Forţele răului nu au liberă alegere. Ni se pare că anumiţi oameni sau naţiuni ne fac intenţionat să suferim, că au comis crime în istorie. Dar, toate sunt o consecinţă directă a activităţii sistemului, care, în plus faţă de Creator, are numai un singur element capabil de a influenţa sistemul – noi, cei care avem capacitatea de a munci independent, avem acţiuni, gânduri şi intenţii libere.

Deci, nu da vina pe nimeni. Creatorul este bun şi aduce bine şi legile pe care El le-a stabilit lucrează în lume şi nu pot fi încălcate. Se pare că, în întregul sistem de lumi, în universul întreg, nu suntem decât noi, cei care avem puterea de a schimba ceva în realitate. Suntem în vastul ocean de lumină, motiv, înţelepciune şi programul creaţiei, ca pe o mică plută. Şi noi putem să influenţăm acest ocean, astfel încât să putem avea încredere, să fim în siguranţă şi calm, dar putem provoca, de asemenea, o violentă furtună în acest ocean. Totul depinde de noi!

Toate celelalte părţi ale creaţiei, cu excepţia noastră, nu se schimbă. Lumina este într-o stare de repaus absolut şi vasul, dorinţa, este total dependentă de Lumină. Şi numai noi, la mijloc între ei, avem liberă alegere. Prin urmare, în afară de noi, nimeni nu poate schimba ceea ce este, deoarece ei se supun pe deplin conducerii superioare. Este sistemul prin care Creatorul ne influenţează, pentru a îndrepta drumurile noastre şi a ne conduce spre El.

Se spune că „Faraonul a adus pe copiii lui Israel mai aproape de Creator”. Fiecare sacrificiu (Kurban) ne aduce mai aproape (Karov) de El, şi asta nu depinde decât de modul în care utilizăm propria noastră alegere liberă. Deci, noi nu putem aştepta sau pierde niciun moment, suntem obligaţi de a face munca noastră cât mai mult posibil.

În realitate, nimic nu se schimbă, cu excepţia a ceea ce schimbăm prin propriile noastre eforturi.

Din partea a doua a Cursului zilnic de Cabala, 20.08.2013, Introducere la Cartea Zohar

Filed under: Lectia zilnica - Niciun comentariu→

De fapt, Creatorul îmi prezintă un ”spectacol de teatru” în care totul, actori și restul, este format din păpuși, cu excepția mea. De aceea, încercând să-i aduc mai aproape de El, în esență, eu mă corectez pe mine însumi. Întreaga lume este parte din sufletul meu, vase sparte și împrăștiate, dorințe care sunt departe de mine în diferite direcții. Și acum trebuie să le aduc împreună din nou.

Dacă aș fi destul de puternic, Creatorul m-ar lăsa să le simt durerea ca fiind propria mea durere. Totuși, ca să-mi ușureze munca, El îmi trimite sentimentul problemelor ”lor” astfel încât să lucrez cu ele. Dacă neglijez totuși această muncă, voi simți că eu însumi am probleme.

De aceea încă percep întreaga lume ”dintr-o parte” ca să-mi fie mai ușor să muncesc cu asta. Într-adevăr, dacă toată nefericirea oamenilor care mor de foame, din cauza războaielor sau a altor dezastre s-ar fi manifestat în mine, dacă mi-aș fi concentrat toate vasele goale chiar la nivelul mărunt al lumii noastre, nu aș fi suportat o asemenea presiune.

Pentru a preveni asta, aceste vase au fost îndepărtate de mine și mi-a fost dat să le simt ca străine pentru ca, treptat, pe măsură ce devin mai puternic, să le aduc mai aproape de mine. Apoi, pe parcursul acestei apropieri, aflu că ele nu au probleme, și că dimpotrivă, sunt corectate și experimentează plăcerea. Baal HaSulam scrie despre asta în articolul său, ”Ascunderea și Revelarea Creatorului”.

Nu există nicio altă cale. Nu sunt în stare să absorb toate bolile din lume, deși vorbim despre vasele mele, dorințele.

Noi pur și simplu nu înțelegem că mila superioară este ascunsă cu adevărat în spargerea vaselor. În final, obțin un vas capabil să cuprindă întreaga realitate, toată Lumina Creatorului, totuși, nu simt niciodată acest vas gol așa cum este pentru că este imposibil să suport această senzație.

O persoană abia face față problemelor sale la stadiul nostru mărunt. Așa că, ce putem spune despre întregul Malchut gol al lumii Infinității? Uneori o persoană primește o picătură din această stare, ”iluminarea lui Malchut”, un sentiment îngrozitor al unui abis gol…

Cu toate acestea, spargerea vaselor ne-a fost dată pentru a ne ajuta, și acum suntem capabili să trecem printr-o serie de stări, treptat să le asamblăm împreună. Și atunci când, în cadrul acestui proces, aduc mai aproape de mine orice parte exterioară, acest ”fruct” amar devine dulce, și, drept rezultat, îl așez în ”coșul” meu până când se umple cu toate fructele copacului cunoașterii.

Din partea a patra a Lecției Zilnice de Cabala, 23.08.2013, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Lectia zilnica, Munca spirituala, Perceptie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum puteţi iubi pe toată lumea ? Cum putem cineva rezista la ceea ce este dat?

Răspuns: Numai Lumina Superioară corectează o persoană şi nimic altceva. Nu putem să ne corectăm şi să atingem o anumită conexiune între noi. Eu  sunt, de exemplu, o persoană obişnuită, aşezată în faţa voastră şi totul în mine este dirijat spre interior. Voi mă priviţi, dar nu-mi vedeţi adevărata mea faţă. Eu sunt în întregime concentrat asupra mea – cum mă ascult, cum mă văd, cum mă simt. Eu simt întreaga realitate, lumea întreagă, în interiorul meu (studiem acest lucru în percepţia realităţii).

Dragostea este atunci când sunt în starea de a mă inversa, dar numai sub influenţa Luminii Superioare. Eu nu o pot face pe cont propriu. Aceasta se produce când simt tot ceea ce este în exterior ca fiind mai important decât ceea ce este în mine. Este ceea ce numim revelaţia lumii superioare care este în afara mea. O persoană descoperă, brusc, ce este cu adevărat în jurul ei şi vede că este total diferit de ceea ce i se părea. Acum ea percepe totul în interiorul ei, în timp ce mai târziu, ea va vedea starea superioară. Acest lucru nu este posibil decât sub influenţa Luminii.

Schimbarea vectorului de la „mine” la „în afara mea” este numită

Filed under: Educatie integrala, Lectia zilnica, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Tora, „Exodul”, 23:9 : şi nu asupri un străin, pentru că ştii ce este a fi un străin, deoarece ai fost străin în ţara Egiptului. Ideea este că, ar trebui să vezi tot ceea ce apare în tine ca ceva nou, ca un mugure al stării viitoare.

Este ca un înger, un mesager al Luminii ce reprezintă, progresiv, o nouă imagine în tine. Este ceea ce numim un străin în raport cu starea ta veche. Deci, ar trebui să percepi, corect, apariţia unei noi imagini. La început, o vezi ca pe un străin şi apoi, puţin câte puţin, începi să înţelegi că este de partea ta, starea ce mai apropiată.

Nu respingeţi acest străin, ci mai degrabă, acceptaţi-l, aşa cum este scris: „nu-l asupri”, atrageţi-l, puţin câte puţin, la voi, până ce veţi începe să vă apropiaţi de el şi să-l slujiţi. Expresia „deoarece ai fost străin în ţara Egiptului”, înseamnă că punctul din inimă a început să se simtă ca un străin în interiorul ego-ului. La început, ego-ul l-a atras în interiorul lui (şapte ani de saţietate), apoi a început să-i arate dominaţia lui (şapte ani de foamete), agâţăndu-se de el în asemenea măsură, încât a forţat acest punct să-i scape. Aceasta este ceea ce numim „ieşirea din Egipt”.

Astfel, străinul este, de fapt, lucrul cel mai important în interiorul ego-ului.

Filed under: Lectia zilnica, Munca spirituala, Torah - Niciun comentariu→

Atunci când o persoană nu este strâns legată de mediul corect, începe să se îndepărteze de munca spirituală, având în vedere că linia stângă este așa de tentantă!

Acestea nu sunt doar tentații fizice care te distrag pentru o anumită perioadă de timp, pe care să le poți rezolva și să te întorci la munca spirituală, dar sunt și tentații ca de exemplu controlul, bogăția, respectul, lauda și cunoașterea.

Poți să-ți imaginezi probabil că oamenilor care studiează înțelepciunea Cabala li s-a permis să primească o bogăție imensă; este îndoielnic că cineva ar putea rezista acestei tentații. Dacă li s-ar da palate, yacht-uri și o armată de servitori, ar fi înaintea oricărei dorințe pe care ar avea-o. Astfel, o persoană este pur și simplu spălată pe creier. Se transformă într-un animal într-o cușcă de aur.

I s-ar putea da și control nelimitat. Să presupunem că cineva îți spune: ”Avem nevoie de tine să fii președintele lumii. Vrem o persoană care să conducă tot. Orice îți dorești va fi imediat făcut în lume, cu ajutorul întregii ierarhii umane.” În același timp, nu este vorba despre corectarea lumii și a oamenilor, ci despre evoluția tehnologică obișnuită.

Ce poate opri o persoană? Nimic.

Poți fi testat nu prin bogăție sau dominare ci prin faimă: Ți se spune că ți se acordă Premiul Nobel pentru Pace sau că ești invitat să faci o prezentare la o conferință de prestigiu. Ești înconjurat de lingușitori care te laudă și te complimentează. Toată lumea te admiră și este impresionată de tine! Creatorul poate să-ți prezinte în fața ochilor un astfel de spectacol.

Și cel mai important este să știi că societatea te vede drept persoana cea mai înțeleaptă, cea mai deșteaptă, cea mai talentată dintre toate. Cunoașterea nu înseamnă nici bogăție, nici putere și nici glorie. Cunoașterea umană obișnuită reprezintă acoperirea întregului univers; toată lumea te privește ca și cum ești singurul care înțelege secretele universului. Aici adorarea este mult mai însemnată, având în vedere că este de fapt între ego și nivelul următor.

Este foarte greu să evităm tentații ca dominare, bogăție, faimă și cunoaștere, în drumul nostru spiritual; de fapt, este imposibil. Trebuie să-i păzim și să-i protejăm pe studenții care sunt atrași de aceste lucruri. De aceea, în toate religiile și în multe societăți, fiul este de obicei urmașul tatălui astfel încât să i se poată da mai departe profesia. Fiul nu va obiecta niciodată, va sprijini și va păstra linia tatălui pentru că vrea să ducă mai departe numele și caracterul.

Să-i educi pe studenți astfel încât să-ți fie credincioși așa cum ți-ar fi proprii fii este foarte complex. Pentru a face acest lucru, cineva trebuie să-i tiranizeze, astfel încât nu se vor rupe de tine, vor primi cât de multe lovituri posibil de-a lungul anilor petrecuți cu tine, și vor începe să conștientizeze de ce se apropie sau se depărtează: pentru respect, pentru cunoaștere sau pentru bogăție? Astfel, cel puțin, vor începe să simtă aceste lucruri.

Simt că studenții se abat de la calea corectă în funcție de distanța lor interioară față de mine și în funcție de disprețul pe care-l simt față de ei înșiși. În acest caz, trebuie să le arăt că nu sunt ei cei care se îndepărtează de mine, ci eu sunt cel care se îndepărtează de ei. Dacă un student dezvoltă corect acest lucru, va înțelege că nu este vorba de îndepărtare, ci de apropiere de mine și atunci va trece peste orice. Dacă nu face asta, atunci nu se va întâmpla nimic.

De pe KabTV, ”Secretele Cărții Veșnice”, 24.06.2013

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Tora, Exodul, 23:01: ”Nu trebuie să acceptați un raport fals, nu așezați mâna voastră pe o persoană rea, pentru a fi un martor mincinos.”

Această lege a Torei, care este despre lupta unei persoane cu răul său interior, găsește un ecou în spiritul cărților Psalmilor. ”Nu trebuie să acceptați un fals raport, nu așezați mâna voastră pe o persoană rea”, înseamnă că nu ar trebui să susțineți ego-ul care trăiește în interiorul vostru și este natura voastră. Astfel disting între adevăratul meu eu și eul meu egoist nefast.

Adevăratul meu eu este bazat pe opoziția lor, pe sentimentul de Creator, atunci când încep să mă identific cu Creatorul, atunci când egoismul meu crește constant. Diferența dintre ele se dezvoltă în consecință: pot determina atributele mele negative față de obiectul spiritual (Creatorul) mai clar, deci cererea mea devine mai puternică și mai rafinată.

”Pentru a fi un martor mincinos”, înseamnă a nu se apleca la opinia ego-ului meu, deoarece atunci când crește, prezintă argumente logice unei persoane și pur și simplu nu pot fi combătute cu mintea noastră simplă.

În acest caz, conexiunea între oameni este foarte importantă, legătura dintre o persoană și mediul corect, altfel, se îndepărtează de munca spirituală.

Din ”Secretele Cărții eterne”, kab.tv, 24.06.2013

Filed under: Lectia zilnica, Munca spirituala, Torah - Niciun comentariu→

Spiritualitatea nu se atinge muncind cu mintea, așa cum se spune: ”înțelepciune printre națiuni – crede, Tora printre națiuni – nu crede”. Asta înseamnă că Lumina care reformează nu se află printre ei. De aceea sunt numiți națiunile lumii și nu încă Israel. Despre aste este întreaga dezbatere: Cine ajunge la Creator și cine nu? Ce înseamnă să ajungi?

În măsura în care dobândim vasele dăruirii și sens în ele, ajungem la Creator, ceea ce reprezintă fenomenele care au loc în vasele noastre de dăruire. Este imposibil să ajungem la orice altceva decât la un sentiment în vasele noastre. Simpla dorință de a primi de la început se mărește și dobândește o nouă ordine. Înainte, era spartă în multe bucăți contradictorii care se simțeau pe ele însele ca Israel și națiunile lumii, ca rude și străini îndepărtați.

Toate astea au făcut parte din dorința mea de a primi, dar părea că o întreagă lume se află în jurul meu sub diferite forme. Rolul meu este să le conectez pe toate în una singură, să adun toate bucățile și să mi le atașez purtându-mă cu iubire față de ele. Trebuie să înțeleg că totul mi-a fost dat ca să mă corectez pe mine însumi, punctul din inimă, prin care primesc intenția corectă față de dușmanii mei, aceia care mă urăsc și străinii, pe măsură ce îi percep ca părți ale sufletului meu.

În interiorul meu trebuie să găsesc atitudinea corectă față de ei și apoi să-i corectez. Dacă realizez o astfel de corectare în propria mea atitudine, văd că totul reușește. Toți dușmanii și toate problemel nu sunt decât o versiune a stării mele interioare. Prin atitudinea mea împart întreaga realitate în pâmântul lui Israel, Liban, Siria, Iordania, Babilon, și alte țări și națiuni îndepărtate, ceea ce înseamnă că ele reprezintă toate nivelurile dorinței mele: inanimat, vegetal, natura animată și cuvântător.

Odată, nu exista decât o dorință, lumea Ein Sof (Infinitate) și acum este divizată în multe părți, care simt că simt îndepărtate una de cealaltă și se urăsc una pe alta. Toate acestea pot fi conectate într-o singură formă, și aceasta este întreaga corectare a omului și a lumii ca un întreg.

Toate astea pot să se întâmple numai dacă cer corectarea. Diferența este dacă filozofez despre asta folosindu-mi mintea sau, în contrast cu ceea ce văd și cu repulsia că simt prin toate aceste părți, în credință deasupra rațiunii, ca părți ale sufletului meu, deși par atât de îndepărtate și chiar că se urăsc. Deci încep să mă apropii de spiritualitate, muncind în grup deasupra dorinței mele și astfel trezind-o din ce în ce mai mult.

Din a doua parte a Lecției Zilnice de Cabala, 18.08.2013, Cartea Zohar – Introducere

Filed under: Israel, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Este imposibil să inventăm ceva ce nu există în natură. Poate că nu este un corespondent material de la care pornim când construim acest ceva sau nu e la același nivel, dar trebuie să existe. Luăm toate exemplele și similaritățile de la ceea ce există deja în natură; nu putem inventa ceva care să fie complet nou.

Este, în mod fundamental, imposibil. Există doar un punct nou în toată creația – ceva din nimic (Yesh Mi Ayin). Restul, cu excepția ”actului inițial al creației” (GenesisMaase), este o consecință a întâlnirii dintre vasul și proprietățile Luminii prin diferite conexiuni. Deci noi putem lua un exemplu doar de la atributele existente și creăm forme paralele.

Tot ceea ce construim în lumea noastră, adică în sentimentele noastre egoiste, se numește ”această lume”, și există exemple în acest sens în natură. Dacă vrem să ne continuăm dezvoltarea prin studiul înțelepciunii naturii, trebuie să dezvoltăm o nouă percepție care se concentrează pe dăruire. Apoi putem împlini și exemplele a ceea ce este ”cu scopul de a dărui”.

Nu putem primi exemple ale atributelor superioare din această lume materială și, astfel, întreg progresul științific se încheie la limita dintre lumea noastră și lumile superioare. Chiar înainte ca știința să se epuizeze, dorința noastră materială de a primi ajunge într-un punct mort și se sfârșește. Dezvoltarea noastră se încheie într-un anumit punct din moment ce nu putem găsi noi exemple pe care să vrem să le implementăm în această lume.

Și cel mai important, ne-am pierdut dorința de a le căuta pentru a inventa lucruri noi și, astfel, să avansăm la nivel material. Ne aflăm într-un punct de tranziție, la hotarul revelării noilor dorințe spirituale.

Din prima parte a Lecției Zilnice de Cabala, 21.08.2013, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Lectia zilnica, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Munca noastră spirituală conform metodei pe care o primim de la studiul Cabala pare un vaccin împotriva unei boli medicale, atunci când unui corp sănătos este ”dat” un pic de boală: organismul produce anticorpi și poate rezista la boală.

La fel, dorința noastră este vaccinată împotriva egoismului: Dezvăluim răul său în avans înainte de manifestarea deplină. Acest lucru se face prin munca în grup, atrăgând Lumina superioară care corectează, în care descoperim, puțin câte puțin, proprietățile noastre egoiste ca ca rele. Și, o persoană nu merge pe calea suferinței de la egoism la sănătate, proprietatea dăruirii și iubirea pentru ceilalți, dar, limitând egoismul său în avans, muncind împotriva lui în grup și studiu, sub influența lui Ohr Makif, ea merge spre obiectiv, similitudinea cu Creatorul, adică revelarea Creatorului în sine, prin drumul scurt al corecției Achishena, confruntându-se cu boala în mica sa manifestare în ea însăși, în mod voluntar.

Umanitatea trebuie să recunoască egoismul său natural ca o boală. Natura ne arată defectul acesta pe noi înșine. Suferințele lungi sunt necesare pentru a identifica boala și cum poate fi remediată.

Cabala propune un drum scurt și tipul de corecție, în loc de acest drum lung și aspru. Dar, chiar în avans, încă în stadiul precoce al dezvoltării, trebuie să o recunoaștem ca fiind rea, deci, trebuie să scăpăm, să realizăm necesitatea de a fi vaccinați, adică să trecem prin ea într-o doză mică, niciodată să nu ne îmbolnăvim din nou, pentru a deveni sănătoși, pentru a construi o nouă viață.

Esența diseminării este de a explica oamenilor că, treptat, cauza problemelor lor este natura noastră egoistă și cum să-i vindecăm, prin metoda unei simple vaccinări.

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Este posibil a ajunge la dorința corectă de spiritualitate, fără a întâmpina probleme în lumea materială?

Răspuns: Nu există probleme corporale. Lumea corporală nu există separat de lumea spirituală. Totul aparține lumii spirituale. Forma corporală pe care o simțim acum pare corporală, deoarece o percepem fără intenția corectă, care ar trebui să fie determinată prin propriile eforturi. Ne-am născut, pur și simplu, astfel, cu dorințele sparte.

Sentimentul în vasul spart, fără vreo intenție independentă și doar în conformitate cu planul de dezvoltare al vasului, este numit lumea corporală. Aceasta înseamnă că, corporalul este ceea ce simt, fără a face efort. Pentru a simți spiritualitatea, trebuie să mă concentrez într-un anumit mod și doar atunci voi fi capabil să o simt. Aceste acțiuni sunt numite corecții.

Lumea noastră este, de fapt, baza întregului sistem al lumii spirituale. Sistemul lumilor spirituale se dezvăluie sub forma conexiunilor suplimentare între toate elementele realității. Această rețea este numită lumile superioare.

Din prima parte a Cursului zilnic de Cabala, 12.08.2013, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala - Niciun comentariu→