Baal HaSulam, Shamati 3, “cu privire la realizarea spirituală”: Pentru ca noi să putem realiza ceea ce El a vrut să realizăm şi să o înţelegem ca “dorinţa Sa de a face bine creaţiilor Sale” El a creat şi ne-a dat aceste simţuri şi aceste simţuri ating impresiile lor de Lumina Superioară…

Ca rezultat, am primit mult discerământ…

În cele din urmă, vom realiza ceea ce ne-a fost dat. De ce totul este aranjat, în mod specific, astfel ? Este necunoscut pentru noi. Creatorul a creat ceva care este numit “o dorinţă de plăcere”, aceasta primeşte un fel de “satisfacţie” şi este stimulată emoţional prin ceea ce bucură şi reacţia acestei dorinţe pe care Creatorul a creat-o este că vorbim despre asta. Este întreaga noastră viaţă. Aceasta suntem noi.

Adevărata esenţă a acestei dorinţe este necunoscută. Ce a creat, mai exact, Creatorul ca “ceva din nimic” ? Care este esenţa sa ? De ce trezeşte un soi de reacţie, o emoţie, o stimulare, de fiecare dată cînd are nevoie de o satisfacţie ? Nu avem răspunsuri. Vorbim numai despre observaţiile pe care le percepem deja, dar nu suntem pregătiţi să le comparăm cu “din nimic”. Şi, cine ştie ce se va întâmpla în viitor ? Acolo, în adâncurile inaccesibile se găseşte esenţa lucrurilor care au venit ca ceva din ceva şi ceva din nimic. Ceva din ceva este realizarea şi ceva din nimic este lipsa.

Noi discernem tot soiul de fenomene în mijlocul dorinţei noastre de primire. Şi aici, Cabala, care studiază şi analizează dorinţa de primire, “substanţa creaţiei” şi stimularea dorinţei de a primi numită “satisfacţie” vine să ne ajute.

Satisfacţia poate fi pozitivă sau negativă: de la satisfacţia pozitivă dorinţa are plăcere, de la satisfacţia negativă sau de la o lipsă a satisfacţiei, dorinţa suferă. Acesta este modul în care reacţia sa este stabilită. Aceste lucruri sunt individuale, ele aparţin acestei dorinţe, în timp ce alte dorinţe simt şi se stabilesc în alt mod. Toate măsurătorile şi definiţiile sunt stabilite doar în funcţie de modul în care sunt descoperite fenomenele particulare.

În mod similar, nu ştim ce constituie dorinţa de primire în sine. Cunoaştem doar emoţia pe care o resimţim cu ea. Numim această emoţie “viaţă”, “energie vitală”. Şi, dorinţa în sine, rămâne un secret. Ceea ce dorinţa vrea este un lucru şi ceea ce dorinţa este cu adevărat, este un alt lucru.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala, 13.11.2013, Shamati 3, “Referitor la realizarea spirituală”

Filed under: Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Atunci când conducem atelierele integrale, oamenii care participă la ele ajung la o stare de spirit specială. Care este diferenţa dintre o stare reconfortantă şi o stare spirituală?

Răspuns: Starea reconfortantă este starea în care o persoană caută să simtă pe ceilalţi mai aproape de ea. Această stare se poate produce nu doar între prietenii dintr-un grup, dar între străinii care s-au adunat într-o companie şi care ajung la o înţelegere sinceră, se apropie unii de alţii, fără să urmărească vreun scop spiritual.

Starea spirituală este atunci când scopul vostru este de a vă ridica deasupra egoismului, de a vă uni cu toţi ceilalţi într-un întreg şi dorinţa de a simţi Creatorul în el.

Întrebare: Noi încercăm, cu adevărat, să ne apropiem de obiectivul de a încânta Creatorul în cadrul atelierelor şi astfel simţim un sentiment de căldură. Poate fi numită o stare reconfortantă ?

Răspuns: Desigur, este posibil. Numai că, nu este spirituală. Starea spirituală este scopul suprem la care aspirăm. Nu pot să exprim acest sentiment în cuvinte, dar se va simţi ca ceva comun, ca şi cum aş dispărea în ceilalţi. Nu exist, aparent sunt detaşat de mine şi sunt în interiorul prietenilor mei. În plus, acest “eu” nu-mi seamănă, dar este o nouă substanţă spirituală apărută, care este adevăratul meu “eu”.

Din Congresul “Zorii unei noi lumi”, Bulgaria, ziua 2, Lecţia 4, 02.11.2013

Filed under: Ateliere, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebări: Noi studiem că îngerii sunt forţe. Când începe să-i simtă, cu adevărat, o persoană în ea?

Răspuns: În lumea corporală, noi simţim diferite forţe legate de natura mineral, vegetal, animal şi vorbitor. Ele sunt legate de gravitaţie, de fenomene climaterice şi la lumea care ne înconjoară.

Ele participă la viaţa umană prin influenţele pozitive sau negative conţinute în ele. Aceste forţe sunt numite îngeri. Prin urmare, atunci când citim că trei “oameni” au venit spre Avraam, Rafael, Mihail şi Gabriel înseamnă că el distinge aceste forţe în interior. Îngerii sunt forţele sufletului nostru şi nu cineva în exterior. Unele din aceste forţe apar, altele dispar şi influenţa lor se schimbă constant.

Într-adevăr, nu există altceva cu excepţia îngerilor la diferite niveluri de dorinţă. O persoană îi percepe şi clasifică, cu cine dintre ei poate avansa şi cu cine nu poate. Acelaşi fenomen este observat în lumea noastră. Doar aici, noi recunoaştem formele exterioare ale forţelor: vânt, ploaie, sunet, oameni, animale, senzaţii interne, care sunt îngeri.

Un cabalist în lumea noastră nu se uită la partea exterioară a fenomenelor. El vede prin ele ceea ce Creatorul vrea să-i arate şi să-l influenţeze. Prin urmare, el se concentrează pe esenţa interioară a evenimentului şi semnificaţia sa. La urma urmei, prin aceste efecte, Creatorul vă vorbeşte. Ce vrea El să spună?

El vrea ca noi să unim influenţele tuturor nivelurilor mineral, vegetal ,animal şi vorbitor şi să le aducă în inima noastră pentru ca noi să Îl simţim pe El în spatele lor. Apoi, ele nu vor mai fi un obstacol care ascund Creatorul

Din “Porţiunea săptămânală din Tora”, 22.10.2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Aţi spus că, în timpul unui atelier, forţa Creatorului lucrează asupra unei persoane. Ce înseamnă acest lucru?

Răspuns: Atunci când ne conectăm, cu siguranţă Creatorul se dezvăluie conform legii echivalenţei de formă. Această forţă, Creatorul, există în jurul nostru ca un câmp. Atunci când vom crea o asemănare cu El în dorinţele noastre egoiste şi apoi le anulăm, încercând să facem eforturi pentru a ne conecta deasupra ego-ului nostru, atunci, în funcţie de eforturile noastre, acest câmp ne este dezvăluit. Ca şi cum ar fi indus în noi.

Este o lege a fizicii, fără nimic mistic. Tensiunea noastră în relaţia reciprocă începe să se dezvăluie în funcţie de potenţialul în domeniu, cu alte cuvinte, această mişcare spre celălalt provoacă inducerea sa în noi. De exemplu, dacă luăm o bucată de sârmă şi o deplasăm într-un câmp magnetic, se va încărca cu un curent electric. Aici, este acelaşi lucru, dacă începem să ne mişcăm în câmpul Creatorului, (în câmpul iubirii şi dăruirii), spre dăruire reciprocă şi iubire între noi, în măsura în care ne depăşim ego-ul, forţa acestui câmp se va induce în noi.

Întrebare: Dacă simt bucurie în timpul atelierului, asta înseamnă că îl simt pe Creator?

Răspuns: Nu! De fapt, este un sentiment preliminar a unei conexiuni plăcute. Nu este Creatorul, nu este o stare deasupra ego-ului.

Întrebare: Deci, cum putem descoperi Creatorul în centrul cercului?

Răspuns: Încercaţi să vă uniţi pentru a deveni o singură picătură; tu devine “noi” şi apoi, Creatorul se dezvăluie. Dar, în ciuda acestora, voi nu reuşiţi, deoarece o persoană este incapabilă să facă ceva prin ea însăşi. Noi nu putem să realizăm că nu stă în puterea noastră să ne apropiem şi să ne conectăm prin noi înşine. Numai când vom ajunge la o disperare completă ne este dezvăluit, în cele din urmă, cum să ne întoarcem spre Creator, cum să strigăm, să cerem şi El ne va răspunde imediat.

Din congresul “Zorii unei lumi noi”, Bulgaria, a doua zi, 02.11.2013, Lecţia 4

Filed under: Ateliere, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce proprietatea de a dărui este ascunsă?

Răspuns: Proprietatea de a dărui se dezvăluie în raport cu dorinţa mea egoistă! Dacă atributul de dăruire se dezvăluie prin sine, voi începe, fără îndoială, să-l doresc. Dar, de ce nu îl doresc? Nu îl doresc, deoarece există opoziţie între dorinţa de a dărui şi dorinţa mea de a primi, în interesul satisfacţiei mele. Dacă aş putea vedea lumea doar prin prisma dăruirii, mi s-ar părea bună şi ar fi plină de bunătate şi nu ar putea fi mai bună! Ar fi paradisul, proprietatea Bina! Dar, dacă privesc prin dorinţele mele egoiste care mă domină, nu pot să fiu de acord cu o astfel de evaluare.

Deci, în final, când voi fi de acord? Dacă, cu forţa pe care o primesc de la grup, măresc importanţa dăruirii asupra primirii egoiste, primesc liberul arbitru. Dar, nu pot dobândi asta decât prin credinţa deasupra raţiunii, ceea ce înseamnă a plasa părerea grupului, deasupra părerii mele.

Din partea a treia a Lecţiei zilnice de Cabala, 22.10.2010

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Într-un mod poetic, prietenos, în forma unei naraţiuni, cabaliştii ne vorbesc despre lumea spirituală. Dar, această istorie este bazată pe cunoştinţele lor privind natura superioară, care este completă şi eternă. Şi, legea sa principală, este legea conexiunii între Creator şi creatură: legea garanţiei reciproce.

Ea nu vorbeşte despre Creator, cum El este bun şi face bine, dar, ea afirmă că nu există nimeni în afară de El. Nu este vorba despre atitudinea Lui faţă de fiinţele create şi conexiunea dintre El şi creaturi. Această lege se exprimă ca legea adeziunii, de unde provin toate relaţiile dintre fiinţele create, care se manifestă sub o formă puternică, foarte strictă, de garanţie mutuală. Această mare lege care vorbeşte despre toate relaţiile din sistemul sufletelor, special conceput de Creator, ni se relevă puţin câte puţin, asemănător modului în care adulţii dezvăluie lumea copiilor, pas cu pas, tratându-I cu bunătate şi atenţie, până ce copiii încep să trăiască independent.

Natura acţionează astfel, Creatorul, tratând fiecare persoană şi întreaga omenire, deoarece, conform programului naturii, noi trebuie “să creştem” şi să realizăm această lege de garanţie reciprocă în noi înşine. Realizarea legii se dezvoltă în etape, în sens invers: întâi într-un grup, mai intern, apoi se propagă în profunzime şi în lăţime, până ce, legea garanţiei reciproce  începe să guverneze întreaga realitate. Asta va deveni ceea ce noi numim finalul corecţiei (Gmar Tikkun).

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala, 15.10.2010, “Arvut (garanţia reciprocă)”

Filed under: Lectia zilnica, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

 Trebuie să mă ridic deasupra dorinţei mele egoiste pentru a accepta importanţa Creatorului şi creaturilor. Ei sunt la cele două extremităţi ale conductei care voi deveni şi trebuie să le consider ca fiind mai importante decât mine.  Trebuie să formez o conductă care să unească cele două extremităţi. Fac un efort anulându-mă în faţa dorinţei Creatorului şi în faţa dorinţei poporului şi devin un intermediar între cele două.

Natura mea este de a urî pe toată lumea cu excepţia mea. Deci, când mă ridic deasupra ego-ului meu, restricţionându-l, eu devin un punct. Deci, cum pot face o conductă din el?

Formez conducta conform măsurii de disponibilitate a Luminii Hassadim, care determină diametrul conductei mele. Diametrul este determinat de cât de mult m-am conectat la Creator şi la creaturi, deasupra Hassadim şi transform conducta într-o legătură, o linie de conexiune.

Există un întreg sistem de lucru aici. Dacă Creatorul şi creaturile sunt egali, atunci nu va fi nevoie de o conductă. Dar, pe de altă parte, ei trebuie, în cele din urmă, să fie egali şi conectaţi în toate sensurile posibile. Deci, asta înseamnă că, conducta va dispărea ? Conducta nu va dispărea, dar va deveni infinită şi graţie lor, aceasta va fi la mine. Eu iau dorinţa de a dărui de la Creator şi dorinţa de a primi de la creaturi şi le încorporez pe amândouă.

Apoi, încep să înţeleg că, Creatorul şi creaturile există pentru mine, deşi eu fac această muncă pentru ei.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de cabala, 12.11.2013, Shamati 3, “Referitor la realizarea spirituală”

Filed under: Egoism, Lectia zilnica, Munca spirituala, Perceptie - Niciun comentariu→

Întrebare: Există vreo diferenţă între bărbaţi şi femei, în drumul lor, în înţelepciunea Cabala?

Răspuns: În lumea noastră există o mare diferenţă între bărbaţi şi femei în modul de a gândi, în abordarea vieţii, înţelegerea realităţii şi în procesul decizional. Suntem, cu adevărat, foarte diferiţi. Diferenţa nu este doar în caracteristicile sexuale. Sunt două lumi: jumătatea masculină şi jumătatea feminină a naturii. De fapt, în natura vegetal şi animal există o diviziune în părţi masculin şi feminin şi diferenţele umane sunt chiar mai mari. Dar, când vom începe să descoperim Creatorul, atunci, pe plan fizic, diferenţele dintre sexe privind proprietăţile noastre fizice se aplică într-un grup şi în cadrul unui grup, în timp ce, în lumea spirituală, nu este la fel.

Femeile care se apropie de Creator au aceleaşi şanse ca bărbaţii, mai ales în timpul nostru. Eu cred că, înţelepciunea Cabala este singurul domeniu de activitate umană în care femeia este egală cu bărbatul. Este un paradox interesant. Ei sunt absolut egali în drepturi.

În niciun alt angajament fizic voi nu puteţi să fiţi egale cu bărbaţii: în anumite lucruri voi sunteţi mai bune, în alte lucruri, ei sunt. Daţi-mi numele unui pictor celebru, muzician celebru, dirijor celebru, sau a unui lider. Menţionaţi numele unei femei, nu există deloc!

În lumea noastră există o distincţie clară în unele capacităţi masculine şi feminine, deoarece noi suntem separaţi. Şi, în lumea spirituală, în care fiecare dintre noi merge spre conexiune şi componenta noastră spirituală este ceea ce este creat ca urmare a unificării, atunci, nu există nici o diferenţă, doar împlinirea. Prin urmare, în lumea spirituală nu există suflet masculin sau feminin, grup feminin sau masculin. Totul este amestecat într-o unitate completă.

Treptat, vom ajunge la asta. Nu este o modalitate uşoară, deoarece ni se cere mereu să facem mai mult. Dar, la final, descoperind Creatorul în unitatea noastră comună, vom vedea că nu există diferenţă între forţele masculin şi feminin: toate eforturile noastre devin comune.

Acum, suntem încă în etapa preliminară, a evoluţiei sufletului nostru. Şi este la fel pentru toţi. Nici unul dintre noi nu are suflet propriu. Este un singur corp, un singur Kli, în care Creatorul se dezvăluie: Malchut a lumii Infinitului, o dorinţă singulară!

 Din congresul “Zorii unei lumi noi”, Bulgaria, ziua a doua, 02.11.2013, Lecţia 3

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce este gândirea umană?

Răspuns: Este vorba despre programul intern de realizare a dorinţelor. Este acela dorit şi real. Cum pot trece de la starea mea actuală la ceva ce vreau? Aceasta se face graţie puterii gândului.

Întrebare: A bea apă când îmi este sete, fac asta graţie puterii gândului ?

Răspuns: Îţi este sete în starea dată şi îţi imaginezi starea în care vei fi împlinit. Tu dezvolţi programul pentru a atinge starea numărul 2 de la starea numărul 1, acest program se numeşte gând.

Gândul este o consecinţă a dorinţei. Ai nevoie de gând pentru a activa dorinţa şi a realiza ce ai dorit. Dorinţa plus gândul te conduce la realizare: împlinirea.

Din “Cabala pentru începători”, kab.tv, 21.10.2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Perceptie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Problema este cât de repede este inclus în munca reală, cineva care a ajuns la Cabala. Se poate să fii ajuns de mult timp, să asculte ceea ce spun, dar să nu depună un efort real, adică conexiunea cu ceilalți.

Poate numai după un timp îndelungat, începe în sfârșit să înțeleagă că drumul spiritual se află în conexiunea în grup și că este necesar să găsească punctul central al acestei unități. De fapt, numai acolo va merita să intre în contact cu Creatorul.

Va trece mult timp până când va dezvolta o idee despre conceptul de Creator. De fapt, Creatorul nu are nicio imagine, nicio formă, niciun singur indiciu pentru noi. Creatorul se numește forța dăruirii care este revelată cuiva în anumite condiții, pe care trebuie să le îndeplinească prin propriile eforturi. Trebuie să fie potrivit pentru descoperirea acestei proprietăți. Numai atunci când se manifestă într-o persoană se poate numi Creator, și nu în afara persoanei.

În esență, omul este impresionat de forma pe care el însuși o va lua în viitor. Este atras de faptul că este revelată în el, adică, în el în viitor. Trebuie să fie foarte clar că nimic nu se va schimba, cu excepția lui însuși. Se străduie către această formă viitoare, se adresează ei cu o rugăciune.

De aceea, este spus despre drum: ”Am muncit și am găsit.” Asta nu înseamnă că am rămas așa cum am fost și că totul în jurul meu se schimbă. Întreaga lume, întreaga realitate se află în om și numai acesta se schimbă. De aceea, ”Am muncit și am găsit, crede” Este imposibil să ajungi la asta fără să te schimbi tu însuți. Am ”găsit” pentru că am ajuns la formă corectă datorită Luminii care Reformează și în mine am descoperit proprietatea comună a dăruirii și iubirii care se numește Creator.

Este imposibil să obțin asta fără efort. Și, depunând efort, găsesc, pentru că fac din mine baza pe care imaginea dăruirii, proprietatea Creatorului, se poate descoperi. Aceasta este singura metoda de avansare. De aceea eforturile trebuie să fie în afara puterii umane; adică eu trebuie să creez o fundație, să depun eforturile mele, dar întotdeauna să aștept Lumina care Reformează să mă schimbe, să mă pregătească pentru descoperirea proprietății dăruirii și iubirii. Apoi, aceasta se va stabili în mine și va începe să conducă, schimbându-mă în așa măsură încât întreaga mea minte și întreaga mea inimăm vor lucra în conexiune cu celelalte părți care acum îmi par străine și separate de mine.

Adică, avem nevoie de o definiție corectă a efortului. De aceea trece atâta timp din momentul în care cineva ajunge la grup și începe să studieze, până când începe să înțeleagă și să simtă că toate schimbările care trebuie să se întâmple sunt în el, nu în afara lui. Această schimbare de abordare a percepției realității, în a simți că totul este înăuntrul lui, pentru că întreaga lume este imaginea proprietăților lui, iar vasul lui spiritual trebui să includă în el totul, înseamnă să fie „integral”. Numai atunci va obține realizarea lui, când întreaga creație este în el, ca o parte inseparabilă. Întreaga natură minerală, vegetală, animală și oamenii sunt parte a sufletului său, și nu mai există nimic în afară de asta.

Din pregătire pentru Lecția zilnică de Cabala 11/12/13

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala - Niciun comentariu→