Coaja (Klipa) are un rol foarte important deoarece ea ne arată greşelile şi eroarea în sine. De fapt, nu am greşit niciodată, dar nu vedem decât eroarea. Cu coaja, devenim mai înţelepţi, învăţăm şi nu ne doare cu adevărat şi nu ne facem rău nouă sau relaţiei noastre cu Creatorul.

Nu facem decât să o studiem ca un joc, ca executarea unui exerciţiu în simulator. Totul graţie sistemului Klipot care ne permite să descoperim ceea ce este adevărat şi ceea ce nu este, să muncim cu el şi să studiem rezultatele acţiunilor noastre, dar toate aceste acţiuni nu sunt reale.

Lumea cojilor, întreaga lume a răului, toată creaţia care, aparent, nu pare să aparţină Creatorului,  a fost creată special pentru a ne învăţa să muncim cu această jumătate, să o înţelegem şi să ne organizăm în mod corect pentru a doua jumătate, bună şi corectă a creaţiei.

Coaja ia asupra ei această muncă, însoţeşte o persoană şi o învaţă. Prin urmare, suntem hrăniţi de coji în timpul studiului nostru până ce vom fi pregătiţi pentru lumea spirituală. Apoi, ajungem la sfinţenie.

Este spus: “Creatorul le-a creat, unele opuse altora”, lumile sfinţeniei opuse lumilor impurităţilor. Dacă nu ne trecem prin sistemul cojilor şi nu învăţăm de la el de fiecare dată, nu vom fi în măsură să ne deplasăm pe partea dreaptă, care aparţine sfinţeniei.

După ce ajungem la sfinţenie, trebuie să revenim pe partea cojilor şi să învăţăm şi să ne antrenăm ca într-un simulator, pentru a reveni la sfinţenie. Este imposibil să intrăm în sfinţenie dacă nu suntem pregătiţi. Coaja ne pregăteşte pentru acest lucru şi, din momentul în care atingeţi starea necesară, se deschide uşa pentru voi: “Ei bine, acum sunteţi gata, veniţi”.

Aceste două sisteme sunt unul în opoziţie cu celălalt şi există mult mai multe sisteme de confuzie de partea cojilor care funcţionează în raport cu noi. Mai târziu nu vom mai avea nevoie de ele, din moment ce suntem incluşi în sistemul cojilor, apoi, deasupra, noi putem face calcule simple şi ajungem la Lumina simplă.

Dar aceasta, după ce am fost încorporaţi în tot sistemul complex al cojilor.

 Din partea a doua a Cursului zilnic de Cabala, 13.08.2013, Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Este posibil ca, în timpul diseminării, în locul unui mesaj şi în locul unei promisiuni de a rezolva problemele, să trimitem un mesaj sau o promisiune de fericire suplimentară pentru persoanele care nu doresc să admită că au probleme, că sunt în căutare de noi plăceri? Mesajul: Vino la noi pentru a fi fericit…

Răspuns: Desigur. Prin urmare, mergem spre oameni de la început, înainte ca “bâţul” care-i împinge spre fericire să-i atingă. Toată problema este aici, venim la o persoană atunci când nu simte acest bâţ, ca şi cum n-ar exista şi trebuie să o mutăm de la o stare neutră sau o stare de de fericire mică, la o stare mai bună.

Aceasta este întreaga noastră misiune.

Din Congresul “Bucuria în unitate”, Stockholm, 31.08.2013, Lecţia 3

Filed under: Diseminarea Cabalei, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Trebuie să muncim în grup cu intenţia de a ne uni cu prietenii sau trebuie să ne conectăm graţie rugăciunii celor mulţi pentru binele tuturor?

Răspuns: Nu este munca ce ne conectează, ci dorinţa de a ne conecta şi a ne întâlni în interiorul Creatorului. Deoarece legătura dintre noi (când suntem la vârful piramidei umanităţii) încântă Creatorul.

Dar, această piramidă nu se poate ridica la Creator, decât dacă adunăm toate părţile creaţiei: natura mineral, vegetal, animal şii vorbitor. Aceasta ar trebui să fie intenţia noastră şi imaginea pe care ar trebui să o păstrăm în minte. Aceasta înseamnă că, Creatorul trebuie să fie obiectivul nostru, atenţia noastră şi împreună ne conectăm în El. Toate celelalte părţi care sunt deja corectate, cabaliştii generaţiilor precedente, de asemenea, ni se alătură.

Intenţia noastră ar trebui să fie de a aduce plăcere Creatorului. Este scopul nostru final şi motivul tuturor acţiunilor pe care le efectuăm acum. Scopul vieţii noastre este de a atinge acest obiectiv şi de a ne consacra întreaga viaţă pentru asta.

Pentru a atinge acest obiectiv, utilizăm toate mijloacele necesare: public şi diseminare. Graţie lor, sperăm să atingem obiectivul şi suntem pregătiţi să facem totul: să-i iubim pe ceilalţi, să aducem împreună şi să corectăm sufletele sparte.

Dar, acesta este deja rezultatul. Dacă avem un scop, rezultatul va fi comunism, socialism precum în Rusia, sau naţional-socialism ca în Germania. Deci, în primul rând trebuie să ne concentrăm pe Creator, deoarece fără El, nu avem nevoie de nimic; detestăm pe toată lumea şi suntem respinşi de toată lumea. Nu trebuie să ne amăgim, nu suntem suflete frumoase sau altruiste, ci mari egoişti cărora nu le pasă de nimic. Doar scopul de a încânta Creatorul ne obligă să ne întoarcem spre public şi să ne pese.

Nu trebuie să ne ascundem. Nu este necesar, desigur, să facem public acest lucru, deoarece oamenii nu vor înţelege, dar nu este necesar să o ascundem, deoarece nu suntem altruişti sau suflete blânde şi nu oferim îmbunătăţirea vieţii oamenilor pentru că această dorinţă ne-a fost dată, această aspiraţie.

Ei trebuie să ştie că nu ne pasă de ei aşa cum nici lor nu le pasă de noi şi de oricine altcineva. Dar nu există alegere, sistemul general, natura ne obligă. Trebuie să ne bazăm pe o bază raţională şi nu pe vagi fantezii nobile.

Din prima parte a Cursului zilnic de Cabala, 28.08.2013, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Sarcina noastră este să purtăm Lumina pentru a împlinii dorinţele, să o purtăm prin intenţii.

Intenţiile noastre sunt adresate Creatorului, iar acţiunile sunt adresate audienţei largi, nevoilor ei. Aceste cereri întotdeauna fierb pentru a primi ceva şi astfel ele vor rămâne pe tot parcursul ascensiunii spirituale. Oamenii vor cer mai mult, din nou şi din nou, pentru că asta este sarcina AHP. Creşte în dorinţe, iar noi creştem în intenţiile de dăruire.

Întrebare: Dar cum pot eu asigura împlinirea dorinţelor lor?

Răspuns: Sunt într-un mediu, într-o comunitate de oameni. Iar pe lângă asta, am o conexiune prin grup cu Creatorul, cu lumea infinitului. De acolo, Lumina Superioară trece prin mine şi intră în comunitate. Între timp, eu nu sunt doar ca un conductor de fibră optică. De fapt, pentru a aduce dăruirea oamenilor, trebuie să fac anumite calcule pe drum:

1. Mai întâi, le absorb dorinţele;
2. După aceea, ridic MAN, cererea pentru corecţie, către grup. În alte cuvinte, mă unesc cu grupul;
3. În continuare, ridică MAN către Creator. Cererea trebuie să vină din cercul nostru comun şi astfel eu o transfer prin grup, pentru ca ea să se potrivească Creatorului;
4. Întregul grup primeşte de sus un răspuns la cerere – MAD;
5. De la grup, eu trebuie să îl transfer în jos, făcând o Zivug (interacţiune) cu Lumina. Şi la fel şi aici, trebuie să trec de la starea de micime (Katnut) la cea de maturitate (Gadlut), pentru a trece noua lor stare către oameni.
6. Apoi, aduc Lumina la comunitate.

Întrebare: Să presupunem, de exemplu, că o comunitate îmi cere să îi aduc un măr. Aşadar, conform secvenţei pe care mi-ai spus-o, la punctul 6, acea comunitate va primi un măr?

Răspuns: Da, îşi va primi „mărul” prin mine.

Înregistrăm cererile participanţilor în minute şi procedăm la construirea unor relaţii corecte între ei. Iar ca rezultat, împlinirea vine de la mine către ei, iar apoi verificăm dacă toată lumea a primit cea ce a dorit.

Întrebare: Dar nu va fi un măr?

Răspuns: Vor primi o împlinire care le va satisface toate nevoile, inclusiv pe cele pe care nu le-au spus şi care nu sunt înregistrate, adăugate în timpul perioadei de aşteptare. De fapt, împlinirea spirituală vine lipsită de formă şi devine îmbrăcată în om, umplându-l ca pe un vas, ca pe o dorinţă.

Întrebare: Ce mi se cere mie, la fiecare etapă a acestui proces?

Răspuns: Munca conform principiului: „Israel, Tora şi Creatorul sunt una”. Eu servesc ca un conductor, „care se întinde” de la Creator la comunitate şi sălăşluieşte în toată lumea: în Creator, în grup şi în publicul general. Sunt un mijloc de legătură şi, ca gelatina, umplu totul cu munca mea, cu eforturile mele neîncetate.

Şi atunci când decid să am grijă de o anumită parte a umanităţii, trebuie să transfer în mod constant Lumina către ea, să îmi fac griji legate de ea, să o iubesc, să o conectez la grup şi să combin forţele, făcând posibilă conexiunea cu oamenii şi forţa, furnizând conexiunea cu Creatorul.

Grupul stă alături de mine tot timpul, sprijinindu-mă şi ghidându-mă în mod corect către Creator şi către „dependenţi”.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala din 9/11/13, “ Pacea”

Filed under: Diseminarea Cabalei, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Baal Hasulam, “Pacea”: Deşi am demonstrat că trebuie să muncim pentru beneficiul oamenilor, unde este dovada că aceasta trebuie să se facă pentru Creator? De fapt, istoria a avut grijă de asta pentru noi şi ne-a pregătit un fapt stabilit, suficient pentru o evaluare completă şi o concluzie fără echivoc.

Este suficient să ne facem griji cu privire la lume, când ne apropiem de public?  Este suficient să construim o societate fericită, integrală, globală în care toată lumea munceşte împreună, în colaborare şi cooperare, unul cu celălalt? Sau toate acţiunile noastre ar trebui să aibă ca scop a încânta Creatorul, astfel că, fără aceasta, nu am putea ridica un deget şi nu am putea traversa nicio dificultate pentru această omenire suferindă, sau acorda vreo atenţie la ceea ce se întâmplă?

Dacă este imposibil să aducem plăcere Creatorului, atunci să lăsăm lumea întreagă să ardă.

Prezint acest lucru în mod sec şi intenţionat, deşi unii nu vor înţelege. La urma urmei, este nivelul superior care determină totul în ceea ce priveşte nivelul inferior. Dacă aspirăm şi ne concentrăm pe scopul creaţiei, înseamnă că avem o dorinţă care i se potriveşte, un punct în inimă care este conectat la scopul creaţiei şi nu la dorinţele sociale universale. Munca noastră pe drumul spre finalul corecţiei se bazează pe principiul “Israel, Tora şi Creatorul sunt Unul”. Aceasta înseamnă că, dacă Creatorul nu face parte din planurile noastre, nu vom avea niciun succes în ceea ce facem şi toate iniţiativele frumoase se transformă în încercări zadarnice de a stabili comunismul sau kibbutz, nimic decât asta.

Partea a patra a Cursului zilnic de Cabala, 08.09.2013, Scrierile lui Baal HaSulam, “Pacea”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

În articolul „Pacea”, Baal HaSulam analizează „experimentul” rusesc de construire a unei societăţi socialiste în secolul trecut. Această perioadă a provocat un mare număr de victime şi trebuie, încă, să înţelegem cauzele a ceea ce s-a întâmplat. Desigur, evenimentele au fost organizate de sus şi s-au întâmplat ca un soi de discernământ, de „recunoaştere”.

De ce tentativa a eşuat ? Nu putea merge, deoarece iniţiatorii aveau totul, dar nu lucrul cel mai important, conexiunea cu Creatorul. Ei au nesocotit această relaţie, nu puteau să o înţeleagă, să o menţină sau să simtă necesitatea, astfel că aşteptările lor nu au fost satisfăcute.

Astăzi, ştim că este imposibil să se facă fără Lumina care Reformează şi o persoană trebuie să se orienteze corect la influenţa ei. Dar, cum Rusia nu a avut nimic de acest gen, enorma investiţie în educaţie s-a dovedit a fi în zadar. Autorităţile au încercat o varietate de lucruri. Oamenii au suferit o „spălare a creierului”, în diferite moduri: prin presă, radio, televiziune. Frontierele erau închise pentru a proteja ţara, împotrvia influenţelor externe. Spălarea creierului a început la grădiniţă şi a urmat în şcoli, dar nimic nu a funcţionat.

La urma urmei, egoismul oamenilor a rămas la acelaşi nivel, chiar dacă au fost, oarecum, obişnuiţi cu atribute superficiale, externe deoarece obişnuinţa, cum se ştie, devine a doua natură. Da, aveau cântece şi cuvinte frumoase despre unitate şi alte valori, dar nu era suficient pentru o susţinere reală.

În cele din urmă, ţara nu a avut o victorie decisivă în sfera economică, socială sau politică. Multă lume credea că Rusia va deveni un exemplu şi va influenţa pe ceilalţi, dar cei mai mulţi i-au tratat cu ură şi teamă sau cel puţin, cu avesiune.

Pe de altă parte, înainte de Revoluţia din 1917, Rusia a înflorit cu dezvoltarea industrială şi tehnologică şi a vândut produsele în Europa. Cât timp a avut tentaţia pentru satisfacerea dorinţei egoiste, progresele au fost remarcabile. Dacă ar fi continuat, Rusia ar fi depăşit Statele Unite, în ciuda guvernului reacţionar care a împiedicat numeroase reforme progresiste.

Totuşi, revoluţia a schimbat dezvoltarea de la direcţia non-egoistă şi a cerut munca persoanelor pentru binele societăţii, deoarece societatea era din ce în ce mai importantă. Ca urmare, „carburantul” a dispărut şi a început colapsul.

Ce ar putea susţine aceste transformări sociale altruiste ? Ele ar putea fi susţinute doar prin conexiunea cu Creatorul. La urma urmei, fiinţa umană are nevoie de o recompensă pentru munca sa. Şi acest premiu este aderarea la Creator. Merită să lucreze în favoarea sa şi, deşi Lumina care Reformează în proces transformă considerarea egoistă în altceva, totuşi, este întotdeauna o recompensă. Noi încă nu înţelegem la ce schimbare conduce această abordare: o persoană munceşte, aparent, pentru un lucru, dar obţine un altul.

Dar, revoluţionarii ruşi s-au rupt de la sursa de lumină, forţa care animă schimbările, corectează o persoană şi duce la scop. Cu alte cuvinte, s-au închis de la singura forţă care acţionează în creaţie şi, într-o scurtă perioadă de timp, eforturile lor au eşuat. Prin urmare, în loc de o forţă pozitivă de sus care reîncarcă şi uneşte oamenii, autorităţile au recurs la metode negative de influenţă, care au condus oamenii prin intimidări şi suferinţă.

Astăzi, în societatea noastră, ar trebui să luăm în considerare această lecţie şi, cu respect pentru fiecare prieten, nu ar trebui să utilizăm decât forţa superioară şi nici o metodă de constrângere. Nu poţi înlocui ceea ce Lumina Superioară oferă presiunii sociale. Presiunea socială trebuie să fie folosită pentru a aduce o persoană sub influenţa aceste lumini.

Din partea a patra a Cursului zilnic de Cabala, 10.09.2013, „Pacea”

Filed under: Lectia zilnica, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Tora, Exodul (Mishpatim), 22:24: Dacă împrumuţi bani poporului meu, săracii poporului tău, să nu fii ca un creditor, să nu ceri de la el dobândă.

O persoană nu are nevoie să profite în detrimentul altora. Totul trebuie să fie măsurat şi cântărit cu precizie, în funcţie de suma pe care fiecare este pregătit să o dea cuiva şi să ia de la el, pentru că totul trebuie să ajungă absolut la conexiunea mutuală şi plenitudine.

Prin urmare, toate legile care vorbesc despre relaţiile dintre oameni, sunt bazate pe conexiunea la o materie spirituală completă, adică un ansamblu armonios mutual. Să presupunem că munceşti pentru mine, ca un grădinar şi eu lucrez pentru tine, ca un tâmplar, este nevoie, absolut, de o remuneraţie egală. Şi s-a spus în mod precis: „Mergeţi şi obţineţi viaţa voastră, unul cu altul”, este reciproc. Prin urmare, am fost toţi creaţi cu caracteristici diferite.

Astfel, nu pot să profit de voi şi voi nu puteţi profita de mine. Mai degrabă, putem schimba producţia noastră. De aici derivă toate celelalte legi principale pe care le vom avea în viitor, noi şi întreaga umanitate. Sunt legi de egalitate absolută, distribuţie egală şi salarii, un nivel egal de viaţă, în care nu există diferenţe între oameni bogaţi şi săraci, norocoşi si ghinionişti şi aşa mai departe.

Întrebare: Cu toate acestea, fraza: „Dacă împrumuţi bani poporului meu” este de natură a produce o atitudine negativă faţă de evrei.

Răspuns: Ea vorbeşte de concepte spirituale, de legi spirituale. Tora nu vorbeşte de relaţiile dintre oameni în lumea noastră, ci numai de modul în care oamenii aspiră la echivalenţa de formă cu Creatorul prin legătura dintre ei, realizănd astfel o caracteristică mutuală generală similară caracteristicii de dăruire a Creatorului şi descoperirea Lui în interiorul acestei caracteristici. Prin urmare, a spus: „poporul meu”, adică toţi oamenii care aspiră la acest scop, fără nicio legătură cu originea sa.

Din kab.tv, „Secretele cărţii eterne”, 27.05.2013

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Tora , “Exodul ” ( Mishpatim ) , 22:17 : Nu vei lasa sa traiasca vrajitoarea”.

O persoana este o lume intreaga, este ca si cum lumea se gaseste in ea. Daca vorbim despre lumea interioara a unei persoane, atunci o „vrajitoare” nu este nimic altceva decat propriul atribut. Fiecare dintre noi doreste sa creada in ceva, tragem ceva din urma noastra, din timpul copilariei noastre, chiar si ceva tendinte sumbre, concepte si credinte din vremurile indepartate..

Asta de fapt nu are niciun loc in lume. Potrivit Cabalei, lumea este absolut corporala, chiar si spiritualitatea lumii este corporala, ca toata lumea intreaga. Noi trebuie sa consideram aceasta intr-o maniera in intregime realista. Tot ceea ce vom realiza sunt chestiuni cu care putem lucra. Deci, trebuie sa luam in calcul numai legile si atributele pe care le descoperim.

Cabalistii au descoperit atribute chiar mai profunde decat cele descoperite de oamenii de stiinta. Ei lucreaza cu aceste atribute si realizeaza experiente, incercari si contra-incercari, analize si sinteze. Toate aceste cunostinte sunt acumulate dintr-o generatie in alta, fiecare generatie progreseaza si descopera natura mai profund.

Deci, nu este loc pentru religii sau erori, pentru ca atitudinea fata de lume trebuie sa fie in functie de aceasta lege important, care este ”un judecator nu are decat ceea ce ochii sai pot vedea” ceea ce inseamna ca nu exista alte mijloace de realizare. Din aceasta cauza nu trebuie sa discutam despre diferite religii sau convingeri.

Dupa Cabala „a crede” se refera la atributul daruirii, atunci cand o persoana face un efort si se ridica deasupra atributului sau de a primi si a ajuns la daruire. De asemnea, o ”vrajitoare” inseamna o persoana care crede in fenomene naturale ce sunt total irealiste. Vorbim despre o realitate care se repeta si poate fi studiata de persoane diferite, la momente diferite, ceea ce este un fenomen stiintific ce poate fi probat, insemnad astfel ca este un fapt concret. Noi nu ne bazam decat pe fapte!

Intrebare:  Ce se intampla daca cineva iti cere sa-i probezi si sa-i arati?

Raspuns: Este imposibil de probat sau aratat ceva. Dace eu nu vad bine si nu am ochelarii si tu-mi spui ca acolo este un dulap, eu te pot crede? Dupa toate, eu nu pot proba asta.

Asta inseamna ca eu trebuie sa dobandesc cateva atribute prin care pot proba sau contrazice ce spui tu. In acest caz, eu astept lucruri care in realitate nu exista pentru mine. Astfel, pentru ficare persoana, lumea exista doar in masura in care aceasta il afecteaza.

Intrebare:  Ce inseamna cand spuneti si explicati unei persoane ca ea trebuie sa verifice totul si sa nu va creada?

Raspuns: Nu, eu nu-i impun aceasta imagine. Nu spune unei persoane ca ea trebuie sa astepte, pentru ca acum, acesta nu este capabil sa vada oricum, pentru ca nu stie ce este un dulap, atata timp cat nu a vazut unul inca. Am explicat cum sa reuseasca sa-si impinga limitele sale pentru a reusi.

Doar aceia care strudiaza Cabala, nume care vine de la verbul „a primi”, vor primi din ce in ce mai multe cunostinte. Este vorba numai despre a dezvolta noi modalitati de realizare intr-o persoana, prin care ea de fapt atinge totul de una singura.

Din KabTV “Secrets of the Eternal Book” 5/27/13

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Trebuie să căutaţi cele mai bune sisteme, prin voi înşivă, pentru a vă reaminti reciproc, că toate activităţile noastre sunt efectuate numai pentru plăcerea Creatorului. Dar, trebuie să începeţi să simţiţi asta plecând din interiorul materialului ca şi cum brusc, aerul se îngroaşă şi puteţi „înţelege” forţele care operează în voi, „umplerea” care umple spaţiile dintre voi.

Suntem în interiorul creaţiei şi singura diferenţă este măsura realizării conexiunii între părţile sale pe care le vedeţi şi le simţiţi acum. În această imagine întreagă, care este cuprinsă prin cele cinci simţuri, un singur plus este absent şi este legătura dintre toate părţile sale, conexiunea care uneşte totul şi transferă toată informaţia emoţională şi intelecutală.

Acest câmp care se dezvăluie în conexiunea dintre noi este numit lumea superioară, care conectează toate particulele care sunt resimţite de către noi. Şi Creatorul este Lumina generală, Lumina de NRNHY (Nefesh, Ruach, Neshama, Haya, Yechida)pe care o descoperim, care este ca un curent electric ce trece prin reţea. Dar, programul care ni se dezvăluie este deja Creatorul.

Există tot felul de semnale, „curent electric” care circulă între părţi, tot soiul de procese individuale care, în timp, aparţin toate, sistemului în sine, Luminii de NRNHY. Şi, elementul care le leagă – gândul general care transmite acest sistem, care menţine tot acest material şi care-l conduce, este Creatorul.

Dar totul se dezvăluie în această lume. Astfel, este spus că înţelepciunea Cabala este sistemul revelării Creatorului, creaturilor din această lume, printre părţile cu care acum am ajuns să fim în contact. Corpul fizic moare şi, dacă nu sunteţi inclus în acest sistem, atunci nu mai rămâne nimic din voi, numai Reshimot (gene informaţionale) care nu s-au realizat. Luaţi asta în considerare!

Din pregătirea cursului zilnic de Cabala, 26.08.2013

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Atitudinea noastră faţă de realitate este definită de nivelul nostru de avansare. Trebuie să examinăm şi să menţinem abordarea noastră faţă de realitate, deoarece altfel, vom rămâne la nivelul animal şi nu vom atinge starea „vorbitor”. Începem să formăm nivelul punându-ne întrebarea: Cum putem să ne raportăm la acest domeniu?

Fie percepem ceea ce vedem în jurul nostru, natura fizică, fie ne dăm seama că natura are o voinţă, o dorinţă proprie de a aduce bunăvoinţă creaţiei, are un program şi un scop. Noi realizăm că natura ne influenţează metodic şi intenţionat ? În acest caz, suntem obligaţi să acţionăm în conformitate cu legile naturii şi să „ne conformăm”. Devenim responsabili de destinul nostru, de viitorul nostru care depind, în mod direct, de condiţiile şi stările pe care noi le organizăm.

De acolo, munca noastră în această lume începe: Mă voi târî într-o existenţă mizerabilă, încercând să evit suferinţele până ce voi muri ? Sau vreau să învăţ programul, obiectivul, procesul şi să devin capabil să particip la evenimente într-un mod chibzuit, raţional şi astfel să devin o persoană care poate avea un impact ? Pot să influenţez mediul şi să primesc reacţii corespunzătoare ? Astfel, pot să încep, în mod voluntar, să lucrez cu natura, forţa care este chiar în faţa mea.

Aceasta este problema. Cel care doreşte să cunoască această forţă este numit fiinţă umană (Adam), asemănător Lui. La urma urmei, aceste persoane, în funcţie de misiunea lor, se construiesc în asemănarea cu acestă forţă superioară care a creat şi stabilit toate legile. Noi dorim să cunoaştem aceste legi şi să acţionăm conform lor, în tandem cu ele. Este obiectivul nostru şi devenim parteneri pe drumul spre ele.

În schimb, cei care nu o dezvăluie, indiferent de punctul lor de vedere asupra naturii şi stadiul cel mai înalt, rămân la nivelul „animal”.

A treia parte a Cursului zilnic de Cabala, 03.09.2013, „Pacea”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala - Niciun comentariu→