Psalmul 60:1 – 60:6: Un psalm al lui David, Mai Marelui cântăreților; pentru instrumente cu coarde.
l. Auzi, Dumnezeule, cererea mea, ia aminte la rugăciunea mea!
2. De la marginile pământului către Tine am strigat; când s-a mâhnit inima mea, pe piatra m-ai înaltat.
3. Povățuitu-m-ai, că ai fost nădejdea mea, turn de tărie în fața vrăjmașului.
4. Locui-voi în locașul Tău în veci; acoperi-mă-voi cu acoperământul aripilor Tale,
5. Că Tu, Dumnezeule, ai auzit rugăciunile mele; dat-ai moștenire celor ce se tem de numele Tau.
6. Zile la zilele împaratului adaugă, anii lui din neam în neam.

Lupta este pentru ca omul să se unească și astfel, el va înțeleage că toate sentimentele lui vin direct de la Creator și asta chiar dacă tot ceea ce se întâmplă este în ascundere și opus la ceea ce poate fi așteptat de la Binele care face bine. Totuși, pare să fie opus fiindcă este perceput prin dorințele unui om care nu a suferit încă o corectare.

Asta arată omului unde este nevoie să se corecteze pentru a simți că Creatorul este bun și face binele și chiar răul, până când, pentru el, totul este integrat într-o singură sursă. Toate expresiile și manifestările de rău – confruntare cu dușmani, ură, toate aceste lucruri se întâmplă la „capătul pământului” (haAreț), cu alte cuvinte, la extremitățile dorințelor încă necorectate.

El trebuie să se întoarcă spre Creator, cu alte cuvinte, să se conecteze cu Creatorul tocmai de la acele dorințe de la „capătul pământului” fiindcă, așa cum e scris, „Nu este nimic în afară de El”. El face asta până când obține, în situația dată, alipirea totală și, se pregătește pentru starea următoare; și asta se întâmplă până la completarea corectării.

Dacă un om se gândește la prezent și se pregătește pentru viitor, el este în rugăciune, într-o cerere, mulțumind Creatorului, ceea ce spune că el își exprimă mereu dorința de a se conecta cu El, de a fi în adeziune și, în felul acesta el reușește. Creatorul prelungește zilele și anii săi de la generație la generație.

La început, omului i se pare că are dușmani, că unii îl urăsc. El trebuie să se lupte și să se apere de ei și, într-adevăr, sunt situații în care e nevoie să mergem la război.

Cu toate acestea, după ce omul atribuie totul Creatorului, nu-i mai rămân niciun dușman, niciun vrăjmaș, cu alte cuvinte, nu mai există niciun alt control în afară de Creator. Totul vine de la El, fie din fața Lui, fie din spatele Lui, ceea ce îi arată omului că el trebuie să construiască două feluri de relații și diferențieri între forța dăruirii ce vine de Sus și forța primirii ce vine de jos, de la om. În acest fel el poate vedea că adevăratul dușman se află în el.

Când acest dușman este trezit și se ridică împotriva lui, omului i se pare că Creatorul a plecat de la el și a dispărut. Însă, când omul atribuie toate acestea Creatorului, atunci pentru el nu mai este nicio diferență între întuneric și Lumină. El nu mai depinde de starea lui de spirit și nu mai atribuie ceea ce se întâmplă la tot felul de forțe sau lui însuși. El înțelege că nici el nu are niciun control, ci totul vine de la Creator.

În momentul în care omul se direcționează în acest fel, el vede că și înainte era într-o stare corectată revizuită și echilibrată și că nu a părăsit niciodată Sfințenia. Totuși, a obținut asta abia acum și toată diferența este în asta.

Din Pregătirea pentru „Lecția zilnică de Cabala” din 19/05/2014

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Tora, Leviticul 23:3-Șase zile munca poate fi făcută, dar a șaptea zi este o zi de odihnă totală, o ocazie sfântă; nu veți face niciun fel de muncă. Este Șabat pentru Domnul în toate locurile în care locuiți.

În lumea materială, sâmbăta vine la sfârșitul fiecărei săptămâni așa că, psihologic vorbind, avem obiceiul de a nu o lua ca pe o stare spirituală.

De fapt, ea este cea mai puternică ustensilă de dezvoltare. În a șaptea zi, Malhut primește tot ceea ce a fost făcut în cele șase zile și, dacă nu respect termenii Șabatului, nu mă voi ridica deasupra sau nu voi obține noi niveluri spirituale care deja sunt caracterizate ca sărbători.

Sâmbăta este ca un viraj în Lumea Spirituală și, după aceea încă un viraj, și încă unu. După un anume număr de viraje obțin o fază festivă spre care este imposibil să merg fără Șabat.

De aceea, în Lumea Spirituală, Șabatul este cea mai mare sărbătoare. După punerea la muncă a forței de deasupra egoismului obțin un punct în care toate stările sunt realizate în mine și dau roade.

În această stare nu trebuie să fac nimic decât să permit Luminii Superioare să mă reformeze.

Să presupunem că în mod repetat fac eforturi să muncesc în așa numitele șase zile (șase grade) care sunt: Hesed, Gvura, Tiferet, Nețah, Hod și Yesod. Punând împreună șase eforturi definite consecutiv și proiectate clar, a șaptea forță vine de Sus, fiindcă eu nu am fost în stare să fac asta singur. Numai asta poate să facă cea mai înaltă Lumină să vină apoi și să mă schimbe.

În Lumea Spirituală, dacă nu îndeplinesc această condiție, nu voi fi în stare să formez nicio altă stare.

În lumea materială, acest lucru poate fi reprezentat sub forma unui om care aspiră permanent la ceva și, la un anume punct, ajunge să obțină. Cu alte cuvinte, așa numitele șase zile pot dura câțiva ani.

În esență, toată viața omenirii durează șapte zile, de la Adam care a obținut primul sistemul corectării spirituale, până la cel mai recent om prin care sistemul va ajunge la închidere după o perioadă de șapte mii de ani, în care fiecare zi înseamnă 1000 de ani.

Din KabTv „Secretele Cărții Eterne” din 28/05/2014

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă lumea este felul în care eu îmi percep calitățile, ce se va întâmpla cu ea când o să mor?

Răspuns: Trebuie să încercăm să schimbăm realitatea înainte de a muri. Când omul moare, el este eliberat de percepția realității prin simțurile sale fizice.

Dacă nu a obținut simțirea unei alte realități până atunci și nu a început să o perceapă prin alegerea liberă, el nu are nicio altă realitate. De aceea, el trebuie să se întoarcă în această lume, la aceeași stare și primește o altă șansă de a obține controlul realității lui în timpul acelei vieți a lui.

După Înțelepciunea Cabalei, dacă un om transcede percepția realității în interiorul lui și încearcă să fie în ceilalți, el începe să vadă lumea prin ei și atunci imaginea pe care o vede este numită Lumea Superioară. Este așa fiindcă el vede realitatea prin simțurile de dăruire și nu de primire, prin ochii iubirii, nu ai urii.

Începi să urci deasupra corpului tău în funcție de condiția „iubește aproapele ca pe tine însuți” și vei vedea o realitate exterioară ție. Nu este aceeași lume pe care o percepi în tine prin cele cinci simțuri corporale: văz, auz, gust, miros, pipăit. Urci peste ele și simți realitatea exterioară ție, o simți în felul în care este de fapt, în forma ei adevărată.

Până atunci, tu percepi fiecare obiect în interiorul tău, în felul în care este reprezentat de sentimentele și emoțiile tale dar, dacă urci deasupra ta, transecezi limitele corpului tău și percepi totul în felul în care este. Asta înseamnă că simți Lumea Superioară Spirituală.

Din Programul de Radio Israel 103FM din 8/02/2015

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Unde suntem azi? Poporul lui Israel a ieșit din Egipt, a primit Tora pe Muntele Sinai, a înțeles că are un fel de sarcină, o misiune și, ce urmează? Ce fel de misiune e azi în fața noastră?

Răspuns: sarcina noastră actuală este să dezvoltăm poporul lui Israel în țara lui Iasrael astfel ca ei să știe ce vor trebui să facă pentru a se întreține și a continua să existe.

Când poporul nostru își va asigura existența, ei vor trebui să explice de ce există, pentru ce scop mai înalt. Numai dacă vom avea grijă de acest scop înalt și vom dori să aducem întreaga omenire la adeziunea cu Creatorul, vom merita să fim conectați cu El.

Această cunoaștere trebuie să ajungă la oameni și noi vom atrage Lumina care trebuie să ne ilumineze când mergem să ne întâlnim cu ei, prin dorința noastră de corectare și vom aduce exemplu întregii lumi. Dar, dacă nu ne conectăm, atunci aceeași Lumină ne va ilumina din spatele Ei.

Dacă nu suntem gata să atragem această Lumină, ni se va revela în forma ei opusă și, ca rezultat, vom trăi necazuri teribile, războaie, dezastre, un alt holocaust ca cel prin care am trecut în urmă cu 70 de ani.

Vedem de la zi la zi cum se dezvoltă situația din lume și cum devine din ce în ce mai rea. Toți în lume încep să vorbească despre antisemitism ca și cum acesta ar fi un fenomen normal. Nimeni nu mai acuză asta și nu-l mai consideră ca fiind ceva rău. Anglia, Scandinavia și Spania, mai ales ele, sunt recunoscute ca fiind deschis antisemite, ca și cum ar fi de la sine înțeles.

În fapt, au dreptate, până la urmă, noi nu am transmis lumii metoda corectării. Nu ne-am îndeplinit obligația.

Comentariu: Problema este că nu toți cred că aceasta este cu adevărat obligația noastră, funcția noastră.

Răspuns: Trebuie să ascultăm ce spun înțelepții, cabaliștii. Nu avem de ales. Nu vom obține niciodată adevărul atâta timp cât nu ne vom corecta și nu vom ajunge la revelare. Deci, nu putem sta și să așteptăm până când ne devine cunoscut adevărul. El nu ne va fi niciodată adus la cunoștință dacă nu avansăm spre el.

Salutăm pe toți din această lume care vor să se conecteze și să se unească. Nu trebuie să așteptăm până când se deschid cerurile și vedem Lumea Spirituală. Stați în cercuri cu alții și, în 20-30 de minute, veți vedea cum începem să simțim această putere înaltă. În centrul cercului, în centrul conexiunii noastre, vom simți originea unei forțe unice.

Acest lucru este posibil și trebuie făcut repede în tot poporul lui Israel! Problema este că nu degeaba acest popor este numit „încăpățânat”. În ciuda la toate acestea, voi nu trebuie să disperați pentru că, voi, poporul lui Israel, în relație cu întreaga lume, sunteți precum Cohenii și Leviții în poporul lui Israel.

Deși nu suntem gata pentru a fi Coheni și Leviți, nouă, poporului lui Israel care tânjește să fie Yașar El (Direct la Creator), ni se va cere să devenim ei (Coheni și Leviți), fiindcă lumea va cere asta de la noi.

În momentul în care vom începe să înțelegem serios această misiune și în momentul în care vom începe să îndeplinim această unificare a poporului lui Israel, întreaga lume se va așeza. Toată lumea se va uita la noi și va spune „Uitați-vă ce fac ei! Vom aștepta. Ei au pornit ceva special”.

Națiile lumii vor simți asta fiindcă în ei sunt rădăcinile spargerii cauzate de păcatul lui Adam Ha Rișon cu Pomul Cunoașterii și, dacă Israel începe să corecteze acest păcat, atunci națiile lumii vor simți asta „Oh, ei fac corectarea! Nici n-am știut că acest lucru a fost posibil de corectat și, să ne apropiem așa cum o fac evreii”.

Națiile lumii își vor schimba imediat atitudinea față de noi. Vom începe corectarea și acest lucru va fi cunoscut imediat întregii lumi. Nici nu va trebui să facem cunoscut acest lucru. Nu demult, am publicat un articol mare într-un ziar american cunoscut New York Times și după aceea, în ziarul englez The Telegraph și în ziarul italian Corriere de la Sera. Dar, în viitor, nu va fi nevoie de vreun fel de reclamă. Națiile lumii vor scrie ele despre asta fiindcă o vor simți ele însele.

Dar, dacă noi nu aducem această corectare și nu ne îndeplinim misiunea, antisemitismul, la care suntem acum martori, va continua să crească. Veniți! Să trecem rapid deșertul și să ajungem în țara lui Israel.

Din KabTv „Capitole din Tora cu Șmuel Vilozni” 2/2/2015

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, în Arvut (Garanția reciprocă): „Prin această responsabilitate colectivă, fiecare membru al poporului era eliberat de grijă nevoilor propriului corp, și putea îndeplini Mitzva ‘Iubeste-ți prietenul că pe ține insuti’ în cea mai mare măsură, și dădea tot ce avea fiecărei persoane nevoiașe, fiindcă el nu mai avea grijă existenței corpului sau, căci el știa cu siguranță că era înconjurat de 600.000 de prieteni loiali, care erau gata să îl aprovizioneze.”

Voi reuși să ajung la garanția reciprocă, doar cu condiția că voi simți securitate personală. Această siguranță vine de la mediul care îmi arată că are grijă de mine așa de mult încât neutralizează în mine orice nevoie de a mă gândi la asigurarea existenței mele. Deci, depind de mediu. Lucrul cel mai important este să găsesc un mediu care mă va influența prin puterea garanției reciproce, astfel anahiland egoul meu și forțându-mă să uit de mine însumi și să îi iubesc pe ceilalți.

Asta înseamnă că totul este în mâinile societății care poate să mă transforme în prietenul tuturor oamenilor, doar dacă eu vreau asta. Este posibil să iei cel mai rău și indisciplinat om, și dacă noi toți îl înconjurăm cu garanție reciprocă, el va fi forțat să ajungă la iubirea celorlalți.

O persoană depinde de mediu 100%. Dar, muncă lui este să oblige mediul să îl influențeze cu ajutorul puterii garanției reciproce. În măsură în care el face acest lucru, în aceeași măsură el devine receptiv să primească de la alții puterea garanției reciproce, și astfel el ajunge la iubirea celorlalți.

Însă, acesta e un cerc închis. Nici măcar cel mai bun mediu nu va reuși să transmită puterea garanției reciproce unei persoane, dacă ea este insensibilă. Noi observăm în interiorul nostru, cât suntem de insensibili la influențele exterioare. În copilărie, părinții noștri încearcă greu să ne influențeze, dar noi îi desconsideram. Deci, o persoană trebuie să influențeze societatea, și în măsură în care face asta, el devine din ce în ce mai sensibil la influența societății.

Influența trebuie să fie reciprocă. Noi nu putem luă oameni obișnuiți, și să îi înconjurăm cu puterea garanției reciproce, pentru că vor deveni și mai mari egoiști. Trebuie să îi educăm astfel încât ei să înțeleagă că asta merge doar așa: Eu a€“ față de societate, și societatea a€“ față de mine. Dar, dacă grupul mă influențează și îmi da puterea garanției reciproce, atunci, asta mă schimbă pe mine și mă direcționează spre iubirea celorlalți.

Din a treia parte a Lecției zilnice de Cabală, 5/28/14, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Garantia reciproca, Lectia zilnica, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cabaliștii spun că atunci când un om descoperă lumea spirituală, el înțelege că toată viața lui anterioară a fost un vis. Ce înseamnă asta?

Răspuns: Uneori ni se pare că trăim într-un vis. Și uneori, visele sunt atât de puternice și de clare că au un mare impact asupra noastră, uneori mai mare decât ceea ce se întâmplă în viață. Aceste vise au un impact așa de adânc prin sentimentul pe care îl lasă.

Uneori, visul de noapte continuă evenimentele care au avut loc în timpul zilei și este greu de descifrat dacă omul este treaz sau adormit.

Întrebare: De fapt nu ne-am trezit?!

Răspuns: Întrebarea este dacă ne-am trezit cu adevărat sau doar visăm că ne-am trezit?

Dacă ne uităm la realitatea noastră, putem vedea atunci cât de limitați suntem. Percepem această realitate cu cele cinci simțuri: vedere, miros, auz, gust, pipăit și nimic altceva! Poate că sunt alte căi de percepere a realității indisponibile nouă?

Suntem lipsiți chiar și de realitatea percepută de animale. De exemplu, un câine percepe o lume a mirosurilor, un șarpe percepe lumea prin modele de căldură. Șarpele vede imaginea lumii făcută din pete calde și reci, ca pe pixelii de pe un monitor.

Trăim într-o lume în care e posibil să descoperi ceva nou în fiecare minut, dar nu simțim de unde vine. Universul crește, întreaga noastră viață se dezvoltă și, poate că asta are loc după un anumit program? Trebuie să existe un program al Creației?

Vedem că în lume totul are loc după legi clare și neschimbătoare. Dacă în viața noastră au loc unele evenimente întâmplătoare asta înseamnă că n-avem nicio idee de unde vin. Nu există dubiu că acestea au fost rezultatul legitim al unei formule.

Întrebare: Eu sunt în vis sau în viața reală?

Răspuns: Este imposibil de determinat.

Întrebare: Eu văd totuși o cameră în jurul meu, obiecte diverse, oameni?

Răspuns: Poți simți toate acestea la fel de bine și în vis. În vis și în realitate vedem totuși și unele imagini pe care, în acel moment, nu suntem în stare să le determinăm ca fiind reale sau false.

Numai după ce ne trezim putem spune dacă înainte am dormit. Până în prezent, trăim această viață și încă nu ne putem trezi. În această viață visăm că uneori suntem adormiți sau treji și, în afară de asta, nu știm nimic altceva. Poate că sunt niveluri mai înalte de somn și trezire acolo? Cabala vorbește despre astfel de niveluri.

Un om poate obține deschiderea ochilor prin studiul Cabalei și să se ridice la nivelul la care să i se reveleze întreaga realitate. Asta se întâmplă când el înțelege că a fost adormit toată perioada dinainte.

În timpul nostru, în generația noastră, suntem obligați să ne trezim și să ieșim din somnul în care suntem fără să înțelegem scopul vieții noastre. Cabala ne dă metodologia prin care ne putem trezi cu adevărat.

Din Programul radio 103 FM Israel din 8/02/2015

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: La maturitate, omul începe să înțeleagă că timpul este limitat. Se uită înapoi și analizează cât de mult și-a orânduit viața și dacă mai este încă timp să schimbe ceva.

După studiile sociologice, oamenii încetează să-și mai facă griji despre viitorul lor după 65 de ani și-și dedică mintea memoriilor vieții pe care au trăit-o.

Acest lucru se datorează fricii de viitor, de necunoscut, de incertitudinea morții și a existenței noastre temporare. Care este perspectiva ta cu privire la tema vieții noastre limitate și cum ar trebui să ne raportăm corect la timp?

Răspuns: Timpul este un pentru noi un concept foarte concret. Nu îl simțim atât de ascuțit în timpul copilăriei, dar cu cât omul crește și devine adult, timpul devine din ce în ce mai important pentru el.

Deoarece copilul crește, el începe treptat să înțeleagă, ca rezultat al conexiunii lui cu mediul, ce este timpul. Copiii mici și bebelușii nu simt cu adevărat timpul, dar mediul îi presează și îi plasează în îngrădirea de timp. Ei trebuie să se scoale la timp, să mănânce la timp, să meargă la școală la timp, să se întoarcă acasă și să meargă la culcare. Un copil nu vrea aceste îngrădiri dar, neavând de ales, este forțat treptat să le accepte. Astfel, ne obișnuim să fim constant constrânși de timp.

Apoi începem să studiem și să muncim și asta agravează și mai mult îngrădirea timpului. Pornim o familie și ne luăm responsabilități și mai mari. În cele din urmă, timpul devine o povară grea pentru noi și ne înrobește.

Acest lucru continuă până când ne pensionăm. Toată această perioadă ne-am simțit înlănțuiți de timp prin diferite obligații, timpul este polițistul nostru cel mai important care ne cere permanent să ne supunem și să ascultăm. Există totdeuna opțiunea de a fi blamați din perspectiva timpului: „Unde ai fost atât de mult timp și ce-ai făcut? Când te întorci?”etc.

Chiar și copil, omul simte că timpul este limitat. Un copil nu vrea să se simtă legat de timp dar i se cere tot timpul să fie îngrădit de el și să se adapteze. Pentru copil, asta este o problemă și încearcă să se lupte cu timpul. El vrea să se joace și nu vrea să fie legat de limitarea timpului între un moment și altul.

Când crește și devine adult, începe să înțeleagă că e fără rost să se lupte cu timpul și că, el poate decide doar cum să-l umple. Atunci el începe să curgă împreună cu timpul încercând să facă cât poate de bine în timpul ce i-a fost dat. Deci, el își evaluează obținerile și, în funcție de acest criteriu, se compară pe sine cu alții: cât de mult succes are la vârsta lui față de colegii săi.

Suntem într-o competiție constantă. Timpul ne reține în plasa lui și este o povară grea pe umerii noștri, asta ne face sclavii lui.

Dar după vârsta de 50 de ani omul începe treptat să pălească. Deja nu mai are planuri mari ca înainte. Planurile lui devin treptat mai modeste, înțelege că trebuie să fie un echilibru și că el nu va mai putea să ceară atât de multă viață.

El simte limitele ei din ce în ce mai mult, nu poate lupta cu timpul și opțiunile lui de a-l umple devin din ce în ce mai limitate. De aceea, el preferă să petreacă mai mult timp cu familia și copiii lui, să se odihnească, să călătorească.

Conceptul de timp devine acum important din perspectiva cantității de plăcere și comfort pe care o simte în acel moment. El începe să trăiască mai mult în prezent și nu în viitor cum făcea înainte.

De aceea, oamenii vârstnici devin asemănători copiilor, fiindcă și copiii trăiesc de asemenea clipa respectivă.

Din KabTv „O viață nouă” din 22/04/2014

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Se spune că „dorința este în inimă copiilor lui Israel în orice moment, iar dacă ei ar fi cerut cu adevărat, ar fi fost recompensați cu prezența Divinității.” Ce înseamnă „Dacă ei ar fi cerut cu adevărat”?

Răspuns: O dorință puternică înseamnă că noi vrem doar un singur lucru, și nimic altceva: doar să fim incorporați unul în altul și în toți, așa încât să nu mai fie loc pentru nimeni în conexiunea dintre noi, și de fapt, se formează un vid spiritual. Noi avem o dorință arzătoare ca doar Creatorul să poată apărea în acel spațiu gol.

Un asemenea loc este descoperit între noi și nu aparține niciunuia dintre noi, iar în același timp, ne aparține tuturor. Nu există nimic din egoul nostru aici. Noi descoperim o dimensiune superioară în conexiunea dintre noi.

Egoul nostru este în exterior, iar noi ne adunăm înăuntru, așa încât, în centru este un spațiu gol care nu a existat înainte. Nu există așa ceva, un spațiu gol, dar aici este format, iar noi simțim că nu este nimic acolo, nici măcar Creatorul.

Am format o astfel de zonă, aruncând egoul nostru deoparte, iar dorințele noastre arzătoare de a fi incorporați unul în altul, sunt unite într-o intenție pură, prin repulsia noastră față de ego. Așa că, acest loc devine gol, și deja aparține unei alte dimensiuni.

Spațiul în care ne aflăm, aparține nivelului animat, iar zona goală este locul pentru formarea omului. Aici este locul unde Creatorul este revelat: primele 10 Sefirot, care suntem noi, cei incluși în această conexiune.

Din a două parte a Lecției zilnice de Cabală, 6/3/14, Shamati nr.66

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum cineva vede tot ce cabaliștii au scris, printr-o singură formulă numită „unitate”?

Răspuns: Unitatea este că focusul unui apărat foto. Totul se întâmplă printr-un mic orificiu, care concentrează toate razele luminii. Dacă acest punct focal nu există, nu are loc pe unde să treacă lumina.

Primele aparate foto erau compuse dintr-un disc sensibil la lumina și o cutie cu o gaură mică. Asta e tot!

Principalul lucru era că toate razele de lumina erau concentrate în acest orificiu, și ajungeau la discul fotografic. De fapt, nimic altceva nu era necesar, decât acest orificiu foarte comprimat.

De asta avem noi nevoie. Această este natură unității, care comprima totul într-una; atunci întreagă poză poate intră în acest mic orificiu. Cu cât este mai mică gaură, cu atât imaginea este mai acurata și mai clară, de o mai înaltă rezoluție.

Asta este aparent opusul la ceea ce ni se pare nouă. Nouă ni se pare că este necesar să deschidem cel mai larg canal pentru lumina. Totuși, asta e de fapt realizat prin cel mai mic și compact orificiu.

Merită să ne gândim la acest exemplu, pentru că în el vedem o comparație între fenomenul fizic și fenomenul spiritual.

Întrebare: Ce trebuie să trecem prin acest orificiu?

Răspuns: Nu e necesar să trecem nimic. Lumina se află într-un repaus absolut. În momentul în care orificiul pentru unitate este creat, imediat Lumina va pătrunde și va trece dintr-o lume în altă.

În momentul în care reușim să ne conectăm între noi în forma unui astfel de orificiu, ceea ce înseamnă momentul în care noi toți reușim să ne strângem într-un întreg, devenim un canal pentru Lumina. Această unitate se transformă într-o conductă de Lumina. Și dacă această unitate nu există, Lumina nu pătrunde.

Întrebare: Deși pare atât de simplu, este greu de aplicat acest lucru! Cum construim acest orificiu?

Răspuns: Este o lege a naturii: dacă sunteți capabili, aplicați-o, dacă nu, nu. Este necesar să învățam din natură, de la nivele mineral, vegetal și animal, și să aplicăm aceleași legi, dar la nivelul uman, pentru a ajunge la armonie și o natură perfectă la nivelul nostru.

Aveți un exemplu, deci aplicați-l la nivelul vostru. Asta este dificil, dar va dăm ajutor. Cabaliștii din toate generațiile au scris despre asta; v-au dat un ghid; v-au adus la un grup; ceea ce va rămâne vouă este doar să îl aplicați. Este imposibil să se facă și mai mult pentru voi, pentru că atunci nu ar mai fi muncă voastră, ci cea a Creatorului, și atunci creația și-ar pierde sensul.

Semnificația întregii creații este ca un om independent să se înalte din ea. Pentru totdeuna, de când a fost Tzimtzum Alef (prima restricție), a fost luată o hotărâre: Invitatul trebuie să ajungă să dăruiască gazdei. Trebuie să facă asta singur, și nu e loc de niciun compromis aici. Prin conexiunea dintre noi, realizăm această stare, această decizie care a fost luată.

Dificultatea este doar că noi nu cerem Creatorului să ne ajute!

Din pregătire pentru Lecția zilnică de Cabală, 6/3/14

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

URĂ SUBTILĂ

Întrebare: Mijloacele actuale de comunicare au creat un nou model prin care oamenii interacționează între ei, structurând un nou mediu social, căruia îi lipsesc „ceremoniile” din trecut, manierele pretențioase, și postură. Interacțiunea dintre oameni a devenit directă, ușoară, simplă, gen de afaceri. Pretenția a fost înlocuită de simplicitate. Crezi că noi am exagerat cu chestia asta? Este bine că am pierdut protocolul?

Răspuns: Cu alte cuvinte, ar să reanimăm acele minciuni care înainte au ținut strânsă societatea noastră? Nu, asta a fost în trecut.

Comentariu: Totuși, vechiul model de comunicare ne-a protejat cumva unii de alții.

Răspuns: Da, ne-a distanțat și a creat un cerc personal de nepătruns, cu limite rigide. Iar asta a avut loc pentru a izola inimile noastre egoiste, care nu vor să tolereze pe nimeni.

Comentariu: Totuși, acest stil simplu, nepretențios, stârnește de asemenea probleme serioase.

Răspuns: Acest lucru este necesar în fază intermediară și ne determină să ne schimbăm pe noi înșine. Așa are loc descoperirea și recunoașterea râului. Este o fază esențială în corectarea râului. Altfel, nu am conștientiza faptul că există un obstacol în calea noastră și nici nu am admite că trebuie să luăm măsuri împotrivă lui. Poate eu pot să trăiesc așa că înainte?

Omenirii nu îi era mai bine fără, acum 200 sau 2.000 de ani. Singură diferență este că, în prezent, latură noastră negativă devine mai clară. Am pierdut manierele grațioase și am încetat să folosim cuvinte pretențioase și frumoase. Înainte, am fi spus: „Îmi pare rău, nu am timp. Hai să vorbim mai târziu.” Astăzi, nici nu e vorba despre asemenea curtoazii. Degetele noastre scriu mesajul: „Pleacă de aici. Te urăsc.”

REGENERAREA

Este foarte bine, pentru că am ajuns la momentul adevărului! Adevărul este că noi suntem mincinoși și egoiști; ne urăm unii pe alții și suferim din cauza dușmăniei noastre. Natură cere o conexiune de valoare între noi, pentru a asigură avansarea noastră.

Ce putem face dacă ne aflăm într-o sferă închisă, limitată? Astăzi, întregul Pământ este prea mic pentru noi. Dintr-odată, realizăm cât de mult depindem unii de alții.

Nodurile care ne leagă unii de alții, vor fi și mai strânse. Să va dau un exemplu. Să zicem că o întreprindere dăunatore este construită într-o țara anume. Întreagă lume îi respiră mirosul și suferă consecințele activității ei. Și totuși, guvernul țării unde funcționează întreprinderea, spune: „Este teritoriul nostru. Aici ni se permite să facem orice vrem. Ne scuzăm pentru inconveniență, dar nu putem facem altceva.”

Rezultă de aici că, într-adevăr, noi nu avem altă soluție decât să ne unim și să aducem întreagă lume la un nou tip de relație, bazat pe unitate și interdependență. Așa este când comunicarea într-un mediu virtual, ne va legă cu adevărat, în alt fel, dar nu așa că în prezent.

Din „O viață nouă”, KabTV, 1/20/15

Filed under: Diseminarea Cabalei, Educatie, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→