Întrebare: Ce sunt cei patru fii la care se referă Hagada (Povestea) de Pesah: unul deștept, unul rău, unul prost și unul care nu știe să pună întrebarea?

Răspuns: Toți cei patru fii examinează aceeași întrebare: „Cum ne putem ridica peste egoism?”. Fiul cel inteligent filosofează și spune că aceste legi pot fi interpretate într-un fel sau altul, dar nu există nicio soluție care să ne permită să ieșim din Egipt adică, să ne ridicăm peste egoul nostru.

Fiul cel rău spune: „Dar de ce trebuie să te ridici peste el?” El nu vrea deloc să facă asta și întreabă: „Care este folosul acestei munci împotriva egoismului? Lasă-mă-n pace, mi-e bine așa!” Astfel, în ochii noștri el este rău, fiindcă nu-și dorește să se ridice peste starea lui curentă, cu toate că e rea. El ia totul așa cum e și nu vrea să iasă din Egipt.

Fiul cel prost spune că aceste legi nu sunt de înțeles și nu e clar de ce am ieșit din Egipt. El nu este conștient că este în robie și, nu-și dă seama cum să se ridice din ea.

Stăm în jurul mesei festive, unul simte ca fiul cel înțelept, celălalt ca fiul cel prost și al treilea ca fiul cel rău, iar al patrulea fiu este cel care nu știe cum să întrebe. Acest al patrulea fiu, care nu știe să întrebe trebuie să spună în acea zi: „Aceasta este în onoarea a ceea ce a făcut Creatorul pentru noi, scoțându-ne din Egipt”.

Acest fiu nu știe cum să întreabe nu fiindcă e prost sau rău sau filosof (greu de înțeles). El înțelege că este ceva, un mod de a ieși afară din natura noastră, ceva ce nu putem percepe și recunoaște.

Toți musafirii de la masă se întreabă și ei: „De ce e nevoie să ieșim și unde? Unde ați văzut voi că puteți scăpa de egoul vostru? Așa ceva nu există în natură.” Toți se întreabă aceste întrebări și înțeleptul și răul și prostul.

Dar acela care nu știe cum să întrebe, nu pune întrebarea, știind că acolo este ascuns un secret despre care nimic nu poate fi întrebat fiindcă, este complet inaccesibil nouă. Este ceva dincolo de viețile noastre, dincolo de egoismul nostru în ale cărui mâini suntem.

Este un motiv pentru care am fost creați și făcuți să existăm în acest fel mizerabil. Dar nu este clar ce se poate face cu asta, nu putem vedea ieșirea. De aceea este spus că este nevoie ca acest lucru să fie explicat. Într-adevăr, dacă omul se dezvoltă la o astfel de stare în care nu are nimic de spus pentru a-și justifica egoismul atunci, el găsește o soluție.

Oricine poate deveni fiul care nu știe cum să pună întrebarea. Acestea sunt cele patru faze de dezvoltare ale omului. Fiecare din noi are stagiile lui de dezvoltare și, astfel, se poate recunoaște în unul din cei patru fii, în funcție de întrebarea pe care o pune.

Din KabTv „O viață nouă” 31/03/2015

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Sărbătoarea de Paşte ne spune că omul are oportunitatea să îşi plănuiască viaţa şi să devină stăpânul ei. Ne explică scopul pe care trebuie să îl obţinem, mijloacele pentru îndeplinirea acestuia şi ce trebuie să schimbăm în noi înşine. Ne dă toate detaliile.

Sărbătoarea de Paşte, în primul rând, îi dă omului mijlocul de a înţelege care este viaţa sa actuală şi cât de limitată şi moartă este.

Îi arată cum poate să scape din această viaţă moartă şi să se ridice la o starea deasupra stării curente, pentru a obţine nivelul perfect de libertate.

Asta se numeşte eliberarea de îngerul morţii, pentru că ne ridicăm deasupra morţii.

Întrebare: Ce înseamnă să ne ridicăm deasupra morţii?

Răspuns: Înseamnă să trăieşti o viaţă eternă.

Întrebare: Asta înseamnă că nu voi muri niciodată? Nu am văzut niciun singur om care să trăiască veşnic.

Răspuns: Numai corpul moare. Dar descoperim o altă entitate în noi, care este fiinţa umană interioară, „eu-l” meu. Acest „eu” interior este îndepărtat din corp şi nu simte moartea.

Oricine care vrea cu adevărat să obţină libertatea şi viaţa eternă, poate învăţa cum să realizeze asta folosind înţelepciunea Cabala. Este foarte posibil, aşa cum este scris: „Vei vedea lumea în timpul vieţii tale”, adică sunt capabili să descoperim în ea forţa superioară, Creatorul. Toată lumea este capabilă să obţină asta, deoarece uşile sunt deschise tuturor – este nevoie doar de o dorinţă.

Din emisiunea de pe Kab Tv „O viaţă nouă” din 31.03.2015

Filed under: Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Unde se termină „cei şapte ani de saţietate” şi unde încep „cei şapte ani de foamete”?

Răspuns: Şapte ani de saţietate aparţin spiritualităţii şi nu corporalităţii. La începutul studiului, o persoană este fericită că a găsit prieteni, studiul, învăţătorul, scopul. Toate acestea o iluminează şi de aceea este fericită, plină de energie şi gata pentru acţiuni eroice.

Dar după aceea trebuie să înţeleagă într-o manieră emoţională că progresul depinde de conexiunea cu alţii. Şapte ani de saţietate în exil nu este o stare simplă. Nici măcar nu a intrat în Egipt. Şapte ani de saţietate încep când cineva înţelege că trebuie să progreseze şi îndeplineşte toate condiţiile indicate de Cabalişti şi în acord cu ele.

Este dispus să se conecteze cu alţii, să studieze, să disemineze, înţelegând că numai dacă descoperă unitatea înăuntrul lui va găsi lumea spirituală. Asta înseamnă că Iosif îşi aduce fraţii, pe fiii lui Iacob, în Egipt

Nu există altă cale. Nu există un drum diferit, pentru că există o singură lege a echivalenţei Luminii cu dorinţa. Totul este determinat de cele patru faze ale Luminii Directe şi nu se poate face altceva.

Întrebare: Dacă nu sunt satisfăcut cu tot ce am şi sunt în perioada celor şapte ani de saţietate, ce ar trebui să fac: să vreau să trec peste ea cat mai repede posibil, ca să vină cei şapte ani de foame?
Răspuns: Să tânjeşti numai pentru realizarea a ceea ce este scris, că ne vom afla în unitate, urmare a studiului, diseminării şi că totul este direcţionat pentru a aduce încântare Creatorului.

Gândeşte-te numai la conexiune, iar Iosif te va duce în Egipt. Iosif este punctul conexiunii între noi şi Sefira Yesod. Când după toată căutarea şi experienţe de evitare a conexiunii, vei fi de acord şi vei începe să te conectezi, adică să îţi corectezi sufletul, atunci te vei afla în Egipt.

Fraţii lui Iosif vin în Egipt numai atunci când începe foametea în pământul Canaan; înseamnă că ei nu pot progresa. Fiecare dintre ei creşte, dar viitoarea creştere este posibilă numai mulţumită conexiunii.

Este similar cu ceea ce se întâmplă în lumea noastră, care creşte în egoul nostru, obţine abundenţă dar nu se înţelege ce să se facă mai departe. Acum, numai conexiunea generală poate salva lumea, dar vedem cât de dificil este să o obţinem.

Va trebui să trecem prin starea de foamete în lume, şi în aspectul fizic, corporal, şi în spiritual. Apoi vom fi pregătiţi să ne conectăm. Căderea din Egipt este căderea din conexiune. Iar asta nu este de dorit pentru calităţile interioare ale cuiva şi pentru toţi oamenii. Fraţii sunt de acord să accepte sfatul lui Iosif, dar cu multe dubii; au multe frici.

Nu vor să intre în Egipt pentru că îi obligă să fie o singură naţiune, un singur grup, o familie, unită, pentru că vor trăi printre egipteni, adică trebuie să fim pregătiţi să muncim pentru ca conexiunea să curgă spre dorinţa de a dărui.

Yesod este un punct care dăruieşte lui Malhut şi poate dărui numai atunci când toate calităţile anterioare şi toate Sefirot se conectează la ea. Haideţi să ne întrebăm dacă suntem sau nu într-o asemenea stare? Vrem să ne conectăm pentru a fi dăruitori, acesta este câmpul unde se va revela Malhut între noi?

S-a spus despre grupul numit „fii lui Iacob” că ei merg şi progresează către dăruire, nu vor să intre în Egipt şi de aceea, trebuie să intre în asemenea stări.

Dar scopul trebuie să rămână constant de-a lungul întregului drum, şi anume de a obţine dăruirea, conexiunea reciprocă; în ea se va revela Creatorul şi vom simţii cum Îi aducem Lui mulţumire. Şi prin asta vom obţine adeziunea cu El.

La aceste întrebări pot da un singur răspuns: faceţi eforturile pentru a ieşi din Egipt şi veţi vedea că totul va avea succes.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala din 09.04.2014, Şamati nr. 54

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce înseamnă Faraonul cel bun care-i primește pe evrei?

Răspuns: Trebuie să examinăm acest concept referindu-ne la o persoană.

Noi credem că egoul ne conduce mai departe în civilizație, expansiune, în creștere. „Vom zbura la stele, vom ajunge să descoperim și să știm totul! Noi, noi, noi!” Acesta este egoismul sănătos. Este esențial, fiindcă altfel nu ne-am dezvolta.

Dacă, de exemplu, nu am fi răbdători cu copilul și l-am limita tot timpul, el nu s-ar dezvolta. De aceea, noi îi permitem constant să se dezvolte, fie și egoist, nu contează cum și, când el ajunge la o anumită vârstă, să zicem 13 ani, începem să-l învățăm cum să se limiteze.

Să nu uităm că până la această vârstă, un om este cufundat numai în înclinația lui rea, iar de la vârsta de 13 ani, binele poate apare sub influența educației. Vârsta de 13 ani este un termen de raportare. Baal HaSulam vorbește despre asta în „Introducere la Cartea Zohar”.

Îmi amintesc că fiul meu, care a studiat într-o școală religioasă, obișnuia să spună: „Ce vrei de la mine? Am numai 9 ani, așteaptă să împlinesc 13!”.

Asta se numește șapte ani de belșug, când nația este satisfăcută cu tot. Noi încercăm să ne unim și, la început, totul merge bine. Egoul este răbdător cu noi spunând: „Cooperează, totul e bine, totul e în regulă!”. Apoi, încep să izbucnească între noi disputele.

Asta este ceea ce se întâmplă și între oamenii care se iubesc, când încep să trăiască împreună sau, în relațiile internaționale: „Acum vom munci împreună și vom face anumite lucruri! Noi, noi, noi!” Totul este în regulă, egoismul e bun și totul este minunat și, dintr-o dată, apare din interior ceva negativ. Nu contează ce facem, în cele din urmă va apărea o piedică, se va ridica Faraonul cel rău.

Când începi ceva, va trebui să știi că dacă faci acțiuni care nu sunt conduse cu ajutorul iubirii și al conexiunii reciproce, folosind Înțelepciunea Cabalei pentru a ține echilibrul între bine și rău, răul care pare la început este atractiv și încântător, mai târziu te va omorî. Îngerul morții te atrage și te ademenește, îți dă o picătură de otravă și ești mort.

Acesta este motivul pentru care tu va trebui să ai grijă de echilibrul dintre cele două forțe ale binelui și răului, oriunde și în orice acțiune.

Din KabTv „Convorbiri despre Pesah” 18/03/2015

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Un om trebuie să simtă întunericul Egiptului ca pe o stare intolerabilă, astfel ca el să vrea să iasă din el. Ce trebuie să facă, nu doar pentru a scăpa de acest sentiment neplăcut, dar și pentru a accepta dominația Creatorului?

Răspuns: Din cauza naturii noastre, nu suntem în stare să rămânem într-o stare neplăcută, decât dacă nu avem încotro, dacă mă ține și mă presează cineva. Vreau să scap, dar nu pot, așa că rămân în condiția neplăcută. Acest lucru poate fi fizic când, de exemplu, mă ține cineva să-mi facă o injecție, așa cum facem noi cu bebelușii, sau societatea mă presează și atunci n-am ce să fac și fac ceea ce mi se cere. Deci, sunt în condiția în care sufăr, dar sunt presat și nu pot să scap.

Prin natura mea, fug de tot ce nu-mi place. Aceasta este dorința de plăcere. Dacă simt „un gram” de disconfort, vreau să fug de el. Dar există diferite circumstanțe convingătoare, probleme și calcule, care mă forțează să continui să sufăr, neavând de ales, nu pentru că vreau, ci pentru că este pusă o presiune asupra mea. Această presiune se numește exil, sunt presat să rămân în acea stare și să sufăr.

Ceea ce întrebi tu, este opusul. Cum să fac să pot simți o suferință cât mai mare, ca să simt astfel că sunt în întunericul egiptean, într-un așa de mare rău, încât să vreau să ies din el? Atunci pare să nu fie niciun fel de problemă că mă pun într-o stare de suferință.

Dar ca să mă pot aduce la o astfel de stare de suferință, ea trebuie să fie justificată într-un fel: de presiunea publică sau, de o cauză care iluminează de departe, ca un dar, ca o recompensă. Dacă sunt dorință de primire nu pot să-mi fac singur rău dacă nu primesc în schimb o recompensă care să depășească presiunea pe care o trăiesc sau, eforturile pe care le fac. Cum să mă aduc la starea de a simți exilul în Egipt?

Întâi, mă aduc în exil în Egipt pe diferite căi, nelegate de spiritualitate. Asta înseamnă că nu îmi provoc durere sau mă fac să duc o viață grea. Nu pot să fac asta. Egiptul trebuie să fie o stare foarte specială pentru mine, în care să sufăr că nu mă pot conecta cu celelelate bucăți sparte ale sufletului comun, fiindcă suntem dominați de Faraon. Această stare mă presează și nu am ce să fac. Nu pot scăpa, în ciuda eforturilor mele, de prezența lui în conexiunea dintre noi. Asta se numește Egipt, când sunt gata să dau totul pentru a-l ucide pe Faraon, pentru a-l scoate din sistemul meu sau, pentru a mă ridica deasupra lui.

Sunt aici multe judecăți interioare: în el, în afara lui, de ce se spune „Lasă poporul meu să plece”, de ce este imposibil să fii liber în Egipt, cum ieșim din Egipt și, de ce luăm vasele cu noi și în Egipt rămâne numai Faraonul. Cu adevărat, în Egipt rămâne numai Faraonul. Tot restul este luat din Egipt. Acele dorințe mor acolo sau, sunt scoase.

Toate aceste definiții nu au nimic de-a face cu suferința pământeană, ci sunt numai depre un anumit lucru, conexiunea dintre noi, pentru a-L descoperi în ea pe Creator făcându-i astfel plăcere. Până la urmă, Creatorul vrea să fie descoperit. De aceea, noi trebuie să lucrăm continuu în grup la acest punct și să simțim că singurul lucru care ne lipsește este conexiunea. Dacă vrei doar să ieși din ego (și probabil că asta este de fapt ceea ce vrei), este numai fiindcă el îți aduce o mulțime de necazuri. Încerci atunci să schimbi egoul tău mic cu unu mai mare, mai sofisticat dar, încă lucrezi pentru Faraon.

Să lucrezi în afara Faraonului este posibil numai dacă-ți dorești conexiunea pentru a putea descoperi calitățile Creatorului și, astfel, să-i faci Lui plăcere, atunci când iei forma Lui și dorești să te asemeni Lui. Trebuie să examinezi acest punct foarte atent.

Din partea a treia a Lecției zilnice de Cabala din 13/4/ 2015, Zohar

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Pesach Haggadah, povestea exilului din Egipt, începe cu aceste cuvinte: ”Suntem sclavi în Egipt…”

Răspuns: Încă suntem sclavi, dar nu realizăm asta. Ne considerăm o națiune liberă, care trăiește în ”pământul lui Israel”, dar nu este pământul lui Israel. Nu este încă nici Egiptul. ”Egipt” înseamnă că realizăm că Faraonul ne conduce. Totuși, noi gândim diferit.

Uită-te ce se întâmplă! Ce fel de joc se joacă egoul cu poporul Israel! Suntem adânciți în numeroase dispute, bârfe… Suntem complet scufundați în tot felul de probleme. Guvernul nostru și întreaga țara este împărțită în numeroase fragmente. Suntem chiar aproape de un război civil!

Suntem foarte departe de Paște! Suntem încă în sclavia egipteană cea mai adâncă și întunecată, a celor ”șapte ani de foamete”. Nu realizăm faptul că egoul este cel care ne guvernează, se joacă cu noi, și ne întărâtă unul împotriva altuia.

Paștele vorbește despre decizia de a scăpa de sclavie, de a ieși din puterea egoismului, din starea în care ne ”înfulecăm” unul pe altul, așa cum este spus, ”iar copiii lui Israel au gemut din cauza muncii… ”

Întrebare: Suntem sclavi astăzi?

Răspuns: Nu, nu suntem, deoarece un ”sclav” înseamnă omul care își simte sclavia și realizează dependența de natura sa rea. Admitem că ne urăm  vecinul și că suntem constrânși să ne certăm și să luptăm unul cu altul. Nu știm de unde vine această dorință. Răsare din interior și nici măcar nu suntem conștienți de ea, nici nu simțim că forța care ne guvernează ne este străină. Credem că noi alegem să ne comportăm astfel.

Mulți oameni fac lucruri rele, dar nu le consideră greșite. Totuși, sunt oameni care realizează: ”Sunt sătul de răutatea mea, nu știu ce să fac cu acest corp al meu, cu natura mea, nervii, dispoziția în care sunt… Mă uit la alții și vreau să îi distrug. Nu îmi iubesc nici soția, nici familia. Vreau să abandonez această lume. Să ardă complet! Nu am nicio idee unde să fug de această viață! Nu m-ar deranja să trăiesc pe o insulă părăsită.”

Înțelepciunea Cabala explică faptul că natura umana a fost creată rea în mod intenționat, pentru ca să ajungem să realizăm răutatea acesteia. Mai întâi, nu simțim că suntem răi. Credem că este natural ca oamenii să fie răi. Apoi, învățăm gradual să ne diferențiem de natura noastră și să realizăm că suntem construiți din două puteri: ”noi”  și opusul nostru, înclinația rea numită ”Faraon”.

În acest moment, îl privim pe Faraon ca înclinația rea care trăiește în noi și ne gândim: ”Poate ar trebui să încerc să evit puterea lui? Să tratez pe toată lumea bine. Nu contează cum se vor termina încercările mele, dar totuși vreau să învăț cum să mă controlez”. Faraonul închide constant ”viziunea noastră duală”, care este stabilită pentru a putea face diferența între ”noi” și ”el”. Ne face să îi tratăm rău pe alții.

În cele din urmă, ajungem la realizarea faptului că Faraonul este rău și o putere ostilă, cu scopul de a ne face conștienți că există un străin în noi, astfel aducându-ne la dorința de a a fugi de el. Nu avem puterea de a lupta cu el, dar putem să ne detașăm de el. Această detașare de puterea rea se numește  ”ieșirea din Egipt”. Răul rămâne intact, noi suntem cei care nu ne mai asociem cu el.

Răul este încă în noi, undeva în cele mai adânci straturi, dar nu îi permitem să ”iasă la suprafață”; îl suprimăm și ne detașăm de el. Detașarea de rău prin ridicarea deasupra se numește ”ieșirea din Egipt, o evadare de sub puterea lui Faraon. ” În acest punct, obținem mântuirea. Nu suntem încă oameni liberi pe pământ liber. Nu am trecut încă de la sclavie la libertate. Doar am fugit de sub sclavie, dar nu am obținut încă libertatea.

În acest punct, avem nevoie, cu disperarea, să ne detașăm de Faraon. Această starea se numește ”Paște”. Începe să corectăm proprietățile asociate cu Egipt și Faraon. Nu avem altă natură. Tot ce avem este înclinația rea, pe care trebuie să o corectăm și să o schimbăm în benevolență. Pentru a obține această stare, după ieșirea din Egipt, ne trebuie o putere specială care ne permită să facem clarificări asupra noastră – corecția. Această perioadă se numește ”a număra zilele lui Omer”.

În Egipt avem destulă pâine. În timpul primei săptămâni după ieșirea din Egipt, am mâncat o pâine simplă, numită ”mața”. Mai târziu, am revenit la pâinea normală. Această perioadă se numește ”a număra zilele lui Omer”. ”Omer” este un snop de grău.

Verificăm dorințele noastre rele, pe toate cele 49. Aceste dorințe se numesc ”Sefirot”. Șapte Sefirot sau șapte părți ale dorinței se numesc “Hesed, Gevura, Tifferet, Nețah, Hod, Yesod și Malhut.” Fiecare se împarte în 7 părți. Astfel, avem 7 X 7 = 49 de dorințe diferite, care sunt  pregătite de corectare.

Am ”abandonat” aceste dorințe în momentul ieșirii din Egipt, adică am încetat  să le mai folosim. Acum, începem să le testăm din nou. Verificăm fiecare dorință și o evaluăm, dacă o folosim ca să facem rău altora,  să bârfim, să ne luptăm, etc. Trebuie să găsim o cale pentru a folosi aceleași dorințe pentru a aduce beneficiu altora.

Ar trebui să trecem de la înclinația rea la cea bună, în fiecare dintre dorințele noastre. Trebuie să ne facem un ”inventar” al răutății noastre. Trebuie să găsim o cale de a folosi dorințele noastre în scopuri bune.

Până acum, nu era încă vorba despre detașarea de starea noastră anterioară. În timpul nopții de Paște, ieșim și ne ascundem toate dorințele. Le verificăm și încercăm să înțelegem cum arată dorințele noastre. Le contemplăm de la un nou nivel, fiind deja ”ieșiți din Egipt” și departe de puterea Faraonulului.

Ne uităm la dorințe și ne îngrozim că anterior le-am avut. Totuși, acum ne-am distanțat deja de ele, nu le mai considerăm ca fiind ale noastre. Ne identificăm cu punctul care iese din Egipt și este în afara oricărei dorințe egoiste.

În acest moment, de la o nouă ”înălțime”, verificăm fiecare dorință, una câte una, toate cele 49. Se numește ”numărătoarea celor 49 de zile ale Omer”, deoarece de la noul nivel pe care tocmai l-am obținut, începem să numărăm și să testăm toate dorințele și să vedem dacă suntem capabil să le folosim în scopuri bune, în loc de cele rele dinainte.

Acest lucru este posibil datorită Faraonului care ne revelează răutatea noastră. Acum, putem gradual să schimbăm răul în bine. Numărarea celor 49 de zile ale lui Omer este pregătirea pentru ziua 50, numită ”Șavuot” – Dăruirea Torei.

Pe de o parte, se numește ”Șavuot” pentru că numărăm toate dorințele noastre și facem un ”inventar” al lor, iar pe de altă parte se numește ”Dăruirea Torei” deoarece primim Lumina care Reformează. Creatorul a spus: ”Am creat înclinația rea și am creat Tora ca mirodenie pentru ea”

În acest moment, vedem clar răul, deoarece am făcut un inventar al dorințelor noastre. Acum, avem nevoie de o Lumină specială, o forță specială, numită ”Tora”, care ne va ajuta să ne folosim dorințele una după alta și toate împreună, de dragul dăruirii altora , pentru că legea principală a Torei este ”iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”. Acesta este nivelul pe care eventual îl vom obține.

Din emisiunea de pe Kab Tv ”O viață nouă” din 24.03.2015

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Înaintea exodului din Egipt, omul trece prin „49 de porți de impuritate”. Deci, de acum încolo el nu mai crede în nimic, nu mai așteaptă nimic, vede că tocmai nu mai are nicio legătură cu Forța Superioară și că îi este imposibil să schimbe ceva în viața lui. Unde este această forță numită „Nu e nimic în afară de El”? Totul este sub controlul Faraonului și este imposibil să facă ceva împotriva egoului care îl controlează.

Omul nu înțelege și nu crede în „binele care face bine”. A mai rămas numai un fir subțire care îl conectează la Spiritualitate și este atât de fragil, că el nu mai crede că îi va veni ceva din asta. Disperarea este atât de mare, iar firul care îl susține este o răbdare dincolo de intelect și logică.

Această situație se acumulează treptat și, dacă omul obține cu adevărat cele 49 de porți de impuritate, atunci Forța Superioară acționează împotriva lor, obținând pentru el răscumpărarea.

Aici trebuie menționat că „fiecare acțiune lasă o urmă”, de fiecare dată, încă puțin, și încă puțin mai departe și, astfel, numărăm 400 de ani, perioadă în care omul acumulează clarificări și eforturi, chiar și căderi, și urcări, pe care el reușește să le facă singur sau cu ajutorul Creatorului.

Întreaga noastră luptă de a trăi în Egipt este sub controlul Creatorului, „Nu este nimic în afară de El” și „Binele care face bine”. Iar Klipa (forța egoistă) neagă în fiecare mod posibil Providența Superioară a „Nu e nimic în afară de El”.

Sclavia, exilul (Galut) diferă de eliberare, răscumpărare (Gheula) prin litera „Alef” , numită Domnul (campionul) Lumii. Omul trebuie să se concentreze constant pe acest punct și pe nimic altceva. Trebuie să ne ascuțim constant tocmai această clarificare, lupta împotriva naturii noastre, împotriva Faraonului, fiindcă „nu e nimic în afară de El”, Binele, și acesta face bine.

Noi nu cerem de la cineva să schimbe ceva; nu ne rugăm pentru soarta noastră. În schimb, cu cererile noastre, doar ne adresăm Creatorului. Asta înseamnă „nu e nimic în afară de El” adică, tot ceea ce se întâmplă, legăm doar de El. Numai El face fiecare acțiune, pregătind astfel, din interior, lupta împotriva tuturor tulburărilor în care s-a îmbrăcat El însuși. Noi Îl descoperim și ne adresăm Lui.

Exil înseamnă că noi nu suntem încă gata dar, dorim foarte mult să descoperim sursa a tot ceea ce se întâmplă, după cum e spus „Eu, și nu un mesager”. Acesta este un moment foarte important. Aceasta este singura noastră muncă și depinde de noi dacă suntem gata pentru ea.

Este foarte important să rămânem în acest punct, ca un vapor sau un avion pe care îl navigăm pentru a rămâne mereu pe drumul cel bun, în ciuda vântului și a diverselor turbulențe. Acest lucru este posibil numai cu un echipaj bun.

Totul este construit în așa fel ca omul să nu fie pregătit să mențină singur această poziție. Problemele cad pe el și, apoi, greutatea este luată de la el și i se dă o altă oportunitate. Dar această șansă este tocmai pentru a-și construi echipa corectă, astfel ca, împreună cu ei, să poată să-și mențină direcția.

Trebuie reamintit permanent că toate aceste tulburări vin de la Creator și nu de la Faraon sau de la armata lui și, că nu există niciun accident și niciun mesager. Totul vine în schimb direct de la Creator. Sarcina noastră este să descoperim Creatorul în locul tuturor celorlalte surse de energie și acțiuni. Prin asta, sclavia noastră, loviturile și toate celelalte evenimente din povestea exodului din Egipt, sunt revelate. Totul este o luptă de localizare a Creatorului printre toate aceste tulburări care se găsesc între noi și Creator.

La început nu există nicio conexiune între noi și Creator fiindcă suntem opuși. Iar tulburările vin anume în așa fel ca noi să le folosim pentru a construi conexiunea cu Creatorul. Astfel, vedem că Faraonul ne aduce mai aproape de Creator, vedem că înclinația rea este ajutorul împotriva noastră (Geneza 2:18), iar noi transformăm asta în conexiune cu Creatorul.

Dacă muncim constant în acest fel și încercăm să construim conexiunea, atunci, treptat, ridicăm o conexiune din ce în ce mai puternică, precum verigile unui lanț și cădem în tulburări și mai mari, într-o lipsă și mai mare de conexiune. Și iar încercăm să construim Pitom și Ramses și iar cădem pierzând conexiunea și plângând și devenind confuzi, negând orice control de la Creator.

Ca rezultat al eforturilor noastre, trecem prin cele 49 de porți de impuritate. Dacă ajungem la a 49-a poartă înseamnă că am făcut o multitudine de corectări la conexiunea noastră cu Creatorul. Dar acest lucru ne este ascuns. Pentru o fracțiune de moment descoperim ceva și apoi cădem imediat. În acest fel trebuie să descoperim toate tulburările contrare faptului că „nu e nimic în afară de El”.

Și, dacă suntem gata să descriem Forța Superioră în ciuda tuturor tulburărilor, descoperirea este făcută după principiul „Eu, și nu un mesager”. Exilul ne este dat pentru ca noi să putem să-l simțim pe Creator, să-L localizăm în „ceva din nimic”. Astfel obținem răscumpărarea, eliberarea.

Astfel este imposibil să uităm că, toată munca pentru răscumpărare este pentru a determina faptul că „nu e nimic în afară de El”, atunci când avem în față tot felul de tulburări care vin, desigur, de la Creator.

Din Partea întâi a Lecției zilnice de Cabala din 01/04/ 2015 –Șamati 190

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Baal Ha Sulam, Șamati 159, „Și s-a întâmplat pe parcursul acestor zile multe”: Chestiunea este că, într-adevăr, ei au fost foarte atașați de munca în Egipt. Acesta este înțelesul la „dar s-au amestecat cu națiunile și au învățat muncile lor”.

Asta înseamnă că, dacă Israel este sub dominația unei anumite națiuni, acea națiune îi controlează, iar ei nu se pot retrage de sub dominația lor, fiindcă au gustat destul de mult din gustul acelei munci și nu mai pot fi răscumpărați.

La început, omul este în dorința lui de plăcere și vede că muncește de dragul egoului său. Învață și acumulează cunoștințe și simte că este deasupra celorlalți, fiindcă el înțelege și simte mai mult decât ei.

Înțelepciunea Cabalei deschide în fața lui întreaga esență a vieții în această lume și el se uită în jos, cu compătimire, la ceilalți oameni care se târăsc în jurul lui pe această planetă și nu înțeleg nimic. El simte că este mai sus, mai important, superior lor și, egoul lui e plin de mândrie.

El primește explicații despre bine și rău și schimbă totul în favoarea lui, pentru a se calma. Acum, el are un scop tentant. El vede Înțelepciunea Cabalei ca pe propria-i răscumpărare și, ca pe răspuns la toate necazurile, fiindcă el a ajuns la această Înțelepciune destul de deprimat deoarece fusese bătut de viață. Aici găsește dintr-o dată toate răspunsurile și tot confortul. Este bucuros că e nevinovat de tot răul pe care l-a făcut și se așteaptă ca lucrurile să fie mai bune ca în trecut. Pe scurt, este foarte satisfăcut.

Acest lucru este intenționat, asemenea copiilor mici care primesc de la Creator energia de a fugi de colo colo, de a învăța totul, nu să stea nemișcați și leneși. Astfel, ei pot învăța repede despre lume și se pot dezvolta. La fel se întâmplă cu omul când începe să studieze, după cum e scris: „Chestiunea este că, într-adevăr, ei au fost foarte atașați de munca din Egipt, asta înseamnă ”dar s-au amestecat cu națiunile lumii și au învățat muncile lor””.

Națiunile lumii sunt stări în care conduce numai dorința de plăcere, iar Israel sub dominația Egiptului este o stare în care dorința de dăruire, trezită în mine, lucrează în beneficiul dorinței egoiste. Rezultă că pot avea mult succes decât alții. Mă liniștesc; înțeleg și simt mai mult că am niște oportunități și, de aceea, simt că sunt mai bun.

Acestea sunt ceapa, usturoiul și dovlecii pe care i-am mâncat în Egipt. La această stare inițială, pot să schimb tot răul revelat în beneficiul egoului meu. Asta înseamnă că sunt sclavul Faraonului. Totul deservește dorința egoistă, chiar și cea mai mică dorință de dăruire pe care o am în mine datorită studiului și conexiunii mele cu grupul.

În acest fel folosesc metoda până când, la un anumit punct, este o schimbare bruscă în simțirea mea. Asta se numește „Și regele Egiptului (care a fost bun cu mine) a murit”. Apoi, este ca și când apare o nouă dominație. Eu nu mai simt deloc că am atât de mult succes și că această afacere este chiar atât de simplă. Nu mai pot folosi Înțelepciunea Cabalei ca să-mi îmbunătățesc viața mea obișnuită, corporală, egoistă.

Aici încep să simt sclavia. Dorința rămâne aceeași dorință, același rege, dar pentru mine e mort. Începe o nouă fază: „și copiii lui Israel au gemut din cauza robiei”. Pentru cine muncim dacă nu de dragul nostru? Și ce se va alege de noi?

Noi ne-am conectat cu speranța de a descoperi Forța Superiaoră, fiindcă am crezut că este bine pentru egoul nostru, dar acum, deodată, descoperim că nu e binele pe care le-am așteptat și conexiunea care am crezut că va fi. Începem să înțelegem binele și conexiunea în adevăratul lor sens, ceea ce înseamnă că suntem conștienți de faptul că fructul nu va fi revelat în dorința de plăcere, ci în dorința de dăruire.

Noi încă nu înțelegem ce înseamnă primirea unei plăți în dorința de dăruire, dar acest lucru ni se va revela. Sperăm să ne simțim bine, dar ce este bun în dăruire? Trebuie să ne schimbăm percepția în ceea ce privește următoarea schimbare.

Asta înseamnă „regele Egiptului a murit”, înseamnă că toată dominația regelui din Egipt – el le-a dat mâncare și cele necesare vieții – a murit. De aceea, ei au avut loc pentru rugăciune și au fost imediat salvați. Și atunci când au mers în deșert și au ajuns la starea de Katnut (micime), au râvnit sclavia pe care au avut-o înaintea morții regelui Egiptului. Asta înseamnă că ei au ieșit de sub dominația Faraonului.

Din partea a doua a Lecției zilnice de Cabala 30/03/2014 – Șamati 159

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce numai înţelepciunea Cabala are un răspuns la întrebarea legată de menirea vieţii?

Răspuns: Căutăm răspunsul într-o manieră clară, ştiinţifică şi nu credem ce a scris cineva în anumite cărţi. Trebuie să obţin răspuns eu însumi. Înţelepciunea Cabala este bazată pe o realizare concretă, aşa cum este spus: „un judecător are doar ceea ce ochii săi văd”. Realizarea este cea mai clară înţelegere pe care o poate avea omul. Asta este calea care trebuie să fie.

De aceea, atunci când ne angajăm în metoda Cabala, obţinem instrumente de căutare ştiinţifice şi descoperim totul până când nu mai avem niciun dubiu. Prin înţelepciunea Cabala descopăr instrumentele, oportunităţile şi atributele din mine, prin care îl revelez pe Creator, reţeaua care conectează întreaga creaţie şi lumea superioară.

Trăiesc în două lumi. Corpul meu trăieşte în această lume şi, în acelaşi timp, simt realitatea superioară. Dar doar o simt, deoarece doar o realizez. Oricine care doreşte să simtă acelaşi lucru trebuie să treacă prin aceeaşi cale a studiului şi exerciţiilor, iar apoi va atinge gradual revelarea realităţii superioare.

Întrebare: Vorbeşti tot timpul despre revelaţie, revelarea forţei care înconjoară totul, singura forţă care operează în natură. Înseamnă că există ceva acum, dar eu pur şi simplu nu simt? Ce înseamnă să revelezi?

Răspuns: Există multe fenomene de care nu eşti conştient şi pe care nu le detectezi. Percepi sau recepţionezi undele radio? Nu. Există multe fenomene care au loc în jurul nostru, dar nu le putem percepe şi recepţiona. Am construit diferite instrumente prin care putem detecta astfel de fenomene. Dar, conform cu înţelepciunea Cabala, nu putem construi instrumente externe. Noi suntem cei care trebuie să ne schimbăm intern, pentru că percepţia noastră, mintea şi sentimentele, sunt limitate, trebuie să le extindem. Pentru că trebuie să descoperim forţa generală a naturii, care se numeşte Creator, care vine de la Bo-Re (vino şi vezi), trebuie să obţinem starea în care Îl vom vedea, adică să îl revelăm.

Întrebare: Ce trebuie să fac atunci când obţin revelarea realităţii superioare?

Răspuns: Revelarea te obligă, la fel cum te obligă orice revelaţie din această lume, să te comporţi în mod diferit, pentru că tu de fapt te schimbi, conform cu ea. Atunci te umple această nouă cunoaştere şi noile senzaţii.

Întrebare: Dar cum mă umple revelarea realităţii superioare, a Creatorului?
Răspuns: Simţi că eşti umplut de iubirea pentru alţii. Este o schimbare imensă prin care trece cineva. Şi asta pentru că iubirea aproapelui ca pe tine însuţi, legea garanţiei reciproce, este legea generală a realităţii superioare, iar noi trebuie să urcăm tot drumul către ea şi să existăm în ea.

Din programul de radio israelian 103 FM din 18.01.2015

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala, Perceptie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Avem un mijloc care poate ajuta întreaga lume. Când vom ieșit din Egipt, din dezgust și ură reciprocă, vom vedea că adevărata legătura reciprocă umană rezolvă toate problemele.

Prin urmare astăzi, este nevoie peste tot de metoda lui Avraam. Este o nevoie prezentă și dacă noi, națiunea israeliană, nu o îndeplinim ca să o prezentăm umanităţii, presiunea care se va pune pe noi va crește. Aceasta se datorează faptului că lumea simte în subconştient că ascundem cheia fericirii faţă de ea.

Dar dacă facem ceea ce trebuie să facem și stabilim sa dăm un exemplu bun, lumea ne va primi cu recunoștință și respect. Pe ansamblu, aceasta este exact ceea ce lumea așteaptă de la noi.

Doresc o vacanță de unitate și conexiune la toți prietenii mei!

Filed under: Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→