Atunci când cineva merge la război împotriva propriului egoism, ar trebuie să îşi amintească că grupul este alături de el şi în el va descoperi puterea care îl va ajuta să se lupte cu el însuşi, împotriva Faraonului, împotriva naturii sale.

Trebuie să îmi imaginez că mă aflu în afara mea şi mă uit la o bestie, la mine însumi, din afară. Apoi mă identific cu grupul şi de acolo mă uit la corpul meu, la toate caracteristicile mele, dorinţele şi gândurile mele, şi le consider ca fiind Faraonul meu. Şi fac aşa până când corpul meu este rafinat şi se integrează în grup, care este standardul meu pentru dăruire. Aşa ajung la conexiune.

Cer să pot să simt puterea dăruirii în grup, care mă conduce şi mă ţine. Toate acestea se găsesc în centrul grupului. Dacă nu există Arvut (garanţie reciprocă), atunci nu îl voi descoperi pe Faraon.3

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 4/2/14, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Dintr-un articol de Rabaș: ”Ce este binecuvântarea, ”…cine a făcut pentru mine un miracol în acest loc” în muncă? : Așa cum este scris, ”Am fost robi ai Faraonului în Egipt (Deuteromul 6:21),  adică au îndurat suferință în Egipt și, de asemenea, ” …  Fiii lui Israel gemeau sub povara muncilor … ” (Exodul 2:23), deci idea de Mițva (poruncă) „Amintirea Egiptului” ne-a fost dată nouă, așa cum este scris, ” …  ca să-ţi aduci aminte de ieşirea ta din pământul Egiptului în toate zilele vieţii tale” (Deuteromul 16:3).

Asta nu spune că sclavia în Egipt a fost dificilă ci, mai degrabă, dificultatea a constat în inabilitatea de a dărui. Sunt gata să muncesc și să fac tot ce este necesar, dar nu văd că prin asta aș dărui în vreun fel Creatorului. Asta se numește ”exil” și ”sclavie”.

Faraonul trage toate rezultatele muncii mele; totul merge la el. Asta nu vorbește de dificultatea muncii, ci despre rezultat. De fapt, eu nu pot să îi dau nicio satisfacție Creatorului. ”Fiii lui Israel gemeau” din această cauză și nu pentru că munca lor era dificilă.

Fără nicio conexiune cu dificultatea muncii, îmi este greu să vad că nu sunt pregătit să dăruiesc Creatorului, măcar într-o anumită măsură. Acesta este un discernământ foarte important. Strigătul nu a fost pentru oboseala sau extenuarea din cauza muncii, ci vorbește numai despre relația cu Creatorul. De fapt, văd că dușmanii mei de moarte iau toate eforturile mele.

Este un sentiment foarte puternic. Imaginați-vă că tot ce ați câștigat în această lume se duce la cel mai crunt dușman al vostru. Să spunem că ați pus deoparte bani, pentru o perioadă de tip; ați visat să vă cumpărați o limuzină și deodată descoperiți că nu mai există nici un ban și că vecinul vostru conduce o limuzină nouă.

Comentariu: Cea mai mare frustrare în cei șapte ani de foamete este că tu continui să faci aceeași muncă; investești în grup și diseminare, ca în cei șapte ani de bunăstare, și știi că Faraonul va lua toate rezultatele și tu vei fi chiar și mai descurajat.

Răspuns: Nu, te gândești că lucrezi ”de dragul dăruirii.” Iar în final, atunci când viguros ai făcut toată muncă, cu iubire și devotament, reiese brusc că toate acestea au fost de dragul tău, iar Creatorul nu a primit nimic. Nimic nu se consideră dăruire și tu ești acum un egoist chiar și mai rău decât înainte. Aceasta este sclavia în exil.

Iar problema este nu că aceasta te costă multă sânge, transpirație și lacrimi, ci mai degrabă că rezultatul nu a ajuns la destinația corectă, că Creatorul nu a primit nicio satisfacție. Și nu îmi pare rău pentru că El nu a primit nicio plăcere de la mine, ci mai degrabă că prin acțiunile mele nu a am reușit să îi dau Lui satisfacție (chiar dacă sunt în ascundere fața de El). O persoană urcă pe treptele detașării de el însușii și vede cum Faraonul nu o lasă să dăruiască.

Întrebare:  Nu îmi pot imagina cum este posibil să mă detașez de Faraon pentru ca toate fructele muncii mele să meargă la Creator.

Răspuns: Dacă o parte din inima ta se găsește cu Creatorul, atunci vei simți asta, ca fiul tău și oamenii  care sunt aproape de tine. De aceea este spus ”Ca un om cu o singură inimă.”

Din partea a patra a  Lecției zilnice de Cabala din 4/2/14, Scrierile lui Rabaș

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce este important să particip la diseminare şi să fiu încorporat în dorinţele publicului? Spui că dacă o persoană pierde oportunitatea care îi este dată, îşi fură practic propria şansă de avansare.

Răspuns: Nu poţi fi un student serios dacă nu „continui” în public. Dacă nu o faci, nu ai vasul spiritual. Trebuie să fiu conectat la superior, la Creator şi de asemenea la nivelul inferior, pentru a avea pe cineva care să primească de la mine şi cineva căruia să îi dăruiesc. Eu sunt în mijloc, nivelul Bina, iar mai jos este Malhut.

Este imposibil să lucrez fără acest nivel inferior. Cu cât este mai masiv în comparaţie cu mine, cu atât este mai atractiv şi mă obligă mai mult, ca puii de pasăre cu gurile deschise sau copiii care plâng şi cer de la mama lor. Trebuie să simt presiune de la ei, am nevoie de ei să vină la mine cu o cerere.

Mai întâi mă duc eu la ei, dar apoi vin ei la mine şi mă duc la dezechilibru. Atunci nu mai am altceva de făcut decât să ridic deficienţele lor la Creator. Ei cer mâncare şi pace în familie, iar eu cer Creatorului Lumina Înconjurătoare.

Am nevoie de ei pentru că altfel cu ce mă pot întoarce către Creator? Nu trebuie să cer pentru mine, pentru că sunt la nivelul Bina şi nu pot să îmi fac griji pentru mine. Dacă nu primesc deficienţe din afara, nu voi avea oportunitate să mă întorc către Creator.

De aceea, diseminarea este importantă. Altfel, nu vom putea ridica MAN (rugăciunea) şi nu vom primi nimic de sus. Nivelul Bina este absolut neutru. Nu vrea nimic; este dăruire absolută, Hafeţ Hesed. De aceea, trebuie să ieşim în public.

Lumea noastră este condusă în totalitate de Sus, iar noi putem cu uşurinţă să o tragem după noi, chiar şi cu puterea spirituală pe care o avem acum. Dar această greutate pe care o simţim este intenţionată, pentru ca noi să cerem Lumina superioară pentru oameni. Acesta este motivul pentru care le este trimisă atâta durere şi acesta este motivul pentru care toate naţiunile blamează Israelul pentru problemele lor.

Trebuie să fim încorporaţi în dorinţele tuturor şi să cerem Creatorului pentru ei şi să trecem răspunsul Lui către oameni, pentru a se simţi bine. Apoi ei vor depinde de noi deoarece le transmitem Lumina superioară, împlinirea, forţa, drumul. Dacă nu conectăm acest întreg lanţ în care noi suntem partea centrală, în timp ce Creatorul este de Sus iar fiinţele create sunt de jos, lucrurile vor fi rele pentru noi şi pentru lume.

Acesta este motivul pentru care diseminarea este atât de importantă şi fără ea nu putem face nimic şi în niciun caz nu putem avansa. Mă întorc către toţi studenţi din toată lumea: Trebuie să înţelegeţi această schiţă simplă!

Toată lumea trebuie să disemineze, aşa cum este spus: „Am învăţat mult de la învăţătorii mei, mai mult de la prieteni şi cel mai mult de la studenţii mei.” A învăţa înseamnă a primi deficienţa şi a cere împlinirea ei de Sus. Totul este primit numai de Sus.

Atunci când ies în public simt că trebuie să îi împlinesc, deoarece le-am promis asta. Acestea nu sunt promisiuni ale politicienilor înainte alegerilor, care de obicei sunt uitate a doua zi. Aici nu puteţi să vă uitaţi promisiunile pentru că le absorbiţi deficienţele în interiorul vostru şi trebuie să le procesaţi într-o cerere pentru Lumină.

Să simţiţi frică pentru că nimic nu îi poate ajuta decât Lumina Înconjurătoare. Nu le poţi da tu însuţi ceea ce ei vor. Nu ai nimic, iar aceştia te forţează să ridici o rugăciune. Este imposibil să te conectezi altfel la Creator.

Asta se numeşte de la iubirea fiinţelor create la iubirea Creatorului. Iubirea fiinţelor create este îndreptată în jos către oameni, iar iubirea Creatorului este îndreptată în sus, şi nu poate exista una fără alta. Nu ai nimic altceva cu care să te întorci către Creator, decât deficienţa altora.

Diseminare este un dar de Sus. Ni se dă deodată o asemenea oportunitate. Atunci când ieşim în public şi le explicăm oamenilor că trebuie să fim uniţi, primim de la ei nevoia de a ne întoarce către Creator chiar dacă dorinţele lor sunt total corporale.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 4/14/14, Scrierile lui Rabaş

Filed under: Diseminare, Diseminarea Cabalei, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce este conexiunea dintre noi? Până la urmă, noi nu suntem prieteni în sensul fizic. Cum ne conectăm și ne unim corect?

Răspuns: Prietenia, la nivelul fizic, se caracterizează printr-o comunicare plăcută între oameni, ei au aceleași obiceiuri, aceleași preocupări, obligații etc. Asta îi conectează și îi unește pe ei.

Noi suntem un alt tip de prieteni; noi suntem prieteni pentru un anumit scop. Dacă nu ar fi fost acest scop, nu am fi stat niciodată împreună. Deci, trebuie să înțelegem clar că numai importanța scopului ne ține împreună, ne conectează și ne ține împreună. De aceea există grupul.

Întrebarea este, cum face omul să nu uite că grupul nu există pe cont propriu, că noi înșine nu suntem conectați? Ne-am adunat aici nu pentru că ne este bine să fim împreună, ci pentru că așa ne vom putea conecta peste toate problemele care apar constant între noi și, astfel, ne ridicăm la Spiritualitate. Grupul trebuie să știe cu ce condiție ne-am adunat, pentru ce muncim și care este munca noastră.

În fiecare zi trebuie să descoperim noi probleme între noi și, în fiecare zi, trebuie să le rezolvăm ridicându-ne peste ele. Asta înseamnă că, noi nu rezolvăm problemele la nivel fizic, cum se obișnuiește în această lume, ci anume prin ridicarea peste ele și întoarcerea spre Creator cu cererea pentru corectare.

Noi nu suntem pregătiți să mergem în sus singuri; aceasta este o corectare spirituală. Nefăcând nimic, ci doar clarificându-ne problemele în ateliere, cerem Creatorului să ne corecteze și să ne împlinească. El este singurul care corectează conexiunile dintre noi, le umple prin revelarea Lui și, El însuși descoperit în aceste conexiuni.

Din a doua parte a Lecției de Cabala din 28/03/2014 Întrebări și Răspunsuri

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Tora, Leveticul, 26:36: Celor ce vor rămâne dintre voi le voi trimite în inimi frica în pământul vrăjmaşilor lor; până şi freamătul frunzei ce se clatină îi va pune pe fugă şi vor fugi ca de sabie şi vor cădea când nimeni nu-i va alunga.

Aici se vorbeşte despre o stare de lipsă absolută de siguranţă. Nimeni din lume nu simte mai mult frica, incertitudinea şi grija, ca evreii. Avem sentimente speciale de inferioritate, frică, umilinţă, dependenţă şi, aş putea spune, vină. Aceste atribute sunt revelate în noi într-o manieră foarte distinctă, pentru că misiunea şi scopul nostru este de a face naţiunile lumii să simte că sunt conectaţi unul cu celălalt, pentru ca Creatorul să fie revelat între ei. Imaginaţi-vă cum se simte o persoană care face constant rău altora prin inactivitatea sa!

Aşa se simte toată lumea! Acum câţiva ani, fratele bunicului meu, care a emigrat din Rusia înainte de revoluţie, a venit în vizită la mine cu familia lui. El şi descendenţii lui au trăit în Anglia de aproape 100 de ani. Sunt foarte bine cu toţii, dar există ceva pe care îl simt la fel. Dacă săpăm un pic mai adânc, vom descoperii că împart cu toţi acelaşi sentiment de vină. Nu depinde de circumstanţele noastre.

Într-un interviu cu Larry King, un jurnalist de televiziune faimos din America, am fost întrebat de ce antisemitisul creşte din nou în lume. Aceasta a fost problema pe care o găsea cea mai dureroasă. El are rădăcini din Rusia şi cu toate că a trăit în America aproape întreaga sa viaţă, simte că vine din Rusia. Se pare că a fost atât de demult, uitat demult, dar m-a înţeles instantaneu. Recunoaştere responsabilităţii noastre pentru lume nu dispare şi Creatoul nu ne va lăsa să scăpăm. Trebuie să ne îndeplinim misiune, scopul nostru.

Din emisiunea de pe Kab TV „Secretele cărţii eterne” din 10.12.2014

Filed under: Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: În viața mea personală, am trăit situații nu foarte simple, la lucru, în familie, în educația copiilor, precum și financiar.

Tu vorbești despre lucruri deosebite, despre un sistem superior. Toate acestea îmi păr inaccesibile. Eu nu înțeleg. Există un Creator? Există cineva care ne conduce realitatea? Ce vrea El de la mine? De ce viață mea trebuie să fie așa de dificilă?

Răspuns: După cum explică înțelepciunea Cabala, tot ce ni se întâmplă, este destinat să ne împingă către descoperirea forței superioare.

Ajungem la ea cu întrebări arzătoare. Care este semnificația vieții mele? Cine e cauza la așa de mult rău pentru noi? De ce El ne cere să suferim astfel? Dacă această forță este bună, atunci nu ar trebui să suferim așa, ci dimpotrivă, iar dacă această forță este una rea, cum este posibil așa ceva? Cu toate acestea, Tora ne spune că Creatorul este bun. Deci, ce se întâmplă cu noi?

Dar, orice ar fi, din cauza că suntem egoiști, noi nu putem ajunge la descoperirea realității superioare, printr-un sentiment pozitiv. Dacă lucrurile îmi merg bine, eu nu voi începe să caut nimic. Dacă sunt satisfăcut, mă liniștesc și invers, dacă mi-e foame, atunci caut constant ceva de mâncare. La fel și aici.

Așa că, viețile noastre sunt pline de suferințe neîncetate pe care le trăim cu toții. Încercând să scăpam de ele, până la urmă, că un rezultat al evoluției noastre, o fază după altă, noi suntem aduși la înțelegerea că nu avem nicio șansa și că trebuie să prindem această forță superioară, să descoperim lumea superioară, sistemul superior.

Noi începem să simțim că există ceva direcționat către un scop și că, deși viețile noastre păr haotice, există o lege în suferinţa noastră continuă, cât de departe ar părea.

În lumea contemporană, vedem cum oamenii suferă, iau antidepresante, droguri, etc. Din această situație noi ajungem la descoperire.

Deci, sfatul meu pentru ține este să nu pui această întrebare, ci să încerci să răspunzi la ea. Înțelepciunea Cabala, care a fost descoperită în mod special în timpul nostru, face posibil pentru noi să descoperim cauza la tot răul din viaţa noastră şi să îl transformăm în bine.

Din Programul de radio israelian, 103FM, 15/02/15

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum este posibil ca o persoană să nu se mai simtă în mod individual ci să se perceapă ca parte a unui întreg?

Răspuns: Nu va putea să gândească diferit, dacă se simte conectată cu toată lumea, la fel ca o mamă care depinde de copilul său.

Poate o mamă să se simtă pe ea însăşi, ca şi cum nu ar avea copil? Oricare ar fi oportunităţile, un nou loc de muncă de exemplu, ea se gândeşte la ce s-ar întâmpla acasă în absenţa ei.

Întrebare: Oameni nu vor mai simţi singurătate, depresie, sau goliciune interioară, care acum sunt aşa de comune?

Răspuns: Depresia va dispărea imediat, de îndată ce începem să trezim forţa pozitivă din natură, care va contrabalansa efectul negativ al egoismului nostru.

Într-adevăr, depresia şi goliciunea sunt produse de faptul ca suntem la mila unei singure forţe negative, egoiste, cu care nu ne putem face viaţa mai bună. Am ajuns la un punct după care trebuie sa aducem forţa pozitivă în lume.

Întrebare: Astăzi, o persoană se simte singură chiar dacă trăieşte într-un palat de aur, dar vor fi oamenii singuri într-un Israel perfect, corectat?

Răspuns: Nu vor mai fi oameni singuri pentru că toată lume se va simţi ca o mama cu mulţi copii. Oameni se vor simţi învăluiţi în iubire şi căldură. Responsabilitatea pentru toată lumea ca pentru proprii copii va reprezenta bucuria lor, nu un chin.

Vor exista două forţe în fiinţa umană, iar în afară totul va fi echilibrat. Nu înţelege ce reprezintă echilibrul. Este o atingere a eternităţii, un simţ al paradisului. De fapt, totul ajunge în armonie şi echilibru.

Pe de o parte, această stare este compusă din două forţe opuse şi, pe de alta, aceste forţe se completează una pe alta şi astfel reiese că nu sunt afectat de nicio forţă în afară. Conexiunea mea cu alţii este atât de reciprocă încât nu este greu pentru mine să acţionez pentru binele comun, la fel ca şi ceilalţi.

Din emisiunea de pe Kab TV „O viaţă nouă” 12.04.2015

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Tora, Leviticul, 26:18 – 26:20: Dacă nici după toate acestea nu Mă veți asculta, atunci voi înmulți de șapte ori pedeapsa pentru păcatele voastre, voi frânge îndărătnicia voastră cea mândră și cerul vostru îl voi face ca fierul și pământul vostru ca arama. În zadar vă veți cheltui puterile, că pământul vostru nu-și va da roadele sale, nici pomii din țara voastră nu-și vor da roadele lor.

„Voi înmulți de șapte ori pedeapsa pentru păcatele voastre” înseamnă că, în loc de starea corectă de ZON, cele șase Sfirot de Zeir Anpin și o Sfira de Malhut, eu iau numai pe cea mai întunecată, Malhut.

Cu mulți ani în urmă când am simțit această stare pentru prima oară, l-am întrebat nervos pe profesorul meu, Rabaș: „Ce e asta?” El a intrat puțin în starea mea, a simțit și a spus: „Aceasta este iluminarea lui Malhut”. Este simțită ca întuneric, ca un abis fără fund, ca o teroare care-l cuprinde pe om în întuneric, iar el nu poate să facă nimic. Totul îngheață pur și simplu la locul lui.

Această stare a continuat pentru câteva momente, poate numai o miime de secundă, dar impresia care a rămas a fost imprimată adânc în mine. În Spiritualitate, nimic nu dispare vreodată! Dar, acest sentiment poate fi tras din memorie și parțial experimentat.

Astfel, dacă Zeir Anpin nu o luminează pe Malhut, pedeapsa este de 70 de ori mai mare. Sau, poate fi invers, Zeir Anpin strălucește, dar Malhut simte Lumina ca pe întuneric, ca pe un abis, ca pe un trup negru care înghite tot. Asta se întâmplă când Lumina pătrunde într-un Kli absolut nepregătit să o primească.

Din KabTv „Secretele Cărții Eterne” 12/11/ 2014

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Tora, Leviticul, 26:14 – 26:17: Dar dacă voi nu mă ascultați și nu îndepliniți toate aceste porunci (Mițvot) și dacă veți disprețui rânduielile Mele și veți respinge Legile Mele și nu veți îndeplini poruncile Mele rupând astfel Legământul Meu, atunci și Eu voi face la fel cu voi. Voi trimite asupra voastră groaza, tuberculoza, frigurile și bolile și vă vor face mult timp fără speranță și în deznădejde. Veți semăna semințele în zadar și dușmanii voștri le vor mânca. Îmi voi întoarce fața împotriva voastră și veți fi învinși de dușmanii voștri. Dușmanii voștri vă vor conduce și veți fugi când nimeni nu vă va alunga.

Tot ceea ce citim aici este în interiorul omului. Este frica de propria noastră umbră fiindcă, dacă nu suntem gata pentru urcarea spirituală, fața Creatorului ne pare un întuneric teribil. Cele mai mari frici, temeri și orori pe care un om le poate trăi, apar atunci când el întâlnește calitatea dăruirii la care el este complet opus.

Totul se bazează pe faptul că trebuie să ne pregătim pentru revelarea Creatorului. Altfel, El își întoarce fața de la noi dar, evident că noi suntem în opziție cu ea, așa că, noi schimbăm imaginea și o percepem ca fiind partea opusă, fiindcă nu suntem gata pentru ea. Atunci, dăruirea ni se pare a fi cea mai cumplită pedeapsă când, de fapt, noi suntem cei care creăm întunericul, prin imaginea noastră interioară incorectă.

Toate necazurile și nenorocirile care ne par a fi trimise de Creator sunt percepute ca suferințe, fiindcă omul percepe incorect stările bune prin care Creatorul ni se revelează actunci când a venit vremea pentru aceste revelații. În loc să simtă că acestea sunt bune, sunt sursa vieții și a milei, omul le simte ca fiind … groaza, tuberculoza, frigurile și bolile…

Fiindcă nu suntem pregătiți să percepem corect Lumina, simțim Lumina ca fiind întuneric. Creatorul nu ascunde nimic de noi. Din contră, El ne dezvăluie permanent lucruri dar, fiindcă noi îi suntem complet opuși, dezvăluirea este dureroasă. Nu există o oroare mai mare pentru noi decît revelarea calității dăruirii și a iubirii adevărate, fiindcă acest sentiment este pentru egoul nostru mai rău decât moartea. Este așa fiindcă noi nu putem să percepem această calitate, să o asimilăm și să o topim în interiorul nostru.

De aceea ni se spune: Dar dacă voi nu mă ascultați și nu îndepliniți toate aceste porunci (Mițvot) și dacă veți disprețui rânduielile Mele și veți respinge Legile Mele și nu veți îndeplini poruncile Mele rupând astfel Legământul Meu, atunci și Eu voi face la fel cu voi. Voi trimite asupra voastră groaza, tuberculoza, frigurile și bolile și vă vor face mult timp fără speranță și în deznădejde.

Din KabTv „Secretele Cărții Eterne” din 12/11/2014

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Dumnezeu este o conexiune de iubire între oameni. Mai precis, conexiune înseamnă o acțiune și senzația care însoțește acțiunea. Proprietatea care apare ca rezultat al acestora este numită Dumnezeu. Noi nu ne putem imagina această proprietatea în afara noastră.

De aceea este interzis să privești pe Dumnezeu ca pe o imagine. În Cabala, interzis înseamnă imposibil.

Este posibil totuși să-L descrii ca pe o proprietate care se îmbracă în fiecare din noi, ca proprietate a iubirii, dăruirii și contopirii. Este spus: „Am să-L cunosc pe Domnul din interiorul meu. Te voi cunoaște din acțiunile Tale.”

Dumnezeu poate fi atins numai prin eforturile noastre de a ne uni și, cerința noastră pentru unitate, în esență, este o chemare la revelarea Creatorului.

De îndată ce omenirea admite că în noi locuiește un egoism global și puternic și, de îndată ce vom învăța să vedem egoismul ca pe o criză care însoțește toate acțiunile noastre controlabile, va fi un semn că am ajuns la punctul de tranziție către următorul nivel spiritual. Aceasta este o stare în care oamenii vor fi uniți nu prin relații egoiste, ci prin construirea legăturilor altruiste dintre ei.

Înainte ca această tranziție să aibă loc, manifestarea opusă din noi a Creatorului, egoismul (Faraon, Aman, etc.) ne va presa să continuăm să ne dezvoltăm de dragul revelării Lui. Cu alte cuvinte, El este cel care, prin impact asupra noastră prin partea Lui opusă, ne face să-L revelăm.

Este spus: „Nu este nimeni în afară de El” fiindcă noi suntem guvernați de o singură Forță, fără să conteze dacă această Forță provine din partea din față a Lui, direct sau, din partea Lui opusă (din spate), partea ascunsă, după cum e spus „M-ai înconjurat din spate și din față”.

Asta ne face să creștem și să ne dezvoltăm în prima fază a avansării noastre, înainte să recunoaștem egoismul nostru ca fiind o forță rea. Dezvoltarea finală a egoului, partea opusă a Creatorului (Faraon, Aman, etc), se dezvăluie treptat și aspectul său corespunde celor patru faze de dezvoltare a răspândirii Luminii directe. Asta are menirea să aducă creatura (dorința) să construiască o reacție independentă, cele patru faze de exil și scufundare în egoism și, cele patru niveluri de eliberare de sub autoritatea Faraonului. Azi, noi, (grupul lui Avraam, poporul lui Israel) am obținut a patra fază a procesului nostru de eliberare.

Numai după ce trecem prin cele patru faze și ne admitem egoismul, adică partea opusă a Creatorului, numai după ce recunoaștem și înțelegem că egoul nostru este rău, putem să ne confruntăm cu acest lucru. Egoismul a fost inserat artificial în noi de către Creator, pentru a ne face să ne decidem care parte a Creatorului vrem să o alegem, cea opusă, partea negativă sau, fața Lui adică, iubirea deasupra egoismului, credința deasupra rațiunii.

De aceea, noi va trebui să înțelegem că nu există nimeni care ne face rău, din contră, toate cu care ne confruntăm sunt menite să se întâmple pentru a promova viitoarea noastră creștere. Noi suntem aceia care definim starea în care suntem, prin reacția noastră la evenimentele în care suntem implicați. Dacă ne raportăm corect la circumstanțe, cu înțelegerea că nu contează ce va urma să se întâmple cu noi, asta ne este trimis de Creator, necazurile noastre vor fi înlocuite de partea pozitivă a Creatorului. Nu există niciun fel de condiție intermediară. Există fie spatele Creatorului, fie fața Lui.

Pentru a rezuma cele de mai sus, nu este Creatorul cel care își schimbă impactul asupra noastră de la negativ la pozitiv, ci noi suntem cei care ne modificăm atitudinea față de acțiunile Lui, de la neînțelegere și respingere, la înțelegere și acord.

Diferența dintre Dumnezeu și Creator este că Dumnezeu este calitatea superioară detașată, în timp ce Creatorul este acțiunea, guvernanța, proprietatea apropierii și simțirii. Dar, toate aceste definiții sunt adevărate numai pentru oamenii care luptă să-L reveleze, care aspiră să-L simtă.

Vezi Partea 1 și 2 din Lecția zilnică de Cabala din 20/03/2015

Filed under: Lectia zilnica - Un comentariu →