Întrebare: Uneori, o persoană îşi pierde toate forţele în timpul unei coborâri şi încearcă să scape de munca în grup. Cum putem accelera tranziţia între coborâri?

Răspuns: Nu ar trebui să fugă de grup. Oricine care nu mai vine în grup, în timpul unei coborâri, dăunează întregului grup. Ceilalţi, pur şi simplu, trebuie să-i aducă pe o targă. Prietenii trebuie să fie foarte sensibili la ceea ce se întâmplă în grup. Dacă nu sunt atenţi la prietenii lor care sunt în cădere, care nu mai vin la lecţii, acesta este un semn că nu sunt suficient de serioşi şi că le lipseşte spiritul potrivit pentru a ataca.

Dacă nu credem că fiecare zi este o zi de atac, ca pe front, atunci nu vom înţelege că nu putem câştiga dacă pierdem chiar şi un prieten. Un prieten care cade în luptă, perturbă integritatea armatei şi distruge liniile, dar noi nu suntem conştienţi de asta şi, chiar şi prietenii care cad, nu sunt conştienţi de pagubele pe care le cauzează celorlalţi prieteni. Aceasta înseamnă că, nu muncim la conexiunea dintre noi şi că încetinim progresul nostru.

Noi efectuăm numeroase acţiuni, dar ele ar trebui să fie concentrate pe sentimentul de unitate dintre noi, care este în centrul tuturor eforturilor noastre şi a recompensei noastre. Centrul, locul dezvăluirii Creatorului şi al finalului corecţiei, este în întregime concentrat în punctul conexiunii noastre.

Descoperim ura reciprocă, respingerea şi separarea şi apoi, conexiunea, unitatea şi revelarea Creatorului, doar dacă privim în interiorul acestui punct central de conexiune în grup. Este acelaşi punct pe care trebuie, în mod constant, să-l atingem şi spre care ar trebui să fim atraşi şi singurul punct pe care ar trebui să ne concentrăm.

Dar, în loc de asta, fiecare priveşte în interiorul propriului buzunar.

Din prima parte a Cursului zilnic de Cabala, 13.09.2013, Shamati 33, Sorţii de Yom Kipur şi Haman

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Care este intenţia corectă? Cum se manifestă ea: în sentimente sau în minte?

Răspuns: Intenţia corectă este imaginea unei stări dorite, pictura în care mă regăsesc, lumea şi Creatorul, toate împreună. Pictura descrie aspiraţiile mele. Vreau să realizez această imagine în realitate, este starea viitoare pe care o fixez ca obiectiv.

Intenţia nu este o mantra, o fantezie goală, ci imaginea lumii viitoare pe care vreau să o realizez în viaţă. Se schimbă tot timpul dar cel mai important, ea integrează întreaga lume. Nu trebuie să şterg sau să ascund ceva, nu sunt stăpânul acestei grandioase panorame, vreau numai ca toate părţile să fie aliniate exact în acest mod.

Privind realitatea viitoare, doresc să trăiesc în adeziune cu Creatorul. Este idilă, armonie, pânza perfectă a unităţii universale. Toată lumea o atinge, toată lumea este unită cu El şi pentru aceasta, ei sunt uniţi, unul cu celălalt. Toată lumea este ca un singur om cu o singură inimă şi cu Creatorul – Israel, Tora şi Creatorul sunt Unul. Este intenţia mea şi vreau să înţeleg şi să simt realitatea, vreau să trăiesc în această lume. Acesta este visul meu.

Când vorbesc cu cineva în timpul diseminării, am mai mult sau mai puţin un program clar privind modul de a-l aduce la această imagine a intenţiei mele. El se va integra cu această imagine, va fi, mai mult sau mai puţin, activ în ea, depinde dacă punctul din inimă a fost trezit în el. Oricum, vreau ca el să fie implicat în proces, este scopul diseminării mele. La urma urmei, ştiu că, doar în acest caz, va fi bine. De aceea, vreau să îl implic în această imagine.

Desigur, de-a lungul drumului, îi aduc dovezi pentru a-i arăta că este singura cale adevărată; îi explic cum să acţioneze şi îi arăt că această tehnică nu este plină de pericole ci îi aduce numai lucruri bune, copiilor, prietenilor…

Este un drum lung, dar la final, vreau ca el să devină unul cu mine, pentru a atinge obiectivul.

Din partea a patra a Cursului zilnic de Cabala, 22.09.2013, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Lectia zilnica, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Folosim limbajul emoţiilor sentimentelor în dorinţa noastră de primire, relativ la creaţie. Dar, dacă am putea utiliza limbajul forţelor, precum înţelepciunea Cabala: în ceea ce priveşte Masachim (ecrane), Aviut (grosime) şi forţele de atracţie şi respingere, aşa cum funcţionează natura şi nu cum simţim, ca urmare a acestor forţe ce lucrează asupra noastră, atunci am vorbi mai concret.

Ce este “importanţa Regelui”, de exemplu ? Este o forţă care permite unei persoane să efectueze acţiuni într-un anumit sens, este forţa de atracţie a Creatorului, măreţia Lui, importanţa, puterea credinţei, forţa dăruirii sau forţa primirii. Şi, dacă am putea utiliza acest limbaj specific, nu am filozofa şi nu ne-am înşela.

Cabaliştii explică faptul că, este posibil să se vorbească despre realitate în patru limbi, care sunt corelate cu cele patru niveluri ale materiei noastre, pentru că totul este doar în ceea ce priveşte cabaliştii şi revelaţia lor. Condiţiile precum, a adăuga sau a scădea în muncă şi credinţa în măreţia şi importanţa Creatorului, se traduc în limbajul vectorilor de forţe, relaţiile dintre forţe şi modul în care ele interacţionează. Prin conectarea în diferite forme, ele generează fenomene diferite.

Dar, dacă ne referim la atingerea noastră, la a pătrunde mai adânc şi a folosi aceste forţe şi nu la studiul nostru extern, atunci nu avem de ales. Nu putem folosi aceste concepte în mod automat, ca în lumea noastră, unde suntem la acelaşi nivel de acţiune aşa cum sunt. În lumea spirituală, întâi trebuie să începem să utilizăm aceste forţe şi deci, avem nevoie de un alt limbaj, limbajul sentimentelor, limbajul pentru a lucra cu ele.

Trebuie să ne ridicăm la nivelul în care forţele spirituale operează în sentimentele noastre, pentru a şti cum să le folosim. Această înţelepciune este numită înţelepciunea Cabala, primirea. Când începem să studiem adevărata realitate ca un ansamblu de forţe de operare, descoperim că, în spatele celor două forţe: forţa de dăruire şi forţa de primire, nu există decât o singură forţă, forţa Creatorului şi că nu este nimeni în afară de El.

Creatorul foloseşte aceste două forţe pentru a conduce creaţia şi, dacă noi dorim să ajungem la Cel care este deasupra acestei naturi de primire şi dăruire, trebuie să dezvoltăm aceste două forţe în combinaţia corectă, într-un real echilibru şi astfel să ajungem la El. Apoi, fizica lumii de Sus, înţelepciunea Cabala, care vorbeşte despre aceste forţe şi noi, care atingem aceste forţe în limbajul lucrării Creatorului, adică limbajul emoţiilor, sunt conectate în noi. Prin aceste două limbaje, extindem vasele noastre de percepţie şi suntem capabili de a simţi adevărata realitate.

Din pregătirea Cursului zilnic de Cabala, 22.09.2013

Filed under: Lectia zilnica, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Regulile atelierelor noastre sunt potrivite pentru atelierele pe care le facem pentru 99% din umanitate?

Răspuns: Absolut. Regulile tuturor nivelurilor sunt aceleaşi, numai expresiile ar trebui să fie selectate, astfel încât să nu îndepărteze oamenii. Legea este aceeaşi în toate lumile, inclusiv lumea noastră. Şi totul, legăturile dintre noi sunt aceleaşi. Doar că nu vorbim de Lumină, Kli (vas), MAN, MAD, etc. Noi vorbim în termeni obişnuiţi: conexiune, iubire, înstrăinare, convergenţă.

Înţelepciunea Cabala a fost considerată secretă şi nu a fost dezvăluită până ce oamenii nu au început să aibă nevoie de ea. Şi, de îndată ce a apărut necesitatea şi lumea s-a arătat ca un întreg dezasamblat şi rupt, înţelepciunea Cabala a fost dezvăluită imediat şi acum trebuie să vorbim tuturor, dar numai în termeni obişnuiţi ai lumii noastre.

De la Congresul Stockholm, “Bucuria în unitate”, 31.08.2013, Lecţia 4

Filed under: Diseminarea Cabalei, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Din articolul lui Rabash: „Credinţă”: „Rabbi Tarfon obişnuia să spună: Ziua este scurtă, munca este vastă, muncitorii sunt în pauză, dar recompensa este mare iar Stăpânul casei este insistent. Dacă cineva crede că nu există capital fără un Conducător şi este confident că Stăpânul există, acela se simte constrâns.

Nu putem să ne trezim noi singuri, decât dacă ne trezeşte Creatorul, pentru că suntem făcuţi din material care nu are spirit al spiritului vieţii. De aceea, ne numim creaţii; adică suntem conduşi de sus. Numai după ce ne trezeşte Creatorul, vedem că munca este vastă, muncitorii sunt în pauză, dar recompensa este mare iar Stăpânul casei este insistent. Apoi, începem să muncim.

În acest moment, apare liberul nostru arbitru. Creatorul ne ia de mână şi ne îndreaptă spre o soartă bună şi spune: „Luaţi-o”. În alte cuvinte, acţiunea Creatorului este prima; apoi este rândul nostru să continuăm munca, adică să luăm ceea ce ne dă Creatorul. Trebuie să ne organizăm mediul şi să studiem astfel încât fiecare zi să fie structurată astfel încât să ne permită să facem eforturi ambii.

În ciuda încărcării obişnuite cu sarcinii pentru grup şi cu responsabilităţi privind diseminare, nu trebuie niciodată să întrerupem conexiunea cu sursele originale. Numai dacă suntem constant în conexiune cu sursele, vom ajunge la rezultatul dorit şi anticipat. Munca este vastă, dar recompensa este mare, deci trebuie să ne pregătim vasele pentru a o primi.

Toate astea ne obligă pe noi să ne împărţim timpul în câteva segmente: viaţa normală, studiul şi diseminarea. Trebuie să participăm consistent la toate trei şi niciodată să nu evităm sau să trecem peste vreuna dintre ele. Dacă neglijăm chiar numai una, nu vom ţine linia de mijloc. Chiar dacă nu alocăm timp egal între ele, tot trebuie să avem grijă de toate cele trei părţi.

Ar trebui să acordăm o atenţie deosebită acestor probleme. Chiar dacă cineva are o foarte importantă angajare în diseminare, nu ar trebui să uite de studiu. Nu există nicio scuză să lipsească de la lecţii, doar pentru că este ocupat cu diseminarea. Este cu adevărat foarte rău, deoarece este spus: „Dacă Mă abandonezi pentru o zi, Eu te voi părăsi pentru două”. Este periculos. Dacă studiaţi cu întreruperi din cauza diseminării, câştigurile noastre se vor transforma în pierderi.

Din pregătirea pentru  Lecţia zilnică de Cabala 9/10/13

Filed under: Lectia zilnica, Libera alegere, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare:  În timpul prezentărilor metodologiei noastre, cum să răspundă prietenii noştri la întrebări dificile sau la acuzaţii: „sunteţi comunişti, faceţi valuri”?

Răspuns: Unitatea societăţii nu este neapărat comunism în forma care a fost prezentată în Uniunea Sovietică. Pe de altă parte, o mare parte din ceea ce a stat la baza (nu la aplicarea) Uniunii Sovietice avea idei bune şi obiective mari. Dar au căzut în mâna funcţionarilor de rang inferior şi toate au căzut în mâinile lui Stalin sau a birocraţiei sau a distrugătorilor sau a inamicilor poporului.

Dar, în principiu, conceptul era corect. Faptul este că, întreaga idee nu a fost corect aplicată şi chiar dacă s-a spus mult despre educaţie, munca educaţiei în sine nu a fost realizată.

Astfel, atunci când liderii de partid, elita, milioane de oameni care se aflau la putere, nu au arătat exemplu, cu siguranţă nimic nu a funcţionat. În acelaşi fel dăm ordine copiilor: Noi nu vrem să facem ceva, dar cerem asta de la ei. Dar, copiii înţeleg că, dacă o cerem, minţim şi ne jucăm, astfel că ei nu vor face nimic şi dacă o fac, nu este decât de dragul de a o face şi nu pentru a se corecta.

Acelaşi lucru s-a întâmplat în Rusia. Cu toate acestea, trebuie doar să arătăm că solidaritatea şi unitatea nu sunt pentru Rusia, totul a rămas numai vorbe. Cel mai important, nu a fost realizat graţie forţei superioare.

Prin „forţa superioară”,  ne referim la puterea unităţii dintre oameni. Dacă zeci, sute, mii de persoane, întreg poporul, aşa cum este scris în Tora, s-ar uni, atunci am crea sau descoperi, în mod natural, în noi, această mare şi unică putere şi ea ar corecta totul. Pentru tot ceea ce se întâmplă aici, în lumea noastră, personal şi împreună, la toate nivelurile, totul este o lipsă de conformitate cu puterea unificată a naturii.

Natura se apropie de noi şi ne arată integralitatea sa, unitatea şi interdependenţa. Şi noi, dimpotrivă, fugim de aceasta, ne detaşăm, ne îndepărtăm, ne ascundem în spatele calculatoarelor şi nu vrem să ştim nimic. Ca urmare, trebuie să înţelegem că natura ne va împinge şi ne va presa până ce o vom accepta.

Din Cursul zilnic de Cabala, 25.08.2013, Întrebări şi răspunsuri

Filed under: Diseminarea Cabalei, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Textul din Cartea Zohar pe care-l citim în clasă, descrie numeroase stări. Cum le putem sorta?

Răspuns: Nu este nevoie să le sortaţi, nu este necesar să memoraţi nimic. Dacă în timpul lecturii, sunteţi un pic conectaţi, acordaţi pe frecvenţa corectă, este suficient. Gândiţi-vă numai la Lumina care Reformează care vine din centrul grupului, astfel încât să aduceţi plăcere Creatorului. Asta-i tot ceea ce trebuie să faceţi.

Întrebare: Totuşi, cum apar stările pe drum? Sunt generate de dorinţa mea, un vas?

Răspuns: Nu, eu nu fac nimic, văd că, în fiecare secundă, ca un invitat, am cea mai bună oportunitate de a mulţumi gazda. Aspir mereu la acest lucru, „păstrez nasul în vânt” şi caut această oportunitate. Cum pot pune în aplicare în intenţie, gând şi acţiune ?

În acest caz sunt doar şansele pe care le folosesc. Eu însumi nu înţeleg toate opţiunile, pentru că, de fiecare dată, văd o lume nouă în faţa mea, cu noi condiţii. Nimic nu se repetă şi nu ştim nimic în avans. Drumul nostru este plin de schimbări, de surprize în curs de desfăşurare. Cele zece Sefirot sunt aceleaşi dar, de fiecare dată, ele vin cu noi Reshimot.

Se pare că nu am ales nimic şi accept cu bucurie fiecare stare ca o oportunitate pentru a realiza dăruirea. Totul este util, urcări şi coborâri, linia dreaptă şi linia stângă, interacţiuni şi conexiuni pe acest drum deluros. Nu contează ce schimbări sunt pregătite pentru mine, este bine deoarece ele îmi permit să înţeleg dacă intenţiile mele sunt reale, dacă pot să menţin şi să consolidez ataşarea, pe orice vârf sau vale, în orice cotitură.

Munca mea este, de fapt, foarte simplă: să prind ca un „buldog” şi să nu dau drumul. Menţineţi intenţia de a fi „concentrat” pe gazdă, adaptând în permanenţă mediul vostru, stările voastre la asta. Şi, chiar dacă trăiesc suişuri şi coborâşuri, mă folosesc de aceste „umflături” pentru a mă agăţa şi mai puternic.

Din partea a doua a Cursului zilnic de Cabala, 17.09.2013, Zohar

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala, Zohar - Niciun comentariu→

Baal HaSulam (O poruncă): Nu este pentru a servi Creatorul sau pentru a păstra Mitzvot (porunci) cu excepţia cazului în Lishma (în numele Lui), aducând astfel mulţumire Creatorului.

“A servi Creatorul” este dăruire pură şi “a păstra Mitzvot (porunci)” este auto-corectarea pentru dăruire prin Lumina care Reformează sau “Tora”.

Voi acţiona în scopul de a dărui, fără niciun interes personal. De aceea, am nevoie de Lumina Superioară, graţie ei, voi putea efectua acţiuni nu asupra “combustibilului” meu egoist sau pe baza unui interes personal. Am nevoie de forţa superioară care-mi va da posibilitatea de a dărui fără niciun motiv, fără o justificare în ceea ce priveşte natura mea, logica mea. Apoi, pot să dăruiesc pentru a aduce plăcere Creatorului.

“Creatorul” este ceva în afara mea, fie că este o persoană, umanitatea sau Creatorul. Nu-mi pasă cine anume.  Tot ceea ce ţine de “corpul” meu aparent dispare şi nu mai există în ochii mei. Asta-i ceea ce simt. Se pare că “a aduce plăcere Creatorului” este ca a arunca ceva, a pierde ceva pentru totdeauna.

Totuşi, înţelepţii noştri au introdus deja practica de a se angaja în Tora şi Mitzvot chiar şi în Lo Lishma (nu pentru numele Lui), deoarece “de la Lo Lishma va veni la Lishma”…

Cu alte cuvinte, chiar dacă sunt incapabil să dăruiesc acum, trebuie să acţionez cât pot de bine, să fac tot ce pot în grup, în clasă, etc. Şi atunci, după ce au trecut o serie de stări, voi ajunga la dăruire. De ce? Deoarece acţiunile pe care înţelepţii mi le recomandă, chiar şi fără intenţia mea corectă, atrag la mine Lumina care Reformează.

Cum este posibil? De ce, aplicând sfaturile înţelepţilor, pot atrage Lumina? De fapt, citesc într-o carte şi aud de la profesor că am nevoie să fac asta şi asta. Cum poate această forţă să mă schimbe? Cum funcţionează, mai exact, acest mecanism?

Faptul este că, urmând sfaturile marilor înţelepţi, stabilesc o legătură cu ei şi apoi, obţin realizarea spirituală din partea lor. Simt acest lucru ca Lumina Înconjurătoare deoarece, eu nu o pot tolera, încă, în dorinţele mele. De fapt, ea mă umple, este cu mine, dar nu o pot “procesa” în vasele clare pentru a munci, cu adevărat, cu ele. Totuşi, ele mă corectează şi mă “formatează”.

Astfel, urmând sfaturile profesorilor, mă conectez prin intermediul lor la Malchut a lumii Infinitului.

Din partea a patra a Cursului zilnic de Cabala, 22.09.2013, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Se spune în Zohar: ” Nu este nimeni ca tine între toţi înțelepții națiunilor lumii. „ Aici este vorba despre discernamintele interioare ale unei persoane. Cohen (un preot) , Levi  și Israel se numesc evrei , deoarece ei sunt atraşi de unitate (care are aceeași rădăcină în ebraică). Oamenii de stiinţă sau filozofii au dorința umană de a atinge același lucru , dar este pur teoretică, fără nici o aspirație pentru schimbarea și corectarea de sine .
Această muncă este doar în minte, dar nu și în inimă. Dar este nevoie să corectăm inima, ceea ce înseamnă dorințele unei persoane. Filosofii, pe de altă parte, doresc să facă același lucru, dar în mintea lor și prin urmare devin confuzi și se angajează în ” idolatrie „, creând tot felul de fantezii în mintea lor.

Toate proprietățile, cu excepția lui Israel (cei care se îndreaptă Yashar El , direct către El), sunt numite națiunile lumii, deoarece acestea nu sunt atrase de adeziunea cu Creatorul, în scopul de a-L mulţumi. Națiunile lumii sunt împărțite în șaptezeci de națiuni și Israel este împărțit în 12 triburi și în multe alte părți, ceea ce înseamnă că diviziunea este infinită. În același timp, fiecare dintre noi este încorporat în toţi ceilalţi. Acest lucru se întâmplă ca rezultat al spargerii vaselor, ca o pregătire pentru noi.

Așa că atunci când citim în Cartea Zohar despre vreun filosof sau înţelept trebuie să-i considerăm ca proprietăți în interiorul nostru. Întreaga Tora este scrisă despre o persoană care cuprinde întreaga lume în ea. Întrebarea este dacă această persoană este creată ca cineva care poate atinge Creatorul prin vasele interioare care i s-au dat: dorința de a primi și înțelepciunea minții.

Desigur că nu!  Extinderea vaselor noastre prin care atingem Creatorul și nu filozofia despre El, aşa cum înțelepții națiunilor lumii fac, se face numai de către forta superioară, care ne oferă un Masach (ecran) și Lumina care se reîntoarce la sursă. Aceasta este o expansiune total diferită a vaselor, comparativ cu cea pe care o putem extinde prin înțelepciune .

Dacă o persoană studiază ceva logic, ea dobândește înțelepciune, o minte  și cunoștințe generale. Dar vasele de perceptie pentru a atinge sistemul divin, sistemul de operare superio, nu sunt extinse prin asta. Ea nu învață despre forțele care-o operează; ea nu studiază Creatorul. Până la urmă, Creatorul poate fi înțeles numai prin achiziționarea atributelor Sale. Dacă o persoană nu-şi schimbă proprietățile, atunci ea încă este una care primește sub dominația dorinței de a primi și a minţii care servește dorinta de a primi, încercând s-o împlinească .

Acesta este modul în care acţionăm în această lume și nu este nimic ce putem face în legătură cu asta. Dacă nu primim ajutor de Sus, care ne extinde vasele de percepție și ne oferă noi vase de daruire, nu vom atinge Creatorul. Nu vom avea nici o idee despre ceea ce este Divinitatea sau lumea spirituală .

Din partea 2 a Lectiei zilnice de Cabala 18/08/13, Zohar – Introducere

Filed under: Lectia zilnica, Perceptie, Spiritualitate, Zohar - Niciun comentariu→

Scopul creației este de a incânta ființele create prin dezvăluirea Creatorului lor. Revelatia este în funcție de echivalenta de forma. Ființele create trebuie sa atinga revelația Creatorului în înțelegerea, simțurile și percepția lor la adâncimea completă a sistemului superior de la o stare opusa, ca avantajul luminii din întuneric .

Astfel, trebuie să ne începem munca de la starea cea mai joasa, izolata, cea mai lipsita de valoare, care este atât de întunecata incat nici nu simtim acest întuneric și confuzia noastra. Pur și simplu trăim ca animalele care au căzut pe o anumită planetă în spațiu, târându-se ca gândacii care încearca sa se descurce cât mai bine in timpul care le-a fost alocat pentru existența.

Dar există oameni carora le-a fost data o dorință specială de sus, care îi cheamă să se înalțe mai presus de această viață și să încerce să separe viața de zi cu zi, din care toți facem parte, de viața spirituală, să împarta viața lor în două părți. Apoi, ei stabilesc că necesitățile de bază sunt suficiente pentru viața corporală și doresc să dedice orice altceva vietii spirituale veșnice deasupra suprafeței corporale, la un alt nivel de existenta.

Cu ajutorul cărților speciale, unui mediu, unui profesor și unui grup, încercam să ridicam importanța vieții spirituale și avantajul său in comparatie cu viața corporala. În funcție de natura noastră și a mediului în care trăim, care ne obligă să fim ca toți ceilalți, vom fi întotdeauna atrasi de valorile corporale, deoarece acesta este modul în care mediul în care trăim ne influențeaza, fie că ne place sau nu, din moment ce aceasta atitudine este în aer.

Noi, însă, trebuie să fim sub influența unui mediu special care ne va impresiona și ne va aduce la o stare în care ne vom simți ca si cand ne-am afla în fața unui rege pe care ne dorim sa-l descoperim și sa-i asemănăm și să-l forțam să să fie în contact cu noi, iar pe noi să fim în contact cu el. Aceasta este toata munca noastra .

Din pregătirea pentru lecția zilnica de Cabala 23/08/13

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Perceptie, Spiritualitate - Niciun comentariu→