Întrebare: Este o întrebare complexă privind contactul dintre director şi subordonaţi. Cum este posibil să devin prieten al subordonatului, dacă eu sunt şeful său?

Răspuns: Mai întâi, pregătim muncitorii, discutăm cu ei, cum este posibil să acţionăm faţă de director ca faţă de un prieten? În plus, directorul trebuie să rămână un administrator. Viaţa este construită în funcţie de ierarhie. Dar, noi avem nevoie să creăm aceste relaţii mutuale în colectiv, adică, pe de o parte, din partea muncitorului, el nu va mai avea teamă de director, deoarece asistenţa reciprocă este garanţia unei munci eficiente în fabrica noastră.

Să presupunem că, vă puteţi apropia de director ca de un prieten şi spuneţi: “Iată, asta nu funcţionează. Eu cred că ar fi mai bine să o realizăm în acest mod”. Şi el v-ar accepta, v-ar înţelege, ar dori să vă asculte sfaturile şi ar aprecia sfaturile voastre, deoarece, la nivelul vostru, din punct de vedere al executantului, ştiţi mai mult decât el.

O astfel de asistenţă reciprocă va crea nu doar o  ambianţă corectă în uzină, ci avantaje economice. Vom începe să facem ca grupul să fie egal, prin atribuirea unei părţi din beneficii, pentru a-i ajuta pe cei mai sărmani. Aici, vorbim despre egalitate între oameni, între prieteni. Pe de o parte, ei lucrează sub conducerea unui director şi, pe de altă parte, sunt prieteni. Avem nevoie să atragem pe cei care participă, activ, în procesul de integrare.

Se poate întâmpla să descoperim oameni, în colectiv, care nu sunt necesari şi chiar produc daune. Dacă o persoană nu participă la sistemul integral şi nu este benefică pentru colectiv, nu din punct de vedere al producţiei sau din punct de vedere al cooperării sale, atunci ar trebui să scăpăm de ea.

Pentru a crea un contact între director şi muncitorii săi, nu este un lucru simplu. Trebuie multă atenţie, cu toate tipurile de joc. Să presupunem că jucăm acum a fi prieteni. Toţi sunt la fel: “John, cum îţi merge? Nu domnule John Smith, ci John, cum îţi merge?”

Şi apoi, vom juca în calitate de director şi muncitor şi totul se schimbă instantaneu. Un joc este o afacere serioasă. Prin asta, formăm oamenii să muncească, simultan, la două niveluri. Este exact ceea ce se întâmplă cu noi în studiul înţelepciunii  Cabala: există cunoaşterea şi există “credinţa deasupra raţiunii”. Trebuie să facem acest lucru, pentru ca ei să simtă aceste două niveluri, fără a interfera unul cu altul.

Acum ei joacă, ca şi cum toată lumea este egală, se adresează prieteneşte directorului, nu sunt nepoliticoşi, ci prietenoşi. Şi apoi, în aceeaşi manieră, într-o manieră amicală, ei joacă directorul şi muncitorul sub el, exprimând astfel pe de o parte, toate plângerile cu privire la şeful nostru la locul de muncă şi, pe de altă parte, sugerând sfaturi, pentru a realiza o ambianţă plăcută pentru colectiv, deoarece ea depinde, de asemenea, de management.

Ei fac propuneri adecvate, astfel ca, uzina lor să devină parte integrantă în ceea ce priveşte performanţa şi în ceea ce priveşte ambianţa generală, deoarece ea se bazează pe aceste două componente. Ei vor începe să discute atât ca doi parteneri egali, cât şi ca director şi muncitor.

Din kab.tv, “prin timp”, 23.09.2013

Filed under: Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum putem înțelege că există diferite forme de conexiuni între noi? Cum se poate schimba conexiunea dintre noi?

Răspuns: Imaginează-ți că descoperi dintr-o dată că persoana așezată lângă tine, pe care abia o cunoști și al cărei nume nu ți-l amintești, este fratele tău. Mama ta îți trimite o scrisoare în care scrie V-am văzut pe amândoi stând împreună și sunt copleșită. Cum se poate ca cei doi fii ai mei să se fi întâlnit dintr-o dată! Nu am idee ce s-a întâmplat cu el. A fost răpit când era mic și iată-l dintr-o dată lângă tine, ce bucurie!

Descoperi dintr-o dată că sunteți frați și relațiile voastre se schimbă complet. Asta încercăm noi să înțelegem. Descoperi dintr-o dată că celălalt nu este doar lângă tine ci în tine și nu are nimic de-a face cu legăturile de sânge sau cu faptul că aveți aceiași părinți, ci este în mod direct datorită ție. Adeziunea este starea când o altă persoană devine mai importantă pentru tine decât propria persoană. Dacă partea numită celălalt este separată de tine, mori. Deci nu poți fi de acord cu asta! Viața ta este lipsită de valoare fără conexiune.

Acesta este singurul lucru despre care vorbește înțelepciunea Cabala: despre lipsa conexiunii și despre conectare. Nu există nimic, decât asta. Noi avem o dorință de a primi, pe care nu o înțelegem, și învățăm despre ea prin Lumina care o umple de la spargere până la corectare, ceea ce înseamnă prin conexiune. Nu există alte acțiuni în afara acestora. Dacă vorbim despre percepția culorilor, muzică sau sunete, nu le simțim decât ca mișcare: fie depărtate sau apropiate unele de altele.

Nu îi simțim pe cei care sunt departe sau aproape, nu dobândim esența, simțim numai schimbarea. Fiecare instrument este construit în funcție de acest principiu. Ne putem asemăna unii altora în diferite atribute, la diferite nivele, în diferite moduri. Nu știm esența dorinței de a primi, ceea ce este ceva din nimic. Mai mult, nu știm ce este dorința de a dărui, ceva din ceva. Existăm într-o stare de schimbare a relațiilor dintre noi, și acesta este singurul lucru pe care noi îl percepem.

Dacă dorința de a primi și dorința de a dărui nu s-ar mișca reciproc una spre alta, atunci noi nu am simți nimic în dorința noastră de a primi și am înceta să existăm. Totul depinde de schimbările din relațiile noastre, dacă simțim o iubire mai mare sau mai mică. Asta simțim de fapt. Nu ne aflăm în atributele reale ale dorinței de a primi și de a dărui ci într-o derivată care determină schimbarea în relația noastră. Asta înseamnă că percepând numai schimbările, nu măsurăm viteza ci mai degrabă accelerarea.

Dacă ne mișcăm cu o viteză constantă, nu simțim nimic și este ca și cum am sta în același loc (conform principiului relativității în mecanică). Numai dacă este schimbare în viteză, adică noi accelerăm, începem să o simțim. Se dovedește că trăim în această derivată și că nu vom ști niciodată esența adevărată, ceva-ul din nimic și ceva-ul din ceva, pentru că noi suntem rezultatul întâlnirii celor două.

Din partea a doua a Lecției Zilnice de Cabala, 01.12.2013, Zohar

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum ne putem conecta prin Creator?

Răspuns: Foarte simplu. Datorită neputinţei de a ne uni, ne întoarcem spre Lumina Înconjurătoare, Creatorul şi Îi cerem să ne unim. Aceasta se produce la fiecare grad. După ce am descoperit incapacitatea noastră de a ne uni, ajungem la “poarta lacrimilor”, strigăm şi primim forţa de a ne conecta, de a fuziona împreună.

Dar, cum ne lipeşte Creatorul, dacă noi suntem diferiţi? Devenim legaţi numai în conformitate cu intenţia noastră de a ne conecta Creatorului, dacă vrem să-I dăruim numai Lui. El devine firul de conexiune, obiectivul nostru. Este precum părinţii care se unesc într-un copil. Ei ar putea chiar să se urască, dar se conectează prin el, având grijă de el împreună.

Dar, în acest copil, ei s-au împăcat, chiar dacă se detestă reciproc. Totuşi, ei îl iubesc şi de aceea se conecteză în el, în acest punct. Este uniunea contrariilor. Noi suntem cu toţii opuşi, într-o mie de proprietăţi diferite şi direcţii. Nimeni nu este identic cu altul. Deci, ce putem face cu dorinţa noastră de plăcere? Nu putem să o ucidem, nu putem face nimic cu ea. Noi am primit doar posibilitatea de a efectua acţiuni care conduc la unitate.

Noi trebuie să conectăm două părţi care nu au nimic în comun, cu excepţia bazei animal. De aceea există această lume în care putem să ne conectăm pe plan fizic, pur şi simplu “ţinându-ne de mâini”. Exprimăm sentimentele noastre prin acest gest. Prin urmare, acest grad este separat de toate celelalte grade, de toate stările, deoarece el ne permite să începem să urcăm. În această lume, putem lovi o altă persoană în faţă sau să o îmbrăţisăm şi astfel, afectăm dorinţa sa. Este posibil să îmbrăţişăm la cerere şi dorinţa poate fi modificată în funcţie de dorinţa sa de a îmbrăţişa.

Tocmai am îmbrăţişat pe cineva fără să simt simpatie pentru el, chiar resimţind respingere, dar, în funcţie de aceste acţiuni, dorinţa mea se schimbă progresiv. Este caracteristica unică a acestei lumi în care este posibil să afectez dorinţa cuiva prin acţiuni fizice. Dar, toate acestea se întâmplă la un anumit grad şi doar ca o pregătire. Şi, este motivul pentru care nu este considerată o conexiune spirituală.

Dar, dacă vorbim de dorinţe spirituale, care sunt mai ridicate decât gradul acestei lumi, atunci acolo folosim dorinţele materiale care nu se intersectează în niciun fel cu dorinţele altcuiva. Dacă dorim să ne unim, atunci Creatorul trebuie să fie între noi. Doar prin El, prin rădăcina noastră, noi ne conectăm, aşa cum doi fraţi se conectează prin mama comună. De aceea ei sunt numiţi fraţi.

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala, 01.12.2013, Zohar

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce poate face o persoană dacă este, în mod constant, distrasă de gânduri străine şi nu poate să se concentreze în timpul citirii Zohar ?

Răspuns: O persoană ar trebui să încerce să trăiască cu stările despre care citim. Este ceea ce numim “a dori să ştim ce studiem” adică, a se conecta la material şi a-l realiza. Cunoaşterea înseamnă conexiune. Puţin contează ce studiem, fie “vase rotunde sau drepte (Igulim şi Yosher)” sau “miezul nopţii atunci când vioara lui David cântă”, atunci când citim un anumit articol ar trebui să ne dorim să fim în aceeaşi stare despre care vorbesc cabaliştii. Trebuie să ne identificăm cu ceea ce citim şi să simţim. Ca şi cum un prieten vă vorbeşte despre viaţa lui şi doriţi, cu adevărat, să-l înţelegeţi şi să împărtăşiţi sentimentele sale, absorbind cuvintele pentru a ajunge la sentimentele sale prin intermediul lor. Prin cuvinte, puteţi să vă alăturaţi impresiei interioare şi să împărtăşiţi aceleaşi sentimente.

Aceasta este ceea ce avem nevoie să simţim atunci când citim. Astfel, se pare că dezvoltăm un obicei care ne permite să intrăm în textul cabalistic din momentul în care îl auzim şi putem imediat să-l pătrundem, ca şi cum sărim în apă. Tora este apa, Hassadim. În momentul în care suntem în apă, începem să activăm toate simţurile noastre, specificând ceea ce se întâmplă. Ca şi cum am fi într-o mare încercând să privim în jurul nostru, să simţim atmosfera şi să înţelegem situaţia.

Acesta devine un obicei: Din momentul în care am auzit cuvintele Torei, intru imediat în Lumină, apă şi încep să înţeleg ceea ce se întâmplă. Ca şi cum aş intra într-o cameră întunecată sau într-o apă întunecată în care nu văd nimic. Apoi, este foarte important pentru mine să înţeleg ceea ce se întâmplă, este un obicei pe care ar trebui să-l dezvoltăm cu privire la Tora.

Dacă pun în aplicare, efectiv, această abordare, voi fi mereu în căutare, aşteptându-mă ca această stare să mă influenţeze astăzi şi să mi se dezvăluie. Starea se va revela deoarece nu a existat şi apare dintr-o dată. Există deja, dar nu pot să o văd, nici să o identific, încă. Când mă schimb pe plan intern, starea se va revela. Nu există dezvăluire care să fie exterioară mie, ci numai în mine. Un nou sens se trezeşte în mine şi îl dezvălui. Constant, o persoană trebuie să se aştepte la asta, mai ales în timpul lecţiei. Este spus: „Ar fi bine să se roage toată ziua”, cel puţin este necesar să transforme fiecare lecţie într-o rugăciune.

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala, 29.11.2013, Zohar

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Zohar - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum poate rămâne un grup integral într-o stare de excitare pentru a transmite un sentiment de unitate în timpul unui eveniment?

Răspuns: Cel mai bun mod de a se menţine într-o stare de excitare este perioada de pregătire a evenimentului, pentru că eu şi prietenii mei vream ca totul să fie bine. Ne gândim la asta tot timpul, suntem preocupaţi de modul în care putem scoate energie din unitatea noastră interioară şi integralitatea noastră în grup şi de a o transmite auditoriului care este în faţa noastră.

Prin urmare, în timpul activităţilor, atelierelor, conferinţelor şi jocurilor, nu trebuie să apară probleme  de acest tip, deoarece avem o reală nevoie de reuşită. Ne mobilizăm întreaga noastră dorinţă, toate forţele incluse pentru a atinge obiectivul, trebuie să reuşim!

Dacă simţiţi asta, atunci când veţi ieşi pentru o activitate de diseminare, cereţi susţinerea grupului, un timp suplimentar, astfel că nu vă va uita şi că veţi încerca să atrageţi aceeaşi căldură pe care o simţiţi în grup în momentul conexiunii de acest fel. Necesitatea apare în voi atunci când, după lecţia de dimineaţă, grupul se uneşte în cerc timp de zece minute şi recreează minunata putere a unităţii şi o veţi înţelege şi o veţi transmite.

Din discuţie privind grupul şi diseminarea, 24.11.2013

Filed under: Diseminare, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Care este diferenţa dintre dorinţa mea constantă de a reveni în centrul grupului şi războiul pentru a vedea adevărata imagine a realităţii?

Răspuns: Războiul se face, în mod special, în acest sens. Dacă vă treziţi dimineaţa şi vedeţi că aveţi nevoie să vă conduceţi spre centrul grupului, asta arată că sunteţi pe drumul bun. Dacă, de fiecare dată vă surprindeţi, involuntar, pregătit să părăsiţi această stare şi reveniţi, este un semn că mergeţi în direcţia bună.

Întrebare: Ce imagine şi ce sentimente apar în centrul grupului?

Răspuns: În centrul grupului pare că nu există nimeni, există doar o singură dorinţă, în care întreaga realitate se face simţită. Şi apoi, descoperiţi că, realitatea de astăzi nu este adevărată, ci doar o simulare pe un ecran de computer. În măsura în care vederea voastră este corectată, începeţi să vedeţi că nu este nimic adevărat în această lume, nu există forţe reale. Este ca o copie deformată a lumii spirituale care ne arată ce am distrus şi ne orientează în direcţia corectă astfel încât să putem, eventual, intra în adevărata lume.

Este ca şi cum exista o viaţă pe care nu o vezi, dar îţi este arătat un spectacol într-un teatru. Şi, în acest spectacol, vei descoperi cât era de eronată vederea ta, şi cum poţi să te corectezi pentru a vedea adevărata viaţă.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala, 01.12.2013, Scrierile lui Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Vasele de dăruire sunt, în aceeaşi măsură, o dorinţă de primire, dar nu a primi pentru a dărui. Să presupunem că sunt un invitat aşezat în faţa gazdei. Când văd cât de bine mă tratează El, în stratul superior al dorinţei, sunt pregătit să-L tratez pe El în acelaşi mod. Dăruirea Lui, care se concentrează asupra mea, mă duce la răspunsul corect.

În acelaşi timp, eu sunt sub dominaţia Lui. El este atât de minunat, bun şi binevoitor, că această dăruire mă corectează deja şi sunt pregătit să-I dăruiesc în răspuns. Astfel, eu răspund Luminii în vasele de GE care sunt axate pe dăruire în scopul de a dărui. Ele au, de asemenea, un anumit Aviut (grosime) dar, în general, nu mă opun gazdei. Atunci când absorb iubirea Lui pentru mine, nu-L pot prejudicia în dorinţa mea de primire. Este dificil de a înţelege aici, deoarece noi suntem pregătiţi să-I facem rău într-o situaţie similară, deoarece, dacă El mă iubeşte, această iubire Îl face vulnerabil şi deci, Îl pot supăra.

Dar, vorbim despre nivelul de adevăr aici: dacă văd că o persoană mă ajută din inimă, chiar dacă nu este uşor şi cere un mare efort, stabilesc aceeaşi atitudine faţă de ea, în mine. Nu muncesc în scopul de a dărui, cum o face ea încă, dar cel puţin “nu face prietenului tău ceea ce nu-ţi place să ţi se facă”.

Astfel, chiar dacă reprezintă doar straturile superioare ale Aviut, muncesc cu toate vasele sale, dorinţele,  implicându-le doar atât cât să nu folosească grosimea lor Aviut. Folosesc aceasta numai dacă simt atitudinea Sa faţă de mine ca o mare iubire. În acelaşi timp, pot răspunde doar prin apartenenţa la El şi nu mai mult decât asta.

Este la nivelul animal. Eu sunt ca un câine la piciorul stăpânului său. Muncesc cu toate dorinţele mele, dar numai pentru a adera la El. Eu sunt inferior Lui.

Asta nu este uşor. Prin asta, El poate face ce vrea din mine. Aici sunt necesare fidelitatea, devotamentul şi un nivel de credinţă, dăruirea, dar nu mai mult. Eu m-am anulat, “folosiţi-mă cum doriţi, sunt un instrument în mâinile voastre”.

Dar încă nu pot să acţionez în plan uman, este împotriva naturii mele de a fi ca El. Acesta este nivelul următor, atunci când AHP se conectează, pentru a primi în scopul de a dărui, nu doar răscumpărarea dorinţei, ci şi în ea.

Totuşi, între timp, m-am anulat şi această stare simbolizează Hanukkah. Eu îl urmey pe Creator, în ciuda a tot. Este clar că sunt în război, îmi ucid duşmanii, dar “numai pe cei ce resping spiritualitatea”. Ei spun “trăieşte”, “nu aparţine Luminii, nu te conecta la dăruire”.

Întrebare: Nu înţeleg ce are asta cu munca spirituală.

Răspuns: Încercaţi să vă concentraţi, astfel încât să nu simţiţi ura faţă de cineva şi să nu doriţi să reuşiţi în detrimentul altuia.

Veţi fi de acord că toată lumea ar trebui să se simtă bine. Chiar dacă nu contribuiţi la nimic, nu deranjaţi. Încercaţi să ajungeţi la această atitudine, deasupra dorinţei voastre de primire.

Imaginaţi-vă că găsim o comoară de miliarde de dolari. Acum, o vom împărţi în mod egal între noi, inclusiv noi doi. Poate că sunteţi de acord acum, dar dacă suma ar fi deja în contul tău bancar? Crede-mă, te va durea să renunţi la fiecare banuţ, asta este natura noastră. Deci, nu este uşor să atingeţi nivelul de dăruire în scopul de a dărui. Este nevoie de patruzeci de ani în deşert şi eventual miracolul, care este acumulat în mici cantităţi, de fiecare dată, are loc.

Din Lecţia zilnică de Cabala, 02.12.2013, Scrierile lui Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Există multă abundenţă în lume, dar nu reuşim să o gestionăm pentru a organiza viaţa; ca o familie care prosperă material, dar există o relaţie imperfectă între ei – este imposibil să trăiască împreună. Apoi, nu există alegere şi oamenii divorţează sau, ca în cazul nostru, singurul lucru pe care am putea să-l facem este să ne conectăm. Nu ne putem îndepărta unul de altul, nici divorţa, deoarece natura ne obligă, încă, să ajungem la conexiune reciprocă.

Aici, războiul împotriva grecilor a izbucnit, războiul privind modul de a continua: fie în raţiune, fie deasupra raţiunii, adică folosind forţele de primire, sau forţele de dăruire. Vedem că este imposibil de a trăi funcţionând cu forţele de primire. Dar, dacă nimic nu lipseşte în lume, viaţa noastră devine insuportabilă, datorită relaţiilor teribile dintre noi. Chiar dacă creăm condţii minunate, există mereu problema urii şi repulsiei între noi, şi,  nimic nu ne ajută şi ruinăm vieţile noastre până când asta devine de nesuportat.

Astfel, am ajuns la recunoaşterea răului în natura umană şi înţelegem că trebuie să ne corectăm ura cu iubire. Altfel, nu este nicio şansă de a exista. Cu cât mai repede identificăm această singură opţiune, cu atât mai bine va merge. În loc de suferinţe şi probleme care alterează existenţa marii noastre familii, întregii omeniri, putem realiza o viaţă minunată corectată.

Aici războiul izbucneşte, fiecare pentru sine şi toată lumea pentru toată lumea, într-o încercare de a ajuta pe fiecare să părăsească ura şi să ajungă la iubire. Noi credem că nu este în puterea noastră şi avem nevoie de un alt partener aici, care este numit forţa superioară.

Mai mult, în acest proces începem să înţelegem că totul este predeterminat. Problema nu este că trebuie să facem, pur şi simplu, pace între noi şi să uităm ura pe care am simţit-o înainte. Totul este, de fapt, în acest scop, în acest fel, astfel că nu vom fi în măsură să fugim de separare, ego, ura pe care o simţim, spre conexiune, iubire şi dăruire prin noi înşine. Apoi, vom avea nevoie de ajutorul forţei superioare şi de a ne conecta astfel încât să fim în ea. Astfel, vom descoperi forţa superioară, singura forţă care operează în realitate.

Acest proces nu este posibil decât prin apropiere de forţa superioară, care conduce întreaga realitate, care apare în minţile noastre şi modifică realitatea, dacă ne vom întoarce spre ea cu această cerere. Apropiaţi-vă şi deveniţi din ce în ce mai dependenţi de ea. Astfel, suntem incluşi în rădăcina noastră.

Toate aceste lupte sunt divizate în două mari războaie: războiul împotriva vaselor de dăruire şi războiul împotriva vaselor de primire în scopul de a dărui. Primul război este numit războiul Macabeilor. Este în scopul de a scăpa de percepţia actuală a realităţii şi de a trece la adevărata percepţie a realităţii  care ne permite să vedem lumea spirituală. Prin urmare, noi suntem autorizaţi să vedem doar lumina lumânărilor de Hanukkah şi să nu le folosim. După victoria Macabeilor, un al doilea război izbucneşte, în scopul de a satisface dorinţele de primire pentru dăruire.

Deci, Hanukkah simbolizează sfârşitul primei părţi a muncii noastre. Adevărul este că, aceasta este jumătatea cea mai dificilă. Prin urmare, această sărbătoare nu este menţionată direct nicăieri în Biblie, ci numai evocată prin sugestii, deoarece este sărbătoarea Luminii, a dăruirii.

Este imposibil de a exprima corect aceasta în limbajul nostru corporal şi de a descrie acest război în mod clar.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala, 01.12.2013, Scrierile lui Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, „Invatatura Cabalei si Esenta sa ” : Mă bucur că m-am născut într-o asemenea generație în care este permis să se dezvăluie înțelepciunea adevărului.

Adam a fost primul care a descoperit esența realității generale în care trăim ca un fel de „balon „, simțim această viață doar în noi înșine, fără nici un scop serios. Aceasta se află mai presus de aspectele existenței „animale”, care ne cere să ne naştem, să trăim și să murim din nou și din nou .

De asemenea, adăugăm la aceasta fanteziile noastre despre viata de după moarte, o greșeală foarte amară din partea noastră , o mare greșeală a umanităţii care așteaptă altceva de la nivelul actual. Ca urmare, este dificil să descrii toate limitările omului, toată confuzia în care este scufundat .

Cu toate acestea, de la Adam înainte, o parte a omenirii a început să dezvăluie adevărul . Și adevărul este că este posibil să ne deschidem senzațiile noastre actuale limitate, împreună cu mintea care este în spatele lor. Este posibil să deblocăm ușa ce ne conduce în afara lumii noastre, ce este „descrisă” de percepția celor cinci simțuri. În plus față de acestea, poţi găsi cinci noi simţuri spirituale, care acționează prin forţa opusă, conduse nu de egoism, ci de altruism.

Cu toate acestea, a fost descoperită doar unei mici părţi a omenirii. Procesul merge mai departe și umanitatea vine treptat mai aproape de această descoperire, la o înțelegere că fiecare trebuie să se ridice la un nivel spiritual superior în timpul vieții sale aici . Acesta este modul în care învățătura Cabalei definește scopul său: revelarea Creatorului către ființele create în această lume.

Etapele dezvoltării umane progresează lent. După cum Baal HaSulam scrie că a fost nevoie de miliarde de ani pentru a se dezvolta universul, sute de mii de ani pentru a se dezvolta „ființa umană materială” și mii de ani pentru a se dezvolta „omul spiritual”, care provine de la Adam. Cinci mii șapte sute de ani au trecut de la timpul său până în momentul în care a apărut o oportunitate de a explica ceea ce se întâmplă la toată lumea și pentru a atrage oamenii să se ridice la gradul de Ființe Umane (Adam), ceea ce înseamnă similari (Domeh), cu Creatorul .

Și de aceea Baal HaSulam este foarte bucuros că din timpul său și mai departe este permis să se dezvăluie această cunoaștere. Ne-am dezvoltat suficient la nivelul actual și putem continua cu dezvoltarea la gradul uman .

Un moment special a sosit, fără precedent în istorie. Procesul a venit din lumea Infinitului prin toate lumile, prin spargere și prin etapele preliminare, iar apoi prin toate meandrele din lumea noastră pentru a veni în cele din urmă la acest punct .

Trebuie să înţelegem importanța perioadei în care trăim și, chiar mai mult, importanța trezirii pe care fiecare persoană a primit-o . Acest lucru necesită o abordare responsabilă și serioasă de la noi. Nu există nici un moment mai important în istoria tuturor lumilor, și a lumii noastre în special.

Din partea a 4-a a Lectiei zilnice de Cabala 5/12/13 , Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Oamenii se îndepărtează de piedici şi comportament înşelător. Înainte, aristocraţii se plimbau pe străzi în redingote, cu pălării înalte, rămânând automat în convenienţe stricte, realizând anumite ritualuri.

Totuşi, astăzi, oamenii sunt din ce în ce mai eliberaţi de cadre rigide, se îmbracă simplu, vorbesc clar, mass-media sunt mai puţin formale, copiii sunt mai relaxaţi în comportamentul cu părinţii lor, există mai mulţi oameni care poartă sandale, încălţăminte uşoară, etc. Pe scurt, ne îndepărtăm de forma exterioară, deoarece este clar acum că nu asta face o persoană.

Oamenilor nu le este ruşine de ceea ce a fost considerat  tabu social în trecut. Înclinaţiile sexuale netradiţionale, de exemplu, pentru care oamenii aveau obiceiul să se sinucidă în trecut, sunt declarate deschis în zilele noastre, fără nici un sentiment de ruşine. Oamenii nu simt că e nevoie să ascundă tendinţele lor naturale mult timp şi societatea acceptă pe toată lumea. Fiecare primeşte atribute înnăscute la care adaugă ceea ce a primit de la mediu.

Astfel, ne apropiem treptat de întrebarea: Deci, cine sunt cu adevărat? Dacă tot ceea ce sunt este moştenit, atunci, eu nu sunt nimic, de fapt, un fel de robot cu un program integrat, în loc de un individ real. Această întrebare nu se pune în mod explicit, dar omenirea se apropie de asta şi curând, ea va fi pregătită să întrebe. Când superficialitatea ajunge la final, dorim să identificăm ceea ce face dintr-o persoană o fiinţă umană.

Apoi, vom descoperi că, nu există altceva decât punctul din inimă şi, chiar acest punct, nu ne dă încă dreptul să ne numim o fiinţă umană. Este doar o picătură de sămânţă spirituală pe care trebuie să o aducem în grup, adică să te aşezi singur în uter. Cu cât ader mai puternic la grup, cu atât ader la uter şi astfel, în funcţie de eforturile mele, sunt hrănit şi primesc sânge, oxigen, etc… Apoi, această sămânţă devine un embrion spiritual.

Lucrul principal este că, tot acest proces este realizat de grup.  Acolo noi suntem hrăniţi şi, cu cât embrionul este lipit de el, cu atât primeşte forţă spirituală pentru a creşte.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala,  26.11.2013, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Criza, globalizare, Educatie integrala, Lectia zilnica - Niciun comentariu→