Întrebare: De ce societatea umană s-a dezvoltat astfel? Nu puteam să evităm toate marile tragedii din istoria noastră? Iar acum suntem iarăşi într-o stare pe care nimeni nu o înţelege!

Răspuns: Totul a fost foarte clar… până în zilele noastre. De acum înainte, totul este de asemenea clar, cu excepţia evenimentelor pe care le vom determina de fapt în viitor, noi oamenii, noi toţi, prin liberul nostru arbitru, şi acesta este motivul pentru care nu este predeterminat. Până acum nu am avut nicio şansă şi toată istoria s-a derulat conform unor legi stricte de dezvoltare la nivelurile mineral, vegetal, animal şi uman.

Din Cabala, învăţăm că lumea noastră a fost creată ca rezultat al creaţiei dorinţei de a primi plăcere. Această unică fiinţă creată a fost spartă în multe părţi, ca rezultat al evoluţiei sale şi, după spargere, părţile au căzut la nivelul lumii noastre şi au creat patru nivele ale acesteia: mineral, vegetal, animal şi vorbitor.

Aceste patru forme ale dorinţei trebuie să se unească din lumea noastră inferioară (egoistă) şi să urce la sursa lor, la rădăcina lor, unde a fost creată o singură dorinţă unică.

Acesta este motivul pentru care întreaga noastră istorie este o mişcare către unitate care este obţinută prin războaie, prin acţiuni reciproce, artă, comerţ – prin toate acţiunile în care ne conectăm şi începem să ne înţelegem mai bine unul pe altul, adoptându-ne atributele unul altuia şi astfel devenind incorporaţi unul în altul.

Această unitate (care momentan este egoistă), are loc în ultima etapă a dezvoltării civilizaţiei noastre, capitalismului, adică sub medierea capitalului, dezvoltarea industriei şi comerţului, care au fost baza pentru stabilirea economiei globale, relaţiilor politice şi sociale care ne-au condus la o societate globală egoistă. Dezvoltarea egoismului în oameni a dus la dezvoltarea industrialismului, care a făcut ca toată umanitatea să se unească în mod egoist.

Apoi am descoperit tot răul egoismului şi am decis dacă să ne lăsăm purtaţi de curentul care ne-a adus aici sau să îl corectăm printr-o unitate corectă.

Aceasta este soluţia şi decizia noastră liberă. Până acum, istoria noastră a fost predeterminată, dar în momentul în care trebuie să luăm o decizie pentru mai departe, nu ştim ce se va întâmpla. Ca sa fiu mai exact, ştim ce se va întâmpla în fiecare dintre cazuri, dar depinde de societate să determine care dintre ele va fi!

ură al istoriei

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Perceptie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce de Paşte se revelează Lumina mai mult cu milă decât cu judecată?
Răspuns: Aşa este aranjat sistemul superior. Este imposibil să acţionez asupra mea acum cu forţa judecăţii, dacă nu am putere. Ce ar putea să îmi facă în acest caz? Să mă îngroape şi mai mult? Asta s-a întâmplat deja în acţiunile mele anterioare.

Acum, mă rog pentru Lumina milei, Lumina credinţei, adică puterea de a mă ridica deasupra egoismului meu şi să pot executa acţiuni de dăruire, sau cel puţin să nu mai fiu în sclavie, să nu mai fiu îngropat în dorinţa de a primi pentru mine.

Toate acestea se pot verifica numai conform cu gândurile şi acţiunile îndreptate către societate. Numai conform cu asta pot examina şi evalua dacă am ieşit sau nu, un pic din Egipt.

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala 3/30/14, Şamati nr. 41

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Tora, Cartea Leviticului 27: 20 – 21: Iar dacă acela nu îşi va răscumpăra ţarina şi va fi vândută altui om, atunci nu se mai poate răscumpăra. Țarina aceea, când se va întoarce în anul jubileu, va fi afierosire Domnului, că ţarina jertfă, şi va trece în stăpânirea preotului.  

Noi ne putem da sau vinde pământul nostru altora, în lumea noastră, iar la jubileu datoriile sunt şterse, şi totul revine cum a fost înainte. În lumea spirituală, acesta este un sistem complicat, dar funcţionează la fel. Noi muncim foarte greu la dorinţele noastre, pentru mult timp, iar la jubileu, noi ajungem la nivelul în care aceste dorinţe se ridica la nivelul următor.

Datoriile plătite la jubileu (nivelul lui Bina), nu este o coborâre şi o urcare, ci o urcare la un nivel nou, pentru că tot ce s-a acumulat în acest timp, devine nivelul viitor, mulţumită lucrului Luminii Superioare. Corectează ceea ce am vrut, dar nu am putut. Această stare specială se numeşte „Jubileu”. Dacă ar fi fost menţinut şi la nivelul fizic, ar fi putut aduce lumea la o stare total diferită. Din păcate, omul crede că tot ce are, este în posesia lui, dar totul este temporar şi după o anumită perioadă de timp, totul revine la rădăcină lui, la Creator.

Întrebare: Asta înseamnă că atunci când eu cred „Eu voi cumpără o casă şi o voi lasă copiilor”, este o greşeală din punct de vedere spiritual?

Răspuns: O persoană trebuie să aibă grijă de el, că să nu fie o povară societăţii. Trebuie să aibă grijă de copiii lui, şi să îi înveţe o meserie, şi să le lase o anumită avere. Dar Tora ne sfătuieşte să nu le spunem despre avere, pentru că îi poate răsfaţă. Dacă un copil ştie că va primi totul de la părinţii lui, îl va face să aibă o viaţă lipsită de griji, pur şi simplu aşteptând: „Va veni o vreme şi eu voi primi totul de la ei, aşa că pot să mă liniştesc”.

El trebuie să îşi câştige singur lucrurile. Astfel, părinţii trebuie să fie stricţi cu copiii lor, ceea ce ni se întâmplă nouă, când suntem crescuţi spiritual. Ni se dau anumite condiţii, şi trebuie să le păstrăm, iar, dacă nu, ni se dau condiţii şi mai grele.

Din „Secretele Cartii Eterne”, KabTV, 10/12/14

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Pentru mine personal, nu există nimic mai important decât familia mea, copiii, casa. Şi cu toate că nicăieri nu mă simt mai confortabil decât acasă, în acelaşi timp nu totul merge lin în familie. Care este secretul familiei? Cum trebuie să fie familia ca să ne sprijine în viaţă, să ne ajute să creştem şi să avansăm?

Răspuns: Mai întâi, trebuie să înţelegem că familia este un fenomen natural şi într-o anumită formă există şi la animale. Atâta timp cât urmaşii care cresc au nevoie de familie, ea există în natură.

Acelaşi lucru se poate spune şi despre oameni. Născându-se neajutorat, omul este total dependent de iubirea părinţilor care au grijă de el şi îl pun pe picioare în sens literar şi figurativ.

Familia înrădăcinează primele obiceiuri în om, pe care acesta le urmează mai târziu în viaţă şi peste care nu se poate ridica. Într-adevăr, ele se transformă în instincte condiţionate care există pentru totdeauna. Familia stabileşte valorile care sunt permanent înrădăcinate în om. Ele pot fi valori bune sau rele, dar ele vor dicta comportamentul omului, fie că îi place sau nu.

Subconştient, omul va căuta să creeze aceeaşi formă a familie pe care a avut în copilărie. Căsătorindu-se şi având copii, el încă îşi va aminti cum au fost părinţii săi şi îi va imita, încercând să îşi facă o familie similară.

Este foarte dificil să te separi de influenţa casei părinteşti, oricare ar fi fost relaţiile care au existat. Chiar dacă nu i-a fost confortabil în casa părinţilor şi a suferit şi nu a vrut ca familia lui să fie similară, el totuşi subconştient ajunge la acelaşi lucru. Este foarte important să înţelegem.

Din emisiunea de pe Kab TV „O viaţă nouă” din 15.02.2015

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Toate ştiinţele sunt implicate în general în descoperirea naturii, adică a Creatorului. Atunci în ce fel este diferită înţelepciunea Cabala de restul ştiinţelor, chiar dacă şi ea se numeşte de asemenea o ştiinţă?
Răspuns: Înţelepciunea Cabala este o ştiinţă pentru descoperirea puterii superioare, singurul director, care se numeşte Creatorul. Dar, faţă de celelalte metode care spun cum poate omul să îl aducă pe Creator mai aproape, înţelepciunea Cabala explică că descoperirea Creatorului apare în măsură în care omul se apropie de Creator.

Înţelepciunea Cabala ne spune că omul trebuie să îl descopere pe Creator într-o măsură din ce în ce mai mare, până la descoperirea totală. Asta înseamnă că întreaga înţelepciune Cabala este o metodă pentru schimbarea şi corectarea omului de la a fi opus şi împotriva Creatorului la a fi complet similar Lui.

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Vreau să clarific locul omului în natură. Pe de o parte, întru-un anume înțeles, viața omului modern pare mai mizerabilă decât viața unui animal, iar pe de altă parte, ca rezultat al înțelepciunii conexiunii, omul poate deveni un „superman” care vede în viitor și, totul va fi deschis în fața lui.

Răspuns: Da, dar pentru asta trebuie să ieși din „eul” tău și să-l simți pe celălalt ca pe tine. Prin asta, te ridici peste egoul tău, nu te gândești la beneficiul corporal. După cum știi azi, te ridici peste tine însuți și te integrezi într-o singură mare Gândire, în ceea ce se numește „Gândirea Creației” și vrei cu toată puterea să o îndeplinești. Atunci începi să înțelegi că, pentru a îndeplini acest lucru trebuie să-l faci cunoscut tuturor. Asta te ridică peste nivelul animal. Începi să te referi la fiecare într-o formă complet diferită, să te referi într-un fel bun, ca la tine însuți. Nu simți nicio diferență între naturile minerală, vegetală, animală și umană, fiindcă te vei referi la toate cu iubire.

Întrebare: Și ce loc o să ocup în natură?

Răspuns: Te vei identifica cu Gândirea Generală care conduce în Natură, cu toată intensitatea din sistem și te vei ridica peste toate celelalte creaturi rămase, peste toată existența fiindcă tu vei ști, vei înțelege și vei fi în stare să dăruiești asupra întregii Gândiri a Naturii și planului ei. În acest plan, vei insera factorul „liber” lipsă, care, înainte, era accidental fiindcă tu nu participai în plan prin alegerea ta și, atunci când ai participat în această Gândire în mod independent i-ai adăugat intensitate. Datorită ție, toată natura minerală, vegetală și animală începe să simtă schimbările în bine din partea Gândirii Creației, din partea forțelor care gestionează și dețin în ele viață. În final, toată Natura începe să se calmeze și să ajungă la armonie.

Întrebare: Ce va simți atunci câinele meu?

Răspuns: Câinele nu poate să simtă nimic în afara vieții de animal, bună sau rea. Dar când omul se corectează, va influența și animalele. Asta le va îmbunătăți sănătatea și le va da sentimente mai confortabile fiindcă acum, câinele tău suferă numai din cauza ta. Dacă tu ai o stare proastă, câinele simte asta. Uneori omul suferă de depresie și, după ceva timp și câinele are nevoie de medicamente, de tratament împotriva depresiei. Totul începe de la om. Prin urmare, trebuie să ne străduim, măcar pentru câinele nostru.

Întrebare: Înainte am crezut că omul stă în vârful piramidei dezvoltării, peste toate nivelurile din natură – mineral, vegetal, animal – dar acum nu știu sigur care îmi este locul în sistemul naturii.

Răspuns: Ca rezultat al dezvoltării egoiste, omul, în loc să fie deasupra, s-a coborât l-a baza piramidei pentru că el însuși se simte cel mai mizerabil dintre toți. Dar, suntem în stare să întoarcem piramida. La nivelurile mineral, vegetal și animal este simțită conexiunea cu Gândirea Creației, cu planul Ei, dar omul nu simte asta. Totuși suntem conduși de acest plan, dar fără consimțământul nostru, fără să fuzionăm cu el.

Trebuie să ne aducem la adeziune și, atunci, ne vom regăsi la vârful piramidei. Întreaga lume ne va aparține! Ne vom ridica peste spațiu, timp, mișcare și întâmplare. În acest fel, omul trece de la lucrurile corporale și de la calculele de moment care mâine se dovedesc a fi greșite, dacă nu chiar în momentul următor și, iese la nivelul Gândirii.

Întrebare: Cine e mai înțelept, omul sau Natura?

Răspuns: Evident, Natura este mai deșteaptă! Cine pe cine a creat? Natura este mai puternică și mai deșteaptă decât omul.

Întrebare: Atunci ce înseamnă că omul se află în vârful piramidei?

Răspuns: Să fii în vârf înseamnă să fii în adeziune cu Gândirea Creației. Pentru că în om se află posibilitatea de a ajunge și a obține înțelegerea întregului plan al Creației, scopul Ei, el se ridică la același grad cu întreaga Natură și, în această formă, el obține echivalența de formă cu Gândirea incluzând-ul și pe el în Ea și ajungându-se la complet (întreg). Acest lucru este numit „Coroana Creației”. Pentru asta a fost creat omul. Exact din acest motiv suferim azi. Acesta este începutul lipsei corecte de a ajunge la această stare.

Întrebare: Deci, putem să ajunge la concluzia simplă că, dacă învățăm să simțim pe celălalt cum ne simțim pe noi înșine, vom izbuti să vedem viitorul.

Răspuns: Corect.

Din KabTv „O viață nouă” 23/02/2014

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce este unitatea prietenilor despre care vorbește Rabaş?

Răspuns: Unitatea apare atunci când noi clarificăm printre noi sfatul învățătorului și îl examinăm în conformitate cu sursele, pentru a crește mai puternic și apoi să le împlinim împreună când suntem egal conectați.

Încercam să face o conexiunea între noi într-un câmp de forță reciprocă în care toți sunt egali conectați și concentrați în direcția corectă când fiecare ajută pe fiecare în garanție reciprocă, pentru a descoperi atributul dăruirii printre noi, forță dăruirii care operează în toată realitatea și care este externă nouă.

Urcăm de jos dorind să se stabilească acest atribut de dorințele noastre, vasele noastre. Ne dorim că acest atribut să fie îmbrăcat în noi și să fie revelat în vasele noastre conform echivalentei de formă. Toate acestea se întâmplă între noi. Acesta este modul în care vrem să obținem toate nivelele sufletului nostru general, pe care îl construim acum între noi.

Apoi noi va trebui să atașăm toată umanitatea la această unitate, astfel încât cercul nostru mic ar putea crește mai mare din internalitate la externalitate. Vom descoperi toate nivelurile dorinței în el – 0,1,2,3,4 – și toate Luminile – Nefesh,Ruach,Haya,Yechida – toate cele 125 de niveluri care determină intensitatea conexiunii între noi, dacă atașăm toate celelalte părți separate.

Este o imagine foarte clară.Totul este închis într-un cerc mic, în punctul lui central.

Comentariu: Tabloul e clar, dar nu pot atinge această conexiune cu prietenii.

Răspuns: Desigur că nu poți, pentru că trebuie să adaugi Creatorul la conexiune. El este cel care îți stă în cale și nu te lasă să te conectezi. Ești obișnuit să faci totul de unul singur în lumea noastră. Te bazezi pe mintea ta, pe sentimentele tale, pe energia și puterea ta, dar în spiritualitate nu poți face nimic, decât să descoperi o deficiență pe care o îndrepți către Cel care face toate lucrurile, forță care operează.

Nu uită asta! Te-ai gândit vreodată să te conectezi la un grup egoist și să obții totul? Această se numește „scaunul celor batjocoritori” și asta cu siguranță nu este o modalitate de obține ceva.

Tu stai și te plângi că nimic nu funcționează, ceea ce înseamnă că nu poți face muncă de unul singur și ai nevoie de un partenre.Doar prin intermediul grupului și învățătorului simți nevoia pentru un partener care trebuie să te ajute. Apoi rugăciunea ta va rezolvă problemă.

Tot ce trebuie să faci este să ajungi la cererea corectă. Acest lucru are legătură cu rugăciunea celor mulți în care fiecare se conectează la același scop și înțelege că numai Creatorul o poate împlini; numai Lumina corectează vasele, ceea ce înseamnă că numai Lumina le conectează. Dacă există crerea corectă (mai mult sau mai puțin) este împlinită.

Factorul de timp funcționează aici că și mărunțișul care se adaugă la un cont mare.Între timp, trebuie să trecem prin faze suplimentare de examinare și de clarificare a diferite concepte, iar apoi se va întâmplă.

Din pregătirea pentru Lecţia zilnică de Cabala 3/26/14

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Rabaş, „Ce însemnă binecuvântarea „Un miracol mi s-a întâmplat în acest loc” în muncă”: de aceea, este spus legat de exilul din Egipt: „Aduceţi-vă aminte că aţi fost sclavi în Egipt,” ceea ce înseamnă că a fi slab este foarte rău, pentru că Israel a suferit în Egipt.

Asta însemnă pe de o parte că au simţit un pic  ce reprezintă Israel (Iaşar-El, directă către Creator) şi, pe de altă parte, au realizat că  o forţă opusă îi guvernează. Astfel, au început să simtă că sunt sclavi, ţinuţi împotriva voinţei lor.

De aceea este spus „aduceţi-vă aminte”, ceea ce înseamnă că ar trebui să ne amintim suferinţele pe care le-au îndurat acolo. Atunci există motiv să ne bucurăm pentru ieşirea din Egipt.

Ar trebui să regrete cu adevărat sclavia şi să vrea să schimbe situaţia pentru a schimba dominaţia unei forţe cu altă forţă, dominaţia Creatorului. Atâta timp cât Faraonul conduce, vrem dominaţia Creatorului  şi  astfel să ne strângem forţele, împreună, până când trecem prin cele 49 de porţi ale impurităţii, în spatele cărora se revelează forţa dăruirii, Creatorul, ceea ce se numeşte exodul din Egipt.

Este imposibil să ieşi din Egipt cu o mică recunoaştere a răului pe care egoul nostru îl produce. Trebuie să fie o stare de nesuportat, în care moarte este mai bună decât această viaţă. Sunt gata să sar în Marea Roşie şi să fac totul pentru a nu mai rămâne în egoul meu.

Acesta este motivul pentru care această muncă poate fi făcută numai în grup, unde toată lumea munceşte împreună şi sunt incorporaţi unul în altul. Toată lumea colectează toate eforturile şi senzaţiile sclaviei de la ceilalţi şi astfel simte că trebuie să iasă, că nu mai poate rămâne acolo. Acesta este motivul pentru care munca pentru conexiune dă tuturor un sentiment atât de puternic de durere, pentru a ne forţa să cerem  ieşirea pentru mântuire.

Din partea a patra a  Lecţiei zilnice de Cabala 4/2/14, Scrierile lui Rabaş

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Atunci când cineva merge la război împotriva propriului egoism, ar trebuie să îşi amintească că grupul este alături de el şi în el va descoperi puterea care îl va ajuta să se lupte cu el însuşi, împotriva Faraonului, împotriva naturii sale.

Trebuie să îmi imaginez că mă aflu în afara mea şi mă uit la o bestie, la mine însumi, din afară. Apoi mă identific cu grupul şi de acolo mă uit la corpul meu, la toate caracteristicile mele, dorinţele şi gândurile mele, şi le consider ca fiind Faraonul meu. Şi fac aşa până când corpul meu este rafinat şi se integrează în grup, care este standardul meu pentru dăruire. Aşa ajung la conexiune.

Cer să pot să simt puterea dăruirii în grup, care mă conduce şi mă ţine. Toate acestea se găsesc în centrul grupului. Dacă nu există Arvut (garanţie reciprocă), atunci nu îl voi descoperi pe Faraon.3

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 4/2/14, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Dintr-un articol de Rabaș: ”Ce este binecuvântarea, ”…cine a făcut pentru mine un miracol în acest loc” în muncă? : Așa cum este scris, ”Am fost robi ai Faraonului în Egipt (Deuteromul 6:21),  adică au îndurat suferință în Egipt și, de asemenea, ” …  Fiii lui Israel gemeau sub povara muncilor … ” (Exodul 2:23), deci idea de Mițva (poruncă) „Amintirea Egiptului” ne-a fost dată nouă, așa cum este scris, ” …  ca să-ţi aduci aminte de ieşirea ta din pământul Egiptului în toate zilele vieţii tale” (Deuteromul 16:3).

Asta nu spune că sclavia în Egipt a fost dificilă ci, mai degrabă, dificultatea a constat în inabilitatea de a dărui. Sunt gata să muncesc și să fac tot ce este necesar, dar nu văd că prin asta aș dărui în vreun fel Creatorului. Asta se numește ”exil” și ”sclavie”.

Faraonul trage toate rezultatele muncii mele; totul merge la el. Asta nu vorbește de dificultatea muncii, ci despre rezultat. De fapt, eu nu pot să îi dau nicio satisfacție Creatorului. ”Fiii lui Israel gemeau” din această cauză și nu pentru că munca lor era dificilă.

Fără nicio conexiune cu dificultatea muncii, îmi este greu să vad că nu sunt pregătit să dăruiesc Creatorului, măcar într-o anumită măsură. Acesta este un discernământ foarte important. Strigătul nu a fost pentru oboseala sau extenuarea din cauza muncii, ci vorbește numai despre relația cu Creatorul. De fapt, văd că dușmanii mei de moarte iau toate eforturile mele.

Este un sentiment foarte puternic. Imaginați-vă că tot ce ați câștigat în această lume se duce la cel mai crunt dușman al vostru. Să spunem că ați pus deoparte bani, pentru o perioadă de tip; ați visat să vă cumpărați o limuzină și deodată descoperiți că nu mai există nici un ban și că vecinul vostru conduce o limuzină nouă.

Comentariu: Cea mai mare frustrare în cei șapte ani de foamete este că tu continui să faci aceeași muncă; investești în grup și diseminare, ca în cei șapte ani de bunăstare, și știi că Faraonul va lua toate rezultatele și tu vei fi chiar și mai descurajat.

Răspuns: Nu, te gândești că lucrezi ”de dragul dăruirii.” Iar în final, atunci când viguros ai făcut toată muncă, cu iubire și devotament, reiese brusc că toate acestea au fost de dragul tău, iar Creatorul nu a primit nimic. Nimic nu se consideră dăruire și tu ești acum un egoist chiar și mai rău decât înainte. Aceasta este sclavia în exil.

Iar problema este nu că aceasta te costă multă sânge, transpirație și lacrimi, ci mai degrabă că rezultatul nu a ajuns la destinația corectă, că Creatorul nu a primit nicio satisfacție. Și nu îmi pare rău pentru că El nu a primit nicio plăcere de la mine, ci mai degrabă că prin acțiunile mele nu a am reușit să îi dau Lui satisfacție (chiar dacă sunt în ascundere fața de El). O persoană urcă pe treptele detașării de el însușii și vede cum Faraonul nu o lasă să dăruiască.

Întrebare:  Nu îmi pot imagina cum este posibil să mă detașez de Faraon pentru ca toate fructele muncii mele să meargă la Creator.

Răspuns: Dacă o parte din inima ta se găsește cu Creatorul, atunci vei simți asta, ca fiul tău și oamenii  care sunt aproape de tine. De aceea este spus ”Ca un om cu o singură inimă.”

Din partea a patra a  Lecției zilnice de Cabala din 4/2/14, Scrierile lui Rabaș

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→