Fiecare persoană are propriul ei scop și nimic nu este redundant în această lume.

Când citesc despre cât de mulți oameni sunt uciși zilnic în diferite dezastre, accidente sau accidente de mașină nu pot să nu mă minunez cât de impasibilă este societatea noastră.

Odată existau miliții care păstrau ordinea pe străzile din fostul Leningrad, iar noi eram obligați să facem parte din aceste miliții. Acolo am auzit pentru prima dată anunțul următor: A avut loc o crimă pe strada x, mergeți acolo imediat. Nu se scria nimic despre asta și nimeni nu vorbea despre asta. Eram șocați: O crimă?

Astăzi auzim despre astfel de lucruri tot timpul. De exemplu, o mie de oameni au fost uciși în Liban și o altă mie în Siria, etc., dar asta abia deranjează pe cineva. Poate să treacă câteva săptămâni de revolte și să fie multe pierderi până când Națiunile Unite încep încet să denunțe asemenea acțiuni de vandalism. Toate acestea sunt reminiscențe ale mâniei sovieticilor.

Totuși nimic nu este redundant în lumea aceasta și fiecare își împlinește oricum scopul. Atunci când providența de sus îi îndepărtează pe acești oameni prin diferite metode sângeroase, înseamnă că nu trăim această viață în mod corect și astfel ne este luată, corectând astfel lucrurile prin teribile pierderi de vieți omenești.

Dar umanitatea se reportează la asta atât de pasiv încât chiar și media abia menționează faptul că unele organizații internaționale protestează împotriva uciderii, cerând maselor să fie calme.

În mod surprinzător, nimeni nu cere să facă nimic. Toată lumea este calmă. Dacă guvernele nu ar trebuie să reacționeze față de astfel de evenimente în anumite cadre diplomatice internaționale, media nu le-ar menționa deloc.

În trecut, viața oamenilor era mult mai plină de sens. Sclavii valorau mulți bani și puteau să plătească pentru ei înșiși. Trebuia să fie hrăniți și îmbrăcați, dar în schimb munceau de dimineața până seara, și astfel erau bine îngrijiți și prețuiți.

Acest lucru este menționat în multe cărți și mai ales în Talmud, unde se spune anume cum se avea grijă de sclavi. Până la urmă, putea să-i aducă beneficii unui proprietar mai mult decât un animal. Cu alte cuvinte, un devotat, un servitor loial, costă mulți bani. De aceea, niciun prizonier nu era ucis ci transformat în sclav.

Viața era de asemenea valoroasă pentru că în acele vremuri nu era niciun sprijin social așa cum avem azi. Dacă cel care înreținea o familie era ucis, soția și copiii lui mureau de foame pentru că nu era niciun sistem de ajutor social care să-i sprijine. Astfel societatea era interesată de păstrarea vieții oamenilor.

De pe Kab TV, Secretele Cărții Eterne, 19.08.2013

Filed under: Criza, globalizare, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce se va întâmpla cu noi dacă viaţa umană se va devaloriza treptat?

Răspuns: Valoarea vieţii umane nu are nimic de-a face cu numărul de oameni de pe pământ, ci cu atitudinea noastră faţă de fiecare persoană. Din păcate, noi nu simţim nici o pierdere atunci când cineva moare. Noi nici măcar nu preţuim viaţa noastră aşa cum ar trebui, din moment ce nu vedem nici un sens în ea. În trecut, viaţa şi moartea erau respectate. Oamenii obişnuiau să plângă pentru cel decedat. Rememorau viaţa acestuia. Astăzi, când putem avea o viaţă prosperă, relativ sănătoasă, cu o bună educaţie, când oamenii pot să stea pe propriile picioare şi să devină vitali şi să aibă valoare, dorinţa de a trăi dispare. Vorbind sincer pentru toţi oamenii din lume, s-ar spune că trăiesc împotriva voinţei lor. Desigur, e înfricoşător să credem că ei ar fi de acord să aleagă varianta de a merge la culcare şi să nu se mai trezească, în cazul în care s-au gândit să pună capăt vieţii lor în acest fel, fără durere. Mulţi oameni din lume, simt că viaţa lor este lipsită de sens şi nu mai doresc să experimenteze şi să simtă ceea ce le oferă viaţa. Acest lucru înseamnă că sensul vieţii are nevoie de o re-evaluare.
Astăzi, mulţi oameni care sunt deprimaţi şi iau antidepresive trec treptat la a lua medicamente care sunt legale, încât să poată fi într-o stare de spirit bună. Atunci când o persoană este adultă şi nu vrea să devină o povară pentru societate nu trebuie să îşi facă griji cu privire la moartea sa. Cu droguri, medicamente legale, se poate elimina din societate într-un mod civilizat, frumos, în linişte.
Aceasta este cea mai bună, mai simplă, şi mai ieftină soluţie pentru elită. Ei au câştigat deja împotriva producătorilor de ţigări gigant şi legalizarea drogurilor a fost deja luată la nivelul următor.

Întrebare: Dar acest lucru nu este o corecţie.

Răspuns: Autorităţile nu au alte mijloace de a corecta oameni, şi de ce ar face asta?! Acesta nu este scopul lor. Ei nu văd viitorul. Ei îşi vor da seama de necesitatea de corectare doar atunci când nu au de ales. O altă soluţie ar putea fi un război care va curaţa  pământul şi va lasa doar un miliard de oameni şi un mediu curat. Acest lucru este în mod clar o soluţie ideală pentru elită şi, fără îndoială, ar fi de acord cu asta, deoarece cel mai important lucru pentru ei este să se pronunţe într-o lume aşa zis normal organizată. Nu există nici un plan de guvernământ care sa gestioneze  această nebunie.
Cu toate acestea, problema este că astăzi, atunci când o conexiune la nivel mondial este descoperită în lume, este imposibil de prezis ceva şi vor descoperi că vor pierde treptat controlul. Ei nu pot înţelege că nu e de natura gestionarii politice sau economice ci că este iubire şi dăruire absolută. Natura dezvăluie opoziţia sa, în scopul de a ne atrage la ea şi de a ne ajuta să respingem natura egoistă în care suntem în prezent. Elita nu înţelege acest lucru deoarece nu înţelege motivele pentru criza actuală.
Factorii de decizie cred că actuala criză este un rezultat de supraproducţie şi nu înţeleg că aceasta este cauzată de coborârea  forţei superioare în lumea noastră, deoarece se apropie de noi. Această forţă este bunătatea absolută şi iubirea absolută, şi de aceea este dezvăluită în dorinţele noastre egoiste ca o forţă care este opusă faţă de noi. În cele din urmă nevoia de o schimbare trebuie să fie evocată, dar se poate înţelege acest lucru prin forţa superioară revelată numai prin noi, dar pentru moment acest lucru încă nu se poate.
Forţa superioară care coboară treptat în lumea noastră ne obligă să vedem că există o conducere, un singur scop, şi o modalitate de a avansa în această lume. Dar mulţi nu se întreabă încă: Ce este acest scop? În cazul în care este ea (forţa –n.t.)cum  ne conduce? Este clar că există o forţă, o idee care vine de sus, dar procesul în sine şi scopul său nu este clar încă.
Eu cred că se va întâmpla în curând. Ar trebui să ne grăbim şi să explicăm  aceste lucruri pentru public. Este mult mai important decât arătându-le ce putem corecta, astfel încât suntem în principal ocupaţi cu această problemă acum, deoarece cel mai important lucru este de a disemina!

Din „Secretele Cărţii eterne” Kab TV 8/19/13

Filed under: Criza, globalizare, Diseminare, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

 „Lumina şi Soarele „VeYechi : punctul principal în ceea ce priveşte întâlnirea este că ar trebui să fim toţi uniţi şi că toată lumea ar trebui să ceară un singur lucru, găsirea Creatorului căci  Shechina se află într-un grup de zece. Desigur, în cazul în care există mai mult de zece, atunci Divinitatea se va revela cu siguranţă. Şi oricine se poate alătura prietenului său şi să asculte cum ar trebui să îl slăvească pe Creator şi cum să Îl găsească pe Creator .

Şi ar trebui să se anuleze în faţa prietenului său şi prietenul său ar trebui să facă acelaşi lucru, şi ar trebui să fie la fel pentru toată lumea. Şi dacă aceasta este intenţia adunării, atunci mai mult decât viţelul vrea să sugă, vaca vrea să îl alăpteze, aşa Creatorul se apropie de ei şi este cu ei, şi toate binecuvântările şi salvările şi buna dăruire din sursa milei, şi mare milă şi bunătatea sunt revelate la adunarea lui Israel .

Totul depinde de conexiune, de corectarea spargerii, de corectarea păcatului de la „Pomul Cunoaşterii „. Aceasta este toată munca noastră prin care devenim Adam, ceea ce înseamnă că cineva realizează că seamănă  (Domeh) cu Creatorul, un singur suflet, un singur vas. Cu ajutorul prietenilor, depăşim  rezistenţa ego-ul nostru, atragem  Lumina care Reformează şi în acest fel noi avansăm.

Vedem că progresul nostru se datorează exclusiv conexiunii şi se realizează  în conexiune, în punctul în care simţim criza şi unde se dezvăluie repulsia, ura, supărarea, dezgustul reciproc. Este întotdeauna o problemă în localizarea acestui punct, pentru că îl evităm, uităm şi suntem într-o stare de toropeală .

În acest punct central trebuie cu adevărat să ne conectăm, unde toate senzaţiile noastre dispar! Toţi senzorii noştri şi simţurile noastre încetează să lucreze. Este ca şi cum am descoperi şi am intra într-un vid în care nu mai există ură, unde toate sentimentele dispar pur şi simplu. Astfel vom descoperi, treptat, spaţiul spiritual pe care va trebui  să-l umplem prin conexiunea noastră.

Din  pregătire la Lecţia zilnică de Cabala 1/16/14

Filed under: Lectia zilnica, Similaritatea mea cu Creatorul, Spiritualitate, Zohar - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, Introducere în Cartea Zohar, articolul 23: Se pare că, o dată îmbrăcat într-un corp uman, el (sufletul) generează nevoi şi dorinţe şi idei pentru a satisface dorinţa sa de a dărui la maxim, adică să ofere mulţumire Creatorului său, în funcţie de dimensiunea dorinţei sale.

Întrebare: Pe de o parte, este spus că nu trebuie să ne lăsăm conduşi decât de ceea ce vedem dar, pe de altă parte, trebuie să ne detaşăm de materia corporală obişnuită “corp” şi “suflet” deci, cum putem integra cele două lucruri?

Răspuns: Eu văd lumea corporală în care trăiesc acum. Studiem asta în universităţi şi nu în lecţiile de Cabala. Pe de altă parte, noi studiem ceva care este deasupra, realitatea spirituală. Nu este în faţa ochilor mei şi trebuie să dobândesc o nouă perspectivă de a vedea. Nu am nevoie de ochi corporali pentru asta, ci spirituali.

Cabaliştii ne spun că, precum corpul fizic, există un corp spiritual şi este dăruirea. Viaţa în ea este Lumina care o umple. Corpul spiritual este, în realitate, Lumina Reflectată (Ohr Hozer) şi simţim corpul conform măsurii sale.

Sunt atras pentru a dărui celorlalţi conform nivelului Luminii Reflectate şi dăruirea pentru celălalt este sufletul meu. Este exact acolo unde este, în ceilalţi şi nu trupul care trăieşte şi moare. Nu avem nevoie de trup decât pentru perioada în care trebuie să anulez dorinţa mea de primire. Apoi, necesitatea corpului fizic dispare. Când ating primul nivel spiritual, înţeleg că nu are nimic de-a face cu corpul. Astfel de condiţii mi-au fost date pentru a exista înaintea revelaţiei. Această stare este necesară pentru a intra în lumea spirituală. Este locul în care umplu condiţiile preliminare. Ca şi cum stau în faţa uşii şi mi se spune: ”Puteţi intra dacă aveţi bilet. Nu aveţi bilet? Atunci, mergi şi munceşte şi cumpără un bilet şi poţi intra”. Eu muncesc în această lume pentru a cumpăra un bilet pentru realitatea spirituală şi, în timpul lecţiei, vorbim despre ceea ce se întâmplă în spatele uşii.

Întrebare: Atunci prin ce suntem diferiţi de filozofii care, se pare, spun acelaşi lucru?

Răspuns: În primul rând, avem dreptate atunci când nu dorim să livrăm fantezii aşa cum o fac ei, înţelegem că, de fapt, trebuie să vedem şi să simţim ceea ce vorbim direct de la sursă.

Este vorba despre o abordare sănătoasă care protejează împotriva erorilor şi furnizează un cadru ştiinţific clar. Filozofii greşesc în faptul că vorbesc despre lucruri care nu se simt, care sunt dincolo de percepţia lor şi sunt lipsiţi de orice bază faptică. Este o situaţie comodă: întâi, pentru că sunt plătiţi pentru asta şi în al doilea rând, vor să aibă ceva de-a face cu “spiritualitatea”.

În principiu, o persoană atinge un anumit “cap de pod spiritual” dar fără a munci asupra ei însăşi. Este motivul pentru care cabaliştii detestă filozofia. Există un filozof în fiecare din noi, deoarece ne place, în egală măsură, să pătrundem în spiritualitate fără a face un efort şi ne plac apariţiile diferitelor teorii nefondate.

În acelaşi timp, trebuie să explicăm totul: Chiar dacă mă simt, uneori, ca şi cum aş filozofa, este doar ego-ul meu. Adevărul este că nu putem cu adevărat, să discutăm despre lumea spirituală înainte ca noi să o atingem, este spus: “nu putem să ştim un nume sau cuvânt dacă nu-l atingem”. Respingem abordarea filozofică şi detestăm filozofii în noi, dar este imposibil să se facă fără ele, pentru că fiecare include întreaga lume în el. Deci, nu se vorbeşte decât despre ceea ce se petrece în inimile noastre.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala, 12.01.2014, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Perceptie, Zohar - Niciun comentariu→

Întrebare: Este posibil să dezvoltă un model integral al economiei?

Răspuns: Pentru a dezvolta un model de economie integrală, oamenii au nevoie de o „inteligenţă corectată „, gânduri care vor avea o direcţie altruistă. Ei trebuie să se afle la un alt nivel de dezvoltare interioară. În măsura în care oamenii vor fi reeducaţi într-un mod conştient, în această măsură vor apărea ideile de schimbare potrivite pentru  toate relaţiile sociale în domeniul economic, politic şi altele. Prin urmare, orice modelele care vor fi create acum  nu vor fi deloc utile societăţii integrale.

Nu este necesar să se stabilească nimic în prealabil. Aceasta a fost greşeala a guvernului sovietic, care a decis să oblige pe toţi să fie altruişti prin foamete, opresiune, prin acţiunile KGB-ului şi nu prin educaţie .

Întrebare: Dar nu a fost greşeala lui Marx şi Engels ?

Răspuns: Nu! Marx a scris corect! După el au apărut oportuniştii care au reinterpretat scrierile sale. În timp ce Marx a scris că prima dată era obligatorie  reeducarea oamenilor şi numai în măsura în care vor fi educaţi s-ar fi putut crea o societate comunistă corectă.

Din punct de vedere istoric, cum au evoluat toate modelele? La început cineva le-a planificat, după care au fost create? Nu! Omenirea s-a dezvoltat în mod natural şi şi-a transformat permanent conexiunile sale sociale, politice, economice, comerciale, precum şi alte.

E la fel aici, este imposibil de a planifica şi de a stabili ceva în avans. O persoană nu poate descrie niciodată pasul următor, pentru că el nu este încă în derularea acestuia. Şi chiar dacă el este în acesta, ce poate el explica acelor oameni care sunt la nivelul anterior? Ei  nu pot construi ceea ce este caracteristic la nivelul următor .

În primul rând ei înşişi trebuie să se ridice la acel nivel în înţelegerea lor, de conştientizare  şi de simţire  şi să decidă ce schimbări sunt imperative pentru un anumit moment în timp. Ei se vor aduna împreună şi vor spune: „acum avem nevoie pentru a schimba acest lucru, şi acum astă. ” Şi, treptat, acestea vor fi schimbate.

Aceasta este evoluţia şi trebuie să fie dezvăluită din interior. Noi doar grăbim procesul, astfel că evoluţia nu va avansa rigid aşa cum a făcut-o de mii de ani, când puterile naturii ne-au împins de la spate cu un băţ spre fericire. Vrem să avansăm prin noi înşine.

Dar privit din toate  unghiurile,  transformarea va trebui să derive doar din nevoia conştientă, în caz contrar, va fi acelaşi KGB, aceeaşi opresiune şi dictatură .

Să presupunem că dorim să creăm o metodă pentru a schimba societatea acum. Şi apoi ce? Ne-ar obliga pe toţi să o punem  în practică? Dar acest lucru ar fi acelaşi: opresiunea, dictatura  şi violenţa. Acest lucru nu mai ţine de învăţământ sau de educaţie. De aceea, noi numim metoda noastră Educaţie integrală şi informare pentru publicul larg. Ea nu poate veni de sus!

Nu există nici un motiv să ne întoarcem la istorici, filosofi şi la alţii asemenea lor. În ce fel ne pot ajuta? Ar fi asta prin exerciţiul obişnuit de azi care nu mai funcţionează? De la ei doar exemple din trecut pot fi luate, dar ei nu ştiu nimic despre viitor.

Din Kab TV ” O lume Integral ă” 11/27/13

Filed under: Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Trebuie să încerc să-mi deschid inima prietenilor şi să fac astfel ca toate dorinţele lor, gândurile şi aşteptările pentru spiritualitate, să intre direct în inima mea fără nici o opoziţie şi critică din partea mea.

Pentru intenţia corectă, avem nevoie tot timpul de Creator în centrul grupului şi trebuie să acceptăm această stare cu inima deschisă. Fiecare dintre noi trebuie să se concentreze în jurul acestui punct şi să focalizeze toate eforturile sale asupra lui. Doar în acesta se găseşte alegerea noastră liberă pe care trebuie să o realizăm. Această poziţie în jurul Creatorului care se situează în grup este asemănătoare poziţiei din jurul Muntelui Sinai.

Exact ca acolo, se cere de la noi Arvut (garanţia reciprocă) şi susţinerea reciprocă: prin ele, putem realiza o intenţie constantă.

În spiritualitate, nimic nu este măsurat în funcţie de cantitatea de energie, ci mai degrabă în calitate. O intenţie puternică este o intenţie care nu se opreşte niciodată. O intenţie slabă poate fi oprită. Dar o intenţie puternică nu poate fi oprită dacă ea este constantă, şi se spune despre ea că este crescută. Desigur, tot soiul de perturbări vor veni, atât generale cât şi particulare, dar în faţa tuturor tulburărilor trebuie să fim preocupaţi de un singur lucru: o intenţie atât de puternică, încât nu se opreşte niciodată. Tocmai cu aceasta trebuie să ne consolidăm reciproc şi este garanţia mutuală care se realizează.

De la o intenţie mică şi slabă, trebuie să ajungem la o intenţie mare şi puternică, adică, plecând de la pauze regulate, de la o pierdere a dorinţei spirituale arzătoare, trebuie să trecem la o singură inimă, la centrul grupului în care Creatorul este dezvăluit, astfel încât ne vom conecta împreună cu El aici, într-o singură îmbrăţişare. Trebuie să ne ajutăm unii pe alţii cu garanţia reciprocă, astfel ca intenţia să nu se oprească în niciunul dintre noi. Dacă se întâmpla asta, ar apărea o gaură în coca bărcii noastre comune, în inima noastră comună. Dacă ne apropiem de congres cu astfel de eforturi, atunci succesul ne este asigurat.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala, 15.01.2014, Atelier

Filed under: Garantia reciproca, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

În ideea intenţiei, este activ principiul “Fiecare va ajuta prietenul său”, deoarece “Un prizonier nu se poate elibera singur din închisoare”, ci doar prietenii îl pot scoate.

Susţinerea prietenilor este numită “Arvut “ şi, dacă ea este găsită chiar pentru un moment, nu voi uita intenţia şi inima mea va fi mereu deschisă în direcţia corectă. Nu sunt pregătit să fac acest lucru singur, ci doar cu prietenii. Inima mea se găseşte în mâinile prietenilor şi numai ei pot să o conducă spre Creator, care este în centrul grupului. Prin urmare, depind complet de ei. Cum îi pot răsplăti în schimbul acestei munci? Îi recompensez în acelaşi mod, adică într-o manieră identică mă gândesc la ei, îmi fac griji cu privire la intenţiile lor. Nici unul dintre ei nu este capabil să facă asta singur şi necesită, de asemenea, ajutorul prietenilor.

Dacă împreună, ne gândim şi ne preocupăm de faptul că intenţia corectă nu va înceta în ceilalţi, că inima lor va rămâne mereu deschisă şi pregătită pentru descoperirea Creatorului, în centrul grupului apoi, cu aceasta, ne asigurăm de aceeaşi preocupare şi acelaşi tratament de la ceilalţi. În cele din urmă, eu descopăr că toată lumea este deja în starea finală corectată şi nu am văzut asta cu ochii mei corupţi, aşa cum este scris: ”…atribuie celorlalţi propriile sale defecte”.  Şi, dacă mă îndrum corect în munca cu prietenii, dăruindu-le, atunci voi descoperi dăruirea lor faţă de mine.

Adică, toată munca pe care o fac asupra mea o fac graţie muncii asupra celorlalţi. Între timp, eu fac asta din motive egoiste (Lo Lishma), în care mă îndrept spre propria corectare. Dar, în ciuda acestui lucru, se face deja în direcţia corectă, de la mine spre exterior. De la Lo Lishma ca aceasta, ajungem la Lishma, la dăruire.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala, 15.01.2014, Atelier

Filed under: Garantia reciproca, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum pot atinge cât mai repede posibil rugăciunea corectă?

Răspuns: Efortul nostru, ca toate discernămintele spirituale, nu este măsurat în funcţie de numărul acţiunilor, ci în funcţie de calitatea lor. Uneori, putem vedea o persoană care încearcă din greu şi face multe lucruri învârtindu-se ca o giruetă. Toată lumea poate admira energia sa, dar beneficiul acestor acţiuni poate fi minim. Cum este spus: “puţin cu bună intenţie este mai bine”.

Lumea spirituală este creată din calităţi: fie pentru primire, fie pentru dăruire. Totul depinde de asta, de cât cântăreşte fiecare şi nu de numărul real al acţiunilor. Prin urmare, este spus: “O persoană poate atinge lumea sa într-o oră!” Dar, cum este posibil dacă trec o mie de ore sau un milion de ore? Întreaga omenire risipeşte miliarde de ore şi nu atinge obiectivul şi există oameni care ating lumea lor într-o oră şi ating revelaţia. Este corect?

Este posibil datorită calităţii care este mai importantă decât cantitatea. Deci, dacă doriţi să atingeţi rugăciunea corectă cât mai repede posibil, ar trebui să faceţi un efort în calitate şi în cantitate cu privire la acţiuni şi intenţii. Calitatea ar trebui să vină prima.

Un efort calitativ înseamnă a clarifica în permanenţă ce înseamnă primirea şi dăruirea, una cu privire la cealaltă. Este ceea ce ar trebui să căutăm în toate aspectele vieţii, în toate relaţiile noastre cu ceilalţi.

Efortul calitativ este măsurat prin cât de mult este implicată inima mea. Inima ar trebui să fie criteriul şi nu mintea. Există oameni foarte inteligenţi şi îi invidiam în trecut când vedeam cu ce viteză puteau înţelege materialul, puteau să înţeleagă lucrurile şi să intre în detalii. În cele din urmă, am descoperit că „nu este înţelept cine învaţă”. Puteţi înţelege doar prin sentimentele voastre şi nu aş considera asta prea grav, mai degrabă ca ceva frivol, nişte sentimente feminine.

Credeam că puterea era în minte, dar nu este adevărat. În primul rând, totul trebuie să treacă prin sentimente şi abia apoi o persoană înţelege. Mintea citeşte şi percepe doar ceea ce trece prin inimă. Deci, trebuie să încercăm să creştem sentimentele noastre cât mai mult posibil, în direcţia corectă, desigur. Sentimentele nu se dezvoltă decât prin Lumina care Reformează.

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala, 12.01.2014, Zohar

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare : În timpul Congresului  Arava, cum  putem să ne simţim responsabili faţă de prieteni, la fel ca echipaj unui submarin care nu-şi vor abandona prietenii ci preferă să se înece cu ei,dacă numai jumătate din echipaj poate fi salvat?

Răspuns: Ei nu simt că sunt pe punctul de a muri, căci adevărata moarte pentru ei înseamnă detaşarea de prieteni. Ei s-au ridicat la un nivel mai ridicat faţă de viaţă şi de moarte, şi deşi acest lucru este o coajă ( Klipa ), este totuşi o legătura spirituală faţă de prieteni .

Puteţi atinge o astfel de stare numai cu ajutorul Creatorului.  Aveţi nevoie de Lumina Superioară pentru acest lucru pentru că singuri nu o puteţi obţine. Dacă aţi organizat un comando în submarin, veţi reuşi. Dacă aveţi de gând să organizaţi un comando de garantare reciprocă, nu puteţi face nimic deoarece vi se dau intenţionat probleme, interferenţe şi căderi, astfel încât să aveţi nevoie de Creator .

În cele din urmă, trebuie să avem de a face cu El. Sufletul general a fost spart, astfel încât prin această spargere să îl puteţi cunoaşte pe Creator. Ne uităm la cioburile de sticlă şi înţelegem că trebuie să le culegem, dar cum putem reface acest puzzle ?

Noi încercăm de lipim aceste piese în tot felul de moduri  dar nimic nu funcţionează ! Noi încă nu ştim cum să conectăm două piese : 1 +1, deoarece Creatorul trebuie să fie în interiorul acestor lucruri pentru a ne conecta. Acest lucru se întâmplă numai atunci când vom ajunge la o echivalenţă de forme cu El, în anumite atribute.

Dar nu avem aceste atribute . Nu avem atributul de dăruire! Acesta este motivul pentru care nu putem face nici măcar un singur pas. Vedem că în lume oamenii se organizează în adevărate comandouri  în care toată lumea este dispusă să se sacrifice pentru binele prietenilor. Nici măcar nu putem însă ca să gândim la aşa ceva!  Înainte de toate avem nevoie de Creator să fie cu noi, în fiecare gând  al nostru în această direcţie. Aceasta este diferenţa .

Acesta este motivul pentru care coaja ( Klipa ) este atât de mândră înaintea sfinţeniei : „Vezi ce pot face eu! Totul este în regulă cu mine, toată lumea este fericită , totul este frumos şi tu ce ai? ” La urma urmei, conexiunea egoista se bazează pe  minte,  în timp ce dăruirea cere credinţa deasupra raţiunii. Astfel, o persoană care vrea să atingă adevărata dăruire, se confruntă cu mari dificultăţi .

Putem realiza unitatea ca într-un submarin, dar ca să facem acest lucru avem nevoie să realizăm o cerere reală pentru Creator. Acest lucru înseamnă că legătura nu este scopul, obiectivul este de a adera la Creator şi acţiunea finală trebuie să fie în gândul iniţial. Acesta este motivul pentru care acţionăm şi ne conectăm .

Avem nevoie să verificăm dacă toate acţiunile noastre şi legăturile dintre noi sunt necesare  pentru revelarea Creatorului, care ar trebui să fie obiectivul în fiecare cerere, în fiecare acţiune. Nu putem fi confuzi şi să credem că avem nevoie de El pentru a ne conecta. Avem de fapt nevoie să ne conectăm pentru a-l revela pe Creator şi a-L mulţumi.

Trebuie să construim formula în mod corect, de fiecare dată, fără a uita că totul este pentru binele Creatorului şi nu pentru binele conexiunii în sine sau mingea de zmeură sau corectarea umanităţii. Noi trebuie să ne concentrăm în mod constant pe Creator .

Deci, în timpul Congresului Arava, trebuie să aspirăm în mod constant către Creator,  deoarece acesta este capul Partzuf-ului. Trebuie să ne menţinem constant în acelaşi gând, în aceeaşi intenţie, în acelaşi plan care este aţintit către Creator .

Fiecare întrebare în atelier este ca o enigmă care nu poate fi rezolvată decât numai dacă vom  şti să construim fraza corect, atunci când Creatorul este scopul, când tot ceea ce este destinat pentru revelarea Creatorului va locui printre noi. Avem nevoie de Creator nu pentru că el ar trebui să ne lipească împreună, vrem să ne lipească pentru a-L revela şi astfel a-I aduce mulţumire.

Totul  trebuie să se termine cu El, mulţumindu-I Lui, deoarece oaspetele vrea să îşi mulţumească gazda. Congresul Arava este conexiunea dintre noi de dragul Lui. Va urma Congresul de educaţie integrală, care va fi conexiunea dintre noi pentru  dezvoltarea educaţiei integrală. Apoi vom realiza conexiunea integrală  în practică, cu ajutorul Cărţii  Zohar, la congresul final: Congresul Mondial Zohar.

Prima parte a Lectiei zilnice de Cabala 07/01/14, Lectia cu  tema : „Pregătirea pentru Congres „

Filed under: Congrese, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Zohar - Niciun comentariu→

Dezvoltarea în grup este surprinzătoare şi frumoasă deoarece, într-un timp scurt, trec prin atâtea stări şi detalii ale percepţiei încât, fără prieteni, ar fi trebuit câteva reîncarnări în viaţa fizică, transformări lungi ale Reshimot.

Între prieteni minunaţi, accelerăm dezvoltarea.

Nimic pe acest drum nu poate fi „trecut”, „calibrat”, „retras de pe listă”. Procesul de realizare a Reshimot este fixat iniţial şi trebuie să trec prin toată această spirală. Dar, ritmul progresului depinde de mine şi este determinat de gradul de integrare în grup.

Chiar dacă stau aşezat în clasă fiind „profund” impasibil, lipsit de înţelegere, nu este grav. Toată lumea trece prin asta.

Grupul este un sistem minunat în care noi ne completăm, adăugăm unul altuia. Unii dezvăluie noi „grosimi” ale dorinţei, alţii sunt îmbibaţi de impulsuri spirituale şi noi interacţionăm ca un tot.

Lucrul principal este de a trăi în grup cât mai profund posibil şi de a ne înclina în faţa lui cu toţii, să ne înclinăm în orice stare: o dată când sunt plin de viaţă, unitate şi când sunt mort.

Talentele şi capacităţile nu vor ajuta aici: nu este cel care este înţelept ce învaţă spiritualitate. În primul rând, sunt obligat să capitulez.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala, 16.01.2014, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Spiritualitate - Niciun comentariu→