Viața grupului este întâi de toate studiul. Dar de ce trebuie să studiem atât de mult? De ce studiem atât de mulți ani? Problema este că nu este un studiu obișnuit, pentru acumulare de cunoștințe. Oamenii nu vin la lecții pentru a ști mai mult, ci pentru a primi o porție de Lumină, influența Luminii Superioare ce vine prin profesor.

O scară făcută din 125 de trepte coboară în lumea noastră din Lumea Infinitului. Noi suntem în această lume și profesorul este deasupra fiindcă altfel, nu ar fi profesor. Un profesor este un conducător spiritual care ne conduce în sus, la Creator. El nu trebuie să fie în Lumea Infinitului, dar trebuie să aibă înțelegerea și pătrundere spirituală, obținând cel puțin primele grade ale căii și fiind pe o oarece înălțime spirituală.

Atunci, el ne poate arăta cum să urcăm. În lumea noastră, pot găsi drumul singur. Dar în Lumea Spirituală nu este nicio cale în fața mea și nu am nicio idee ce să fac, unde să pășesc și pe ce drum să merg.

Mai mult, în Lumea Spirituală, nu numai că nu știu cum să fac un pas mai departe, dar n-am nici putere să o fac. Până la urmă, această avansare este în dăruire, în influență și cum să avansez în dăruire, dacă nu am deloc această calitate și tot ce am este forța primirii?

Pentru a dărui, eu trebuie să primesc întâi de Sus forța dăruirii și să avansez. Pot primi această forță de Sus numai prin profesorul, care este canalul prin care Lumina de Sus, din Lumea Infinitului, curge în mine, în această lume, dacă eu sunt conectat la profesor. În acest caz, primesc de la el puterea, cunoașterea, calea adevărată și susținerea și, pot avansa.

Trebuie să avansez cu prietenii, angajându-mă în studiu și diseminare, dar acest lucru nu funcționează fără profesor. De aceea, lecția zilnică la care stăm toți împreună și studiem, nu este pentru a studia încă o parte din TES sau din „Introducere în Înțelepciunea Cabalei” sau Zohar sau a articolelor și scrierilor lui Baal HaSulam, ci pentru a ne conecta și a primi forță prin profesor, cel care devine treptat forța de avansare pentru studenți.

Dacă nu participi la lecția zilnică, cel puțin o oră în fiecare zi, nu avansezi. Nu poți face asta la o altă oră, după timpul și zona țării în care trăiești, ci trebuie să fie tocmai atunci, în ziua când are loc lecția. Dacă nu ai timp să vezi întreaga lecție, fă-o măcar pentru o oră. Fără asta, ia-ți adio de la avansarea în Spiritualitate.

Dacă nu-ți poți dedica o oră pe zi pentru Înțelepciunea Cabalei, nu are niciun rost să te apuci de ea, fiindcă vei avea speranțe false că avansezi treptat când, de fapt, tu nu avansezi. Trebuie să asculți lecția zilnică cel puțin o oră pe zi, indiferent de cât de mult înțelegi.

Nu trebuie să treacă o zi în care tu să pierzi o lecție. Este ca și cum o zi întreagă nu ai fi mâncat. Este clar că este foarte dificil și că omul nu va rezista mult în acest fel.

De la Convenția din Franța „Unul pentru toți și toți pentru unul”, prima zi, Lecția 1 din 9/05/2014

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce este obiceiul să se facă curățenie adevărată înainte de sărbătoarea de Pesah?

Răspuns: Gândurile și inima omului sunt numite casa lui. Casa este inima omului, ea trebuie să fie curățată de toate gândurile rele despre alți oameni. Asta se numește curățenia de Pesah.

Încearcă să te gândești la asta și să-ți imaginezi ce avem de făcut cu toate dorințele noastre referitoare la alți oameni, la societate, rude, vecini, soț și, în general, referitor la întreaga noastră viață. Cum putem să le corectăm sau măcar să le curățim de tot gunoiul?

Pesah înseamnă „trecere”, tranziție, pasaj de la starea egoistă de iubire numai pentru tine – la iubirea, fie și numai puțină, pentru aproape, pe care tu îl consideri a fi celălalt.

Întrebare: Și de ce e obiceiul să cureți tot cu înălbitor?

Răspuns: Din păcate nu există niciun alt agent de curățire care să te curețe înăuntru, în afară de Lumina Reformatoare. Dacă auzim, învățăm și vorbim despre corectarea pe care o avem de făcut în interiorul nostru, despre dorințele pe care trebuie să le curățăm, acest lucru, treptat, ne curăță.

Forța Luminii este singurul mijloc capabil să ne curețe. El funcționează însă numai în măsura în care dorim să ne corectăm. Iar pentru a dori asta, trebuie să citim despre ceea ce ne așteaptă după ce ne vom uni cu toții.

Atunci vom curăța toate nenorocirile și problemele și ne vom ridica la un nivel de dezvoltare în care nu este niciun fel de rău sau prejudiciu, ci numai bunătate fără margini.

În felul acesta simte un om care iese din Egipt. De aceea se numește această sărbătoare Pesah (tranziție), trecem Marea Roșie, traversând de la o natură la alta: de la natura primirii, la cea a dăruirii.

Acest lucru se aseamănă înlocuirii complete a unui program într-un computer. La fel, noi trebuie să înlocuim programul nostru interior cu unul care ne va schimba viziunea asupra lumii, paradigma întregii noastre vieți. Vom începe să privim lumea cu ochelari complet diferiți.

Acest lucru ne va permite să vedem cum conexiunea corectă dintre oameni ne aduce binele și, această revelare ne va schimba. Acesta este înțelesul ieșirii din Egipt.

Întrebare: Și unde suntem noi când ieșim din Egipt?

Răspuns: Ieșim într-o nouă relaționare, în unitate și dăruire. Unindu-ne și fiind împreună, suntem salvați de dușmanii noștri și ieșim din exil, la libertate.

Întrebare: Deci acum, inima mea e murdară fiindcă mă iubesc doar pe mine și am grijă numai de mine. Dar dacă o curăț și încep să mă îngrijesc de ceilalți, voi vedea în jurul meu o lume diferită?

Răspuns: Da, va fi o lume dincolo de granițele Egiptului. Va fi lumea pe care o vom vedea prin conexiunea noastră cu ceilalți, prin calitatea dăruirii sau prin ochelarii integrali. Prin acei ochelari începem să vedem rețeaua care ne conectează pe toți împreună.

Acea lume este numită Lumea Superioară (de Sus), fiindcă revelăm acea forță care ne influențează pe toți, rețeaua care ne controlează pe toți. Începem să ne înțelegem trecutul, prezentul și viitorul și, de fapt, ne ridicăm peste timp. Vom ști de asemenea și care va fi rezultatul tuturor acțiunilor noastre.

Întrebare: Cum ne afectează asta viața noastră de zi cu zi?

Răspuns: Omul știe ce se întâmplă cu el și ce i se va întâmpla dacă acționează într-un anume fel. Începe să vadă toate cauzele și consecințele și, acesta se numește deschiderea ochilor lui. De acum încolo el nu mai este în întuneric și incertitudine.

Întrebare: Și cum afectează asta relațiile dintre noi?

Răspuns: Aflăm propriile noastre intenții și intențiile altora astfel că, relațiile dintre noi devin absolut transparente, fără sentimente rele și neînțelegeri.

Din programul de radio 103FM Israel din 15/03/2015

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce este aşa important să sărbătorim Paştele şi să îi respectăm condiţiile?

Răspuns: Această sărbătoare evreiască nu are loc pentru comemorarea unei anumite zile din istorie. Ar trebui să simţi în fiecare zi că ieşi din nou din Egipt.

Ieşirea din exil nu este un eveniment antic care nu se va mai repeta. În fiecare zi trebuie să te ridici deasupra egoismului şi să te uneşti cu ceilalţi prin legături de bunătate.

Ce sărbătorim de Paşte este faptul că avem această oportunitate. Nicio naţiune în afară de Israel nu are oportunitate de a se ridica deasupra egoismului, să se unească şi să înceapă să simtă cu adevărat cum este să te ridici deasupra naturii noastre.

Întrebare: Deci sărbătorile sunt amintirea unor lucruri?

Răspuns: Sărbătorile sunt un program prin care noi trebuie să lucrăm zi de zi. Totul depinde de nivelul pe care se află persoana respectivă. Înaintăm întotdeauna prin stări interioare speciale, numite Paşte, Sukot, Şavuot, Tu BiŞvat, 9 Av, etc.

Întrebare: De ce există o tradiţie, din generaţie în generaţie, să ţinem masa festivă de Paşte, atunci când taţii le spun copiilor despre sclavia din Egipt?

Răspuns: Pentru că trebuie să învăţăm şi să îi învăţăm pe alţii despre ordinea ieşirii din Egipt, sau ordinea în care ne ridicăm deasupra egoismului nostru şi să ne unim cu alţii, eventual obţinerea garanţiei reciproce şi unitatea deasupra Muntelui Sinai (muntele urii reciproce). Tatăl trebuie să îşi înveţe copilul calea corectă de unire cu alţii.

Atât tatăl şi fiul (starea mea de ieri şi starea mea de azi) sunt înăuntrul meu în fiecare zi. Totul are loc înăuntrul unei persoane şi înăuntrul naţiunii.

Întrebare: Ce i-aţi spune unei persoane moderne, care nu vede nimic altceva în această lume decât pe el însuşi si telefonul său mobil? Cum i-aţi povesti despre conexiunea dintre oameni, despre diferitele tipuri de relaţii? Ce tip de viaţă nouă i-aţi promite?
Răspuns: Între oameni este o armonie universală, o conexiune, care este similară cu o echipă de fotbal coordonată perfect, sau chiar cu mafia, care este legată prin legături foarte unite. Această conexiune îi permite întotdeauna unei persoane să se simtă sigură, încrezătoare, fericită, îi dă un sentiment bun al unităţii şi incluziunii reciproce în dorinţele celorlalţi. Poate atinge unitatea într-o aşa de mare măsură încât din ea, va ştii tot ceea ce ştiu alţii.

Pentru că suntem în interiorul unui singur sistem, înţelegerea şi senzaţiile întregii lumi pot curge între noi, fără limite. Oamenii de ştiinţă au arătat că creierul nostru este un modec care ne conectează la un depozit comun de informaţii, care este în aer.

Întrebare: De ce copiii noştri nu sunt fericiţi astăzi?

Răspuns: Pentru că au ajung la un nivel de egoism care nu mai poate fi împlinit. În trecut, dacă o familie avea o familie în care să trăiască, acest lucru era suficient pentru ei să fie fericiţi. Dar astăzi, fiecare om are nevoie de un apartament separat şi o maşină cu care să se deplaseze el singur. Ne izolăm tot timpul şi fiecare om este închis în el însuşi.

Nimeni nu se simte fericit, iar motivul este izolarea noastră. Fericirea poate fi simţită atunci când simţi câtă energie, putere şi căldură curege înăuntrul conexiunii cu altcineva.

Solitudinea este sclavia din Egipt şi merită să ieşi afară din ea.

Filed under: Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum trebuie să se reactiveze cineva din starea de cădere?

Răspuns: Acolo sus este un rezervor cu Lumină din care se extind două conducte cu robinete şi se conectează la suflet. Creatorul deschide robinetul la o conductă şi începe să transmită Lumină în suflet. Aşa începe cineva să trăiască, obţine menirea vieţii, munceşte şi totul este bine.

Deodată, Creatorul închide robinetul şi omul se simte fără putere, fără nicio vitalitate. Totul este fără culoare, fără gust şi în gri. Unde este culoarea vieţii? Unde este gustul? Lumea se întuncecă şi adoarme.

Creatorul face asta pentru ca omul să deschidă singur robinetul şi să înceapă să se umple. Asta pentru că în acest fel, acesta va deveni similar cu Creatoul. Va obţine mintea şi inima, înţelegerea managementului superior şi a providenţei. Acesta nu este doar un robinet. Mai degrabă este un sistem de conducere al întregii lumi, a realităţii.

Prin echivalenţă de formă, el obţine corecţia şi se transformă în om (Adam). Astfel, Creatorul închide câteodată robinetul şi alteori îl deschide, de fiecare dată într-o manieră diferită şi, conform cu asta, o persoană trebuie să deschidă sau să închidă robinetul său, până obţine echivalenţa cu Creatorul în toate caracteristicile Lui.

Din partea a patra a lecţiei zilnice de Cabala din 21.052014, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Rabinul Kalonymus Kalman Halevi Epstein, Maor vaShemesh (Lumina si Soarele): Scrierile implica faptul ca scopul creatiei era ca niciun fel de act de daruire sa nu coboare, cu exceptia cazului in care are loc interventia de jos si inaltarea Omului, pe care il trezeste adunarea din Israel, si, inaltandu-l pe Om, toate lumile se inalta astfel si adauga dorintei de a se intoarce la radacina lor.

Aceasta este adevarata incantare pentru Creator, faptul ca Israel se purifica din adancurile existentei corporale, si tanjeste sa adere la Facatorul lor.

Exista Lumina Ein Sof (Ininitul) si vasul Ein Sof. Vasul Ein Sof este intreaga umanitate, si exista o conducta intre ele, cu o supapa sau un robinet, ceea ce noi suntem. Cu cat ne unim mai puternic, cu atat deschidem acel robinet, cu atat e mai mare fluxul Abundentei Superioare care ajunge in vasul Ein Sof, toata umanitatea, prin noi.

Astfel, totul depinde de adunarea din Israel, de conexiunea oamenilor in care s-au trezit Reshimot (reminescente) care ii obliga sa tanjeasca la Creator, ceea ce inseamna sa caute o conexiune speciala cu El. Pe de alta parte, ei pot fi uniti cu intregul mare vas al umanitatii.

Trebuie sa determinam o conexiune reciproca cu nivelul superior si cu nivel inferior, in scopul de a le conecta prin noi. Cu cat ne vom uni in acest lucru, cu atat vom obtine calitatea de daruire.

Mai intai, acest lucru ni se descrie ca si cum exista Lumina Superioara deasupra, si un vas mare jos, iar noi suntem in mijloc ca o conducta ce transmite Lumina. Cand noi ne unim, deschidem conducta, iar Lumina si abundenta curg prin noi pana la vasul de jos, il corecteaza, uneste si umple.

Dar, doar acum noi credem in aceasta forma schematica. Mai tarziu, vom vedea ca e putin cam diferit, ca Creatorul se afla deja in marele vas al umanitatii, si astfel, noi intram in acest vas pentru a il intalni pe Creator.

Prin conexiunea dintre noi, Ii permitem Lui sa fie dezvaluit fiintelor create, dar El este deja in ele. Toata aceasta munca va capata o noua forma. Noi incepem sa simtim ca Creatorul si creatia sunt uniti intr-un  intreg, si doar noi suntem in afara acestei conexiuni si uniri. Aceasta este a doua faza a muncii, si este si o a treia faza.

Intre timp, trebuie sa ne imaginam aceasta munca in acest fel, ca si cum noi suntem o conducta cu un robinet, si, conform conexiunii noastre, noi suntem recompensati cu transmiterea Luminii Inconjuratoare celui inconjurat, ceea ce inseamna de la Lumina Ein Sof la vasul EinSof.

Din a doua parte a Lectiei zilnice de Cabala, 25/5/14, Discutia despre importanta unirii.

Filed under: Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Intrebare: Cum trebuie sa ma pregatesc pentru atelier, si cum trebuie sa ma comport in timpul lui?

Raspuns: Cum ne organizam ca sa vorbim cu Creatorul, cand asta e posibil doar prin centrul grupului? Daca vreau sa iau legatura cu cineva prin telefon, am nevoie de o linie de telefon, un aparat, si frecventa corecta.

Trebuie sa vorbesc cu acea persoana de la al doilea capat al liniei pe o singura limba, sa comunic cu el exact la timpul stabilit in prealabil, si el trebuie sa fie exact persoana de care am nevoie. Asta inseamna ca totul trebuie sa fie aranjat.

Deci, cum aranjam linia de comunicare care se extinde din centrul grupului la Creator, ca sa fim siguri ca aceasta linie va functiona, mai mult sau mai putin?

Mai intai, pentru a crea o astfel de conexiune, trebuie sa ne unim intre noi. Asta inseamna ca fiecare dintre noi incepe sa lucreze in directia centrului grupului. Asa cream ceva comun in centru, care se cheama „noi”, si fiecare dintre noi se straduieste pentru asta.  In acest fel construim aparatul telefonic pentru legatura cu Creatorul. Fiecare stie ca acest aparat este unul complicat chiar si in lumea noastra, cu atat mai mult in lumea spirituala in care conexiunea este realizata la o frecventa cu totul diferita.

Aceasta unda nu are voie sa iasa din mine, caci, la urma urmei, eu sunt opus Creatorului. Eu sunt in intregime un minus mare, un egoist. Iar Creatorul este in intregime un plus mare. Noi nu suntem pregatiti sa ne intelegem unul pe celalalt! Deci, cum voi fi capabil sa construiesc un aparat care lucreaza pe frecventa Lui, si care ma conecteaza pe mine cu El?

Fiecare dintre noi trebuie sa faca Tzimtzum (restrictie) egoului, adica trebuie sa se opreasca in interiorul lui, si sa nu se gandeasca la el insusi. Aceasta se cheama Tzimtzum Aleph (prima restrictie). In acest fel eu incetez sa fiu ingrijorat pentru mine insumi. Pana la urma, in lumea spirituala, in acel loc cu care vreau sa intru in legatura, eu nu exist.

Deci, sunt obligat sa fac un Tzimtzum dorintei mele, un Masach (ecran). In afara de asta, trebuie sa dau ceva din mine, deci, in interiorul meu ma gandesc la grup. Prin asta eu creez o singura componenta care este pregatita sa se conecteze cu altii.

Este de dorit ca zece oameni sa creeze astfel de componente din ei insisi. Iar apoi, toti impreuna ne conectam in centrul grupului, iar componenta noastra comuna (noi), este numita simtul daruirii, care se aseamana cu Creatorul. Intre ei poate avea loc o conexiune.

Ca in telecomunicatii, unde latimea de banda poate fi diferita, la fel si aici. Depinde de marimea unei dorinte pe care o persoana o depaseste, mare sau mica, cat de mult el se include in ceilalti, cat de mult ei se inteleg unii pe altii, la ce nivel este clar scopul tuturor, etc. Aceste conditii determina puterea conexiunii.

Dar, neconstruind un astfel de aparat, noi nu putem crea o legatura cu Creatorul. Deci, depinde de noi sa cream o astfel de forta, legatura noastra comuna cu Creatorul, care este vocea noastra, gurile noastre. Si acolo pot fi multe voci si guri ca acestea: este posibil sa impartim 7 miliarde de oameni in grupuri de cate 10. Mai putin de 10 nu este destul de puternic. E posibil sa incercam cu 5 sau 3 oameni, dar in niciun caz, mai putini. 10 este numarul optimal.

Iar mai multi de 10 nu putem cuprinde, caci suntem formati dintr-o astfel de perceptie a realitatii, din care cauza nu suntem pregatiti sa vedem mai mult decat cele 10 degete ale noastre.

Din Congresul din Franta, „Unul pentru toti si toti pentru unul”, a doua zi, 10/05/14, lectia a doua

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Dacă cineva nu simte că tot ceea ce se întâmplă înăuntrul său şi în toată realitatea vine de la Creator, care este singura sursă a vieţii, se numeşte pedeapsă. Iar sentimentul de detaşare vine tot de la Creator şi nu este voinţa omului. Nu există o pedeapsă mai mare decât să fii detaşat de Creator, adică să uiţi că totul vine de sus, de la El.

Omul ar trebui să îşi reînoiască continuu contactul cu Creatorul, să ia în considerare gândurile Lui şi să decidă cum să răspundă la fiecare apel care vine de la El. Ce se întâmplă cu mine nu contează. Ce este important este că totul vine de la el: atât gândurile pozitive cât şi negative. Uneori îl binecuvântez pe Creator, altădată îl blestem; uneori vreau să îmi amintesc că El este peste tot, iar altă dată nu vreau să îmi amintesc că El există şi tânjesc după plăceri corporale.

Dar toate acestea sunt trimise de El, iar noi ar trebui să examinăm toate aceste situaţii care în cea mai mare parte sunt neplăcute. Iar asta pentru că Creatorul îmi arată în ce măsură sunt scufundat în mocirla mea, în egoul meu josnic, în timp ce trebuie să găsesc răspunsul corect şi să înţeleg de ce îmi trimite Creatorul asemenea dorinţe şi gânduri şi de ce vreau să răspund în felul în care o fac şi nu cum ar trebui să o fac.

Dacă muncesc în acest fel, încep să simt că am nevoie de sprijin şi că este imposibil să rezolv ceva eu singur. Pot să scap de grup şi să mă conduc doar în viaţa corporală, ascunzându-mă de Creator şi fără să mă simt vinovat într-un fel, dar dacă vreau cu adevărat să avansez, simt imedidat că trebuie să îmi clarific relaţiile cu El.

Nu există nimeni în lume cu care să îmi rezolv problemele, decât El, deoarece El este singura sursă. De aceea, simt că trebuie să fiu într-un grup, conectat cu învăţătorul şi că am nevoie de ajutor.

În acest caz, încep deja să strâng conexiunea cu prietenii şi cu învăţătorul şi încep să ascult. Asta pentru că am nevoie de sfaturi cum să fac ca să fiu constant conectat cu Creatorul şi să nu uit de El, să văd că orice eveniment din viaţa mea vine de la El. Trebuie să îmi amintesc că şi cele mai triviale gânduri şi dorinţe corporale vin de la El. Totul vine de la El pentru a mă împinge la şi o mai mare adeziune cu El, la apropiere.

Acesta ar trebui să fie răspunsul meu. Înseamnă că vorbim aceaşi limbă. El îmi trimite diferite semnale iar eu le răspund: „Înţeleg şi mă acordez din ce în ce mai mult la Tine.”

Astfel, mă apropi de Creator şi Îl percep într-o rezoluţie mai mare. Încep să învăţ limbajul Lui. Există multe limbaje în această lume, care nu ne lasă să ne înţelegem unul pe altul. Aici învăţ limbajul Creatorului: cum se întoarce El spre mine şi cum ar trebui să îi raspund eu.

Dacă o persoană şi grupul se concetrează în acest fel, ei vor avea succes foarte repede şi vor obţine contactul cu Creatorul, pentru că El începe să ne înveţe în fiecare moment din viaţa noastră.

Toată creaţia este influenţată în acest fel de Creator şi astfel avansează şi se apropie din ce în ce mai mult pe drumul înapoi către Creator. Mai întâi, a fost răspândirea lumilor de sus înjos şi spargerea, apoi istoria umanităţii a evoluat, iar acum începem să urcăm pentru a ne întoarce în lumea Infinitului.

Din Congresul din Franţa “Unul pentru toţi, toţi pentru unul” Ziua a doua 5/10/14, Lecţia 4

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum identific spionii din mine, care mă forţează să fiu critic la adresa grupului şi a prietenilor, în munca spirituală?

Răspuns: Dacă cineva nu se divide în două părţi, el şi sentimentele lui, nu poate să identifice spionii. Nu poate distinge faptul că ei sunt spioni, ci se gândeşte că sunt prieteni care îl ajută pe drum.

Spionii ajută într-adevăr persoana, dar este un ajutor împotrivă. Este Creatorul cel care îi trimite, chiar şi când îngreunează inima Faraonului în timpul rătăcirii în deşert şi în timpul vieţii noastre. Dar dacă nu identific asta cu Creatorul, nu văd faptul că ei sunt spioni şi nu voi vedea că ei operează din partea negativă.

Principalul lucru este să atribui tot ce mi se întâmplă forţei superiore şi să văd că El este înaintea mea şi se joacă cu mine. Trebuie să înţeleg cum să îi răspund jocului Lui şi cum să îl înving, mulţumită grupului, a lucrurilor pe care le-am învăţat şi a sfaturilor Cabaliştilor! Aşa cum este spus, “Fii mei m-au învins”

Îl înving pe Creator. El îmi dă exerciţii noi de fiecare dată, iar eu trebuie să realizez că vin de la El şi că nu există nimic decât conducătorul superior, bunul care face bine.

Atunci când mă trezesc dimineaţa trebuie să spun: “Dacă nu sunt eu pentru mine, atunci cine?” Iar seara trebuie să spun: “Nu există nimeni în afară de El.”

Comentariu: Dar aceşti spioni apar brusc şi mă distrag spre diferite gânduri externe!

Răspuns: Întreabă-te de ce nu eşti pregătiti să le accepţi aşa cum ar trebui? Acum, când stai la lecţie, eşti deştept şi poţi să distingi unde este Creatorul şi unde este toată creaţia Lui. Realizezi că El se joacă cu tine şi astfel te învaţă, la fel cum tu înveţi un copil, şi astfel te aduce mai aproape de El.

Acum, îţi este absolut clar că este un joc fix, cu un sfărşit predeterminat şi ştii că nu poţi refuza să te joci. Singurul lucru care ţi se cere, la fel ca unui copil, este de a înţelege asta şi să participi la el, pentru a creşte şi a deveni la fel ca Creatorul, cum face un învăţător.

Dar de ce nu accepţi fiecare moment din viaţă în acest fel? De ce nu eşti pregătit pentru asta? Asta este singurul lucru pe care trebui să îl ceri; acesta este cel mai important lucru: cum să fie constant conştient, să percepi şi să menţii atitudinea corectă către tot ceea ce se întâmplă, pentru a înţelege situaţia.

Dar de ce tot eşuezi? Îţi lipeşte ceva ca să nu mai eşuezi. Îţi lipseşte adeziune cu Creatorul! Deci cere! Dacă aderi la Creator, cel puţin un pic, vei accepta fiecare imagine care ţi se arată într-o ordine consecutivă, ca un joc pe care îl joci cu Creatorul. Apoi Îl vei auzi spunând: „Vino la Faron pentru că i-am îngreunat inima”, şi vei face următorul pas.

Din prima parte  Lecţiei zilnice de Cabala 5/4/14, Scrierile lui Rabash

Filed under: Fara categorie, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, Introducere la Cartea Zohar, art. 40: Si stiu ca asta este complet de neacceptat in ochii unora dintre filosofi. Ei nu pot fi de acord ca omul, despre care ei cred ca e josnic si fara valoare, este centrul magnificei Creatii. Dar ei sunt ca un vierme nascut intr-o ridiche. El traieste acolo si crede ca toata lumea Creatorului este la fel de amara, de mica si de intunecoasa ca ridichea in care s-a nascut.

Dar de indata ce strapunge coaja ridichii si iese afara, se minuneaza si zice: Am crezut ca intreaga lume era cat ridichea in care m-am nascut, iar acum vad in fata mea o lume mareata, frumoasa si minunata!

Asta este ceea ce simţim atunci când descoperim o comoară ascunsă, care a fost întodeuan în posesia noastră, fără ca noi să ştim asta. Acum putem deschide poarta şi putem vedea ce se întâmplă dincolo de limitele acestei lumi, în care am ajuns la o alee închisă. Când descoperim ieşirea de pe ea, vedem înaintea noastră o „lume minunată, frumoasă şi uriaşă”

Întrebare: Ce vede viermele când iese dintr-o ridiche?

Răspuns: Vede soarele, florile şi cerul albastru. Imaginează-ţi ce diferenţă este, comparativ cu întunericul şi ridichea amară! Suntem la fel ca viermele, atunci când descoperim lumea infinitului, descoperim că nu există moarte, că viaţa aici este mai rea decât moaret, iar noi suntem în ea. Lumea se descoperă în faţa noastră într-o dimensiune absolut diferită. Începe să vedem lumea în dimensiunea dăruirii şi iubirii şi astfel graniţele ei sunt schimbate.

Acum percepem lumea într-o formă limitată şi posibilităţile noastre în ea sunt limitate, vieţile noastre sunt scurte. Deodată, toate aceste limitări dispar iar graniţele sunt extinse. Înainte, am exista în ego-ul nostru, şi era posibil să primim numai atât cât puteam. Dar pentru caracteristica dăruirii pe care o obţinem în loc de ego, nu există limite sau graniţe. De aceea, simţim viaţa ca eternă şi nelimitată de nimic.

Pentru asta, trebuie doar să ieşim din ridiche şi să vedem adevărata lume.

Din programul de radio Israel 103FM, 2/15/15

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate, Zohar - Un comentariu →

Întrebare: La ce se referă următoarele: Leviticul 25:3-25:4 – „Șase ani să semeni ogorul tău, șase ani să lucrezi via ta și să aduni roadele lor; iar în al șaptelea an, să fie an de odihnă a pământului, Șabat al Domnului, ogorul tău să nu-l semeni și via ta să n-o tai în anul acela.”

Răspuns: toți cei șase ani de muncă a pământului sunt șase ani de corectare a dorințelor noastre, când muncim constant la asta. Iar în al șaptelea an, dorința corectată va fi umplută de Creator cu Lumină.

Atunci nu vom mai avea nevoie de nimic fiindcă Lumina umple dorința generală, o slăbește și o domină, în așa fel încât lucrul cel mai important pentru noi va fi să nu ne amestecăm.

Ceea ce înseamnă că, toate acțiunile care ne revin, trebuie direcționate în așa fel încât să nu-l deraranjăm pe Creator de la scufundarea în noi, de la umplere, conexiune și de la așezarea noastră într-un singur pachet în care, toate caracteriticile Creatorului la nivelurile mineral, vegetal, animal și vorbitor, sunt conectate de unica și singura Lumină într-un singur întreg.

Asta se numește „ al șaptelea an”, anul unei odihne sfinte. De aceea este numit Șabat, libertatea și oprirea din muncă. Însă, este de fapt o muncă interioară foarte puternică, numai că, este direcționată în direcția opusă, fiindcă mă anulez și nu fac nimic, făcând astfel posibilă acțiunea Creatorului.

În același timp, eu sunt în deplină unitate cu El, în deplin acord. Muncesc, dar munca mea se rezumă la acțiunea sincronizată cu El și acesta este un lucru foarte complicat și dificil.

Trebuie deci să mă pregătesc pentru odihnă astfel ca toată densitatea egoului, toți cei șase ani în care l-am corectat să îmi aducă cel de al șaptelea an, anul odihnei sfinte, anul de Șmita(de lăsare să plece).

După asta vor veni al optulea, al nouălea și al zecilea an (mileniu) care corespund obținerii nivelului de GAR, nivelurile de Bina, Hohma și Keter. În ei obținem gândirea Creatorului, planurile lui și pe El însuși. Acesta este cel mai înalt nivel, numit „secretele Torei”.

Ce se înțelege prin „secretele Torei”? După ce am obținut al șaptelea mileniu, toate imaginile mele, tot aparatul meu de înțelegere și conștientizare este atât de transformat, încât abia atunci voi fi capabil să înțeleg ce simbolizează cele trei niveluri: al optulea, al nouălea și al zecilea mileniu.

Întrebare: Se poate spune că cei șase ani de muncă a pământului, ară, ridică și transformă egoul?

Răspuns: Da, transform egoul așa cum transform pământul când îl ar și îl semăn. Semințele spirituale ale omului nu pot crește dacă el nu-și transformă dorințele (pământul). Acest lucru se face timp de șase ani și în al șaptelea an se întâmplă umplerea prin Lumina a ceea ce a fost plantat.

Întrebare: Este atunci când apar lăstarii?

Răspuns: Nu, ei ies în fieacre an. Este numai în timpul celui de al șaselea an (Hesed, Gvura, Tiferet, Nețah, Hod, Yesod). Eu muncesc pământul în așa fel ca, în al șaptelea an, tot ce am obținut prin munca de săpare la egoul meu este gata să fie umplut de către Lumină.

Lumina face deci asta, fără acțiunile mele. Acum eu închei munca prin acțiuni opuse, fiindcă trebuie să ajut Lumina să facă asta din partea ei și nu din partea pământului.

Întrebare: Ce înseamnă „umplerea de către Lumină”?

Răspuns: Când dorința omului se transformă complet devenind similară cu Lumina în cantitate și calitate, atunci omul simte că Lumina se găsește în interiorul lui.

De fapt, Lumina a fost totdeauna în el, numai că acum începe omul să simtă asta, fiindcă și-a pregătit simțurile, înțelegerea pentru asta. El vede că și înainte de asta a fost în lumea Creatorului și că totul era umplut cu Lumină, că „nu e nimic în afară de El”, dar acum simte și descoperă asta. Acesta este al șaptelea mileniu.

Deci Șabatul este numit zi sfântă fiindcă este suma la toată munca imensă pe care a făcut-o omul pentru obținerea Creatorului, pentru descoperirea Lui în el însuși.

Din KabTv „Secretele Cărții Eterne” 13/08/2014

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→