Întrebare: Care sunt lucrurile permise, lucrurile interzise, ​​poruncile și acțiunile necesare pentru noi în perioada de pregătire?

Răspuns: Acțiunile interzise sunt cele care ne pot îndepărta de atingerea adevăratului scop: ura față de un prieten, lenea în grup, neglijarea îndatoririlor noastre, neglijarea măreției Creatorului, a măreției grupului, adică tot ceea ce poate fi foarte important pentru noi și este sprijinul nostru, ceva de care trebuie să ne agăţăm. Acest lucru este interzis deoarece aruncă omul în direcția opusă atingerii scopului.

Poruncile sunt ceea ce ne-au prescris cabaliștii. Este chiar mai bine să nu spunem porunci, ci sfaturi. Dacă vrei să atingi scopul, trebuie să faci cutare lucru. Ce înseamnă „trebuie”? Cabaliștii nu îți poruncesc; ei explică faptul că așa este aranjată realitatea; așa funcționează legea. Legea generală a realității este că, dacă vrei să intri în lumea spirituală, trebuie să trăiești conform anumitor legi.

Aici nu există așa ceva ca simpla dorință a omului, sau a Creatorului, sau a cabalistului care ne învață, sau a unui înger care îți deschide intrarea. În spiritualitate, nu funcționează așa.

Acțiunile la diferite niveluri, cu intenții diferite, și chiar acțiunile fizice ale corpului care te ajută să atingi scopul spiritual de dragul dăruirii, se numesc porunci sau sfaturi (Eiţot). Urmând aceste sfaturi, poți atinge calități spirituale, iar atunci ele vor fi deja numite depozite (Pkudim).

Toate poruncile, în principiu sunt împărțite în două părți: partea în care încerci să ajungi la o calitate spirituală, iar când o dobândești intern, devine a ta. Ești deja conștient de ea, și apoi mai mult, și mai mult.

Aceste lucruri ne sunt poruncite. Cu siguranță merită îndeplinite, așa cum nu merită să faci nimic care să te îndepărteze de împlinirea legilor spirituale.

Din Lecţia zilnică de Cabala 08.01.26, Rabaş – Art.32, 1985-Referitor la Răsplata primitorilor

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Frica pentru viața în această lume apare în noi instinctiv, incontrolabil. Cum putem obține aceeași panică și frică de a nu atinge dăruirea?

Răspuns: Nu suntem neputincioși în fața fricii acestei lumi. Când omul începe să avanseze spiritual, i se trimit temeri atât de ciudate încât începe să înțeleagă că aceasta nu este o frică reală, ci un joc.

Simte că de sus, ca o rază, această frică este proiectată către el și singurul lucru pe care îl poate face este să se ridice deasupra ei prin „credinţă mai presus de raţiune”, în dăruire. La urma urmei, dacă este în dăruire, nu are nimic de temut! Își poate închide calm ochii la toate temerile care vin doar pentru a ne forța să ne ridicăm deasupra grijii pentru noi înșine, pentru a ne învăța să trăim în dorința de a dărui.

Aceasta nu este doar o frică animalică, inconștientă, ci mai degrabă o stare pe care omul o percepe conștient, cu o oarecare „iluminare de la sursă”, că sentimentele sale sunt proiectate către el dintr-o anumită sursă cu scopul de a-l avansa. Prin urmare, omul înțelege că nimic nu poate fi fără motiv, nu există temeri pentru nimic.

Din Lecția zilnică de Cabala din 17.08.2010, Rabaş – Art.23, 1986-Despre teamă și bucurie

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Lupii se mișcă în şir. Mai întâi sunt trei lupi bătrâni și bolnavi. Sunt urmați de cinci dintre cei mai puternici. Apoi vine partea haitei pe care o protejează, iar o alta, apoi cinci lupi puternici. Liderul merge ultimul, asigurându-se că nimeni nu rămâne în urmă. Deci, a fi lider nu înseamnă a fi în fruntea haitei, ci a te asigura că toată lumea ajunge?

Răspuns: Acesta este cel mai important lucru – grija pentru siguranța tuturor.

Întrebare: Inclusiv pentru cei în vârstă care merg în față?

Răspuns: Absolut toți! Exact așa este evaluat liderul.

Întrebare: Aceasta este puterea unui lider?

Răspuns: Da.

Întrebare: Este posibil acest lucru?

Răspuns: Vedeți că printre lupi este. Pentru oameni, este mai dificil.

Comentariu: La urma urmei, încă te ții de scaun dacă ești ales și așa mai departe.

Răspunsul meu: Omenirea s-a corupt în mare măsură în ultimele mii de ani.

Comentariu: Acolo funcționează instinctul, iar la noi este rațiunea.

Răspunsul meu: Într-o haită de animale, există o înțelegere interioară clară a necesității care funcționează.

Întrebare: Acolo, în haită? Adică, trăiesc conform naturii?

Răspuns: Da. Aceasta este natura atât a noastră, cât și a unei haite de lupi din jurul nostru. Numai așa putem acționa și supraviețui.

Întrebare: Și ce se întâmplă cu noi aici?

Răspuns: Aici, suntem nimeni și nimic. Toată lumea caută unde să fugă, cum să scape de asumarea responsabilității și îi lasă pe alții să se descurce cum pot. „Nu am nimic de-a face cu asta.”

Comentariu: Deci am ajuns la concluzia că liderul, cel responsabil, trebuie să-i vadă pe toți și să meargă în spatele lor.

Răspunsul meu: Da, și așa trebuie să creăm o astfel de „haită”, astfel încât oamenii să vină la noi și să ceară să ni se alăture, în special conform regulilor noastre.

Întrebare: Când spuneţi „noi”, despre cine vorbiţi?

Răspuns: „Noi” se referă la grup.

Întrebare: Și oamenii vor veni pentru că vor înțelege că toată lumea are grijă unii de alții?

Răspuns: Da, nu există altă cale. Pentru a ne păstra, pentru a crește copii, pentru a oferi siguranță persoanelor în vârstă, femeilor și copiilor, trebuie să ne comportăm exact în acest fel.

Din KabTV, emisiunea „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 26.12.2025

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Un lup trăiește toată viața cu o singură lupoaică și nu o înșală niciodată. Și chiar dacă în timpul unei vânători lupul sau lupoaica moare, partenerul supraviețuitor nu caută un înlocuitor, ci rămâne singur pentru tot restul vieții. Vă puteți imagina?

Răspunsul meu: Suntem încă foarte departe de asta.

Comentariu: Vă puteți imagina că alegeți pentru viață! Lupii reușesc asta.

Răspunsul meu: Avem multe de învățat.

Întrebare: Ce este atunci când iei o astfel de decizie?

Răspuns: Pentru ei, este natura.

Întrebare: Și pentru noi? Ce este atunci când decizi așa?

Răspuns: Pentru noi, natura noastră egoistă ne înnebunește.

Întrebare: Dar când te hotărăști și trăiești așa, înseamnă că ai îmblânzit-o cumva, ai reușit să-ți înfrânezi natura egoistă, că alegi pentru viață?

Răspuns: Da.

Întrebare: Dar dvs spuneţi: „Ar trebui să alegi pentru viață.”

Răspuns: Așa ar trebui să fie.

Întrebare: Și să reziști?

Răspuns: Și stai puțin, dar vezi cum se întâmplă pentru noi.

Întrebare: Despre lupoaică. Când lupul mascul este în pericol, lupoaica îi acoperă gâtul, ceea ce poate fi foarte periculos și pentru ea, dar ea nu se gândește la asta.

Și în viața de om, ce înseamnă pentru o soție să-și acopere soțul, să-l protejeze?

Răspuns: Nu cunosc sentimentele unei lupoaice.

Comentariu: Dar vorbim deja despre un om.

Răspunsul meu: Pentru un om, înseamnă că înțelege că depinde de el și aceasta este sarcina ei principală. Atât timp cât el este viu și puternic, ea și copiii sunt protejați.

Întrebare: Dar ce înseamnă o soție care își iubește soțul?

Răspuns: O soție care își iubește soțul crede că, dacă i s-ar putea întâmpla ceva rău, este gata să împărtășească răul cu el, fără nicio ezitare.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 27.12.2025

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

 Întrebare: Se spune că Parţuf-ul inferior îmbracă corpul Parţufului superior. Ce înseamnă să îmbraci Parţuf-ul superior?

Răspuns: Corpul superiorului reprezintă acțiunile sale, lucrul său cu dorinţele, iar capul este luarea deciziilor.

Inferiorul nu poate face nimic cu propriul său cap, la propriul său nivel. Se spune: „Prin acțiunile Tale Te cunoaștem”. Adică, inferiorul trebuie să intre în corpul superiorului.

Și când învață practic ce face superiorul, executând el însuși, abia atunci începe să înțeleagă ce a vrut să spună superiorul prin asta. Până când nu faci ceea ce ți-a spus superiorul să faci, nu vei înțelege ce spune el.

Și aceasta nu este o acțiune plictisitoare, animalică, în care trebuie doar să faci ceea ce îți spune el, trebuie să o faci și să înveți! Priviţi la copii, cum repetă acțiunile adulților. Ei copiază acțiunile noastre fără să le înțeleagă sensul.

Când unui copil i se dau un ciocan și cuie de plastic, nu știe ce să facă cu ele. Dar el privește cum bateți cuie și face același lucru, și de acolo începe să înțeleagă la ce servește.

Este imposibil să înveți în alt mod. Atunci când construim programe educaționale, trebuie să ținem cont de faptul că omul poate fi învățat doar prin exemplu. Vedem că motivul este ascuns în rădăcinile spirituale și este încorporat în răspândirea Parţufim (coborârea conexiunii sufletelor) de sus în jos.

Tot intelectul dat celui inferior este necesar doar pentru a putea repeta acțiunile celui superior. Capul celui inferior trebuie să funcționeze doar în acest fel.

Dacă capul celui inferior privește în sus pentru a lua un exemplu de la cel superior și a efectua acțiuni similare cu ale sale, atunci succesul îl așteaptă pe cel inferior. Dar dacă cel inferior crede că poate judeca, decide și face ceva cu propria minte, îl așteaptă eșecul.

El va crede că se află la un nivel la care el însuși poate face ceva. Dar toate acțiunile sunt efectuate în corpul celui superior. Dacă cel inferior are suficientă inteligență pentru a-și anula propria minte, intelectul său, atunci se ridică și primește mintea și intelectul celui superior.

Din Lectia zilnica de Cabala 01.01.11, Baal HaSulam, Studiul celor Zece Sfirot

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Condițiile de viață în unele sate chinezești sunt foarte dure. În unele nici măcar nu știu ce este o toaletă. Ca pe vremuri, este doar o gaură și asta e tot.

Un tânăr care a crescut într-un sat a devenit milionar și a decis să-și ajute conaționalii. Și a construit case cu toalete și băi calde pentru ei. S-a întâmplat ceva neașteptat. Oamenii au început să se certe despre cine are dreptul la proprietăți imobiliare și cine nu. Mai mult, au început să ceară case mai mari de la omul de afaceri, deoarece familiile lor se măriseră. Milionarul nu se aștepta la asta și aproape a căzut în depresie.

Răspunsul meu: Pur și simplu nu a înțeles că egoismul uman este structurat puțin diferit. Este o mare dezamăgire.

Întrebare: Chiar, oamenii nu se pot calma brusc la un moment dat, își pot lua o casă, o toaletă caldă și pot trăi așa?

Răspuns: Nu, pentru că existența determină conștiința. Le-ai corectat viața, și prin urmare, le-ai schimbat conștiința. Conștiința lor a devenit cu o mie de niveluri egoiste mai mare și asta este tot – oamenii nu mai pot face față, iar acum se vor roade unii pe alții și se vor ucide între ei.

Întrebare: Deci milionarul l-a scos pe diavol din cutie?

Răspuns: Da. Oamenii vor merge acum în instanță: toaleta unuia e mai caldă, cada altuia e mai mare și așa mai departe.

Întrebare: Deci, în condiții dure au trăit liniștiți și și-au trăit viața așa?

Răspuns: Nici nu vă puteți imagina cât de dure sunt acele condiții! Chiar și în Beijing am văzut cămăruțe oribile! Un om doarme pe un pat care este direct pe podea. Și este frig acolo iarna. În China continentală, frigul este ca în Siberia. În cameră există un televizor mic, un pat pe podea și o pungă mică cu ceva, poate legume. Și asta este tot ce are.

Întrebare: Deci concluzia este că nu ar trebui să se schimbe condițiile unui om, care îi sunt familiare?

Răspuns: Sub nicio formă! Condițiile trebuie schimbate cu mare atenție, doar în măsura dezvoltării populației și numai în măsura unei ideologii corecte.

Întrebare: Deci nu ar trebui făcut un astfel de salt?

Răspuns: Nu trebuie. Conform Cabala, progresul trebuie să meargă mână în mână cu educația, cu conștiința interioară. Altfel, nimic bun nu va ieși din asta. În cele din urmă, vor inventa bombe atomice. Și ce dacă toată lumea are pâine? Se vor simți și mai nefericiți.

Întrebare: Cum poate un om să fie pregătit pentru această tranziție, astfel încât să primească o baie, o toaletă caldă și condiții bune?

Răspuns: De ce are nevoie de asta? Pentru a începe să se uite cu dispreț la vecinul său? Dacă și-ar simți existența ca fiind normală și ar accepta viața așa cum era, de ce ar avea nevoie de mai mult? Și acum soția lui cere un dulap! Dulapul este plin de haine, dar ea are nevoie de mai mult; așa că acum trebuie să cumperi un al doilea dulap.

Întrebare: Deci povestea peștișorului de aur este întotdeauna relevantă?

Răspuns: Absolut. Doar dezvoltarea omului ar trebui să determine statutul său material.

Întrebare: Scoateţi-ne din acest impas. Cum poate un om să trăiască bine și fericit? Ce este nevoie pentru asta? Aţi spus că progresul nu este necesar pentru ca omul să fie fericit.

Răspuns: Deloc. Omenirii i s-au oferit condiții mai mult sau mai puțin normale, iar în 100 de ani populația lumii a crescut de la două miliarde la începutul secolului al XX-lea la opt miliarde la începutul secolului al XXI-lea. Și ce se va întâmpla în continuare? Deși ei spun că acum aceasta începe deja să scadă. Dar de ce scade? Pentru că oamenii nu vor să se reproducă mai departe; se gândesc doar la ei înșiși: „Aș prefera să creez astfel de condiții încât să fiu îngrijit, să fiu îngropat și totul se va termina cu mine; «După mine, potopul! Nu am nevoie de copii.»”

Comentariu: Oamenii justifică acest lucru spunând că nu vor să nască copii în această lume teribilă plină de suferință.

Răspunsul meu: Nu se gândesc la copii! Se gândesc la ei înșiși. De ce ar trebui să investesc în copii? În trecut trebuia să fac asta pentru că mai târziu copiii mă vor sprijini, vor avea grijă de mine și aș fi fericit să-mi văd nepoții. Și acum acest lucru a dispărut. Egoismul a crescut. Omul nu are nevoie de acești nepoți, nu are nevoie de nimic. Până în ultima zi a vieții mele, voi fi bine, iar apoi mă vor îngropa. Voi plăti acum, ca mai târziu să fiu îngropat și totul să fie bine – asta e. Spitale și pompe funebre, asta este tot.

Întrebare: Totuși, progres există. Cum poate un om să fie astăzi fericit?

Răspuns: Acest progres nu este bun. Îl derutează pe om, îl împinge într-o toaletă caldă, iar omul există în această toaletă caldă toată viața. El crede că aceasta este o binecuvântare. Și în afară de asta, nu are nimic mai mult. Nimic!

Întrebare: Să revenim la milionarul chinez. Cum se pot face lucrurile astfel încât oamenii să se simtă bine? Să presupunem că ar fi avut o astfel de intenție. Ce ar fi trebuit să facă? Și în general, ce ar trebui făcut pentru ca oamenii să se simtă bine?

Răspuns: L-aș sfătui să deschidă școli. Este un sat de, probabil, douăzeci până la treizeci de mii de oameni, nu mai puțin. Dați-le copiilor oportunitatea de a studia. „Și-au terminat studiile școlare? Da. Și acum, voi construi o universitate lângă școală.”

Întrebare: Ce ar trebui să înțeleagă și să simtă un copil la școală?

Răspuns: Ar trebui să învețe să fie un element integrant în lume. Adică, ar trebui să cunoască natura, lumea, cum se transformă ea și cum ar trebui el să se transforme împreună cu ea pentru a fi un element integrant conectat cu natura, fără a-i încălca armonia. Asta ar trebui să i se predea la școală și apoi și la universitate. Acesta este un proces lung.

Întrebare: Este acesta principalul lucru, în opinia dumneavoastră?

Răspuns: Da, pentru că este necesar să schimbi un om.

Comentariu: Deci nu schimb lumea, ci, dimpotrivă, pe mine însumi.

Răspunsul meu: Tocmai educația, în mediul potrivit, schimbă omul. Și atunci vom vedea o generație complet diferită, de exemplu, de chinezi.

Întrebare: Și ce se întâmplă cu lumea? Cum poate fi adus binele în lume?

Răspuns: În același fel, nu există nimic altceva. Numai prin educaţie și numai în măsura în care oamenii sunt dispuși să o accepte.

Întrebare: Educație către aceeași persoană integrală?

Răspuns: Desigur. Absolut!

Întrebare: Pentru ca omul să simtă conexiunea sa cu natura?

Răspuns: Da, omul ar trebui să o simtă conștient și să înțeleagă că trebuie să se îndrepte conștient spre aceasta. Și acest lucru trebuie insuflat în mod obligatoriu încă din copilărie.

Întrebare: Dacă de exemplu, îndrumăm umanitatea pe o astfel de cale – integralitate, conexiune reciprocă, înțelegerea faptului că aceasta există în natură – se poate construi progresul pe această bază?

Răspuns: Ce este acest progres?! Când navele spațiale brăzdează întinderile universului? Pentru ce?! Tot progresul va fi în relațiile dintre oameni și în pătrunderea în adâncurile naturii integrale. Acolo omul va găsi totul. Nu trebuie să-și părăsească satul. El zboară în univers! El înțelege și simte ce se întâmplă în jurul său. De ce ar trebui să părăsească satul pentru a merge undeva într-un oraș vecin?

Întrebare: Simte omul atunci, că este cu adevărat fericit?

Răspuns: Desigur! El înțelege unde există, pentru ce trăiește, cine l-a creat, în ce scop și cum și-a împlinit acest scop, cum cu ajutorul lui a descoperit universal pentru sine. Îl simte într-un mod complet. Nu are nicio problemă, nici măcar trecerea de la viață la moarte. El se simte pe sine etern, perfect – ca ceea ce realizează. Ce ar putea fi mai bine? Și asta, în loc să devină un chinez modern, locuitor de oraș! Trebuie să oferi unui om confort interior! Oricum nu vei putea să-i oferi confort exterior!

Întrebare: Este acesta principalul progres – să oferi unui om confort interior?

Răspuns: Da. Pentru că în confortul exterior toată lumea se va uita doar la ceilalți.

Confortul interior este atunci când fiecare atinge echilibrul cu sine însuși, cu natura și cu Creatorul. Atunci nimic nu-l înspăimântă. Asta își dorește fiecare om. Iar oferind omului lucruri corporale în plus sau în minus, nu vei genera decât revoluții, certuri și așa mai departe.

Pe scurt, milionarul a făcut o greșeală.

Din KabTV, emisiunea „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 29.01.2020

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Este posibilă trecerea la dăruire fără durere sau suferință?

Răspuns: Da, se poate face o astfel de tranziție fără suferință dacă are loc sub influența mediului.

Mediul este capabil să-mi insufle tânjirea oricărui scop, chiar și cel mai nerealist. Dacă toți cei din jur se gândesc la asta, voi începe și eu să aspir la el.

Și atunci, nu-mi va fi deloc dificil să apreciez calitatea dăruirii ca pe o mare recompensă în loc de primirea egoistă de astăzi, cu condiția ca cei din jurul meu să gândească și să acționeze în acest fel.

Omul este ca un computer, iar societatea poate șterge vechiul program din el și să instaleze unul nou, mai avansat, cu date noi, iar pe măsură ce se întâmplă acest lucru, omul avansează.

Am nevoie de intelect doar pentru a-i urma pe cei care mă îndrumă spre calea spirituală. Nu este atât de simplu să-i urmezi, deoarece, făcând acest lucru, nu devii un robot, ci dimpotrivă, crești!

Ți se oferă constant perturbări la toate nivelurile: mineral, vegetal, animalic și uman, care interferează cu capacitatea ta de a urma calea spirituală. „Și trebuie să te cobori de la înălțimea enormului tău egoism, pentru a putea urma ghidul spiritual. Prin urmare, trebuie să ai un intelect puternic pentru a descifra toate uneltirile și trucurile viclene ale propriului egoism și să nu-l urmezi, ci să treci peste rațiunea ta și să urmezi ghidul.

Ni se trimit astfel de stări, suntem atât de confuzi încât începem să le neglijăm și chiar să le urâm. Dar dacă ești capabil să te ridici deasupra acestora și să te transformi în „nimic”, „țărână sub picioarele celor drepți”, atunci îl urmezi pe cel drept pe calea spirituală.

Se dovedește că ești măreț, că ești exact ca el. La urma urmei, primești tot ce este în mintea lui prin el; primești de la Creator.

Când se spune că oamenii l-au urmat pe Moise așa cum o turmă urmează un păstor, nu înseamnă că ei l-au urmat precum animalele. Este o formă specială de avansare în care te anulezi în fața învățătorului, în fața lui Moise, și prin el te anulezi în fața Creatorului.” Așa cum prin iubirea față de oameni ajungem să-L iubim pe Creator, nici aici nu ne putem schimba în alt mod. Îți transformi forma anterioară și dobândești una nouă, similară Creatorului.

Nu există nicio denigrare în aceste cuvinte. Dacă te anulezi în lumea spirituală împotriva Klipot, la înălțimea lumilor Asia, Yeţira, Bria, Aţilut și îl urmezi pe învățător, te ridici la înălțimea acestor lumi. Vorbește doar despre magnitudinea rezistenței tale la tulburările trimise (care apar).

Aceasta se numește a merge prin credință deasupra rațiunii, deoarece eu nu posed cunoștințele învățătorului spiritual și mă anulez în raport cu el, îmi anulez rațiunea și primesc de la el cunoștințe noi, cunoștințe de un grad superior – credința.

Partea inferioară a Parţufului său spiritual, AHP, coboară în mine și accept întunericul ca lumină pentru mine, chiar dacă apare ca întuneric în dorința mea egoistă. În acest fel, pot progresa pe calea spirituală.

Din Lecția zilnică de Cabala din 01.08.2010, Baal HaSulam – Articole – Introducere la Cartea ‘Pomul vieții'(Panim Meirot uMasbirot)

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: În sistemul de creştere și educaţie integrală nu există constrângere artificială, spre deosebire de ceea ce există în sistemul educațional modern?

Răspuns: În sistemul de creștere integrală, nu poate exista constrângere, ci doar conștientizarea necesității. Scopul care ne stă în față este complet indezirabil pentru noi; egoismul nostru este absolut împotriva lui, dar nu avem scăpare. Treptat, pătrunși de această necesitate, începem brusc să-i găsim merite: „Să ne gândim, ce obținem prin asta? Să presupunem că este posibil. Poate că este utopic, dar să ne prefacem că jucăm o poveste.”

Începem să explorăm ce se întâmplă de fapt în acest caz. Este omul împlinit prin asta? La urma urmei, vrem doar să atingem împlinirea. În ce, cu ce și cum? În ce măsură devine omul sătul de toate nevoile sale, de toate dorințele sale? Câte dorințe putem satisface în starea noastră actuală?

Comentariu: Nu multe, cam douăzeci.

Răspunsul meu: Corect. Și chiar și atunci, începem imediat și instantaneu să simțim un nou gol, și încă o dată, trebuie să alergăm după împlinirea lor, să ne grăbim spre niște surse noi. Dar ce este împlinirea integrală sau ce implică ea?

Aici începem să dezvăluim o formă de existență complet nouă atunci când eu, incluzându-mă în ceilalți, în conexiune cu ceilalți, încep să dobândesc capacitatea de a fi împlinit, de a fi sătul, de a experimenta constant, literalmente, un „orgasm” senzorial și creativ. Acesta există în mine și crește continuu.

Acesta este un șoc extraordinar. Și este constant; nu te obosește și nu te risipeşte. Nu mai ești atras să încerci altceva: „Acum aș vrea ceva puțin picant…”, deoarece ambele calități sunt prezente împreună: egoismul și atingerea conexiunii deasupra lui.

Astfel, începem să dezvăluim un nivel complet nou de simțire a vieții: senzorial și cognitiv. Pătrundem într-un nou strat al naturii și începem să ne familiarizăm cu forța unică care guvernează întreaga natură. Dacă Dumnezeu există (așa cum spun oamenii de obicei), atunci practic devenim echivalenți cu Dumnezeu. Simțirea timpului dispare – trecut, prezent și viitor.

Mă ridic deasupra fluxului întregii existențe. Prin integrarea cu ceilalți, aceasta formează în mine o imagine eternă, perfectă, care se schimbă constant, strălucind cu toate metamorfozele sale. Și în același timp, intru continuu în realizare, sațietate, plăcere, cunoaștere și revelație din ce în ce mai mari.

Ajung brusc într-o stare în care corpul meu pare să se distanțeze de mine. Devine secundar, iar simțirea lui dispare într-o asemenea măsură încât, chiar dacă moare, nu-l simt. Prin stăpânirea întregului sistem, prin includerea mea în el, nu simt cum moare partea mea animalică.

Așa cum la nivelul nostru animalic actual, atunci când ne tăiem unghiile sau părul de nivel vegetal, nu simțim nicio pierdere sau durere, tot așa aici, după ce am ajuns la nivelul următor, Uman (Adam), nu simt nicio pierdere din cauza morții corpului animalic. Nici măcar nu simt că se întâmplă, într-o asemenea măsură mă detașez de el și mă adaptez la noul nivel.

Dacă toate acestea li se dezvăluie treptat ascultătorilor, aceștia văd că natura nu ne împinge pur și simplu prin toate aceste crize pentru a ne naște la un nou nivel, ci ne conduce spre ceva special. Și apoi ei dezvoltă motivații serioase.

Mai mult, acest lucru justifică starea lor actuală în lume, fără muncă, deoarece prin atingerea următorului nivel, superior, oferiți astfel acestei lumi tot ce este necesar, cu armonie în urma căreia fiecare fir de nisip vă oferă brusc o cantitate enormă de energie, literalmente conform formulei lui Einstein.

Din KabTV „A 13-a Conversație despre Educația Integrală”, 18.12.2011

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Care este diferența dintre suferința pe calea naturală a dezvoltării și suferința atunci când timpul este accelerat? Dacă singura diferență este timpul, înseamnă că ar trebui să sufăr de o sută de ori mai mult?

Răspuns: Există tragedii teribile care șochează întreaga lume. Întreaga lume simte niște lovituri pentru că fiecare încearcă această situație asupra sa, știind că s-ar putea întâmpla oriunde.

Este posibil să transferăm aceste suferințe la nivel spiritual și să evităm tragediile. În ce măsură au avansat aceste suferințe umanitatea spre bine, spre înțelegerea nevoii de a lucra la unitate? Nu mai mult de un milimetru.

În schimb, ar fi fost suficient să facem cel mai mic efort spiritual – să fim de acord măcar puțin că salvarea constă în unitate, în apropierea tuturor din lumea noastră globală, să angajăm inima și mintea măcar puțin – și am neutraliza aceste suferințe.

Ambele căi ne îndreaptă spre scop. Dar ce cantitate enormă de suferință este necesară pentru a avansa pe calea natural! Paisprezece miliarde de ani au fost necesari pentru dezvoltarea naturii minerale pe Pământ. Câteva miliarde de ani pentru ca lumea vegetală să se dezvolte, încă un miliard de ani pentru animale și încă o sută de mii de ani pentru ca o maimuță să devină ființă umană.

Uitați-vă la proporția dintre dezvoltarea minerală, vegetală, animală și umană. La nivelul înalt, uman, dezvoltarea se desfășoară foarte rapid.

Același principiu se aplică întregii tehnologii moderne: devine mai rapidă, mai sensibilă și mult mai puternică. Cu cât forța naturii este mai mare, cu atât este mai ascunsă și acționează mai rapid. Aceasta este exact diferența dintre calea naturală și accelerarea timpului.

Multe suferințe ar fi putut fi evitate, iar timpul ar fi putut fi accelerat.

Întrebare: Înseamnă aceasta că tragediile și atacurile teroriste se vor întâmpla din ce în ce mai des?

Răspuns: Atacurile teroriste pot fi evitate dacă folosim metoda unității pe care o oferă Cabala. Atât timp cât nu facem acest lucru, atacurile vor avea loc mai frecvent, deoarece lumea avansează constant, iar egoismul nostru crește constant.

Lumea nu rămâne în aceeași stare; învățând prin lovituri, merge înainte. Are propria dinamică de dezvoltare. Egoismul continuă să se intensifice. De aceea, acum douăzeci de ani, o lovitură majoră pe an era suficientă pentru a ne învăța ceva, în timp ce astăzi avem deja nevoie de douăzeci de lovituri pe an.

Egoismul nostru a crescut. Este ca un copil care a devenit mai egoist, mai nemilos și mai încăpățânat, și prin urmare, trebuie pedepsit mai mult decât unul care este doar un pic leneș. De aceea astăzi, lumea primește mult mai multe lovituri decât acum zece ani. Și dacă nu începem să avansăm pe calea luminii, acest lucru va continua: lovitură după lovitură, din ce în ce mai mult.

Sper doar că nu se va ajunge la dezastre naturale. Deocamdată, se limitează la încălzirea globală și taifunuri, dar dacă nu ne angajăm în corectarea noastră, ar putea ajunge la adevărate cataclisme naturale.

Din Lecția zilnică de Cabala 15.07.2016, Rabaş – Art.16, 1985-Dar cu cât îi asupreau mai tare

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Chiar acum, genele informaționale (Reşimot) se schimbă în noi cu o viteză infinită, dar sunt atât de multe și toate trebuie realizate în secvență, încât pare că nimic nu se schimbă.

Dar înainte ca aceste schimbări interioare să producă o schimbare exterioară, ca un contor care sare brusc la următorul număr, miliarde de acțiuni trebuie să se rotească în interior. Așa că dați-le timp să treacă!

Se spune: „Cei care îl caută pe Creator grăbesc timpul.” Toată participarea noastră la creație se reduce la accelerarea dezvoltării noastre.

La urma urmei, te afli la baza acestei lumi, cu datele primite în timpul coborârii de sus în jos. Ești obligat să urci pe aceeași cale de jos în sus; calea este neschimbată. Poți doar să-ți accelerezi dezvoltarea, să parcurgi calea rapidă, dezirabilă, și prin urmare, plăcută.

Aceasta este întreaga diferență dintre calea suferinței împotriva voinței omului și calea luminii, prin dorință.

Calea suferinței este lungă, iar forțele naturii acționează asupra noastră pentru a ne împinge înainte prin lovituri. Iar noi, ca niște măgari, stăm în picioare și refuzăm să ne mișcăm. Aceasta este calea naturală a dezvoltării.

Iar a doua cale este atunci când tu însuți vrei și cauți în ce fel să avansezi. Și astfel scurtezi calea pentru tine și o faci dezirabilă, adică devine confortabilă, plăcută, și de asemenea, rapidă!

Din Lecția zilnică de Cabala 18.09.2009, Baal HaSulam, Şamati , Art. 13, „O rodie”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Resimot, Spiritualitate - Niciun comentariu→