Din toate timpurile, până în ziua de astăzi, umanitatea a avut aceeaşi structură: Rav (învăţător, ghid), grup de Cabalişti şi restul umanităţii. Toată munca avansează conform explicaţiilor lui Rav, iar grupul le execută. La început, există o conexiune în grup şi numai după aceea este posibilă diseminarea către restul umanităţii, în cercuri.

Dar metoda rămâne aceeaşi metodă, incluzând aceleaşi etape şi ele pot fi realizate numai dacă îl elevăm pe Rav. Desigur, nu este vorba de acţiuni externe, aşa cum se întâmplă în alte doctrine. Este vorba de sfatul lui Rav despre cum să atingem adeziunea cu Creatorul. Asta se cheamă onorarea lui Rav, pentru că el este la un nivel superior nouă. Îi onorăm direcţia, cuvintele lui.

Avansăm atunci când construim relaţiile corecte dintre noi; în alte cuvinte când realizăm Tora până la punctul în care îndeplinim regula sa principală, „Să îţi iubeşti aproapele ca pe tine însuţi”. Iar pe măsură ce diminuăm măreţia lui Rav în ochii noştri, cădem.

În plus, în măsura în care ridicăm sau coborâm măreţia lui Rav în ochii noştri, aşa ne aflăm în urcare sau în cădere. Este spus: „Un student care este exilat – învăţătorul lui este exilat cu el” (Makkot 10a). Depinde de student să ştie să îl estimeze pe Rav, să estimeze metoda şi modul de corectare depinde complet de estimarea importanţei mijloacelor pentru realizarea adeziune cu Creatorul.

De asemenea, atunci când studentul lucrează la măreţia mijloacelor, poate atinge scopul, care este măreţia Creatorului, măreţia caracteristicilor de dăruire, iubire şi conexiune. Toate acestea depind în mod absolut de munca la măreţia lui Rav şi a prietenilor. Obţinem scopul în conexiunea dintre prietenii care construiesc reţeaua corectă de conexiune şi o înţelegere detaliată a tuturor părţilor din conexiune. Dacă cineva nu este pregătit să dăruiască conexiunii cu prietenii, dar are succes în integrarea în ea şi ridicarea deasupra ego-ului, asta se numeşte Ibur (concepere), starea de embrion.

În această stare, este descoperită o rezistenţă din ce în ce mai mare la conexiune, care se numeşte fetus, iar de fiecare dată el trebuie să se anuleze în faţa grupului, în faţa măreţiei lui şi în faţa măreţiei lui Rav, iar mulţumită acestora continuă să se dezvolte până când toate etapele conceperii sunt completate. După aceea, există perioada de hrănire (Yenika), când este pregătit să primească pentru a dărui, să participe mai activ la conexiune, simţind cât de practică şi de adevărată este aceasta. Astfel termină anii de hrană şi ajunge la o stare în care vase de primire grele se trezesc în el. Atunci poate participa activ la muncă, construind noi conexiuni, clarificând şi creând caracteristicile de dăruire şi iubire, ceea ce se numeşte descoperirea Creatorului printre prieteni.

Această formă începe să se clarifice din ce în ce mai mult, tot timpul. La început se face numai prin Ahoraim (posterior), pentru că este imposibil să vezi faţa Creatorului până la completarea corecţiei, iar după aceea se va revela chiar şi faţa Creatorului, adică dăruirea şi iubirea absolută se va revela între noi în vasele corectate.

Toate acestea au loc numai dacă persoana îl apreciază pe Rav şi grupul şi lucrează la măreţia acestora, încercând să treacă prin urcări şi coborâri. Dacă reuşeşte în urcare, i se dă imediat o cădere, adăugându-se un nou strat al dorinţei de a primi, pentru a se ridica mai sus şi mai sus.

Numai în conexiunea dintre prieteni este posibil să vezi întregul câmp de lucru, locul în care se realizează condiţia „Nu există nimeni în afară de El” – adică Lumina, forma dăruirii şi regula generală, „să îţi iubeşti aproapele ca pe tine însuţi”, care este vasul. Totul se revelează numai în grupul care este direcţionat spre Rav.

Este scris, „Iubirea de prieteni ne este suficientă”, dar „un student care este în exil, învăţătorul este exilat cu el”, care înseamnă că dacă un student reuşeşte să se ridice deasupra exilului şi a dispreţului pentru Rav şi grup, atunci iubirea de prieteni îi completează toate defectele. Toate corectările sunt incluse în iubirea de prieteni.

Dacă reuşim să ne păstrăm atenţia în zona care se află între noi – zonă pe care trebuie să o umplem cu dăruire, iubire şi ajutor reciproc, pentru ca „de la iubirea de om la iubirea de Creator” – în aceeaşi măsură avansăm. Principalul lucru este să nu uităm că toate acestea sunt revelate în conexiunea dintre noi.

Toate nivelurile caracteristicii de dăruire pe care o obţinem – Nefeş, Ruah, Neşama, Haya şi Yehida – trebuie să fie descoperite între noi iar cu cât ne apropiem mai mult unul de altul, vom descoperi în cele din urmă cea mai înaltă conexiunea dintre noi, care se numeşte Creatorul. Forma sa este nivelul Keter, Yehida, în toate nivelurile. Dacă în fiecare stare atingem ultimul nivel, Yehida, atunci simţim prezenţa Creatorului

Din pregătirea pentru Lecţia zilnică de Cabala din 26.03.2014

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Perceptie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Când Abraham şi-a adunat grupul, el a spus babilonienilor: „Oricine este pentru Dumnezeu, (lasă-l să vina) la mine!”. Acesta era de fapt mesajul lui. El nu a căutat pe cei care pur şi simplu nu erau fericiţi cu lumea asta, ci pe oamenii care au înţeles şi au simţit că cel mai important lucru era înălţarea spirituală – ridicarea deasupra egoismului şi căutarea forţei superioare. Mesajul lui Abraham a fost pentru cei care au vrut să descopere Creatorul.

Cam vreo 5000 de oameni au răspuns apelului sau. Îi atrăgea ideea lui, scopul lui, şi mijlocul de atingere a scopului era unirea.

Abraham a atras bărbaţii de partea lui, iar Sara pe femei şi, împreună, au muncit pentru a face prozeliţi. Cu alte cuvinte, studenţii lor au fost îndrumaţi cum să muncească pentru a dărui şi să lucreze împreună la conexiunea dintre ei, pentru că, fără conexiune, ei nu ar fi primit Lumina Superioară. Acest grup a ajuns în final casa lui Abraham, o familie cu care a părăsit Babilonul şi a ajuns în Canaan.

Multe lucruri s-au întâmplat de-a lungul acestui drum spiritual. Grupul s-a format, iar structură lui s-a clarificat. O parte din dorinţe nu mai erau folosite şi au murit, iar alte dorinţe s-au născut şi s-au dezvoltat. Astfel, au avansat până în perioadă lui Iacob, linia de mijloc, când au apărut probleme a unei noi calităţi.

Copiii lui Israel trebuiau să descopere lipsă Egiptului, care se dezvăluie în linia de mijloc a lui Iacob. Unul din băieţii lui, Iosef, a început să simtă starea de măreţie (Gadlut) în interiorul lui, şi era contracarat de fraţii lui. Nu se mai putea înţelege cu ei, şi nu mai putea locui cu ei, pentru că el simţea că Aviut (îngroşarea) nivelurilor mai adânci ale dorinţei, lipsea aici, iar fără ea nu putea ajunge la împlinirea sa. Fraţii lui nu l-au înţeles, şi el a avut nevoie atunci de Faraon. Iosef este rezultatul lui Abraham, care l-a întrebat pe Creator: „O, Doamne Dumnezeule, cum o să ştiu că o voi moşteni?”. Era de fapt Iosef, cel care se putea conecta la această mare dorinţă de a primi şi să o ataşeze Israelului, în starea de măreţie, şi tânjind la Yashar El (Direct către Dumnezeu).

Apoi, ei au avut nevoie de Tora, metoda care permite tuturor să înţeleagă clar şi să simtă faraonul dinăuntrul lor, că să continue această muncă pentru a dărui, aşa încât ei să atragă în mod conştient asupra lor, Lumina care îi reformează. Acestea sunt faze noi ale muncii spirituale, care sunt mai intense, dar stilul rămâne acelaşi: conexiune, atragerea Luminii care reformează, iar apoi conexiunea şi atragerea Luminii încă o data, şi tot aşa iar şi iar. În acest fel avansam.

 Din partea a patra a lecţiei zilnice de Cabala, 7/10/13, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Tora, „Exodul” 35:1 – 35:3: Atunci a adunat Moise toată obştea fiilor lui Israel şi le-a zis: „Iată ce a poruncit Domnul să faceţi: şase zile să lucraţi, iar ziua a şaptea să fie sfântă pentru voi, zi de odihnă, odihna Domnului; tot cel ce va lucra în ziua aceea va fi omorât. În ziua de Şabat să nu faceţi foc în toate locaşurile voastre. Eu sunt Domnul!”

Iniţial, avem de a face cu dorinţa egoistă a omului sau a societăţii.

Tora ne spune că tot ce ne trebuie pentru a ne depăşi ego-ul este să ne adunăm împreună într-un singur întreg. Aşadar, această Paraşa (porţiune a Torei), e numeşte „VaYikahel” (Adunaţi).

Vorbeşte despre strângerea tuturor părţilor separate, distante şi ostile ale sufletului colectiv, care se găsesc în noi toţi şi pe care trebuie să le strângem, ca un puzzle, într-un singur suflet.

Prin conexiunea acestor părţi, începem să le aranjăm sub influenţa Or Makif (Lumina înconjurătorare), caracteristica dăruirii şi iubirii Creatorului. Dacă încercăm să fim ca El, în măsura eforturilor noastre, El ne va influenţa şi ne va ajuta să ne strângem într-o conexiune reciprocă, integrală.

Apoi vom vedea cum caracteristicile noastre reciproce creează ceva întreg, un fel de imagine completă, care în înţelepciunea Cabala se numeşte Parţuf, adică un bloc sau o structură.

Acest Parţuf este compus din Sefiroţi: Hesed, Gevura, Tifferet, Neţah, Hod, Yesod, Malhut. În primele şase Sefirot, care simbolizează cele şase zile ale săptămânii, trebuie să muncim la strângerea părţilor separate ale sufletului. Dacă reuşim, atunci Lumina va termina această strângere, lucrând asupra eforturilor noastre din cele şase zile de muncă. Ia apoi nu va mai trebuie să facem ceva, deoarece în ziua a şaptea munca noastră se termină.

Dăm posibilitatea Luminii să termine această sudare dintre noi, în care apoi apare unitatea completă a sufletului, din părţile separate pe care le-am adunat.

Terminăm o săptămână şi începem una nouă. O parte şi apoi o altă parte se strânge şi, în acest fel, adunăm întregul suflet comun. Printr-un număr de astfel de acţiuni obţinem adunarea spirituală a tuturor părţilor, devenind o unitate completă, o imagine a lui Adam (om), care înseamnă Dome (similar Creatorului). Prin asta, obţinem corectarea completă a umanităţii, pe care trebuie să o atingem.

Aşadar Şabat este o zi sfântă, pentru că în această zi acţionează Lumina, ne influenţează eforturile şi le termină. Este ca şi cum noi, prin cele şase zile, creăm munca care trebuie făcută, iar în a şaptea zi Lumina o execută.

Dacă în această a şaptea zi continuăm să muncim, atunci este ca şi cum am fi bucuroşi de această spargere a sufletului lui Adam, pentru că încercăm să facem munca în locul Luminii. Aceasta este cea mai mare violare a întregului sistem al corectării.

În general, noi facem parte din muncă iar Lumina face altă parte din muncă. Dacă facem noi toată munca, aducem o şi mai mare distrugere în sistem şi chiar o şi mai mare respingere a tuturor părţilor pe care le adunăm în timpul săptămânii. În general, este preferabil să nu faci nimic decât să strângi toată săptămână şi să continui chiar şi în a şaptea zi. În acest fel, negăm întreaga metodă de corectare a sistemului şi tot progresul.

Deci, anterior zilei a şapte, este necesar să ne terminăm eforturile, adică să ne oprim în cea de a şasea zi şi să îi dăm posibilitatea Luminii să sudeze toate părţile. Este spus: „Va fi o zi de odihnă pentru voi” În general, omul munceşte şi nu doar se odihneşte. În acest timp, simţim în sfârşit unitatea gradual a celor şase părţi într-un singur întreg şi terminăm corectarea nivelului spiritual prezent. Iar după aceea, corectăm următorul nivel şi tot aşa, săptămână după săptămână.

Din emisiunea de pe Kab TV „Secretele cărţii eterne” din 10.10.2013

Filed under: Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Intrebare: De ce am nevoie de o familie?

Raspuns: Nu e intamplator ca in prezent familia se afla in criza. Asta trebuie sa ne impinga sa ne analizam si sa ne cercetam viata. Ca rezultat, va trebui sa ajungem la concluzia ca intreaga lume trebuie sa fie ca o singura familie.

In intreaga lume, are loc o criza in familie. Si se va intensifica si mai mult, atata timp cat noi nu ne hotaram ca ceea ce e general si individual, trebuie sa fie egal.

Adica, noi trebuie sa avem grija de o mare familie in intreaga lume, sa unim miliardele de oameni intr-o singura familie. Doar atunci putem intelege principiile despre cum sa ne construim propria familie si cum aceste familii ar trebui sa se conecteze una cu alta.

Trebuie sa trecem printr-o criza, ca sa realizam ca noi avem nevoie de o noua abordare ideala, integrala si globala. Vom mentine familia nu din cauza comoditatii, si nu din cauza mancarii si a obiceiurilor cu care ne-am obisnuit din copilarie.

Familia va primi in plus o valoare mai inalta, pentru ca noi vom stabili relatii bune in ea si intre familii, unindu-le intr-o vasta familie aflata in crestere. Si, din acest motiv, vom avansa la  o noua viata, catre revelatia fortei superioare a naturii, intre noi.

Un barbat este legat de sotia lui prin copiii lor, prin obiceiuri, datorii si gospodarie. Dar acum, noi trebuie sa simtim ca suntem conectati in acelasi mod, cu toate celelalte familii: prin datorii, avantaje si dezavantaje comune. Pana la urma, noi am intrat intr-o lume integrala, si avem un cont comun, cu respect pentru fortele superioare ale naturii. Ni se cere sa unim toate familiile intr-una singura.

Ori realizam asta noi insine, ori vom primi multe lovituri, prin care, pana la urma, vom intelege ca actuala criza este destinata sa ne oblige sa stabilim o noua conexiune intre noi. Nu este destul sa imbunatatim relatiile in familia proprie. Nu vom reusi sa mentinem relatiile de familie, sa crestem copiii adecvat, si sa traim in armonie cu familia, daca nu ne hotaram ca noi trebuie sa ajungem la asentimentul ambientei generale a unei familii in intreaga lume, sau macar in tara.

Acest principiu va determina educatia pe care o dam copiilor acasa, in scoli si gradinite, si va determina valoriile societatii noastre. Va fi peste tot, ca o opinie comuna. Astfel, cred ca institutia familiei va trebui sa treaca printr-o mare revolutie, ca sa ne aduca la nivelul urmator, la o noua privire la natura umana si viata noastra pe pamant. Noi trebuie sa ne schimbam complet.

Familia este cea mai veche fundatie care il acompaniaza pe om, de-a lungul evolutiei lui. Chiar si pe timpul cand maimuta inca nu s-a dat jos din copaci, familia deja exista. Dar, acum este timpul pentru mari schimbari calitative, dupa care ne vom ridica la un nou nivel, intr-adevar, la nivelul fintei umane.

Din „O viata noua”, KabTV, 15/02/15

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce este aşa de dificil să înţelegem Cabala?

Răspuns: Dacă încerci să o înţelegi cu mintea, este dificil, dacă nu imposibil, pentru că a înţelege Cabala, viaţa şi menirea, trebuie schimbat creierul şi organele de simţ, iar asta este făcută de Lumină, datorită eforturilor practice din cerc, în legătura pământeană cu proprietatea superioară a dăruirii.

Cabala este o metodă practică, pentru că este posibil să înţelegi despre ce vorbeşte numai în dorinţele şi mintea schimbată.

Concluzie: O persoană trebuie să participe şi să se predea grupului.

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, Shamati 86: „Si ei au construit orase- depozit”: Mai există în Zohar încă o mențiune, că şarpele îşi înclină capul şi loveşte cu coada sa. Aceasta înseamnă că, uneori, el îl lasă pe om să ia asupra sa povara credinței mai presus de rațiune, care este înclinarea capului, dar îl loveşte cu coada.

La început, egoul permite persoanei  să avanseze, când Sitra Achra (cealaltă parte) are nevoie de Lumina. Dacă o persoană nu avansează ea nu va primi nimic. Prin urmare, înclinația rea operează în mod ocolitor şi pare să elibereze o persoană, permițându-i să înainteze în scopul de a obține succesul, să înțeleagă şi şă simtă mai mult.

Apoi, egoul prinde persoană şi o înghite din nou. Apoi o eliberează doar pentru a o mai înghiti încă odată. Acesta este modul în care egoul se joacă cu noi, că pisică cu şoarecele. Acesta este rostul Faraonului care îi aduce aproape. Este explicat că, în mod deliberat, el aduce Israelul la căință, pentru ca, ulterior, să ia de la ei totul, sub propria lui autoritate. De aceea Ari a scris că Faraonul a sorbit toată abundența care a coborât la cei de jos. El a supt din Oref şi din gât, care este considerat capul corpului, adică ar vrea să ia totul în vasele sale de recepție.

Principalul lucru este să nu dispere. La urmă urmei , o persoană vede că nu obține nimic în ciudă mării sale dorințe pentru conectare, înțelegere, simțire şi muncă în diseminare, şi de a face tot ceea ce a fost necesar. Dintr-o data , ea cade în EGO din nou într-o stare şi mai rea decât înainte.

Această reapare de multe ori pe durată celor 400 de ani. Principalul lucru aici este suportul grupului, luând, implicându-se în activități, îndatoriri, el se leagă foarte strâns. Este mai bine dacă grupul observă muncă să, aşa că dacă acesta cade, grupul imediat îi acordă atenția şi începe să aibe grijă de el.

O persoana funcționează că un piston: avansează, dorind să ajungă la dăruire , şi vrea să facă orice cu scopul de a o obține, dar atunci  – boom –  totul se transformă invers şi cade în egoism; şarpele loveşte cu coada şi înghite toate rezultatele. Apoi, o persoană se ridica şi merge înainte încă odată, plină de putere şi spirit de viață sperând să simtă şi să obțină totul, şi, încă odată, cade neputincioasă,  disperată că dorința de a se bucură a luat totul.

O persoană trebuie să treacă prin multe astfel de stări, şi nimeni nu ştie când se va termină. La urmă urmei, întunericul Egiptului ne aşteaptă la sfârşit. În primul rând, avansam de la 7 ani de saţietate la 7 ani de foamete şi apoi la plăgile Egiptului, după care vine întunericul. În întuneric, am ieşit dintr-o data şi în grabă din Egipt.

Nu putem ştim ce e pe cale să se întâmplă în momentul de dinaintea exodului  de la miezul nopții. Prin urmare, trebuie să ne dezvoltăm puternic. Totul se bazează pe un principiu simplu ” că a înghițit bogății, şi apoi îi vomită din nou”  Dorința de a se bucură înghite de fiecare data atributele dăruirii pe care o persoană doreşte să le obțină. Egoul ia totul şi trage o persoană înăuntru.

În cele din urmă, egoul este sufocat şi nu poate conține, reține, tot ce a înghițit. La urmă urmei dorință de a dărui atinge un punct critic în dorință de a bucură , iar apoi există o explozie, iar o persoană este eliberată de dominația egoului.

Din partea întâi a Lecţiei zilnice de Cabala 4/8/14, Şamati nr.86

Filed under: Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Nu înţeleg cum să mă conectez cu alţii dacă nu ştiu ce înseamnă asta. Nu găsesc în mine niciun instrument prin care să fac asta.

Răspuns: Nu ai niciun instrument, dar ai un învăţător care îţi spune la ce ar trebui să acorzi atenţie şi depinde de tine să îndeplineşti asta, pentru că învăţătorul ştie că acum este timpul

Dacă nu ar fi fost un învăţător, nu ai fi ajuns niciodată în acest punct. Există două niveluri şi trebuie să fie întotdeauna un nivel superior care te direcţionează mai departe. De la nivelul tău, nu ştii în ce direcţie este „nordul”.

Este timpul ca noi să vorbim mai mult despre conexiune şi din zi în zi aceasta se descoperă mai clar. Anumite gânduri despre conexiune apar în mintea ta, doar dacă nu eşti un suflet special, ca Ari sau Moise, cu un rol special.

Întrebare: Atunci ce depinde de mine?

Răspuns: Depinde de tine cum depui eforturi în ceea ce priveşte conexiune. Nu înţelegi ce înseamnă asta, dar nu trebuie să înţelegi. Trebuie doar să le faci, iar inima va fi trasă după acţiunile tale.

Întrebare: Dar am făcut tot felul de acţiuni şi am crezut că ele mă îndreaptă spre conexiune.

Răspuns: Nu te-ai gândit însă că le faci de dragul conexiunii cu grupul, pentru a-l descoperi pe Creator în această conexiune şi a-i aduce Lui satisfacţie. Trebuie să te gândeşti mai mult la asta acum.

Trebuie să înţelegi că lumea spirituală este revelată în conexiunea reciprocă dintre noi, numită Arvut (Garanţie Reciprocă). Această conexiune trebuie să treacă prin toate etapele: dăruire pentru dăruire, ca cel puţin ceea ce tu urăşti să nu faci prietenului şi după aceea primire pentru dăruire, adică iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi, până la completarea corecţiei.

Toate poruncile întăresc conexiunea dintre noi, iar Tora este Lumina care Reformează, care iluminează eforturile şi implementează această conexiune. Depinde de noi să cerem ca Or Makif (Lumina Înconjurătoare) să ne influenţeze şi corecteze.

Dar mai întâi trebuie să facem eforturi comune pentru a simţi ce să cerem, pentru a descoperi deficienţa şi o cerere pentru Lumina care va corecta caracteristicile care ne împiedică să ne conectăm. În măsura în care dorim conexiunea, jucându-ne şi vorbind despre asta în faţa tuturor şi făcând eforturi, atunci Or Makif va începe să ne influenţeze.

Asta nu depinde de meritul intenţiilor noastre. Chiar dacă intenţiile noastre sunt cele mai egoiste, ca acelea ale Faronului, Lumina ne va ilumina de la distanţă. Conform cu natura Luminii, ea iluminează din centrul grupului. Daca nu faceţi eforturi să vă conectaţi cu ceilalţi, nu veţi primi Or Makif.

De fapt, Or Makif este Or Pnimi (Lumina Interioară) care ar trebui să fie descoperită; este Creatorul. Diferenţa între ele este numai în măsura revelării. Lumina Infinitului este ascună în spatele fiecărui nivel, până când este ascunsă în totalitate. Noi suntem în această stare, în care este ascunsă în totalitate. Dar de fapt suntem în lumea Infinitului; ea este ascunsă de simţurile noastre.

Din pregătirea pentru Lecţia zilnică de Cabala din 3/27/14

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce a creat Creatorul un sistem de lumi ale Tuma (impurităţii) împotriva unui sistem de lumi ale Keduşa (sanctităţii)?

Răspuns: Dorinţa de a primi a fost creată pentru că creaţia poate fi numai ceva care este în afara Creatorului. Creatorul are doar proprietatea de dăruire, iubire. Nu există altceva în Creator, iar această proprietate domină şi umple toată realitate. Întreaga creaţie este umplută cu acest tip de energie

De aceea, proprietatea opusă trebuie să fie energie neagră care primeşte şi atrage Lumină în ea şi simte doar ce se află înăuntrul ei. Dorinţa de a dărui constă în a-i simţii pe alţii 100%. Nu înţeleg asta. Creatorul este proprietatea care nu se simte pe ea însăşi ci îi simte numai pe alţii.

Omul se vede pe el însuşi ca o persoană. Exist eu şi ceea ce simt, ceea ce fac. Dar pentru Creator nu este nimic din asta. Deci El nu are nicio imagine, numai proprietate de dăruire, adică îi simte pe alţii. Se simte pe El însuşi ca fiind în altcineva. Deci nu există niciun Creator fără creatură. Creatorul este caracteristica iubirii care se descoperă în afara Lui. El este în noi toţi, şi se pare că El nu ar exista singur.

Acum este necesar să construim o caracteristica care este opusă Lui. Înseamnă că creatura trebuie să fie cineva care se simte ea însăşi şi nu pe altul sau pe alţii. Acest sentiment al propriei persoane se numeşte „dorinţa de primi pentru sine”, şi astfel este creatura.

Dorinţa de a primi se simte numai pe ea însăşi şi nu îi simte în niciun fel pe ceilalţi. În această stare, dorinţa este foarte limitată. Chiar şi când Creatorul o umple 100%, plăcerea ei este foarte mică, pentru acesta este sentimentul separării, detaşării de sursa numită Creator.

În această stare, dorinţa de primi nu îl poate simţi pe altul, este detaşată de dăruire şi nu poate înţelege cât de minunată este aceasta. Ea se bucură numai ea însăşi. Asta se numeşte „Niţoţ (scânteia)” vieţii.

Pentru a aduce dorinţa de a primi la sentimentul de întreg, la fel ca Creatorul, trebuie să îi adăugăm posibilitatea de a putea lucra în dăruire, chiar dacă ea simte numai ce i se întâmplă ei. Pentru că nu îl simte pe altul, din acest punct de vedere altul nu există.

De fapt, nu vedem nimic. Credem că lumea este ceea ce vedem că ne înconjoară. Dar nu vedem lumile, întregul spaţiu numit lumea spirituală, pentru că nu avem posibilitatea să îl simţim pe altul.

Pentru a salva creatura de această teribilă separare, au fost create Ţimţum Alef (Prima Restricţie), un Masah (ecran) şi Or Hozer (Lumina care se Întoarce).

Întrebare: Ce mi se va întâmpla atunci când voi obţine puterea dăruirii? Voi dispărea şi eu?

Răspuns: Nici măcar nu vei mai avea vreo întrebare legată de asta. Chiar dacă dispari complet, asta nu te priveşte. Cineva care se gândeşte la el însuşi este detaşat de Creator, pentru că El nu are asemenea gânduri.

Din partea a treia a Lecţiei zilnice de Cabala 3/24/14, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Scopul creaţiei este de a face bine fiinţelor create, adică de a face ca fiinţele create să ajungă la nivelul Creatorului. Nu poate exista un cadou mai mare sau mai mic decât acesta – dorinţa de a primi trebuie să fie egală cu Lumină, cu dorinţa de a dărui.

Întregul proces al evoluţiei dorinţei are loc în dorinţa însăşi, în înţelegerea ei, în realizarea şi în impresiile ei. Nu există schimbări fizice; toate schimbările sunt impresii interioare ale dorinţei de a primi, comparate cu Lumina. Dar fiinţa creată simte aceste schimbări ca şi cum se mută dintr-un loc în altul în timp şi discerne schimbările înăuntrul şi în jurul ei.

Cu toate că fiinţa creată poate vedea o imagine total opusă în orice moment şi se gândeşte că se mută dintr-o lume în alta, de la un nivel la altul, toate acestea au loc numai în atributele sale interne. Este greu să înţelegem acum acest lucru, pentru că nu am trecut prin nicio schimbare care să ne ducă dintr-o lume în alta, sau de la un nivel la altul. Procesul prin care trece dorinţa de a primi este un proces de clarificare şi corectare care este împlinit de eforturile pe care dorinţa le face. Astfel, fiinţa creată îşi construieşte vasul. Dacă procesul continuă în mod natural, fără efort, se numeşte nivelul naturii minerale, vegetale şi animale, care sunt controlate de Lumină.

Dar dacă fiinţa creată face eforturi înainte ca Lumina să o afecteze, este ca şi cum ea stăpâneşte Lumină însăşi şi astfel îşi exprimă liberul arbitru, independenţa sa. De aceea, tot prin ceea ce trecem, este numai ceea ce facem prin propriile eforturi, conform cu decizia noastră în scurte perioade ale liberului arbitru care ne este dat şi care este luat în calcul.

Asta este tot ceea ce se cere să facem. Şi oriunde putem creşte pentru a atinge echivalenţa de formă cu Lumina, ne putem împlini liberul nostru arbitru. Suntem într-o stare specială, înconjuraţi de o mulţime de oameni, şi pe moment avem şansă să executăm acţiuni corporale în loc de acţiuni spirituale.

Aceste acţiuni nu sunt îndreptate pentru a dărui încă, ci de fapt sunt egoiste, dar prin ele noi ne exprimăm dorinţa de a atinge dăruirea, garanţia reciprocă, ajutorul reciproc, sprijinul şi conexiunea. Astfel, arătăm că vrem să atingem o echivalenţă de formă cu Creatorul şi să atingem nivelul fiinţei umane.

Conexiunea dintre noi se numeşte Şechina, locul revelării Creatorului. Vrem să construim o reţea de conexiune între noi, de ajutor reciproc, sprijin şi unitate, până când, în cele din urmă, această reţea va fi atât de strânsă şi plină încât va deveni un vas, un volum în care se va putea revela atributul iubirii reciproce şi al dăruirii. Vasul nostru va conţine Lumina în măsura în care facem eforturi să ne asemănăm dăruirii adevărate.

Daca eforturile noastre nu sunt adevărate încă şi nu sunt îndreptate către dăruire adevărată ci pentru propriul beneficiu, Lumina nu se poate revela în vas şi iluminează deasupra noastră, sub formă de Lumină Înconjurătoare. Ea este de fapt înăuntrul nostru, dar noi vedem iluminarea ei de la distanţă, pentru că nu putem încă folosi în mod corect.

Mulţumită Luminii care ne înconjoară, noi ne corectăm gradual dorinţele, în aşa măsură încât ele pot avea deja o intenţie adevărată de dăruire, la un anumit nivel al celor 613 dorinţe, adică pentru conexiune de dragul generalului şi nu pentru propriul beneficiu, aşa cum fiecare gândea înainte. Apoi Lumina se revelează gradual, în măsura în care noi suntem în echivalenţă de formă cu Ea. Apoi vasul general se numeşte Şechina, Lumina din interiorul lui se numeşte Şochen (Locuitorul) iar revelaţia Luminii se numeşte „eliberare (mântuire)”. Această Lumină este revelată în interiorul vasului.

Între timp, vasul nostru nu poate primi Lumina, adică componentele din care este format (prietenii) nu sunt conectate în dăruire şi garanţie reciprocă ci tânjesc să atingă asta, o stare care se numeşte „exil”. Exilul poate fi la nivele diferite, în stări diferite. Mărirea acestei dorinţe pentru Lumină determină durerea pe care o simţim fiind în exil. Dacă durerea noastră nu este egoistă ci apare datorită faptului că nu putem ajunge la conexiune pentru a-i aduce bucurie Creatorului, sursa Luminii, ea invocă acţiunea Luminii Înconjurătoare, care ne corectează şi ne dă puterea de a ne conecta şi a ne ridica la nivelul Şechina. Astfel părăsim exilul şi ne conectăm cu Creatorul.

Aceste stări se schimbă: exil – eliberare şi apoi din nou exil – eliberare. Astăzi suntem la sfârşitul ultimului exil, la un pas de ultima eliberare. Legea corelării dintre Lumini şi vase ne-a adus la sfârşitul acestui proces, la ultima acţiune. Să sperăm că vom simţi că Şechina este în exil şi ca rezultat să ajungem la eliberare!

Din pregătirea pentru Lecţia zilnică de Cabala din 3/27/14

Filed under: Lectia zilnica, Munca spirituala, Perceptie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

După prima restricţie din fiecare Parţuf care începe să lucreze cu Lumina Superioară, există un cap (Roş) care calculează cât de multă Lumină poate fi primită pentru a dărui, iar apoi un corp (Guf) primeşte Lumina în practică, conform deciziei capului.

Capul este partea principală, în timp ce corpul numai îndeplineşte deciziile acestuia. Aşa a fost tot timpul, cu excepţia unui singur moment când corpul dintr-o dată nu a mai executat decizia luată de cap; asta s-a întâmplat în momentul spargerii vaselor. Capul a vrut să primească toată Lumina pentru a dărui, în timp ce corpul nu a putut să o facă.

Spargerea vaselor este o stare de incompatibilitate între cap şi corp, nu acţiunea spargerii. În lumea spirituală, totul este determinat în conformitate cu calitatea. Un vas spart este un vas care nu se poate pregăti în avans pentru a se potrivi corpului. Nu este vasul actual cel care s-a spart ci conexiunea dintre dorinţa de a primi şi gând. Putem munci în gând la planurile noastre, dar atunci când vrem să le îndeplinim reiese că este imposibil să le executăm.

Din partea a treia a Lecţiei zilnice de Cabala din 3/23/14, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→