Trebuie să construim munca noastră conform unui aranjament precis.

1.      Nu pot să mă întorc spre toți, publicul larg, înainte de a fi inclus în grup (grupul de zece).

2.      După ce am fost inclus în el, primesc Lumina Înconjurătoare (Ohr Makif).

3.      După asta îi influențez pe toți, oamenii, ceea ce numim educație.

4.      Ne unim cu ei.

5.      Îi aduc la grup, ceea ce se numește a aduce națiunile lumii la Israel și toți merită descoperirea Creatorului.

Din grup, mă transfer la întreg (toți sau publicul) (←) și de la întreg din nou spre grup (→) și, prin Lumina Înconjurătoare, primim Lumina Interioară (Ohr Pnimi). Deoarece acum, avem un Kli, dorința de primire, împreună cu intenția.

Pur și simplu sunt în mijloc, în realizarea acțiunii. Lucrez în grup cu Galgalta ve Eynaim (GE) și cu publicul, care este AHP și eu am rămas în mijlocul treimii superioare a Tifferet, unde există liberă alegere.

Prin urmare, dacă nu sunt inclus în grup, nu am de unde să încep. Fiecare pas al meu trebuie să înceapă din această includere și este acțiunea cea mai importantă și baza tuturor acțiunilor. Dacă există includere, atunci putem continua să acționăm, altfel, este imposibil să continui. Pentru că după aceasta, eu nu acționez cu propriile mele forțe, acționez, în mod special, cu puterea de integrare reciprocă pe care am primit-o de la grup, grație acceptării (dependenței). Puterea mea individuală este egoistă și doar prin anularea ego-ului meu, grație includerii în prieteni (1), pot primi de la ei puterea dăruirii cu ajutorul căreia mă întorc la publicul larg (2).

Și apoi, muncesc cu el, așa cum am făcut cu grupul de zece. Integrarea mea în societate este ca includerea cu copilul meu, căruia vreau să-i dau totul. Nu sunt amabil, mai degrabă plec capul în fața publicului, cu dragoste.

Din partea a patra a Cursului zilnic de Cabala, 20.08.2013, Despre grupul de zece

Filed under: Grupul de zece, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce înseamnă includerea în deficiențele celorlalți? Cum are loc?

Răspuns: Când îți faci griji pentru ceilalți, faci parte din toate deficiențele lor. Se spune că, prin intermediul a cinci persoane, ești conectat cu lumea întreagă. Este logic că dacă grupurile noastre lucrează în diseminare, în America de Sud de exemplu, unde astăzi trăiesc aproape o jumătate de miliard de oameni, prin conexiunea cu câteva mii, prin rețeaua generală, ei primesc deficiențele a zeci și chiar sute de milioane de oameni.

Grupurile noastre diseminează educația integrală în toate colțurile lumii și într-o astfel de formă, trezesc conexiunea. Este logic că toate deficiențele prinse într-un ”năvod” ajung în centrul nostru, și de aici derivă metoda corectării. Și absorbim deficiențele lumii întregi și continuăm să le ridicăm spre Creator, spre “Malchut de Ein Sof”, dorind să fim ”un om cu o singură inimă”.

Când muncim sub forma unei astfel de piramide, corectăm întreaga lume și facem munca numită ”munca Kohanim – preoți”, munca încredințată Israelului. Toate deficiențele umane aparțin lumii materiale, nevoie de hrană, sex, familie, bani, respect și cunoaștere. Dar am ajuns la o asemenea criză încât nu suntem pregătiți nici măcar să împlinim dorințele

Filed under: Intrebare si Raspuns, Israel, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum să creăm astăzi atmosfera potrivită pentru Seara de Unitate de la Kibbutz Gaash?

Răspuns: Nu e de ajuns să vorbim, trebuie să acționăm. Deci, care acțiuni fizice ne vor trezi astfel încât vom dori să servim publicul exterior și să întoarcem, pentru binele lui, de la grup la Creator?

Într-un grup, trebuie să ma anulez în ciuda respingerii, oboselii și urii față de prieteni; apoi, și în munca de diseminare mă anulez din nou în pofida respingerii, urii, disprețului și ridicolului din partea publicului. Am șansa să mă anulez peste tot; nu există lipsă de probleme. Nu este de ajuns să mă ”respingă” din două direcții; mai bine îi cer un singur lucru Creatorului, să-mi dea forța să continui această muncă. Astfel îndepărtez de mine toată mizeria egoului, strat cu strat, până sunt curat, pur și urc la nivelul ”dăruire pentru a dărui”.

Pe parcursul acestei munci, sunt aruncat în toate direcțiile, fac diferite calcule, până când, în sfârșit, ajung cu adevărat la ”dăruire pentru a dărui” și chiar muncesc ca o furnică – ea nu are nevoie de nimic pentru ea însăși și nu are o viață proprie.

Să ne întoarcem la Seara de Unitate. Ce acțiuni pot fi ”întipărite” pentru a demonstra munca cu grupul, cu publicul general, care este îndreptată către Creator? Cel mai important lucru este să le transmitem oamenilor o anumită înțelegere a acestei munci, și, pe de altă parte, să exersăm libera alegere. Mă anulez în fața publicului, a grupului și a Creatorului, transfer centrul de gravitate în interiorul acestei cerc de anulare de sine, spre intenția acțiunilor.

Depinde de noi să exprimăm și să transmitem acest lucru la Seara de Unitate. Conectăm punctele din inimă. Fără asta, nu avansăm. În mod special astfel de evenimente reușite deschid în fața noastră oportunități pentru acțiuni de dăruire spirituală.

Ne-a fost dată cea mai serioasă oportunitate pentru muncă efectivă, care nu a mai fost dată cabaliștilor pentru împlinire efectivă. Niciunei generații înaintea noastră nu i s-a mai oferit oportunitatea să conecteze publicul general, în diverse locuri, cu conceptul spiritual de conexiune între toți, potrivit principiului ”iubește-ți aproapele ca pe tine însuți.”

Este clar că acționăm cât de mult putem, dar această forță trebuie trasă de la grup. Această putere derivă din conexiunea dintre noi. Suntem uniți în fața tuturor tensiunilor, respingerii, oboselii și a stărilor neplăcute și le transmitem oamenilor suma forțelor individuale, intensitatea colectivă a conexiunii dintre noi.

Va fi din ce în ce mai greu pentru noi să ne conectăm, și prin depășirea obstacolelor putem măsura forța pe care o transmitem celorlalți. Cu cât forța este mai mare, cu atât este mai mare și rezistența, până când ajungem la starea studenților lui Rabbi Shimon care s-au urât foarte tare la început și apoi au primit, din conexiune, forța de a se ridica deasupra urii. În fața unui asemenea potențial, întreaga lume va fi liniștită și va accepta acest ajutor.

De aceea, nu aduc forța mea și entuziasmul meu de la grup la oameni, ci mai degrabă conexiunea dintre toate punctele, forța colectivă pe care am dobândit-o printre prieteni. Și doar din asta, ei vor fi entuziasmați.

Din partea a patra a Lecției Zilnice de Cabala, 18.08.2013, Pregătirea pentru Serile de Unitate

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Creatorul a creat dorinţa de a bucura şi a pregătit-o pentru adeziunea cu El, ceea ce înseamnă starea finală la care această voinţă trebuie să ajungă, să devină similară Luminii. În interior, ea rămâne aceeaşi dorinţă de a se bucura, dar în exterior, prinde forma Luminii, proprietatea dăruirii.

Pentru că dorinţa de plăcere vrea să devină precum Creatorul, adică să dorească adeziunea, trebuie să aibă proprietăţile luminii, în plus faţă de proprietatea primirii. De asemenea, ea trebuie să exploreze proprietatea sa, pentru a înţelege, a simţi şi a deveni conştientă de ataşamentul său faţă de aceasta, a dori să se debaraseze de ea, a o înţelege în formă directă şi inversă. În plus, are nevoie să înţeleagă şi să simtă dorinţa dăruirii şi să le compare, una cu alta.

Se pare că, Creatorul a creat această dorinţă de a fi versatil şi de a combina numeroase nuanţe între aceste două proprietăţi: dorinţa de plăcere şi dorinţa de dăruire. Pe baza includerii unei proprietăţi în cealaltă, începe a înţelege toate proprietăţile şi, după toate examinările, obţine spirit, minte, care este intenţia, capacitatea de a face acţiuni conştiente.

Dar, cu toată această complexitate de a se bucura, compusă dintr-o armură inteligentă de proprietăţi de recepţie şi dăruire în minte şi în inimă, adică în intenţie şi în acţiune, în gândire şi simţire, în esenţă, nu este decât un punct important, punctul liberului arbitru. Şi restul este gestionat de acest punct.

Dacă creatura atinge acest stadiu, ea este numită “Yashar-El” (direct spre Creator), Israel. Şi tot ceea ce are fiinţa creată în interiorul înţelegerii sale, realizarea, includerea mutuală a dorinţelor, intenţiile şi gândurile, cu excepţia acestui punct, nu face parte din Israel, dar aparţine rezultatului său, acest punct de liberă alegere şi tot restul decurge de aici.

Creatorul este proprietatea dăruirii şi tratează bine şi pe păcătoşi şi pe cei drepţi. Niciodată, nici o schimbare nu are loc în El. Dorinţa de plăcere, cu excepţia acelui singur punct Israel, este complet în puterea naturii sale. Se poate schimba, dar numai datorită singurei modificări care este posibilă în acest sistem şi care este numită punctul Israel.

Prin urmare, trebuie să înţelegem că forţa superioară şi dorinţa de a se bucura sunt în repaus absolut. Singurul element al creaţiei care se poate schimba şi poate decide ceva este Israel. Prin urmare, nu este necesar să priveşti pe cei care nu au punctul din inimă, deoarece ei nu au libertate de alegere. Deşi ei arată ca oamenii, ei nu sunt acei oameni, fiii lui Adam, care sunt similari (Domeh) cu Creatorul. Ca punctul din inimă.

Deci, indiferent ce se întâmplă în această lume, indiferent de modul în care ei atacă şi râd de noi, dacă sunt pentru ori împotriva noastră, aceasta este manifestarea dorinţei de a se bucura, în raport cu noi. Ne arată necesitatea de a realiza libera noastră alegere în scopul de a o aduce la adeziunea cu Creatorul. Asta-i munca noastră.

Pregătirea Cursului zilnic de Cabala, 15.08.2013

Filed under: Diseminarea Cabalei, Lectia zilnica, Libera alegere - Niciun comentariu→

Există oameni care au aspiraţia de a revela Creatorul, scânteia din inimă. În măsura în care muncesc pentru a conecta aceste scântei între ele cu ajutorul Luminii care Reformează, lumina domneşte în ei. Şi, dacă încearcă să comunice cu cei care nu au dor de Creator, ei pot face să strălucească asupra vieţii lor lumina pe care au primit-o mai devreme în munca cu ceilalți.

Astfel, întâi există munca în grup, unde, datorită conexiunii, acumulăm Lumina între noi. Apoi, putem atinge marele public, care nu caută revelarea Creatorului şi să devenim liantul care ne leagă împreună, pentru a le transfera un pic din lumina primită. Şi de la ei, putem primi dorinţa de unitate, de a ne corecta.

Ei nu înţeleg că aceste dorinţe sunt îndreptate spre unitate şi corectare, le percep ca eşecuri individuale, probleme ale acestei lumi. Dar, de fapt, ele sunt aceleaşi întrebări eterne ale existenţei şi problemelor, deoarece totul depinde de faptul că sunteţi mai aproape sau mai departe de lumină, de Creator. Trebuie să auzim o rugăciune pentru fiecare problemă, fiecare strigăt născut în această lume, chiar şi în piatră lipsită de viaţă, în plantă sau animal.

Ne lipseşte numai dezvăluirea Creatorului în orice tip de creaţie. Putem aborda acest lucru în mod deliberat, prin libera noastră alegere şi, de aceea trebuie să ne asumăm această responsabilitatea pentru tot soiul de creaturi şi să le furnizăm conexiunea. În acest fel, vom face voinţa Creatorului.

Cu cât sunt mai mari devotamentul şi abnegaţia cu care cei care sunt numiţi Israel “Yashar-El” (direct spre Creator) realizează munca lor, cu atât lumea se corectează. Invers, dacă ignoră munca ce le este atribuită, toată lumea suferă şi această suferinţă se întoarce, în final, împotriva Israelului, în scopul de a grăbi corectarea.

Prin urmare, nu este necesar de a percepe aceste probleme ca suferinţă. Toate recompensele şi pedepsele sunt dacă realizăm sau nu voinţa Creatorului. Aceasta este toată răsplata şi toată pedeapsa.

Din pregătirea Cursului zilnic de Cabala, 20.08.2013

Filed under: Diseminarea Cabalei, Israel, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, „Un servitor care moşteneşte de la stăpâna sa”: Prin urmare, lumile au fost divizate în interioritate şi exterioritate, unde fiecare lume conţine iluminări adaptate pentru a funcţiona într-o dezvoltare lentă. Şi acestea sunt numite „interioritatea lumii”.

Sistemul în care suntem este împărţit în interioritate şi exterioritate. Această divizare se referă la lumini şi vase, atât pentru corelări directe, cât şi inverse între ele, în funcţie de vasele corectate sau corupte. Prin urmare, trebuie să înţelegem ce  înseamnă pentru noi, după pregătirea în sistemul spiritual şi crearea sistemului corporal. Este vorba, de fapt, de un sistem spiritual dar îl percepem ca lumea fictivă actuală.

Eu descopăr că exist într-o anumită realitate cu oamenii şi cu natura vegetal şi animal din jurul meu. Ca şi cum toată lumea ar trăi aici pe cont propriu, s-a mutat independent şi se exploatează şi influenţează reciproc. După ce se revelează toate acestea, trebuie să mă atribui la imaginea de ansamblu care este reprezentată în interiorul meu, la o cauză, la o singură sursă, la un scop, la o realitate simplă în care nu există nimeni în afară de El şi că El este bun şi binevoitor.

Punctul care este creat ca „ceva din nimic” rămâne în mine, numai în scopul de a determina că orice altceva este El. Trebuie să conectăm tot ceea ce este în afara acestui punct la percepţia superiorului, la Creator. Este munca noastră şi întreaga lume care simte că are un punct în inimă, „ceva din nimic” şi care se simte diferit – participă la ea.

Munca este impărţită în două părţi:

–          Consolidarea punctului de inimă prin conectarea punctelor care pot fi conectate la el, pentru binele obiectivului spiritual. Sunt membrii grupului, prietenii mei pe drumul spiritual, care sunt, de fapt, părţile sufletului meu, al punctului meu din inimă

–          În plus, există alte părţi care nu sunt direct legate la acest obiectiv. Ele nu se simt „ceva din nimic”, ci mai degrabă, „ceva de la ceva” şi nu ridică întrebări complexe care apar de la punctul din inimă, din forma opusă. Ei trăiesc viaţa lor şi nu simt nicio deficienţă. De asemenea, am nevoie să mă conectez la munca mea, în funcţie de tipul şi dimensiunea dorinţelor care sunt revelate în interior.

În cele din urmă, conectez întreaga realitate, toată dorinţa de primire care este în faţa mea, la dispoziţia mea, în interiorul meu, indiferent cum spuneţi, la atributul dăruirii şi a iubirii numită Creator. Se pare că am corectat lumea, dar, de fapt, realizez corecţiile mele personale. Deoarece nu există nimic în lume, ci un om şi Creatorul. O persoană este punctul  a „ceva din nimic”, care funcţionează în scopul de a-l aduce înapoi la „ceva din ceva”, tot ceea ce pare separat de ea.

Din prima parte a Cursului zilnic de Cabala, 15.08.2013, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Noi suntem adaptorul dintre Creator şi creaţie, legătura conectării, poporul ales, „împărăţia de preoţi”. Noi suntem cei care au primit această misiune de la Creator şi, în fiecare zi, trebuie să auzim aceste instrucţiuni din nou de la Muntele Sinai, să înţelegem că lumea întreagă nu este decât o dorinţă de primire care este percepută în noi sub forma naturii mineral, vegetal, animal şi uman. Misiunea noastră este de a aduce toate aceste niveluri la adeziunea cu Creatorul.

Alte persoane nu au libertatea de alegere, nicio acţiune sau gând independent: nimic nu este sub controlul lor. Forţa superioară acţionează în ele şi le aduce în faţa noastră pentru a ne da de lucru, care este acela de a le conduce spre Creator. Prin intermediul acestei lucrări, vom atinge înalta misiune încredinţată naţiunii Israel.

Trebuie să avem această perspectivă referitor la întreaga realitate şi întreaga imagine care se prezintă în interiorul dorinţei de primire. Nu conteză maniera în care ne imaginăm acţiunile în diseminare sau munca pentru a atinge unitatea şi a căuta forţa superioară care ne corectează şi ne uneşte, ne aduce la o viaţă bună, dar, desigur, prin toate acestea, suntem implicaţi în adeziunea cu Creatorul.

În ochii noştri, întreg universul este divizat în două jumătăţi: Creatorul şi dorinţa necesară pentru a ne aduce la adeziunea cu El. Graţie acestei munci, vom atinge adeziunea cu Creatorul. Aceasta este misiunea noastră şi muncă ce există în realitate. La urma urmei, tot restul se se derulează simplu, în conformitate cu programul creaţiei în care nu există liber arbitru sau acţiune din partea creaturii.

De fiecare dată când facem apel la oameni, naţiunea fizică Israel sau naţiunile lumii, în fiecare dintre ei, trebuie să vedem dorinţa care ne va conduce la adeziunea cu Creatorul. Şi, chiar dacă vorbim oamenilor în cuvinte simple, întotdeauna trebuie să ne amintim de Creator, care a dispus această muncă şi ne-a ales pentru a fi servitorii Lui şi naţiunea Lui sfântă, adică un moderator sau reprezentanţii Lui. În afară de El, există „materialul” fără liber arbitru, adică toţi cei care nu posedă dorinţa de a se apropia de Creator şi noi trebuie să îi aducem la această adeziune. Aici se află misiunea noastră.

O persoană care realizează munca şi încearcă, chiar şi în forma cea mai exterioară,  să aducă acest „material uman” spre Creator,  realizează misiunea cea la importantă. Deşi nu este decât începutul, este mai important decât orice altceva. Trebuie să înţelegem, să simţim, să fixăm intenţia noastră, astfel că, acţiunea noastră de pornire include rezultatul final, care este acela de a aduce natura mineral, vegetal, animal şi uman, la adeziunea cu Creatorul. La începutul fiecărei acţiuni, trebuie să înţelegem că o facem pentru binele corecţiei finale.

Din pregătirea Cursului zilnic de Cabala, 15.08.2013

Filed under: Diseminarea Cabalei, Israel, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Dacă ne organizăm viața astfel încât trăim prin a ne ajuta unul pe celălalt ca într-o mare familie, atunci ne vom îmbunătăți nivelul dublu, dispunând de aceleași resurse. Va fi o diferență așa de mare, ca și cum aș fi început să primesc un salariu de două ori mai mare, și asta depinde doar de conexiunea dintre noi.

Avantaj dublu, împlinire dublă a AHP, asta va convinge oamenii. Dar știm că nu acesta este lucrul cel mai important. Creatorul nu ne trezește ca să primească împlinire dublă, dar ca să corecteze conexiunea dintre noi, și în ea să reveleze forța superioară. Creatorul nu se revelează în fiecare dintre noi, individual, ci între noi.

Deocamdată, se numește Lo Lishma. Atragem o persoană prin câștigul material și nu o înșelăm! Se va simți deja mai bine, va fi mai prosperă, va avea mai multă încredere și o viață mai liniștită.

Investim în această intenție, adică, ne aflăm în legăturile acestei structuri de cristal, și restul oamenilor se află în noduri, sunt elementele ei; fiecare să află încă în propria dorință. Dar este doar temporar, vor începe să prețuiască legătura dintre ei, să înțeleagă că în ea se află mântuirea lor. O persoană va începe să prețuiască această conexiune. Va înțelege că are o valoare mare prin ea însăși și că merită mai mult să se agațe de ea decât de propriul buzunar.

Această conexiune oferă o satisfacție sinceră, interioară, ridică moralul unei persoane, dă sentimentul unei libertăți mai mari și reduce anxietatea. Acestea sunt doar motive egoiste care îi permit unei persoane să se ridice deasupra propriilor probleme. Dar mai târziu va vedea că și fără presiunea problemelor, vrea să facă parte din acest sentiment înalt de unitate. Și atunci este atât de pătruns de ea încât va fi de acord cu orice probleme numai să păstreze acest sentiment înalt.

Asta înseamnă că va începe să reveleze răul egoismului, îl va separa de bine, va fixa o barieră (Machsom), un ecran (Masach) între rău și bine, făcând o restricție și organizându-se pe principiul spiritual.

Cel mai important lucru pentru noi este să fim în conexiunea structurii și să nu ne scufundăm în nodurile ei, în problemele ei. Vorbim cu oamenii despre problemele lor, dar numai ca să ne gândim cum să revelăm binele, cum să corectăm conexiunea în sistem și cum să o întărim în permanență.

Din Pregătirea pentru Lecția Zilnică de Cabala, 15.08.2013

Filed under: Diseminarea Cabalei, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă ar trebui să clarificăm lucrurile în funcție de adevăr sau minciună în loc de amărăciune și dulceață, vom descoperi că tot ceea ce reprezintă amărăciunea este de fapt adevărul?

Răspuns: La nivelurile mineral, vegetal și animal, dulceață înseamnă adevăr și amărăciune minciună. Oamenii clarifică în mod permanent acest aspect. Acest lucru poate fi observat în special cu copiii mici și când ei cresc, devine mai ascuns. Minciuna estompează clarificările și nu mai par atât de proeminente.

Se dovedește că pot să mă forțez și să par un adevărat războinic, dedicat unei idei abstracte, dar totul este o minciună. Această idee abstractă, această cauză sublimă îmi pare pur și simplu atât de dulce și astfel sunt pregătit să fac tot ce-mi stă în putere pentru a ajunge la ea. Toate clarificările noastre sunt îndreptate numai spre a atinge dulceața. De fapt, nu suntem pregătiți să ridicăm un deget până când Lumina Superioară nu ne ajută să facem astfel, ceea ce se numește ”credință deasupra rațiunii”, forța dăruirii.

Până atunci, nu avem cum să facem ceva dacă nu vedem niciun avantaj în asta, având în vedere dorința noastră de a primi de dragul dulceții. Pot să schimb un avantaj pe un altul datorită înțelegerii, recunoașterii, invidiei, pasiunii, respectului, influenței mediului, atitudinii populare, și din cauza fricii de ceea ce oamenii ar putea spune despre mine și dacă prietenii ar găsi justificări pentru mine.

Toate acestea îmi afectează comportamentul, dar doar pentru că valorile mele se schimbă și ceea ce părea înainte amar nu mai pare așa. Se întâmplă astfel pentru că știu că dacă folosesc acest lucru amar, voi fi răsplătit cu sprijinul mediului meu, așa că nu mai pare amar și este, mai degrabă, dulce.

Dulceața pe care o simt din partea mediului care îmi spune cât de mare sunt, ce erou, și faptul că toată lumea vrea să-mi fie prietenă se adaugă acum gustului amar pe care l-am simțit. Se dovedește că simt dulceață la un cu totul alt nivel al gustului. Dar încă este dulceața cea pentru care merită să fac un efort și astfel mă schimb.

Pare că trec prin anumite schimbări și corecții și că urc, dar totul are loc în dorința mea de a primi și nimic nu se schimbă de fapt. Adevărata schimbare poate să existe numai cu ajutorul Luminii care Reformează. Când o persoană o primește, simte ce înseamnă schimbare cu adevărat.

De aceea, se spune ”Gustă și vezi că Domnul este bun”. Fără să gustăm, nu vedem nimic. Crezi că te schimbi, dar, de fapt, schimbările sunt doar la nivelul acestei lumi. Poți să devii mai ”uman” și să-ți face mai puține griji în ceea ce privește trupul tău, dar totul se datorează dorinței tale de a te bucura, care nu e decât mai complexă, mai adâncă și mai egoistă, la niveluri mai rafinate și mai mascate ale egoului.

Totul este simplu pentru un copil mic. Dacă ceva este dulce, vrea acel lucru, și dacă este amar, nu-l vrea. Dar un adult se poate descurca cu un gust amar, și dacă este legitimat și stimat de societate, simte această amărăciune ca pe o dulceață. Atunci el se gândește deja că este mare și special și că și-a corectat deja gustul, dar, de fapt, el a rămas același copil egoist, doar că mai viclean și mai corupt.

Astfel trece viața noastră până când ajungem în sfârșit la recunoașterea răului. Datorită tututor acestor schimbări, transformăm gusturile care sunt amare pentru un copil în dulci pentru un adult, dar nu ajută la nimic. Nu ajungem astfel la împlinirea dorinței noastre.

Dimpotrivă, ajungem la un punct în care dorința este complet goală și nu mai avem mijloace să ne schimbăm ca să simțim o oarecare plăcere. Astfel, umanitatea ajunge la o barieră, la un punct critic, unde trebuie să decidă că are nevoie de forța superioară care va schimba realitatea noastră, dar și pe noi.

Asta înseamnă că avem nevoie de Lumina care Reformează, dar oamenii nu știu că ea există și astfel noi trebuie să le explicăm că este posibil să schimbăm această realitate și să ne ridicăm împreună cu ajutorul noii conștiințe care ne permite să ajungem la dulceață în loc de amărăciune, prin intermediul conexiunii dintre oameni. Aici, în această conexiune, simțim o nouă viață.

Din prima parte a Lecției Zilnice de Cabala, 13.08.2013, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Diseminarea Cabalei, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum putem accelera procesul prin care Creatorul devine, cu adevărat, important pentru noi și astfel vom reflecta și ne vom preocupa numai de dorințele Lui și nu de ale noastre?

Răspuns: În momentul în care ne conectăm și ne unim suficient, veți începe să simțiți Creatorul. Astăzi, “capacitatea de transport” a liniei de conexiune dintre noi nu este prea mare, nu este suficient să ne unim în mod correct și să ne conectăm la Creator. Din momentul în care conexiunea noastră va fi suficientă în calitate și în cantitate, ne vom conecta la fluxul ei de difuzare, dar este, încă, fără imagine, ci doar în format audio.

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→