Zohar, „Șlah Leha” (Trimite mai departe), Cap. 83: Israel este mai fericit decât toate națiile lumii fiindcă i-a vrut Creatorul, și-a pus numele Lui prin ei, și a fost glorificat în ei, pentru că lumea a fost creată numai pentru Israel, pentru ca ei să se poată angaja în Tora. Este așa fiindcă unul se conectează cu celălalt, Zeir Anpin și Malhut, și Israel mai jos, în această lume, sunt existența Lui, prin faptele lor bune ei ridică MAN pentru Zivug-ul (cuplarea) lor și ei sunt existența tuturor celorlalte nații, care există pentru Israel, cel care face dorința Stăpânului.

Sufletul general a fost împărțit în două părți: GE (Galgalta ve Eynaim) și AHP (Af-Ozen-Pe/. Dorințele care aparțin GE au primit scânteile de dăruire în timpul spargerii și, de aceea au fost atrase către Creator. Ele trăiesc în această lume și se întreabă care este rostul vieții, care este scopul lor și care este scopul existenței noastre aici.

Aceste întrebări nu provin dintr-un beneficiu practic, folositor, ci dintr-o aspirație interioară, instinctivă de a-L descoperi pe Creator, sursa vieții noastre. Astfel de dorințe au fost numite Israel adică, Yașar El (Direct la Creator) și, de aceea, când Lumina acționează asupra dorințelor, există acest tip de dorință care apare prima, înaintea la toate celelalte.

Analizarea este axată pe conexiunea dintre noi, deasupra egoului nostru, pe care noi îl definim ca fiind forța care împiedică unitatea. Aceste circumstanțe au fost revelate întâi în starea numită Babilonul antic.

Acolo au început să apară pentru prima oară aceste dorințe care au simțit nevoia de a-L descoperi pe Creator, în timp ce toate celelalte dorințe tânjeau după revelarea egoului lor. Astfel, ei s-au împrăștiat în diferite direcții, în funcție de vectorul lor. Unele au mers pe un drum și celelalte pe alt drum.

Israel au fost aceia care au descoperit metoda corectării și îndeplinirea ei. Toată această metodă este despre obținerea „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți” cu ajutorul Luminii Reformatoare și astfel, omul se aseamănă cu Creatorul și vrea să-L bucure prin toate acțiunile sale.

Toate celelalte dorințe nu au tânjit atunci la asta, ci au vrut doar să-și umple egoul și au început să se dezvolte într-o manieră capitalistă. Înainte ca egoul să erupă în ei, au trăit o viață simplă în grupuri, ca o singură națiune, o singură comunitate în Babilonul antic. Le păsa doar de bunăstarea lor simplă, de necesitățile de bază ale existenței umane.

Dar, când dorința egoistă a început să crească în ei și unii dintre ei au început să aspire la revelarea Creatorului, cealaltă parte a continuat să-și dezvolte dorința de a-și face plăcere, egoul. Acest ego i-a împins să obțină mai mult decât aveau nevoie. Acolo a început evoluția societății umane în forma în care a evoluat până azi, cu scopul de a obține o bogăție și mai mare, dincolo de nevoile de bază ale omului.

Asta a determinat un stil de viață și un scop al vieții cu totul diferit în comparație cu scopul vieții acelora care tânjeau spre Creator, Israel și astfel, cele două grupuri s-au tras din ce în ce mai departe. Babilonienii care s-au denumit Israel s-au orientat direct spre Creator și au început să îndeplinească această muncă și astfel s-au despărțit și mai mult de ceilalți.

Cu timpul, noi părți dintre babilonieni au început să se alăture lui Israel, în măsura în care Lumina a acționat asupra lor și le-a lămurit dorințele de la o generație la alta. Astfel, din ce în ce mai mulți oameni au început să simtă aspirația la Creator, în funcție de corectarea dorinței de a „iubi aproapele ca pe tine însuți”.

Din Pregătire pentru Lecția zilnică de Cabala din 29/05/ 2014

Filed under: Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment →