Pentru a deveni integraţi în ceilalţi şi pentru a sparge imensa rezistenţă de la intrare trebuie obligatoriu să ne anulăm. După asta putem să ne furişăm în sistem ca un virus. Este foarte greu să te aperi de un virus pentru că viruşii ştiu cum să devină invizibili sistemului defensiv al corpului.

Fiecare dintre noi va simţi şi va reprezenta grupul ca un zero complet. Va trebui să ne anulăm la maximum . Aşa ar trebui să concurăm unii cu alţii. Cine se poate anula mai mult. Fiecare ar trebui să se străduiască în munca asta şi să trezească şi pe alţii.

Gupul va deveni din ce în ce mai conectat cu cât fiecare dintre noi se va anula mai mult. Când această includere mutuală va ajunge la nivelul cel mai de jos, ne vom transforma într-un întreg şi imediat vom simţi prima conectare cu Creatorul. Atâta timp cât ne-am anulat forma noastră egoistă şi suntem gata să fim lut în mâinile Maestrului, forma Creatorului va fi manifestată în noi.

După care mai mult egoism va fi adăugat şi din nou va trebui să ne anulăm. Aşadar muncim până când ne transformăm într-un întreg fără formă şi suntem pregătiţi pentru orice, asta reprezintă să devenim lut în mâinile Maestrului. Şi din nou vom obţine forma Creatorului, mai exactă, mai precisă şi ÎL vom cunoaşte şi mai mult.

Creatorul va începe să ne domine şi ne va umple cu proprietăţile Sale. Va îmbrăca toate gândurile şi dorinţele noastre şi va da forma Lui acestora. Când vom atinge prima oară această stare, doar formă Superioară va fi prezentă în materia noastră.

În drum către această stare, unele părţi vor fi de acord cu asta, în timp ce alţii nu vor fi de acord. În acest fel progresul nostru se desfăşoară: De bază este includerea mutuală, care se realizează doar prin anularea de sine în faţa celor cu care vrei să te incluzi.

Din Pregătirea pentru Lecţia Zilnică de Cabala 1/21/14

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce simte un cabalist când vede oameni suferind?

Răspuns: Vede că sunt în punctul de a primi o recompensă minunată. Ba chiar primesc deja acea recompensă, dar nu o pot simţi încă deoarece nu au vasele, dorinţele lor corectate.

Să presupunem că îi dau fiului meu o mie de dolari. Ştie doar că aceştia sunt bani, dar nu are idee ce reprezintă aceste “hârtii”. Le păstrează pentru un timp după care le aruncă. Dacă ar fi înţeles ce înseamnă acestea , ar fi folosit banii şi şi-ar fi cumpărat multă îngheţată, bomboane şi jucării. Dar nu ştie încă cum să transforme aceste hârtii în plăcere.

Noi suntem asemănători ba chiar mai rău. În loc să ne bucurăm simţim durere şi suferinţă. Investesc efortul meu şi în schimb primesc o cădere şi duşmănie. Ce fel de recompensă este asta? Adevărul este că noi depunem cu adevărat eforturi mari, dar nu am terminat corecţia încă pentru a primi recompensa. Deci deja am primit recompensa dar nu înţelegem asta şi nu dăm atenţie.

Imaginaţi-vă un măgar căruia i se dau prăjituri, dar nu are nevoie de ele, ci de  cereale şi apă. Nu îi place altceva deoarece apa şi cerealele pentru el sunt plăcerea cea mai mare.

Aşa şi nouă ne-au fost servite ”prăjituri”, dar mai întâi trebuie să ne corectăm pentru a ne adapta la aceste plăceri. Am primit plăcerea  dar pe moment simt suferinţă. Se întâmplă aşa pentru că ne este foame şi ne căutăm cerealele şi apa noastră. Nu înţelegem care e afacerea cu prăjiturile astea.

Mă minunez şi mă întreb: “Pentru ce am nevoie de asta?” iar ca răspuns mi se spune: “Avansează la nivelul de om şi te vei bucura de asta.”

Din partea a 4-a din Lecţia Zilnică de Cabala 1/20/14, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Suferinta - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, Introducere la Cartea Zohar, Articolul 28: … la început același corp este adus la viață, ceea ce reprezintă dorința excesivă de a primi, fără nicio constrângere, doar cum a crescut din hrana lumilor impure…

Și apoi ne angajăm la un nou tip de muncă – să aducem toată această dorință exagerată de a primi la forma de dăruire. Atunci este vindecată pentru că acum a obținut echivalența de formă.

O iluminare unică revitalizează dorința de a primi cu scopul de a primi ca și  inima de piatră, și totul din dorința de a primi există ca materie numai pentru că Lumina o ține. Yesh mi Yesh (existență din existență) păstrează și vitalizează Yesh mi Ayin (existență din absență). Nu ne putem descurca fără acest aparat intravenos. Până la urmă, dacă l-aș fi închis, aș fi pierdut doința și nu aș fi fost capabil să o corectez. Și, în schimb, acest lucru m-ar fi împiedicat să ader la Creator cu totul.

Întrebare: Deci, cum corectăm dorința?

Răspuns: Pentru asta nu avem nevoie de nicio acțiune cu partea materială. Nu suntem în stare să o ucidem sau să o readucem la viață, deși folosim acești termeni pentru a descrie ceea ce se întâmplă. Dorința, așa cum a fost și rămâne, se află în mâinile Creatorului care dă viață la tot: răul și binele.

De-a lungul întregului proces, nu facem acțiuni reale în creație. Mai degrabă, numai în ceea mă privește, aleg părțile care se revelază în fața mea. Nu intrăm în creația însăși. Este imposibil să oprim influența Luminii asupra dorinței, așa cum este imposibil să oprim Pământul. Aceste informații coboară la mine de la un nivel superior, și la nivelul meu trebuie să le accept, să învăț de la ele, să le aleg și să analizez relația mea cu privire la ele. Anume prin asta, mă contruiesc pe mine însumi. Nu avem nevoie de mai mult de atât.

Există o alegere și o varietate largă de posibilități în fața mea, tot felul de dorințe diferite pentru a primi și pentru a dărui, care nu sunt noi. Totuși, se descoperă și se dezvoltă din ce în ce mai mult, și asta este așa pentru ca eu să determin relația mea în raport cu tot ceea ce se dezvoltă pe calea corectă. Cu asta, înțeleg și simt mai mult, și astfel îl construiesc pe Adam din mine însumi.

Creatorul nu schimbă acțiunea originală, și nici noi nu acționăm asupra a ceva. Totul este revelat numai cu privire la persoana care percepe. Creația este neschimbată. Există Infinitate, și tot timpul perdeaua este, câte puțin, dată la o parte sau lăsată la loc, în drumul spre Ea. Totuși, prin asta ajungem la nivelul Creatorului. Acest joc este de ajuns pentru ca noi să creștem la înălțimea Superiorului, să fim conștienți și să-L înțelegem și să fim cu adevărat asemănători Lui.

Apare întrebarea: Există altceva pe lângă ceea ce văd și schimbările interioare? Asta nu ne este cunoscut nouă.

Fără să schimbăm nimic în creație, creștem, îmbunătățindu-ne ustensilele de percepție, exersând, și corectându-ne numai și numai pe noi înșine. Până acum, ni s-a permis să credem că noi schimbăm lumea. Totuși, această abordare nu mai funcționează. De la acest stadiu încolo, un singur lucru funcționează: asemănarea noastră cu ceea ce se descoperă. Și aceasta este o metodă nouă.

Din partea a patra a Lecției Zilnice de Cabala, 15.01.2014, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

În vasul întreg, totul este conectat împreună: lipsuri, lacune, ameliorări şi realizări. Totul este conectat într-un întreg şi inclus într-un întreg: primire şi dăruire, sentimentul de adâncime a vasului şi înălţimea Luminii. Dar, când vasul este spart şi separat în părţi mai mici, atunci fiecare parte primeşte o caracteristică unică ce îi este tipică. Deci, toată lumea simte propriile dificultăţi şi suferă datorită spargerii, dar fiecare în felul său.

Trebuie să încercăm să vedem în fiecare prieten că suferinţele pe care le trăieşte sunt cele pe care le suportă pentru toată lumea. Fiecare primeşte o parte a vasului, povara colectivă: cineva primeşte un lucru şi al doilea primeşte altceva şi aşa mai departe. Şi fiecare poartă ceea ce primeşte pentru toţi, un purtător al unui anumit tip de deficienţă. Astfel spargerea ne separă unii de alţii.

Prin urmare, nu trebuie să vedem problemele fiecăruia ca probleme şi dificultăţi personale, ci ca probleme şi dificultăţi comune. El doar le poartă în spate, adică, a primit instrucţiuni de sus să poarte această povară. Iar un altul a fost ales să poarte o povară şi al treilea o alta şi aşa mai departe. De aici, trebuie să schimbăm atitudinea noastră cu privire la prieteni şi să apreciem munca lor în clarificarea şi corectarea problemelor colective. În final, trebuie să realizăm o stare în care să vedem fiecare persoană, bărbat sau femeie, ca un purtător al unei deficienţe specifice a lumii întregi.

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala, 20.01.2014, Atelier

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Ar trebui să încercaţi să vă imaginaţi şi să simţiţi că dispăreţi în integrarea generală, în interiorul celorlalţi. Adică suntem toţi uniţi în această noţiune de unul; unul înseamnă că nu există nimeni în mod personal. Unul nu este suma noastră totală, nu este “noi”, ci un tot care nu poate fi divizat în părţi distincte. Rezultă că, aparent, eu dispar. “Eul” meu dispare, dar în locul acestuia, simt un întreg. Deci, descopăr două extreme.

Înainte mă simţeam existent separat, o personalitate limitată, dar cu sfera sa de individualitate. Acum, după ce am anulat autoritatea mea egoistă, pe de o parte, am anulat individualitatea mea şi am pierdut “eul” meu. Dar, pe de altă parte, cu asta am dobândit totul!

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala, 20.01.2014, Atelier

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Fiecare problemă poate fi rezolvată prin conexiunea dintre noi. Acest lucru va fi înţeles prin clarificarea spargerii. La urma urmei, înainte de spargere, exista o dorinţă sub un ecran. Dar, din moment ce dorea să primească mai mult decât era posibil în scopul de a dărui, sufletul colectiv nu putea să deţină imensa Lumină şi s-a spart.

El a fost separat în mici fragmente de dorinţe individuale: bani, putere, cunoaştere şi tot soiul de lucruri care sunt în fiecare persoană. Toate aceste dorinţe au pierdut ecranul anti-egoist datorită căruia, satisfacţia specifică a fiecărei dorinţe particulare nu era importantă pentru noi, important este pentru cine lucrăm.

Această intenţie era un ecran comun care cuprindea toate dorinţele, caracteristicile şi înclinaţiile unite într-un singur întreg. Dar, după dispariţia ecranului, fiecare dorinţă, fiecare înclinaţie, fiecare caracteristică a luat o viaţă proprie chiar în persoană, dar mai ales între persoane. Prin urmare, noi simţim separarea între noi.

Rezultă că nici unul dintre noi nu este rău datorită lui însuşi! Tot răul este între noi, chiar dacă el se manifestă ca şi cum eu sau ceilalţi sunt răi. Dar așa este descoperită respingerea între noi. Şi, în persoana însăşi, nu există rău. Mai degrabă răul este forţa de respingere reciprocă care este activă între noi.

Trebuie să încercăm să vedem că răul nu este ascuns în prieteni şi nu în mine, ci doar între noi. Dacă ne ridicăm deasupra şi ne conectăm, vom corecta toată această stare. Este sarcina mea: de a traduce  răul pe care-l văd în mine sau în întreaga lume ca o problemă a conexiunii noastre necorectate.

Prin urmare, trebuie să înţelegem problemele noastre personale şi cunoaşterea noastră a răului ca o descoperire a răului nostru colectiv. Tocmai de aici suntem în măsură să construim şi să stabilizăm rugăciunea colectivă, “rugăciunea celor mulţi” şi să primim un răspuns de sus; adică a corecta vasul nostru colectiv şi a restabili integritatea sa.

Creatorul ne dezvăluie răul într-un mod care ne luminează un pic mai mult de sus, în raport cu ceilalţi. Dar, fiecare dintre noi simte iluminarea într-un mod personal şi, prin urmare  jos, trebuie să ne conectăm pentru a-I răspunde Lui ca unul, ca şi cum ar fi vorba despre o conversaţie în doi.

Prin urmare, toate lipsurile şi problemele personale trebuie să fie acceptate ca răul nostru comun. Este prima etapă spre corectarea vasului nostru.

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala, 19.01.2014, Atelier

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Perceptie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Un antreprenor din cadrul comunităţii directorilor generali poate cere respect prin renunţarea la excedente, rezerve şi privilegii?

Răspuns: Cred că, treptat, vom realiza asta. Întreprinderile se conectează cu miliarde alte mici întreprinderi: furnizori, cumpărători, etc. deci, oricum ei vor fi mereu egoişti.

Ei nu pot trece brusc pe un alt drum şi să conducă în alt mod. Întreprinderile vor rămâne aceleaşi, toate excedentele şi rezervele iniţiale ar trebui să meargă într-un fond general pentru a fi distribuite programelor sociale pentru comunitate.

Noi vorbim despre atenuarea atmosferei egoiste care predomină în lumea de astăzi. Ea trebuie să aibă ca obiectiv alinierea întregii societăţi la un anumit echilibru în care vom reduce, treptat, ego-ul individual al fiecărei persoane şi vom compensa acest lucru prin construirea sentimentelor corecte în mediul în care persoana care lucrează pentru binele societăţii va fi respectată. Şi, întreaga comunitate tratează o astfel de persoană şi familia sa cu respect şi reverenţă.

Atunci când un astfel de mediu este creat în jurul unui om de afaceri, inevitabil începe să creadă că un salariu mai mic decât înainte îi este suficient. Un venit mediu va face posibil să i se taie toate “grăsimile” fără a pierde confortul şi să transmită avantajele celor din jurul lui, înlocuind excesul de bani prin respect şi iubire.

Din kab.tv, “Prin timp”, 16.09.2013

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Egoism, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

O persoană trece prin diferite faze până când ajunge la prima corecţie spirituală, echivalenta de formă cu Creatorul. Cuvântul “loc” este des folosit ca referinţă pentru Creator. De ce Creatorul este numit “loc”?

Locul este dorinţa. Locul care a primit calitatea de dăruire este imaginea Creatorului. Deci toate intenţiile, toată munca unei persoane ar trebui să fie îndreptate către un singur loc: a corecta dorinţele sale pentru a fi de dăruire. Imaginea Creatorului care este revelată în locul potrivit, ceea ce înseamnă în vasele corectate, este deja influenţa celor două linii.

Prima fază a corectării este atunci când încetează a se mai gândi la el şi deja înţelege şi simte că doar prin conectare este împlinit. Deja înţelege că trebuie să fie într-un grup care este considerat acelaşi cu Creatorul. Gradual începe să înţeleagă conceptul de conectare şi nu se vede ca fiind parte separată a grupului. Aşa cum e scris : “…căci Eu Domnul, locuiesc în mijlocul copiilor lui Israel.”

Graţie muncii sale în grup pentru a obţine garanţia reciprocă, gândurile prietenilor şi influenţa Luminii care este atrasă de eforturile noastre comune, persoana ajunge la acea stare în care priveşte totul din centrul grupului. Apoi simte o nouă întărire a inimii şi trebuie să atingă “locul” potrivit din nou şi din nou. După un timp, începe să înţeleagă că a trecut prin schimbări care nu păreau importante înainte. Opinia publică, starea grupului, îi devin foarte dragi.

Oamenii din grup îi devin dragi, importanţi şi începe să le poarte de grijă mai mult decât copiilor lui. Este aşa pentru că îşi simte familia  la nivel fizic în timp ce prietenii săi îi simte la nivel spiritual. Înţelege că are o obligaţie faţă de familia sa, dar în acelaşi timp începe să intre în inimile prietenilor săi, vrea să trăiască acolo şi să le garanteze tot ce este mai bun. Starea prietenilor îi determină toate gândurile şi acţiunile sale, îi dictează ce griji să aibă, ca o mamă care se îngrijorează doar pentru copilul său. Aşa începe o persoană să îşi trateze grupul.

Gradual, conceptul de Creator este clarificat în grup potrivit eforturilor de a aranja imaginea vasului general, a minţii şi a inimii generale. Prin durerea care este simţită în momentul în care nu poate să atingă asemenea unitate, imaginea Creatorului începe să devină clară în acest grup unit.

Lumina Înconjurătoare îl inflenteaza prin dorinţele sale pentru centrul grupului, pentru dorinţele sale de a vedea pe toţi corectaţi şi încântând Creatorul care este revelat potrivit eforturilor depuse în grup. Aşadar persoana se apropie de Creator prin grup.

În acest moment nu putem înţelege ce înseamnă a te pierde pe tine în grup şi în acelaşi timp să şi exişti, să şi acţionezi. Din perspectiva egoului, sinele dispare complet, dar din perspectiva dăruirii el creşte până când ajunge la nivelul Creatorului revelat în grup. Baal HaSulam spune: “Este normal, atunci când Lumina generală se aprinde, individul este anulat în ceea ce priveşte sinele,” dar simte grupul şi Creatorul în el!

Din lecţia zilnică de Cabala 1/12/14

Filed under: Lectia zilnica, Similaritatea mea cu Creatorul, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, “Introducere la Cartea Zohar” Articolul 24: Esenta corpului fizic este dorinta de a primi pentru sine si toate manifestarile si posesiunile sale sunt impliniri ale acelei corupte dorinte de a primi, care a fost creata doar pentru a fi eradicata din lume pentru a atinge o a treia stare la sfarsitul corectiei. Din acest motiv este supus mortii, este tranzitoriu impreuna cu toate posesiunile sale, ca o umbra care nu lasa nimic in urma sa.

Nimic nu se intampla dorintei, ea doar se dezvaluie din ce in ce mai mult in timp ce trece prin cele 125 de trepte, intentiile egoiste ridicandu-se impreuna cu dorintele. Sunt doua lucruri diferite: dorinta de a primi si intentia pentru a primi.

Nu ar trebui sa anulam niciodata dorinta. Nu planuim sa ne transformam in pustnici, ci  mai degraba ne straduim sa schimbam intentia, din egoista in altruista.Cea care trebuie “eradicata din lume” este intentia cu scopul de a primi.

Percepem imaginea lumii prin intentiile noastre, prin noi si mediul nostru. Aceasta imagine va dispare daca ne vom redirectiona intentiile din dorinta de a primi spre dorinta de a darui. Tot ce vedem in ziua de azi, intreaga lume cu particularitatile si fenomenele sale, viata si moartea, totul se desfasoara in dorinta de a primi care are o intentie egoista. Daca schimbam intentiile, incepem sa vedem o lume inversata, o lume numita lumea superioara, primul grad spiritual. De acolo, incepem sa vedem cu totul altceva.

In timp ce simtim materia, avem o sansa sa o convertim cu ajutorul fortei superioare, al unui grup, folosind alte metode. Noi suntem cei care au inceput “revolutia”, pentru ca prima oara cand ceva este revelat vedem ca fiind corupt ca si cand ar fi reflectat intr-o oglinda deformata a intentiei noastre egoiste.

Pana acum, intentiile noastre egoiste ”au pus seaua” pe micile dorinte ale lumii acesteia, de aceea arata asa acest taram. Dupa care, sa spunem la al treisprezecelea pas apare o dorinta de un miliard de ori mai mare, desi este venita tot din dorinta de a primi. Ar fi ingrozitor, ca si cand am fi printre ”dinozauri”, intr-o jungla imensa a dorintelor egoiste.

Oamenii ar arata ca niste monstrii ”prieteni” pentru noi; ar arata ca niste criminali, mincinosi, hoti, ceva care inca nu ne putem imagina. In esenta am vedea fortele raului care apartin acestei trepte. Vom incepe sa vedem lectiile ca o stupiditate incredibila, un nonsens. Chiar si grupul apare intr-o forma atata de teribila incat nu putem tolera compania prietenilor, ce sa mai spunem de a respira acelasi aer cu ei.

Daca reusim sa depasim situatia aceasta si sa o schimbam, descoperim ca totul este minunat. De fapt, nimic nu se schimba ci doar dintr-o data vom vedea lumea umpluta cu Lumina, in care toata lumea primeste binevointa de la Creator, nimeni nu sufera niciodata, nimeni nu moare de foame sau omoara pe altcineva. Prietenii nostrii arata ca si cand ar fi cei mai mari oameni de pe fata pamantului si nu exista nimeni mai inalt decat ei. Baal HaSulam scrie despre aceasta stare in articolul “Ascunderea si revelarea fetei Creatorului”.

Toti trecem prin starile acestea, pendulul se misca mai puternic de fiecare data si totul depinde de schimbarea intentiilor noastre, intorcandu-le pe dos, din egoism in altruism. Dorintele raman neschimbate, doar intentiile se schimba.

Intr-un fel sau altul, Creatorul nu ne va aduce niciodata la daruire, caci ar fura sansa noastra de a-L cunoaste. El ne conduce doar prin dezastrele din dorintele noastre de primire pentru a recunoaste nevoia de a darui.

La incepu,t incercam sa scapam de probleme, sa dam vina pe El. Dupa care, cu ajutorul grupului, a lectiilor, a diseminarii, plecand capul in fata prietenilor nostrii si a profesorului, ne intoarcem la Creator si ii cerem ajutorul.

Intrebare: Nu este acesta un lung drum al suferintei?

Raspuns: Secretul este cum acceptam suferinta. Fara suferinta este imposibil sa ne trezim. Fiecare stare incepe prin suferinte: “Si a fost seara si a fost dimineata, o zi”

Drumul nostru nu este lung din cauza problemelor ci din cauza felului incorect in care reactionam la ele.

De aceea avem nevoie de pregatire si de o atitudine corecta.Nu exista dubiu ca starile noastre nu se vor schimba curand, si vom simti goliciune. Mai mult putem sa ne uram prietenii asa cum discipolii lui Rabbi Shimon au facut si tot vom avansa deoarece este un scop in tot ceea ce ni se intampla, acela de a ne ghida inainte.

Din partea a 4-a a lectiei zilnice de Cabala 1/13/14, scrierile lui Baal HaSulam.

Filed under: Intentie, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Baal HaSulam spune in Scrisoarea 5 ca este fericit de răul care este revelat. Sunt forţele create pentru a ajuta, prezente sub forma aceasta deoarece nu sunt corectate . Este vorba despre dorinţele care nu pot fi revelate decat in acest fel.

Luminile si vasele sunt revelate prin acordul dintre acestea. Dorintele, revelate ca bine  sau rau, sunt componentele vasului nou. Nu conteaza cum le vad eu, atata timp cat ele sunt revelate. Acum trebuie sa muncesc cu ele.

Nu trebuie sa le  ignoram, sa le negam sau sa le anulam. Nu pot inchide ochii ca un copil si sa ma prefac ca nu exista. Nu ma pot detasa de ele, nu pot scapa de ele, nu pot adormi, nu pot sa iau droguri sau sa ma imbat. Trebuie sa ma confrunt cu ele si  am la dispozitie ajutorul necesar si anume grupul, studiul, etc.

Nu ignor niciun obstacol. Nu trebuie sa ma gandesc ca ar fi mai bine daca nu ar fi obstacole, deoarece ele construiesc noul vas, o noua caramida in structura vasului. Daca nu ar fi defecte in mine, atunci nu as descoperi nimic. Daca ceva este revelat inseamna ca trebuie sa corectez acea parte a vasului si sa o pun la locul potrivit.

De aceea sunt bucuros. Ma indepartez un pic de probleme, ma uit la ele dintr-o parte, obiectiv, dupa care vad inaltimea la care am ajuns! Se pare ca pot sa o corectez si pe asta!

E greu de inteles, dar la nivel fizic, in corp, ceea ce vine la nivelul acestei lumi este doar ceea ce este trimis noua de la nivelul Superior, cu scopul de a aduce creatura la perfectiune. Pe de alta parte se intampla toate astea deoarece nu putem avansa catre corectare.

Deci de ce sufera cei drepti? Deoarece lumea este rotunda si unita. Depind de ea si nu pot sa o traga dupa ei, chiar daca simt problemele la nivel fizic. Face parte din corectia generala.

Atunci ce pot sa fac cand raul este revelat? Daca pot vedea din exterior cauza pentru care se intampla, atunci ma ridic deasupra corpului si deasupra a ceea ce simte el. Privesc totul din exterior si ma bucur ca trec prin toate aceste corectii. Nu iau corpul in calcul ci doar sufletul pentru ca doar el exista cu adevarat. Deja vad o alta imagine.

Solutia este simpla, facem un efort pentru a avea intentia corecta pentru a darui grupului, detasati de corpul fizic, detasati de aceasta viata. In lumea fizica continui sa fac tot ceea ce este necesar: ma ingrijorez de familie, ma duc la doctor cand este necesar, etc. Dar in acelasi timp sunt detasat de acest nivel. Fac totul doar pentru a urca.

Astfel ma identific cu Creatorul care imi trimite obstacolele. Inteleg ca “pachetele” Lui au avut scopul de a ma ajuta sa stabilesc perspectiva corecta spre toate starile, bune sau rele si de a ma tine in legatura cu El. Acum vad aceasta viata din aceasta perspectiva.

Cartea Zohar descrie cum Rabbi Chiya s-a vazut pe el in Adunarea Superioara in timp ce toata lumea il asculta. A fost lasat sa vada aceasta stare. Si eu ma uit la mine de sus din alta stare in timp ce ader la Creator. Nu este o dubla personalitate ci este imaginea reala a lucrurilor.

Din partea a patra a lectiei zilnice de Cabala 1/16/14, scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→