Întrebare: Frica pentru viața în această lume apare în noi instinctiv, incontrolabil. Cum putem obține aceeași panică și frică de a nu atinge dăruirea?

Răspuns: Nu suntem neputincioși în fața fricii acestei lumi. Când omul începe să avanseze spiritual, i se trimit temeri atât de ciudate încât începe să înțeleagă că aceasta nu este o frică reală, ci un joc.

Simte că de sus, ca o rază, această frică este proiectată către el și singurul lucru pe care îl poate face este să se ridice deasupra ei prin „credinţă mai presus de raţiune”, în dăruire. La urma urmei, dacă este în dăruire, nu are nimic de temut! Își poate închide calm ochii la toate temerile care vin doar pentru a ne forța să ne ridicăm deasupra grijii pentru noi înșine, pentru a ne învăța să trăim în dorința de a dărui.

Aceasta nu este doar o frică animalică, inconștientă, ci mai degrabă o stare pe care omul o percepe conștient, cu o oarecare „iluminare de la sursă”, că sentimentele sale sunt proiectate către el dintr-o anumită sursă cu scopul de a-l avansa. Prin urmare, omul înțelege că nimic nu poate fi fără motiv, nu există temeri pentru nimic.

Din Lecția zilnică de Cabala din 17.08.2010, Rabaş – Art.23, 1986-Despre teamă și bucurie

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate | Add Comment →