioară uriașă. Când încep să comunice cu persoanele autiste, ceilalți simt cât de multă recunoștință și înțelegere vin de la ei. Acest lucru leagă foarte mult părinții, frații, surorile și îngrijitorii lor cu astfel de copii.

Practic, toți suntem animale. Sufletul apare în noi doar dacă îl dezvoltăm. Prin urmare, ne simțim bine la nivel animal. Singura diferență este că simțim această lume mai bine decât oamenii cu autism. Și ei simt mai bine lumea senzațiilor interioare.

KabTV “Prim-plan. Teritoriu special” 5/17/11

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: O astfel de categorie ca „adevăr și minciună” va exista într-o societate viitoare?

Răspuns: Nu există o astfel de categorie în natură, dar există la oameni și numai atunci când se gândesc la ei înșiși în loc să se gândească la alții.

La nivelurile mineral, vegetal și animal ale naturii nu există un astfel de concept, deoarece toate aceste niveluri funcționează subconștient conform legilor naturii. Animalele nu au întrebări despre adevăr, minciună, dăruire, iubire, ură și așa mai departe. Aceste categorii vor dispărea treptat  la om și sub influența autoeducației.

Întrebare: De ce susțin oamenii atât de mult adevărul de-a lungul istoriei?

Răspuns: Faptul este că o persoană nu înțelege ce înseamnă adevărul. Cineva are un fel de convingere internă că totul ar trebui să fie adevărat. Dar care este adevărul? Fiecare are propriul său adevăr egoist, care i se pare corect. Așa ar trebui să fie. Prin urmare, o persoană nu are de ales aici, va căuta în continuare adevărul și dreptatea. Dar rezolvarea acestor categorii poate fi realizată numai în dăruire absolută între oameni.

Întrebare: Deci, în societatea modernă, oamenii susțin adevărul și cred că îl răspândesc tuturor, dar, în realitate, nu este nimic în asta?

Răspuns: Nu înseamnă că nu este nimic în asta. Dimpotrivă, aceasta este o atitudine teribilă față de oameni și de lume atunci când o persoană dorește ca adevărul său personal, felul în care îl înțelege, să prevaleze. Acesta este unul dintre exemplele de fascism și violență.

KabTV “Cabala Expres” 4/26/22

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce apare numărul patruzeci în multe studii? Patruzeci de zile oamenii de știință captează informații. Embrionul se dezvoltă în patruzeci de zile. Patruzeci de ani este un fel de piatră de hotar. Ce este acest număr fatidic?

Răspuns: Patruzeci este granița dincolo de care o persoană iese din calitatea sa egoistă către calitatea de dăruire, către adevăratul altruism, dar nu ca în lumea noastră, în altruismul egoist, ci în altruism real.

Această așa-numită distanță morală, etică, între abordarea egoistă și altruistă este măsurată prin numărul „fatal” patruzeci.

În dezvoltarea egoismului, există și aici acest număr fatal, când din ziua concepției, adică din momentul în care materialul seminal este atașat de peretele uterului până când primește prima sa formă reală, trec și aici patruzeci de zile. Iar înainte de asta, nu este considerat un embrion uman.

KabTV “Prim-plan. Genomul uman” 7/17/11

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→