Întrebare: Ce este conexiunea dintre noi prin care ieșim din Egipt?

Răspuns: Din Egipt pleacă numai dorințele care vor să se conecteze, adică Israel. Toate celelalte părți ale dorinței de primire care nu simt atracție pentru conexiune mor în Egipt, ele sunt armata Faraonului.

Noi lucrăm la conexiunea dintre noi în grup, dar descoperim că nu suntem gata să o obținem, așa că: „și copiii lui Israel au gemut din cauza sclaviei” (Exodul 2:23). Asta înseamnă că noi strigăm la Creator și îi cerem să ne conecteze.

Întrebare: Deci, care este munca noastră? Trebuie să muncim în rugăciune?

Răspuns: Rugăciunea nu trebuie să fie artificială, pentru rugăciune este munca inimii. La sfârșitul eforturilor mele, după ce am devenit convins că nimic nu depinde de mine, izbucnesc în rugăciune.

Este imposibil să te rogi după ceas, asta nu se cheamă rugăciune. Rugăciunea trebuie să fie ajustată simțirii inimii. Deci, la acest moment, poți fi în starea de „Iom Kipur” (Ziua Ispășirii) și în câteva ore poți fi în starea de „Pesah”. Nu este vorba de timp, ci de stare.

Deci, de ce este de mare importanță sărbătoarea de Pesah marcată în calendar? Este, fiindcă Lumina Superioară coboară la noi din „sfârșitul corectării”, prin toate treptele scării, atinge lumea noastră și chiar crează în ea o mică iluminare. Și noi vrem să conectăm această iluminare cu toate Luminile Superioare ale dăruirii și iubirii pentru ceilalți pe care dorim să le obținem, să le conectăm împreună la Lumea Infinitului. Deci, și în lumea noastră, în ramurile fizice, noi sărbătorim această stare și vrem să fim ca ea chiar și la nivelul fizic. Acest lucru este deosebit de relevant pentru sărbătoarea de Pesah.

Toate celelalte sărbători sunt foarte înalte: Roș HaȘana (Anul Nou – cuprinzând dreapta) și Sukot (cuprinzând stânga) sunt Lumini Înconjurătoare mari. Dar totul începe cu Pesah (Ieșirea din Egipt). De aceea este numit „capul” tuturor lunilor. Exodul din Egipt este nașterea spiritualității, deci această sursă spirituală este cea mai apropiată nouă, se află chiar deasupra capetelor noastre. Toate celelalte sărbători sunt mult mai înalte.

Noi vrem să abordăm această sursă, adică să începem să ne conectăm activ cât mai mult posibil. Acest simbol al exodului din Egipt este prima conexiune dintre noi și, după asta, adăugăm din ce în ce mai multă „carne”, mai multe dorințe, punctului de conexiune.

Dar primul contact este exodul din Egipt, pentru asta este numit „nașterea” omului – fiindcă am reușit să adunăm părțile sparte prin ridicarea deasupra egoului nostru și prin conexiunea dintre noi. Acesta este numit un adevărat „miracol”. Primim această oportunitate datorită influenței Luminii, altfel, este imposibil.

Noi trebuie să ne pregătim serios pentru această stare, fiindcă petrecem mult timp împreună la mese și la lecții cu toate grupurile din lume și încercăm în mod activ să obținem conexiunea. Să sperăm că vom avea succes în punerea în aplicare a acestui lucru, avem încă timp. Nu există timp în Spiritualitate și noi putem îndeplini acest lucru foarte repede și să ajungem, cel puțin temporar, la această stare și, apoi, să coborâm din nou. Și va fi iar „Pesah” după o săptămână. Cine nu reușește să obțină asta în prima zi de Pesah, va avea o a doua oportunitate.

Întrebare: Ce înseamnă conectarea activă?

Răspuns: Toate inimile noastre trebuie să se conecteze una cu alta într-un singur punct, ajungând la un punct de contact. Nu este de ajuns să vrem asta, ci trebuie să facem activ acest lucru. Rugăciunea este trezită într-un om numai dacă vine la momentul necesar, ca rezultat a unei acțiuni în lumea fizică. Dacă fac ceva și sufăr o ratare absolută, din acel punct izbucnește rugăciunea.

Din partea a treia a Lecției zilnice de Cabala din 13/4/2014 – Zohar

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Tora, Leviticul, 23:4 – 23:8: „Iată și celelalte sărbători ale Domnului, adunări sfinte, pe care trebuie să le vestiți la vremea lor: în prima lună, în ziua a paisprezecea a lunii, după amiază, veți săvârși Pesah-ul oferind Domnului. Și în a cincisprezecea zi a lunii este sărbătoarea azimei (pasca) Domnului; veți mînca pască (faina cu apa, nedospite) timp de șapte zile. În prima zi, va fi o adunare sfântă pentru voi, nu veți face niciun fel de muncă. Și veți aduce ofrandă de foc Domnului timp de șapte zile. În a șaptea zi va fi adunare sfântă pentru voi și nu veți face niciun fel de muncă.

Întrebare: De ce este interzis să muncești în prima și în ultima zi de Pesah?

Răspuns: Fiindcă în munca spirituală facem distincție între cele două stări: trezirea de jos și trezirea de Sus.

În timpul trezirii de jos, chemăm prin dorința noastră cooperarea dintre Lumină și Kli (vas). Lumina corectează Kli-ul și îi dă intenția corectă. În timpul trezirii de Sus, această muncă este împlinită de Sus, dar numai datorită faptului că, înainte, am creat condițiile corecte.

Am făcut eforturi creând astfel condițiile corecte pentru prima și ultima zi a sărbătorii, fiindcă săptămâna de Pesah trebuie să fie închisă la sfârșitul ei de stările în care noi nu facem nimic, fiindcă Lumina Superioară face totul. Prima zi a sărbătorii este începutul ieșirii din Egipt. Ultima zi este sfârșitul exodului, cea care îl pecetluiește.

Este important de spus că națiile lumii au calendare diferite. Calendarul creștin se bazează pe mișcarea soarelui. Calendarul musulman se bazează pe mișcarea lunii. Calendarul evreiaesc ia în socoteală mișcarea soarelui, a lunii și a pământului, fiindcă pământul este obiectul central dintre soare și lună.

Pe de o parte noi luăm în socoteală anul, ceea ce înseamnă mișcarea de revoluție a pământului în jurul soarelui, iar pe de altă parte, mișcarea lunii în jurul pământului, și le cămparăm pe cele două. Astfel, calendarul evreiesc nu se schimbă și, de exemplu, putem calcula în avans în care zi a săptămânii va fi prima zi de Pesah în următorii 35 de ani.

Ceea ce este în plus, bazându-ne pe comparația dintre mișcarea soarelui, pământului și a lunii, putem spune că Pesah-ul nu poate fi în anumite zile ale lunii. Asta înseamnă că totul este raportat cu acuratețe la sistemul astrologic general.

Întrebare: Tora se referă de multe ori la adunările sfinte. De ce trebuie să ne adunăm de Pesah?

Răspuns: Adunările sfinte din Pesah sunt cel mai important lucru pentru neamul lui Israel, fiindcă sunt datorate de fapt dorinței de unitate de care au nevoie pentru a ieși din Egipt.

Unirea unui om cu un grup de oameni, cu societatea, cu națiunea sau cu întreaga omenire, reprezintă de fapt diverse niveluri ale ieșirii din Egipt (din ego). Când obținem forța de unitate are loc o anumită tensiune, acest exod, detașarea de ego.

Egoul este totdeauna între noi, ne separă și ne face să simțim repulsie unii față de alții. Dacă începem să-l compresăm și să-l condensăm încercând să ne conectăm și să ne unim cu alții atunci, ieșirea din ego începe în momentul în care obținem prima oară unitatea.

În prima zi de Pesah (a exodului din Egipt), începem să strângem această conexiune. Apoi, lucrăm la ea în timpul săptămânii și suntem totali uniți în ultima zi a ieșirii din Egipt. Din acel moment, suntem o națiune unită.

Dar, între timp, oamenii nu înțeleg ce ar trebui să facă, cu toate că există o direcție care stimulează dorința de a ieși din ego. Dar este mai degrabă un instinct animalic, fără conștientizarea adecvată. Oamenii vor dobândi recunoașterea când se vor aduna la poalele Muntelui Sinai.

Din KabTv „Secretele Cărții Eterne” 28/05/2014

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce se întâmplă dacă facem acţiuni care nu sunt îndreptate către Creator?

Răspuns: Dacă nu îndreptăm acţiunile noastre către Creator, atunci ne închidem în cel mai mic cerc. Apoi Creatorul nu este în nici unul dintre cercurile acestei lumi iar noi trăim pe acest Pământ: aceleaşi naţiuni, aceeaşi oameni, natura minerală, vegetala şi animala, acelaşi univers şi nu vedem nimic altceva decât aceste lucruri.

Nu vedem motivul pentru care trăim, iar asta este problema noastră principală. Nu ştim pentru ce există viaţa, de unde vine şi unde ne duce. Ce se întâmplă înainte de naştere şi ce se întâmplă după moarte? Suntem comprimaţi într-un clişeu foarte îngust.

Animalele nu ştiu nici ele nimic despre viaţa lor. Omul vine la ele, vrea să le omoare şi să le mănânce, dar ele nu suspectează nimic şi trăiesc conform cu ceea ce le este alocat. Dacă nu aspirăm să ieşim din acest clişeu al acestei lumi, atunci atitudinea noastră faţă de viaţă nu este diferită în niciun fel. Trăim pur şi simplu şi continuăm să trăim şi să căutăm constant ce este mai bun pentru noi, la fel ca animalele.

Animalul se comportă aşa pentru a-şi găsi un loc care este cel mai confortabil, în fiecare moment al vieţii sale. Şi noi căutăm constant lucruri care sunt mai bune pentru noi şi nu ne gândim mai departe de asta. Nu ne putem ridica deasupra acestor lucruri, aşadar şi noi suntem la nivelul animal, doar că avem un sistem de clarificare mai dezvoltat. Caut locuri unde lucrurile sunt mai bune pentru mine conform cu multe criterii: este important pentru mine ce spun alţii despre mine, ce este nou în modă, etc.

La animale totul este simplu, iar cu oamenii totul este mult mai complex şi mai complicat. Dar în principiu, este aceeaşi abordare primitivă: o aspiraţie pentru plăcerea materială maximă a vieţii, iar asta este tot.

Toată lumea este condusă de aceeaşi abordare, cu excepţia acelor oameni care primesc o dorinţă de a-şi deschide ochii şi de a ieşi din graniţele lor fizice. Apoi trebuie să îşi îndrepte atenţia tuturor simţurilor în afară, în loc de înăuntrul lor.

Şi asta este ceea ce învăţăm noi: cum este posibil să mă detaşez de abordarea anterioară, să încetez să mă concentrez la material, să îndepărtez ochelarii egoişti şi să văd lumea într-un mod diferit, ca efect a tot ceea ce se întâmplă.

Din Congresul din Franţa, ziua a doua, 5/11/14, Lecţia 4

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Individul şi grupul trebuie să se comporte ca şi cum ar fi într-un dialog constant cu Creatorul. Iar asta într-o aşa măsură încât orice dialog, cu orice persoană din lume, nu este important pentru mine, deoarece cu toţi sunt conduşi de o forţă superioară şi de fapt ei nu determină nimic.

Curăţ gradual lumea de influenţe iluzorii. Sunt într-o lume, într-un mediu natural şi cu oameni, o multitudine de forţe şi de factori diverşi care mă influenţează: guvernul, vecinii, familia, inamicii şi prietenii. Dar încep să mă gândesc: nu, este Creatorul care este deasupra şi aranjează totul.

El determină toate influenţele forţelor naturii asupra mea, pentru că văd că oamenii sunt incapabili să le stăpânească. Creatorul controlează totul: ploaia, soarele, cutremurele şi ţunami.

De fapt, atribui următorul cerc Creatorului: guvernarea. Înţeleg că guvernul de fapt nu decide nimic şi este condus de Creator. Pentru că Creatorul ne influenţează prin guvern, aşa cum este spus: „Inimile prinţilor şi regilor sunt în mâinile Creatorului”.

Apoi atribui Creatorului şi pe toţi colegii mei de muncă, toţi oamenii din oraşul meu, familia şi cum se comportă soţia şi copiii faţă de mine; pot spune că toate acestea vin de la Creator.

Iar după asta, mă mut şi la grup. Avansez gradual de sus în jos; obţin o astfel de stare în care întreaga lume (Olam) dispare. Toate ascunderile (alam) dispar şi eu îl văd pe Creator peste tot în lume.

Şi tot ce umple această lume, natura, guvernul, oamenii care sunt familiari şi care îmi sunt străini, familia şi prietenii, totul devine un singur vas în locul unde Creatorul este revelat, care se numeşte Divinitate. În loc de această lume eu văd Lumea Superioară care umple întreaga realitate.

Nu mai rămâne altceva. Văd doar Lumina care îmbracă lumea. Unde sunt prietenii mei, unde este familia mea, unde este guvernul, unde este toată natura? Nu este nimic! Totul dispare şi mă aflu faţă în faţă cu Creatorul.

Aşadar acesta este principiu cheie: în fiecare moment să stabilesc contacte numai cu Creatorul şi să clarific că totul vine de la El. El vrea ca eu mai întâi să înţeleg că tot ceea ce mi se întâmplă este Creatorul care se întoarce către mine la un moment dat, pentru ca acum, în aceste circumstanţă, să ajung la adeziune. Şi există din ce în ce mai multă adeziune, până când ajung la o stare de întregime.

Din Congresul din Franţa, ziua a doua, 5/11/14, lecţia 4

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce este de preferat, să dezvolţi fiecare prieten individual sau să mărim imaginea grupului ideal?

Răspuns: Este necesar şi să dezvoltăm fiecare prieten. Dar daca ai un grup mare, asta ar putea fi complicat pentru că pe unii îi cunoşti, pe alţii. Nu este important. Participarea la munca comună atestă faptul că îi accepţi ca oamenii apropiaţi ţie.

Imaginează-ţi că fiecare persoană care stă aici, atât bărbaţi cât şi femei, sunt cele mai apropiate particule în imensul suflet colectiv; aşa ne-am adunat. Eu sunt din nivelul anterior, tu eşti din următorul, dar cu toţi suntem conectaţi. Imaginează-ţi toate generaţiile şi încarnările, un suflet imens, miliarde şi miliarde de particule.

De fapt, fiecare dintre noi se schimbă rapid în fiecare secundă. Şi de fiecare dată este o nouă persoană, cu un nou suflet. Corpul rămâne acelaşi, în timp ce interiorul nostru trece prin stări mai repede decât un electron orbitează în atom. Fiecare stare este nouă.

Din toate stările, din toate sufletele, miliarde de particule care sunt în toate generaţiile, ne avem unul pe altul – cei mai apropiaţi. La asta trebuie să ne gândim legat de grup şi aşa trebuie să ne referim la prieteni.

Din Lecţia zilnică de Cabala din 17.04.2014 Întrebări şi răspunsuri cu dr. Laitman

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Unde este sufletul nostru localizat? Există până și experimente care încearcă să determine greutatea sufletului în grame!

Răspuns: Este complet inutil. Sufletul nu are nicio greutate în lumea corporală. Imaginează-ți că în urmă cu o clipă nu ai vrut să bei apă și acum ți-e sete. Ți-a apărut deci o nouă dorință. Poți să o măsori? Unde este localizată în tine această dorință? Nu poți să spui. Sufletul este de asemenea o dorință, o dorință de a atinge Forța Superioară, acea sferă comună exterioară care conduce lumea noastră, sistemul care ne înconjoară.

Sufletul este numit dorința de a obține scopul vieții, sensul vieții noastre. Dacă apare în om o astfel de dorință, atunci el începe să simtă că sufletul lui are nevoie să se dezvolte și îl obligă să învețe cum să obțină asta.

Întrebare: Dacă am reușit să dezvolt sufletul în timp ce trăiesc în această lume, este semn că viața mea a fost cu succes? Și dacă nu reușesc, voi fi întors în această lume încă o dată?

Răspuns: Te vei întoarce și vei trece prin vieți noi până când este dezvoltat în tine sufletul. În timpurile noastre însă, avem oportunitatea să accelerăm dezvoltarea noastră și nu vom mai avea nevoie atunci de alte reîncarnări. Fiecare din noi am trăit deja destul în această lume.

Din Programul de Radio 103FM – Israel

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Lumea Spirituală este chiar aici dar, atâta timp cât nu ai suflet, nu o vezi. Dacă nu te-ai fi dezvoltat dintr-o picătură de spermă, nu ai fi simțit nici această lume. Dar fiindcă corpul tău s-a dezvoltat din acest lichid seminal, tu simți prin el această lume. La fel se întâmplă și cu sufletul. Și el are o mamă și un tată.

Întrebare: Ce fel de legătură există între sufletul meu și rudele mele: tată, mamă, frați?

Răspuns: În sistemul general al unui singur suflet sunt părți care sunt mai apropiate de mine și părți care sunt mai îndepărtate de mine. Aproape sau departe în Lumea Spirituală este derivat din acest lucru. Nu este din întâmplare faptul că tocmai acești oameni au devenit părinții mei și nu alții. Nu este din întâmplare că m-am însurat tocmai cu această femeie și am cu ea tocmai acești copii.

Toate acestea sunt derivate din sistemul general care a fost deja creat și stabilizat. Este știut de la început ce va fi cu mine. Eu doar descopăr și pentru mine acest lucru. Dar toate aceste evenimemnte există deja în potențial, ca forțe potențiale.

Din Programul de Radio 103 FM – Israel

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Adam haRișon (Primul Om) este structura singurului suflet care a fost creat și care, după spargere, a suferit mari schimbări. Întâi a existat în starea de Hafeț Hesed și nu a primit nimic și nu a vrut nimic pentru sine.

Această stare este numită Rai sau înger.

Înger este o forță care nu are deloc ego. El face toată munca necesară pentru forța generală a Naturii. Se spune că înger este o parte de Creator.

El este condus de Forța Superioară și acționează și împinge toată Creația spre scop, prin obținerea calităților de iubire și dăruire.

Întrebare: Este în noi un Reșimo (reminescență) a stării de Adam haRișon?

Răspuns: Sunt în noi Reșimot, gene spirituale, ale tuturor stărilor. Este așa fiindcă am coborot în lumea nostră din nivelul Spiritual de integritate absolută și, acum, trebuie să urcăm încă o dată, noi înșine, folosind Reșimot-urile care au fost conservate în noi, dar trebuie să o facem conștient, prin atragerea Forței Superioare și prin ea, să ne corectăm. Această forță este numită Tora, numele ei provine din cuvântul Or/Lumină.

Noi acceptăm treptat Lumina Superioară, fiindcă ea sosește treptat, în funcție de urcarea noastră. Sistemul Superior de iluminare ne formează, ne afectează și ne corectează prin reintegrarea fiecăruia într-o structură generală care este asemenea sufletului general creat inițial.

Acesta este rezumatul întregii istorii a coborârii de Sus în jos și a urcării de jos în Sus. Urcarea de jos în Sus a început când sufletul general numit Adam a fost spart și a descoperit că era complet egoist și nu era pregătit pentru contactul cu Lumina, cu Creatorul. Acest lucru se numește „Păcatul lui Adam” și „expulzarea din Grădina Raiului”.

Creatorul a dispărut din simțurile oamenilor și ei au fost lăsați să umble pe pământ în întunericul corporal. Acesta este motivul pentru care, în această lume, suntem total rupți, separați, distanțați unii de alții.

Douăzeci de generații de cabaliști după Adam au încercat să corecteze această situație, dar primele zece generații au înțeles problemele lor și că nu pot face nimic până când nu a apărut Noe. Noe a fost salvat în timpul potopului în timp ce, cea mai mare parte a omenirii a murit.

Aceasta nu a fost moarte și pierdere, ci purificare fiindcă, de fapt, moarte nu există. Oamenii care mor simbolizează dorințe egoiste pe care nu le putem folosi la un anumit moment.

Din această cauză sunt ei considerați morți. Dar, mai târziu, ei se întorc la viață în forma corectă și, de aceea, par să apară în generațiile următoare.

Ei sunt aceleași dorințe care au suferit faze de purificare prin moartea în forma lor anterioară, egoistă și se întorc la viață în forma altruistă. Astfel, cele zece generații care i-au urmat lui Noe sunt deja generații apropiate lui Avram, apropiate recunoașterii avansării spirituale corecte.

Ultimul nivel înainte de Avram a fost tatăl său, Terah. Terah este este simțirea egoului pe care vrem să-l folosim și să ne bucurăm, în timp ce Avram este recunoașterea faptului că egoul e rău, ceea ce înseamnă partea opusă.

Avram și Terah sunt un singur întreg, dar partea numită Terah vrea să lucreze cu egoul, iar partea numită Avram a înțeles deja că este interzis să lucrezi cu egoul și că, asta înseamnă moarte.

De aceea, ei se despart. Avram își schimbă atitudinea față de viață, față de lumea numită Terah și devine Avraam, adică tatăl neamului evreilor. Asta înseamnă că el devine tatăl tuturor dorințelor care, în cele din urmă, vor fi corectate.

Din KabTv „Secretele Cărții Eterne”

Filed under: Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Zohar, „Comentariul lui Baal HaSulam”, cap. Ba Har: „Trăiește în țară”…„Trăiește în țară” se referă la cea mai înaltă țară, la Malhut, fiindcă nu există niciun om pe lume care să poată trăi în Malhut până când binele nu se trezește în ea, Yesod de Zeir Anpin, fiindcă Malhut fără Yesod este plină de instanțe dificile.

Când un om îl trezește cu faptele lui bune, se pare că el singur „l-a creat”. Atunci, ele spun „trăiește în țară”, trăiește în interiorul ei, adică în Malhut, și mănâncă fructele ei și fii fericit cu ea.

Malhut de Ațilut este singurul și unicul suflet comun. Dacă, grăbindu-mă să fiu bun și să iubesc și să doresc asta tuturor celorlalți, mă pot conecta cu toate creaturile (din natura minerală, vegetală, animală și umană) într-o singură entitate, atunci voi fi inclus în Malhut.

Este foarte posibil ca, la început, să mă alătur cu o parte din egoismul meu, poate cu a zecea parte din el. Asta înseamnă că, cu atât mă pot eu conecta la Malhut făcând-o să se miște către nivelul următor, Zeir Anpin, unde este cea mai înaltă Lumină. Zeir Anpin va umple partea pe care eu am făcut-o în Malhut cu buna lui intenție.

Scopul conexiunii noastre este sută la sută sosirea în sufletul întreg, în Malhut. De aceea, dacă trezesc în suflet dorința comună de iubire și facere de bine, atunci iau în el mica mea parte, punctul meu. Atunci motivația mea se ridică deasupra și Lumina înaltă se manifestă peste acest punct, este Lumina care se acumulează în Malhut.

Deci, noi ne înălțăm de jos la Malhut și Lumina Superioară coboară de Sus în ea și atunci ea este umplută cu dorințele noastre bune și cu Lumina Superioară. Asta încheie existența noastră pământeană și devenim locuitorii Lumii Infinitului.

Scopul pentru fiecare din noi este să ne corectăm până la această stare și să ne ridicăm la Lumea Infinitului. Suntem pe calea spre acest scop conectântu-ne cu toate sentimenetele, gândurile și dorințele noastre și mergând treptat prin cele 125 de trepte spirituale, fiindcă sunt în noi 125 de praguri de egoism.

Întrebare: Pentru a ne înălța, e nevoie să manifestăm o stare de iubire și bunătate. Cum se referă asta la unitatea dintre noi?

Răspuns: Numai prin unitatea cu toți ceilalți și străduința de a mă conecta cu lumea pentru a transmite prin mine binele oamenilor, voi obține posibilitatea de a intra în Malhut. Numai pe această cale voi fi în stare să mă conectez la sufletul meu. Altfel, nu am suflet. Sunt doar un egoist, un animal.

Prin iubirea pentru aproape mă îndrept spre iubirea pentru Creator și, în dorința de a transmite binele celorlalți, mă grăbesc să primesc Lumina, pentru a o transmite prin mine către ei. Numai în acest caz îmi câștig partea mea de suflet.

Din KabTv „Secretele Cărții Eterne” 18/06/2014

Filed under: Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Zohar, „Șlah Leha” (Trimite mai departe), Cap. 83: Israel este mai fericit decât toate națiile lumii fiindcă i-a vrut Creatorul, și-a pus numele Lui prin ei, și a fost glorificat în ei, pentru că lumea a fost creată numai pentru Israel, pentru ca ei să se poată angaja în Tora. Este așa fiindcă unul se conectează cu celălalt, Zeir Anpin și Malhut, și Israel mai jos, în această lume, sunt existența Lui, prin faptele lor bune ei ridică MAN pentru Zivug-ul (cuplarea) lor și ei sunt existența tuturor celorlalte nații, care există pentru Israel, cel care face dorința Stăpânului.

Sufletul general a fost împărțit în două părți: GE (Galgalta ve Eynaim) și AHP (Af-Ozen-Pe/. Dorințele care aparțin GE au primit scânteile de dăruire în timpul spargerii și, de aceea au fost atrase către Creator. Ele trăiesc în această lume și se întreabă care este rostul vieții, care este scopul lor și care este scopul existenței noastre aici.

Aceste întrebări nu provin dintr-un beneficiu practic, folositor, ci dintr-o aspirație interioară, instinctivă de a-L descoperi pe Creator, sursa vieții noastre. Astfel de dorințe au fost numite Israel adică, Yașar El (Direct la Creator) și, de aceea, când Lumina acționează asupra dorințelor, există acest tip de dorință care apare prima, înaintea la toate celelalte.

Analizarea este axată pe conexiunea dintre noi, deasupra egoului nostru, pe care noi îl definim ca fiind forța care împiedică unitatea. Aceste circumstanțe au fost revelate întâi în starea numită Babilonul antic.

Acolo au început să apară pentru prima oară aceste dorințe care au simțit nevoia de a-L descoperi pe Creator, în timp ce toate celelalte dorințe tânjeau după revelarea egoului lor. Astfel, ei s-au împrăștiat în diferite direcții, în funcție de vectorul lor. Unele au mers pe un drum și celelalte pe alt drum.

Israel au fost aceia care au descoperit metoda corectării și îndeplinirea ei. Toată această metodă este despre obținerea „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți” cu ajutorul Luminii Reformatoare și astfel, omul se aseamănă cu Creatorul și vrea să-L bucure prin toate acțiunile sale.

Toate celelalte dorințe nu au tânjit atunci la asta, ci au vrut doar să-și umple egoul și au început să se dezvolte într-o manieră capitalistă. Înainte ca egoul să erupă în ei, au trăit o viață simplă în grupuri, ca o singură națiune, o singură comunitate în Babilonul antic. Le păsa doar de bunăstarea lor simplă, de necesitățile de bază ale existenței umane.

Dar, când dorința egoistă a început să crească în ei și unii dintre ei au început să aspire la revelarea Creatorului, cealaltă parte a continuat să-și dezvolte dorința de a-și face plăcere, egoul. Acest ego i-a împins să obțină mai mult decât aveau nevoie. Acolo a început evoluția societății umane în forma în care a evoluat până azi, cu scopul de a obține o bogăție și mai mare, dincolo de nevoile de bază ale omului.

Asta a determinat un stil de viață și un scop al vieții cu totul diferit în comparație cu scopul vieții acelora care tânjeau spre Creator, Israel și astfel, cele două grupuri s-au tras din ce în ce mai departe. Babilonienii care s-au denumit Israel s-au orientat direct spre Creator și au început să îndeplinească această muncă și astfel s-au despărțit și mai mult de ceilalți.

Cu timpul, noi părți dintre babilonieni au început să se alăture lui Israel, în măsura în care Lumina a acționat asupra lor și le-a lămurit dorințele de la o generație la alta. Astfel, din ce în ce mai mulți oameni au început să simtă aspirația la Creator, în funcție de corectarea dorinței de a „iubi aproapele ca pe tine însuți”.

Din Pregătire pentru Lecția zilnică de Cabala din 29/05/ 2014

Filed under: Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→