In Tora, Leviticul 25: 6 – 7: Ceea ce va iesi de la sine din pamant in timpul Sabatului sa va slujeasca de hrana, tie, robului si roabei tale, celui tocmit de tine cu ziua si strainului care traieste cu tine, vitelor tale si fiarelor din tara ta; tot venitul pamantului sa slujeasca de hrana.

Tot ce apartine unei persoane, vasului sau, care e alcatuit din nivelurile neanimat, vegetal, animat si vorbitorul, impartite orizontal, vertical si de jos in sus, trebuie sa fie inclus in munca lui. El trebuie sa isi pregateasca dorintele, asa incat ca ele sa fie pregatite sa fie umplute de Lumina Superioara. Un servitor, o servitoare, vite si fiare, toate sunt parti dintr-o persoana.

Cand vom ajunge in acea stare, vom vedea ca toate celelalte parti ale naturii (neanimata, vegetala si animata), pe care le simtim in exteriorul nostru, vor fi umplute cu aceeasi Lumina, si va fi clar ca nu sunt externe, ci ca toate se afla in interior. Vom descoperi ca lumea noastra exterioara si interioara, este o lume intreaga, generala. Asta inseamna ca partea mea animata si intreaga lume animata care ma inconjoara, partea mea vegetala si intreaga lume vegetala din exteriorul meu, partea neanimata din mine si intregul univers, sunt de fapt un intreg unic.

Rezulta ca singura, unica figura umana pe care o cream cand noi ne conectam complet, include toata creatia in interiorul ei, ceea ce noi simtim ca un intreg. Nu exista nicio impartire intre eu si altii. Oameni, animale, plante si natura neanimata, toate devin o dorinta unica prin care conceptul unui singur Creator este atins, cel care este singura forta din natura. Asta este simbolizat de al 7 mileniu.

Iar atitudinea Creatorului fata de asta – atingerea gandului creatiei Lui, planul, actiunea Lui, principala, initiala Lui dorinta de a crea fiinta creata in forma si imaginea Lui – este deja urmatoarele 3 milenii: al optulea, noualea si al zecelea. Apoi, este totul inchis intr-un intreg, care nu este impartit in mii de ani, iar fiinta creata intra intr-o alta dimensiune, despre care nu stim nimic. Dar ea exista, caci avem indicii despre asta in scrierile marilor cabalisti, dar nimic in plus.

Din „Secretele cartii eterne”, KabTV, 13/8/14

Filed under: Lectia zilnica, Munca spirituala, Zohar - Niciun comentariu→

Cartea Zohar, „BaHar” (Pe muntele Sinai), art. 85: …”Şi El mi-a spus, „Tu eşti servitorul Meu, Israel, în cel care voi glorificat.” Şi mi-a spus, „Tu eşti servitorul meu” este nivelul de sclav, linia stângă, Malhut. „Israel” este nivelul de fiu, linia dreatpă, ZA. Când acestea sunt incluse ca unul, este scris, „În cel care voi fi glorificat”.

Cele două linii: linia stângă, nivelul sclavului (Malhut) şi linia dreaptă, nivelul fiului (Israel), terbuie să fie unite şi glorificate, ceea ce înseamnă revelate.

Pe de o parte trebuie să ne supunem complet şi să ne subjugăm conducătorului superior. Putem spune, desigur, că acum El ne guvernează şi că suntem total înrobiţi Lui şi nu putem să facem nimic fără El, dar aceasta este o atitudine a unui sclav rău.

Linia stângă trebuie să fie loială stăpânului prin „Vreau să fiu sclavul Lui. Vreau ca El să mă conducă intern prin dorinţele asupra cărora nu am control”. Aceasta este libertatea mea. Liberatea mea se află în a alege dacă rămân sub dominaţia Stăpânului sau dacă îl părăsesc. Aleg stăpânirea Lui pentru că nu pot să simt nicio libertate când sunt sub conducere Lui.

Mai târziu, atunci când asced mai sus, nivelul sclavului intră în nivelul fiului. Diferenţa dintre cele două este că fac totul pentru dorinţele Tatălui meu şi nu a Stăpânului meu. Acum vreau să îndeplinesc toate acţiunile Lui în mod conştient, chiar dacă El nu mă forţează să o fac. Şi, chiar dacă El nu ştie despre asta, eu lucrez fără conexiunea cu El şi sunt ca El.

Aceste două stări trebuie să fie simţite în mod clar într-o persoană, iar apoi apare a treia stare între ele, linia de mijloc, unde nu sunt nici sclav niciu fiu. Linia de mijloc nu există în natură şi este creată şi apare în conexiunea dintre linia dreaptă şi stângă, dându-i unei persoane sentimentul unei libertăţi complete. Este la fel ca un vacuum, unde prima condiţie a sclavuui nu operează, sau nu are niciun impact asupra mea, şi nici cea de a două condiţie, a fiului.

Mă pot deconecta complet de orice conexiune cu Creatorul şi pot fi independent în acţiunile mele, în dorinţe şi gânduri. Liberate completă!

Despre asta este vorba în gândul creaţiei, care îi aduce omului sentimentul de libertate care îl duce la alegerea lui de a fi acolo unde există Creatorul şi de a tânji către El. Dacă tânjesc pentru asta 10%, 15% sau 20%, mă întorc gradual către imaginea corectă, aceaşi replică şi în aceaiaşi măsură sunt numit Adam, o fiinţă umană.

Mă deconectez de Creator în linia de mijloc pentru că altfel nu am liber arbitru. Aceasta nu este iluzia libertăţii. Trebuie să simt că sunt liber total. Mai mult, acest sentiment vine împotriva unei cacofonii de tot felul de dorinţe egoiste, tentaţii şi impulsuri. Încep să crească în om mândria, invidia, dorinţa de a face orice vrea şi de a deveni stâpânul universului.

Imaginaţi-vă că sunteţi scufundaţi în apă şi la suprafaţă, în loc de o apă clară, apare deoadată tulburarea de jos şi este toată a noastră, valurile gândurilor şi dorinţelor egoiste. Exact pe acest backround începeţi să construiţi fiinţa umană în voi înşivă.

Din emisiunea de pe Kab TV „Secretele Cărţii Eterne” din 18.06.2014

Filed under: Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate, Zohar - Niciun comentariu→

Creatorul a creat ascunderea şi ne mişcă gradual prin sentimentele Lui pentru a înţelege ce trebuie să existe în loc de ascundere: ce fel de imagine a Creatorului trebuie să descoperim acolo, ce fel de imagine a dăruitorului? Acesta este un tip de joc unde depinde de noi să punem piesele lipsă şi să ghicim ce ar trebui să fie acolo pentru a completa întreaga imagine.

Se pare că umplu acest puzzle încrucişat şi pun în el literele lipsă astfel că un cuvânt să apară. Totuşi nu este un cuvânt ci o imagine anume, o piesă a realităţii dăruirii. Trebuie ca noi înşine să completăm această imagine.

Aşadar, etapele ascunderii vin la noi. ŞI în loc de sentimente proaste şi dezacord despre ascundere, ne relaţionăm la ea în modul corect, apoi percepem ascunderea ca locul nostru de muncă. Sarcina mea este să definesc forma dăruirii, lumea corectă şi relaţiile corecte care trebuie să existe în acel loc unde, pe moment, nu văd nimic, nu văd niciun sens sau înţelegere, nu am nicio senzaţie sau gust.

Cum ar trebui să completez această imagine dacă în loc de Creator aş fi dăruitorul şi aş avea proprietăţile Lui? Dacă o persoană se relaţionează în mod creativ la stările de ascundere, atunci el dezvoltă în el însuşi MAN, o cerere ca Creatorul să fie revelat exact în această formă. Înseamnă că, „Fă dorinţa ta exact ca dorinţa Lui.” (Pirkei Avot 2:4). În acest fel dezvoltăm şi construim în noi înşine imaginea Creatorului (Bore), „vino şi vezi” (Bo-Re) care este revelat în dorinţele noastre.

Aşadar este scris, „Copiii mei au învins” (Baba Meţia 59b); devenim partenerii Creatorului. Ne trebuie numai o jumătate de şekel, care este rugăciunea, MAN, forma dăruirii, forma relaţiilor dintre noi şi Creatorul pe care vrem să îl descoperim în loc de ascundere. Dacă aproximăm mai mult sau mai puţin forma corectă, se va revela.

Iar dacă nu o aproximăm, atunci corecţia acţionează asupra noastră de sus, destinată să ne ajute să descoperim forma care este menită să fie revelată în ascundere. Creatorul face tot felul de mici exerciţii cu noi, ne dă indicii, foloseşte multe mijloace pe care le are şi, în final, ne aduce la descoperirea în ascundere a formei corecte de revelare, iar noi cerem asta.

Înţelegem că forma revelaţiei este direcţionată către conexiune, atitudine bună şi căutăm acum un astfel de fragment care fie revelat în loc de ascundere. Va fi exact aceaşi piesă lipsă a dorinţei de  asemănare cu Creatorul, care acum va începe să fie revelată şi să ne dăruiască din ce în ce mai mult.

Asta se numeşte, „Arată-mi, mă rog Ţie, slava Ta” (Exodul 33:18), care va face posibil să vedem numai printr-o dorinţă pe care o direcţionez exact către această frecvenţă, aceaşi culoare, aceaşi formă, în fiecare sens în care este posibil să îl descopăr pe El, în cele zece caracteristici, zece Sefirot.

Dacă dorinţa noastră este pregătită şi direcţionată către cele zece Sefirot ale Creatorului, atunci El ne este revelat. Lumina Superioară apare în caracteristicile noastre interioare pentru că îi cerem Lui să le corecteze. Înseamnă că noi îl creăm pe Creator.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 02.0.2014, Scrierile lui Rabaş

Filed under: Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

 M.Weisman, cartea Midrash, „Shemini:” Nadav și Avihu si-au pierdut viata, deoarece ei considerau legile Sfântei Sfintelor lumina a cunoasterii. Națiunea a fost șocata de pedeapsa gravă. A fost un indiciu că Creatorul nu va permite modificarea sau nici macar cele mai mici inovații în cadrul ceremoniei care i-a fost dedicata.

Totul se face în conformitate cu legile naturii și, prin urmare, oricine greșeste, chiar si în sensul bun, din dorința de a sluji Creatorului și încearcă să intensifice anumite acțiuni în special la nivelurile ridicate, comite un păcat și, de fapt, cade imediat de la acest nivel.

Mai mult, căderea sa este identică cu ridicarea sa. Este moarte spirituală și detașare absolută de la nivelul anterior. Aceasta este o cădere la un nivel foarte scăzut,  în care spargerea începe, urmată de corectarea începuta din nou prin conexiune și unitate.

Aceasta este dorința noastră spirituală, Nadav și Avihu, dorința de a progresa și de a ne ridica pe toate nivelurile cât mai repede posibil.

Fiii lui Aaron, Nadav și Avihu, au trebuit să se înalțe mai mult decât Aaron, și au făcut asta, dar a fost înainte de timpul corect pentru a face acest lucru.

Din emisiunea KabTV „Secretele Cartii Eterne” 22/01/1

Filed under: Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Weisman, „Midrash”, „Shemini”: Ei (Nadav și Avihu) nu s-au imbracat in hainele marelui preot.
Acest lucru înseamnă că ei nu au atins Lumina care se reantoarce la sursa (îmbrăcăminte pentru Lumina [Ohr] lui Hochma). Îmbrăcămintea este ceea ce ridică o persoană de la un nivel animal la nivelul uman.
Ei nu au avut un Masach (ecran); nu a existat nicio Lumina care se reantoarce la sursa și nu era nimic care sa corespunda nivelului la care erau. Greșeala lor indică faptul că nu este ușor pentru o persoană sa descopere un ego asa de mare.
Apropo, acestea sunt suflete speciale, asa ca de ce nu au înțeles că nu pot face nimic fără îmbrăcăminte, fără imbracarea în Lumina care se Reantoarce în modul în care este cerut pentru acel nivel? Aceasta este ghidare de sus. Aici Creatorul arată că isi desfășoară planul.
Acesta este modul în care noi atribute, pe care va trebui mai târziu să le corectam, sunt revelate în lumea noastră. Ele sunt întotdeauna revelate sub formă de războaie, probleme, plăgi și dezastre naturale, după care este corecție treptată.

Ei nu purtau haine la care au fost cusuti clopotei, sunetul care ridica marele preot la recunoașterea prezenței Celui Atotputernic.

Clopotele au fost cusute la marginea îmbrăcămintii marelui preot (Cohen), care simboliza cel mai scăzut nivel al lui. Ei simbolizau atributul daruirii si creau un sunet care crestea și se răspândea în toate direcțiile.

Acest lucru înseamnă că atributul dăruirii a rezultat din imbracamintea preotului (Cohen), în care a fost îmbrăcat ego-ul său. Ego-ul a fost atât de corectat încât sunetul simboliza răspândirea daruirii la nivelul următor.

Dar Nadav și Avihu nu au putut fi îmbrăcati în acea imbracaminte pentru că trebuiau să se ridice prin Aaron, prin conectarea cu el, dar nu au făcut acest lucru.

Aceasta este de fapt condiția esențială pentru a urca la nivelul următor. Mantaua cu clopotele care suna a fost esențială pentru a se ridica de la nivelul unui preot, ceea ce înseamnă imbracarea în atributul daruirii.

Din emisiunea KabTV „Secretele Cartii Eterne” 15/01/14

Filed under: Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum ne împlinim deficienţa pe care o avem de a ajunge la ajutor reciproc şi la adevărata conexiune?

Răspuns: Adevărata conexiune se referă la munca interioară a omului şi nu doar la adunarea într-un loc, pentru diferite evenimente. Nu trebuie să mergem în deşert pentru a ne conecta, o putem face oriunde suntem. Munca de conexiune este concentrată în inima unei persoane şi trece prin toate inimile.

Trebuie să simţim îngrijorarea reciprocă, necesitatea şi nevoia unuia faţă de altul. Conform cu această tânjire, conform cu nevoia de conexiune, Lumina Superioar ne va influenţa. Şi asta este necesar să o facem, pentru că nu vom avea succes în diseminare fără ea.

Toată lumea trebuie să participe la diseminare şi nu contează ce rezultate sunt, atâta timp cât este încorporat în dorinţa oamenilor şi simte angajament faţă de ei. Toată lumea trebuie să aducă aceste deficienţe în grup şi apoi vom simţi o mai mare nevoie de conectare.

Întrebare: Cum conectăm toate aceste dorinţe într-o singură rugăciune generală care poate fi acceptată de Suerior?

Răspuns: Ce este important nu este dorinţa publicului, pe care o simţim, ci faptul că nu avem un răspuns pentru ei. Acestă deficienţă neprocesată pentru ceva anume, trebuie să fie adusă în grup. Pentru că suntem cu toţi nerăbdători sub influnenţa acestei deficienţe, ea ne va forţa să ne conectăm. Aceasta este munca în inimă, insecuritatea pe care o simţim după o acţiune de diseminare, care ne va forţa să ne uităm pentru conexiune în societatea în care găsim securitate, împlinire, un loc sigur şi să obţinem odinhnă faţă de toate grijile şi necazurile noastre. Este la fel ca a fi în pântecul mamei, ca a fi într-o pesteră secretă, ascuns de toată lumea. Unde este acest loc în grup?

Vei descoperi că el există! Prietenii tăi sunt conectaţi acolo şi este loc şi pentru tine. Îl vei descoperi la fel ca viziunea lui Rabbi Chiya, care a văzut întâlnirea sufletelor superioare. Şi tu îţi vei vedea adevăratul eu, stând pe un tron în cer, vorbind cu prietenii. Vei vedea acea stare ca un adevăr absolut, pentru că toate nivelele există deja în potenţial. Încorporat în grup, caută locul tău, iar apoi, la fel ca Rabbi Chiya, vei descoperi că totul este uşor şi că stai printre prieteni.

Întrebare: Există anumite indicii care mă pot ajuta să găsesc ceea ce caut?

Răspuns: Cauţi forţa conexiuneii, pentru vasul în care să simţi Lumina, împlinirea. Îţi lipseşte vasul, care este conexiunea cu ceilalţi, atunci când aceste deficienţe se conectează într-o singură dorinţă spirituală, pe un nivel superior, la fel cum materia minerală egalează o singură plantă. Vom fi recompensaţi cu Lumina care se revelează. Lumina ne conectează şi devenim o dorinţă de a primi pe un nivel superioar al calităţii. Forţa superioară aşteaptă numai cantitatea şi calitatea eforturilor noastre, măsura noastră.

Din partea a treia a Lecţiei zilnice de Cabala 5/25/14, Discurs despre importanţa unităţii

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Aş vrea foarte mult să văd realizarea acestei unităţi a oamenilor pe care o descri. Dar văd că suntem încă foarte departe de o asemenea unitate. Peste tot apar lupte pe toate nivelurile: în casă, la muncă, în guvern.

Pe de altă parte, spui că datoria mea este să corectez lumea şi să aduc pe toată lumea la unitate, ca şi cum întreaga lume se află pe umerii mei. Cum pot lucra cu întreaga lume?

Răspuns: Încearcă să îţi imaginez că poţi corecta lumea. Această lume ne este dată pentru aceaşi muncă pe care a făcut-o Avraam în Babilonul vechi.

El a început să unească oamenii explicându-le regula generală, „Şi îţi vei iubi aproapele ca pe tine însuţi”. Este imposibil să trăieşti în contradicţie şi în opoziţie cu această lege; altfel, atragem asupra noastră probleme şi dezastre.

O parte dintre oameni l-au auzit pe Avraam şi au părăsit Babilonul împreună cu el. Ei au format poporul lui Israel, care a trăit mulţi ani conform cu acest principiu. Nu înţelegem unicitatea poporului evreu, dar această unicitate a fost menţinută până astăzi numai pentru că aceşti oameni au trăit conform cu principiul dăruirii şi iubirii, al unităţii.

Din acest motiv este unic poporul evreu şi toţi sunt de acord cu asta. Astăzi, nu mai trăim după aceste prinicpii şi, în ciuda acestui lucru, un anumit tip de particulă a rămas în noi şi este primită de undeva, ca o amintire. Şi prin această unicitate a poporului Israel, primim încă beneficiu din această unitate veche.

Nu există alegere; astăzi ne apropiem din nou de aceaşi situaţie. Este posibil să aranjăm întreaga lume şi pe noi înşine numai dacă ajungem să ne asemănăm şi să fim în echivalenţă cu natura. Iar natura este integrală şi conectată în întregime, toate elementele ei se completează unele pe altele.

Ştiinţa modernă descoperă această integralitate şi conexiune reciprocă, iar noi trebuie să începem să ne apropiem de ea. Pentru asta, trebuie să ne ridicăm deasupra egoului nostru, către unitatea generală. Sperăm la succes, repde şi curând.

Din programul radio Israe 103FM, 2/8/15

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Umanitatea a ajuns la un capăt mor, care începe deja să se facă simţit. Trăim într-un oraş global modern şi descoperim  cu părere de rău că trebuie să ne contectăm, să începem să gândim şi să vorbim despre asta. Este timpul să ne luăm locul la nivelul uman în sistemul general.

Hazardul către sistem

Toată natura, nivelel minerl, vegetal şi animal, este globală, integrală şi contectată reciproc în toate părţile ei. Toate fiinţele create, de la cele mai mici la cei mai mari prădători, sunt imbinaţi într-un singur sistem şi, împreună, să suţină ordinea generală. Pe de o parte, noi nu suntem parte a acestei imaginii. Omul este cea mai adevărată şi cea mai dăunătoare parte din natură. Asta pentru că nu avem limite în satisfacerea nevoilor. Iar asta este tipic rasei umane în toate aspectele vieţii, care includ familia, locul de muncă, relaţiile sociale, etc.

Rata divorţului, de exemplu, creşte şi la fel creşte şi abisul dintre părinţi şi copii. Tinerii îşi găsesc cu greu un partener pentru o familie puternică. Aceste schimbări extreme au început în ultimii 50 de ani sau mai puţin. Au avut impact chiar şi asupra poporului evreu, care întotdeauna a avut grijă de tinerii să se căsătoreasacă şi să înceapă să aibă o casă.

Indivizi inseparabili

Motivul pentru toate acestea este ego-ul, care a ajuns în ultimă fază.

Egoismul se referă la faptul că nu mă pot identifca cu alţii. Îi simt pe alţii numai în măsura în care beneficiez de la ei. Ideal, aş vrea să storc tot ce se poate de la ceilalţi. Aceasta nu este o acuză, desigur, ci un fact psihologic legat de natura umană. Asta este natura noastră.

Totuşi, pe de altă parte, am închis întreaga lume în legături reciproce a unei singure reţele care nu pot fi sparte, în dezvoltarea economiei globale, financiare, sociale, de familie, politică. Problema este că această reţea este plină de ură, conflicte, confruntări, egoism şi mândrie.

Nu este treaba mea?

Întrebare: Majoritatea oamenilor trăiesc o viaţă obişnuită şi, cu toate că profită pe seama altora, nu îşi pun capcane speciale şi cu complotează împotriva celor din jurul lor. Atunci unde greşesc? Este greu să te vezi ca un egoist absolut, în grijile zilnice care curg continuu, în bătălia constantă pentru supravieţuire.

Răspuns: Este adevărat. Dar dacă te justifici în acest fel, tot suferi. Ar trebui să afli de ce. Asta cere o abordare ştiinţifică, chiar înainte de a ne referi la înţelepciunea Cabala, care însumează şi include întreaga lume.

O cercetare raţională indică faptul că suferim pentru că nu putem sta împreună, unul cu celălalt.

Nu putem întreba ce putem aştepta de la un om sărman care merge la muncă de dimineaţă şi ajunge acasă seara. Dar acest mizerabil om sărman, a creat o reţea de şapte miliarde de părţi căreia îi lipseşte conexiunea corectă dintre noduri. Acesta este motivul pentru care suntem cu toţi opuşi de la unitatea existentă în natură.

Ce este necesar să facem noi astăzi este unitatea corectă şi conexiunea. Nu vom termina acest război dacă nu vom înţelege problema.

Dar fiecare dintre noi se închide în colţul lui micuţ:

– Nu vreau nimic, ce vrei de la mine?

– Te simţi rău. Nu vrei să corectezi şi să schimbi lucrurile?

– Vreau, dar nu este vina mea; Îmi trăiesc viaţa în mod obişnuit.

Aceasta nu este calea de a rezolva problema. Ne adâncim gradual într-o situaţie periculoasă, iar rata evenimentelor creşte de la un an la altul. Câteva dintre aceste evenimente sunt deja în urma noastră şi ar trebui să învăţăm de la ele. Trebuie să realizăm în sfârşit ce se întâmplă, în loc să ne ascundem în bârlogul nostru, pretizând că nu mă priveşte pe mine, deoarece umanitate este alcătuită din astfel de oameni, care spun că ei nu au nimic de a face cu astfel de lucruri.

Din Programul radio Israel 103 FM din 15.02.2015

Filed under: Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce recompensă primesc pentru eforturile mele? De fapt, nu văd ce este înainte pe drum, iar trecutul s-a dus deja. Atunci, unde este recompensa care să mă facă să continui să avansez?

Răspuns: Primeşti o imensă recompensă, o recompensă foarte respectabilă. Dacă oamenii ar vedea ceea ce primeşti, ar fi foarte invidioşi pe tine. Le-ar face viaţa un calvar. Totuşi, trebuie să învăţăm să apreciem această recompensă, pentru că, chiar dacă este în faţa ta, nu o observi. Lumea spirituală, starea spirituală pe care o primeşti, este cu adevărat aproape, dar nu o simţi. Nu ai instrumentele prin care să o apreciezi.

Dacă îi dai copilului un clopoţel roşu şi ceva de valoare, cu o culoare neatractivă, el vă apuca clopoţelul şi va arunca obiectul valoros. La fel şi noi, nu simţim ceea ce avem.

Ai făcut eforturi; vii la lecţie dintr-un oraş îndepărtat. Deci, trebuie să simţi că a fost pus în contul tău o mare sumă de bani, cel puţin o sută de mii de dolari. Dacă ai simţi asta, atunci ai veni în fiecare zi, pentru ca ai avea destul stimulent! Totuşi, pentru a nu creşte dorinţa ta egoistă şi a te gândi numai la compensaţie, nu poţi vedea plata. Chiar dacă este o plată, nu ţi se arată pentru ca tu să nu alergi după ea. De aceea, plata ţi se toarnă constant în mâni şi se adună într-o sumă mare. Nu trebuie să îţi faci griji, nimic nu se pierde. Vei primi totul atunci când vei ştii cum să o foloseşti în mod corect. Apoi, poţi lua întreaga sumă pe care ai primit-o în timpul perioadei de Lo Lişma şi să o foloseşti pentru a dărui. Principalul lucru este să înţelegi cum primim Lişma, în alte cuvinte, cum atragem Lumina care Reformează. De aceea, aşa cum este scris „Am creat înclinaţia ea, am creat Tora ca mirodenie, pentru că Lumina din ea o reformează, pentru că iluminarea din ea o va aduce înapoi la bine” (Talmdul Babilonian, Kiduşin, 30b, Eicha Rabbah).

Infinitul umple totul, chiar dacă noi nu simţim asta. Între timp, trebuie încă să îl folosim ca Lumina care Reformează, iar apoi va construi în noi un Ţimţum – Masah, Or Hozer, Roş, un nou Parţuf, şi ne va învăţa cum să primim Lumina în Parţuf.

Lumina face totul, iar eu numai o invit. Depinde numai de mine să ştiu ce acţiune trebuie făcută şi Lumina Superioară îmi va da chiar această inteligenţă. Depinde de mine să fiu în contact constant cu Lumina şi să o cer, pas cu pas, acţiune după acţiune.

În acest fel, ader la ce este superior, îmi construiesc sufletul, Kli-ul meu de dăruire, din dorinţa mea de primire.

Din prima parte a  Lecţiei zilnice de Cabala 5/23/14, Şamati  nr. 8

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Porţiunea săptămânală din Tora este Şemini (opt) şi vorbeşte de faptul că, după şapte ani de dedicare, în ziua începutului serviciului în Tabernacul, Moise la chemat pe Aaron şi fii săi pentru a face sacrificii speciale. Moise şi Aaron au ieşit afară să binecuvânteze oamenii, iar măreţia Creatorului a apărut în faţa poporului Israel. Ce înseamnă “ziua a opta”?

Răspuns: Primele şapte zile corespund cu Sefirot: Hesed, Gevura, Tiffert, Neţah, Hod, Yesod şi Malhut, în timp ce a opta zi este realizarea, ridicarea lui Malhut la Bina. Bina este descoperirea începutului divinităţii dintre noi.

În Piruş HaGadol, este spus că oamenii au îngrijoraţi dacă Creatorul se va revela. Depinde de cum vor trece prin primele şapte zile, în alte cuvinte de absorbţia caracteristicilor inferioare care se află în om (Hessed, Gevura, Tifferet, Neţah, Hod, Yesod), care intră în Malhut, şi cum Malhut reacţionează şi absoarbe aceste caracteristici, iar ca rezultat Bina se va revela acolo. Asta se numeşte revelarea Creatorului, pentru că Creatorul nu există ca atare.

Trebuie să înţelegem relativitatea discernămintelor noastre, precepţia noastră a realităţii. Când spunem că Creatorul nu există, înseamnă că nu îl putem percepe, că nu îl putem defini. Din punctual nostru de vedere, El nu există atâta timp cât nu am devenit echivalent cu El, cu caracteristicile de dăruire şi iubire prin conexiunea dintre noi.

Din emisiunea de pe Kab TV „Secretele cărţii eterne” 12/18/13

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→