Întrebare: În Europa, oamenii trăiesc paşnic, în acelaşi timp ei nu au nevoie de educaţie integrală. Avem nevoie să pregătim un loc pentru ei, să fie gata atunci când vor „cădea”?

Răspuns: De niciun fel nu este necesar să aşteptăm ca cineva să cadă. Dacă vorbim despre iubirea pentru celălalt, despre o legătură reciprocă, conexiune şi unitate, cum este posibil să se aştepte căderea cuiva ? Astăzi, noi trebuie să încercăm din toate forţele să arătăm clar oamenilor, direcţia noastră, chiar dacă nu sunt interesaţi să asculte, precum copiii care nu vor să-şi asculte părinţii, dar, în ciuda acestor lucruri, părinţii îi ghidează şi îi dirijează pe drumul bun, în tot felul de moduri, cu cuvinte, argumente şi îndemnuri.

Din Congresul „Bucurie în unitate”, Stockholm, 30.08.2013, prima zi, Lecţia 1

Filed under: Criza, globalizare, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce înseamnă a mulţumi Creatorul?

Răspuns: A mulţumi Creatorul înseamnă a-I face Lui un loc pentru ca El să se dezvăluie în creaturile Sale.

Întrebare: Pot să presupun că intenţia de a mulţumi Creatorul este acţiunea care ne ajută a merge în exterior, pentru a scăpa de egoism şi a ne conecta cu ceilalţi ?

Răspuns: Da. Intenţia de a mulţumi Creatorul ar trebui să fie esenţială şi, pe această bază, construim toate celelalte activităţi ale noastre.

Din Cursul zilnic de Cabala, 25.08.2013, Întrebări şi răspunsuri cu dr. Laitman

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Eu înţeleg importanţa diseminării, dar nu pot depăşi bariera psihologică. Nu mă simt confortabil stând pe stradă, discutând…

Răspuns: Deci, vă lipseşte importanţa diseminării, măreţia Creatorului, importanţa că voi dezvăluiţi acum Creatorul. Voi nu simţiţi că, Creatorul se ascunde în persoana din faţa voastră. Aceasta se face intenţionat: Creatorul, fiind în ea, provoacă un anumit sentiment de ruşine, jenă în voi, numai pentru ca voi să vă depăşiţi egoismul. După ce-l veţi depăşi, veţi vedea că nu este decât un joc, o piesă de teatru. Încercaţi şi veţi fi convinşi imediat!

Din lecţia zilnică de Cabala, 25.08.2013, Întrebări şi răspunsuri cu dr. Laitman

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Când ne ridicăm de jos în sus pe scara spirituală, ne reînnoim tot timpul. Deci, în ce mod este diferit „al doilea eu” de „primul eu” ? În care eu percep pe Creator, Creatorul meu, în toate aceste niveluri?

La nivelul precedent, eram sub influenţa forţelor particulare şi la fel, în noul nivel. Totuşi, diferenţa dintre niveluri este că, la nivelul anterior am avut „primul Creator” şi, la nivelul următor, am un „al doilea Creator”. Ascensiunea de la un nivel la altul este în percepţia Creatorului, şi nu doar când mă percep pe mine. Eu mă percep într-un mod mai primitiv, dacă mă ridic (acţionez) de jos în sus. Totuşi, în plus faţă de aceasta, percep Creatorul, Îl adaug în mine.

Cu alte cuvinte, „a doua creatură” este diferită de „prima creatură” în care adaugă Creatorul la sine, la esenţa sa şi devine un mare om, un Adam în raport cu starea lui anterioară, el devine mai mult, precum Creatorul.

Rezultă că, atingerea spirituală nu are legătură cu adăugarea de senzaţii şi intelect, ci este calitativă. Se formează noi Kelim care sunt reînnoite permanent şi aceasta reorganizează dorinţele. Uneori, structura Creatorului pătrunde mai profund, de fiecare dată, în creatură şi o organizează conform imaginii Sale. Din acest motiv, începem să gândim diferit, să simţim, să acceptăm alte decizii, vedem lumea diferit. Totul se schimbă în noi. Substanţa este, aparent, neschimbată deşi primeşte noi informaţii.

Aceasta este ascensiunea de jos în sus. Persoana este schimbată tot timpul, astfel că nimic din starea anterioară nu rămâne în ea, nici memoria. Rămâne numai dorinţa de plăcere, chiar dacă obţine o nouă complexitate, o nouă distribuire, structură şi organizare. La această substanţă este adăugată de fiecare dată structura Creatorului, adică proprietatea dăruirii şi a iubirii. Legătura între toate părţile provoacă schimbări şi influenţează structura în sine.

Putem să comparăm acest lucru cu un calculator, chiar dacă se reconstruieşte, nu schimbă prea mult în sine. Adăugăm un pic de memorie, viteză şi frecvenţă a ceasului, totuşi, se pare că materialul, maşina rămâne la fel, dar mai sofisticată, complexă, rapidă şi sensibilă. Din interior, aceşti zero şi unu alternează încă, deşi cu viteză mai ridicată decât înainte.

În aceşti zero şi unu, acţionează un nou program, o nouă conexiune care schimbă, complet, calitatea substanţei. Programul stabileşte şi conduce tot conţinutul. Maşina în sine, „metalul” nu este important, ce contează este programul care se execută în interior. Ascensiunea noastră de jos în sus implică un program mai sofisticat.

Din prima parte a Cursului zilnic de Cabala, 20.08.2013, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Lectia zilnica, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, ”Înțelepciunea Cabala și Filosofia”: Filosofiei îi place să se ocupe de Esența Lui și să demonstreze ce reguli nu sunt valabile pentru El. Totuși, Cabala nu are nimic de-a face cu ea, pentru că întrebarea este cum ar putea fi definit ceva ce nu poate fi atins și perceput?

Cabaliștii vorbesc mult despre iluminarea Lui în realitate, adică toate acele iluminări pe care ei le-au atins cu adevărat, la fel de valid ca ceva care poate fi tangibil.

Cabaliștii ajung la o Lumină abstractă atunci când este îmbrăcată în vase și se transformă dintr-o formă teoretică într-o structură tangibilă prin manifestarea ei în noi ca diferite caracteristici ale noastre.

Se spune că nu definim cu ajutorul unui nume sau al unui cuvânt ceva la care nu ajungem. La tot ceea ce ajungem, ajungem prin analiza acelui lucru în vasele noastre de primire. Ele sunt ochii noștri, vederea noastră, canalul prin care percepem lumea. Numai cu condiția să cunoaștem un anumit fenomen, îl putem explora până la nivelul imersiunii în el. Astfel, avansăm. Există un principiu fix: Te cunoaștem după faptele Tale. De aceea ne bazăm mereu pe percepția noastră din interiorul vaselor, al dorințelor. Reacțiile noastre interioare față de acestea reprezintă de fapt Lumina.

În mod asemănător, recunoaștem electricitatea nu prin esența ei, ci după efectele ei. Ceva curge prin cabluri și generează diverse fenomene. Tot ceea ce vedem sunt efecte. Baal HaSulam scrie despre asta în articolul Esența Înțelepciunii Cabala. Lucrurile autentice se găsesc chiar în realitatea materială care se înfățișează ochilor noștri, deși noi nu avem nici percepția nici imaginea esenței lor. Astfel de lucruri sunt electricitatea și magnetul, numite fluidum. Cu toate acestea, cine poate spune că aceste nume nu sunt reale, când noi cunoaștem acțiunile lor? Nu putem fi mai indiferenți față de faptul că nu avem percepția esenței subiectului însuși, adică al electricității în sine.

Întotdeauna explorăm consecințele diferitelor categorii esențiale, mai degrabă decât să avem de-a face cu categoriile însele. Nu am nici cea mai mică idee despre ce este de fapt subiectul la care mă uit, dar știu cum acționează.

Tot ceea ce fac este să-mi verific senzațiile și reacțiile: ceva îmi pare negru, alte lucruri par solide, unele sunt lungi, iar pe unele pot să le gust și să le miros. Realitatea este compusă din reacțiile mele interioare la impactul din exterior, mai mult decât din factorii care îl provoacă. De aceea, fenomenele pe care le diferențiem sunt de fapt efectele pe care externalitatea le provoacă în noi.

De ce filosofii refuză să accepte acest lucru? Răspunsul este că admițând ar fi obligați să devină cabaliști și să studieze Înțelepciunea Cabala pentru a explora spiritualitatea. Bunul simț arată că ei nu știu și nu înțeleg nimic și nu au nimic de spus. Într-adevăr, ce poate spune cineva care nu trăiește în spiritualitate și nici nu O simte în vasele sale, în dorințele sale?

Nu trebuie să abordăm Cabala cu o minte umană obișnuită; nu ne aflăm încă în dimensiunea descrisă de Cabala. Putem fantasma despre ce se află în interiorul Pământului și putem să ne imaginăm viața pe alte planete din moment ce aceste lucruri se leagă într-un fel de senzațiile noastre. Totuși, ele nu au nimic în comun cu spiritualitatea. Mai mult, nu avem nicio legătură cu domeniul spiritual: Realitatea noastră materială așa cum o vedem este desprinsă complet de imaginea care este creată în mintea noastră. Cum putem avea o părere despre ceva cu care nu avem niciun fel de contact?

Acesta este unul dintre motivele pentru care Înțelepciunea Cabala a fost ascunsă umanității de-a lungul mileniilor. Cabaliștilor le era teamă de nesăbuiți care aveau doar tendința de a filosofa pe subiecte care sunt legate de Cabala.

Acest lucru se aplică și filosofilor care au apreciat Cabala, ca Reichlin, Geothe, Pico Della Mirandola și alții. Nici măcar aceștia nu au înțeles ceva din marea înțelepciune și nici nu au fost în stare să conștientizeze că cunoașterea generală universală care este dincolo de disciplinele tradiționale își are originea în Cabala. Ceea ce susțineau ei nu este altceva decât filosofare. Unii filosofi abordează Cabala dintr-un unghi de analiză critică care se bazează pe o abordare subiectivă, alții îi recunosc importanța, deși nici unii nici alții nu o înțeleg. Poziției lor le lipsește raționalismul de care este nevoie foarte mult. Fără îndoială, adevărul va fi revelat curând; suntem foarte aproape de acest lucru.

Filed under: Lectia zilnica, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare : Termenul „grupuri de zece ” nu poate fi înțeles de către grupul meu , iar noi nu vorbim despre asta . Există un fel de acord colectiv că grupul de zece și grupul sunt două lucruri diferite și că grupul de zece aparține mai mult diseminării . Dar atunci când discutăm despre diseminare, nimeni nu vorbește despre grupurile de zece . De ce se întâmplă acest lucru ?

Răspuns : În general nu știu ce diferenţă este între grupul de zece și grup.

Un grup de zece este o colecție de oameni care se pot conecta și apoi separa.
Un grup , cu toate acestea , este mai organizat , fix  și conectează oameni . Se creează anumite condiții în jurul lui : are o structură , un anumit tip de muncă , un grup este mult mai stabil, solid  și versatil .

Un grup de zece poate fi organizat spontan , în scopul de a clarifica o anumită problemă , de exemplu . Dacă zece prieteni care nu se grăbesc să ajungă acum la muncă, vin împreună , ei formează un grup de zece .

Eu cred că grupurile de zece nu ar trebui să fie fixe. Diferiți membri din grupul meu , din grupul global , dintr-un alt grup pot fi membri ai grupului meu de zece . În această dimineață poate fi într-un fel și seara poate fi diferit , etc.  Acest lucru înseamnă că grupul de zece este o metodă de a veni împreună , în scopul de a urca , pentru a rezolva o problemă specifică , pentru a ne ruga  și a forma o intenție . Când oamenii sunt pe cale de a ieși pentru a efectua o anumită activitate, se adună , iar această adunare poate fi , de asemenea, numită un grup de zece.

Un grup de zece este numit Minyan în ebraică , și reprezintă o Sfira . Se obișnuiește să se roage doar într-un Minyan, ( într- un grup de zece persoane ) .

Acest lucru înseamnă că , în scopul de a ne întoarce către Creator , trebuie să fim cel puțin zece persoane . Când grupul este mai mic decât atât , rugăciunea nu este acceptată , deoarece o persoană nu poate ridica dorința sa egoistă personală către Creator. Când se anulează , în scopul de a se conecta cu alții, iar ei fac același lucru cu privire la el , o dorință colectivă este creată între ei , o intenţie comună .

Să presupunem că un cerc este format din zece oameni . În acest cerc toţi zece , prin anularea lor unii faţă de ceilalţi , se creează o dorință comună numită ” o sferă de zmeură . ”

Un astfel de grup de zece are un atribut special , deoarece nivelurile spirituale sunt într- o relație identică între ele , iar grupul de zece de pe primul nivel este egal cu 1 la nivelul următor . Deci, în scopul de a urca de la un nivel la altul , trebuie să stabilim o astfel de conexiune încât toţi cei zece oameni vor fi ca unul . Aceasta este întreaga idee a muncii spirituale . Deci, un grup de zece este numit Minyan care rezultă din cuvântul ebraic, însemnând numerotat .

Deci, diferența dintre grupul de zece și grup este foarte clară . Un grup de zece este o colecție spontană de oameni care au o dorință specială de a se conecta și de a se îndepărta de ego-ul lor.

Ego-ul îi aruncă pe fiecare dintre ei înapoi și apoi se conectează intern împotriva lui , dorind să se unească.  Acest lucru înseamnă că ” sfera de zmeură ” este suma eforturilor de a se conecta ( Σ ) .
Se pare că fiecare simte că este într-un cerc în grupul de zece , detașat de la el însuși și conectat cu ceilalți . Psihologic m-am ridicat , am zburat , am ieșit din mine însumi, dar , de fapt, n-am ieșit in vreun spațiu și n-am zburat undeva meditând . Sunt împreună cu ceilalți într-un volum special al eforturilor colective și al aspirațiilor noastre comune .

În această stare este creată dorinţa pentru Creator . Eforturile noastre interioare colective (următorul cerc ) nu sunt doar eforturi , ci MAN, o rugăciune către Creator .

Din lecţia zilnică de Cabala 25/08/13 , Întrebări și răspunsuri cu Dr. Laitman

Filed under: Grupul de zece, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce înseamnă a crede în măreţia Creatorului ? Ca şi cum a crede  este un instrument, precum acela al oamenilor de ştiinţă, de care se servesc pentru a experimenta, urmând sfatul altui om de ştiinţă?

Răspuns: În lumea noastră, termenul „a crede” a devenit banal: Eu cred, Eu sunt un credincios etc. Conform înţelepciunii Cabala, termenul „a crede” are un sens total diferit; A crede înseamnă a simţi.

Întreaga înţelepciune Cabala vorbeşte despre două forţe: primirea şi dăruirea, adică dorinţa şi Lumina (umplerea). Mai mult, umplerea modelează dorinţa şi schimbă forma pe care noi o studiem în cele patru faze ale Luminii Directe.

De ce una din forţe este numită Lumină şi nu plăcere ? Deoarece Lumina influenţează  fazele prin care vasul se dezvoltă şi nu este percepută mereu ca o plăcere. Dar totul se face prin Lumină. Prin urmare, nu există termen precum „a crede”.

Ce înseamnă a crede în ceva ? Este ceva ce nu înţeleg, este ceva anost şi insensibil ? Nu, noi vorbim mereu din punct de vedere al vasului (dorinţa), din perspectiva a ceea ce simte.

Lucrul principal este sentimentul măreţiei forţei care m-a creat şi mă conduce, spunând că este bună şi că dăruieşte. Noi numim acest sentiment a crede

De asemenea, noi numim „a crede”, atributele dăruirii şi iubirii, deoarece, prin sentimentul forţei care m-a creat, simt atributele dăruirii şi iubirii în interiorul meu. Altfel, nu voi fi capabil să simt această forţă, deoarece este simţită numai în măsura în care eu sunt egal în formă, în măsura în care am un anumit atribut, simt acest atribut exterior mie, chiar dacă nu este un lucru exterior mie şi totul este, mereu, simţit în mine.

Noi trebuie să înţelegem că tot ceea ce simţim este deoarece noi suntem identici cu acest sentiment şi suntem, de fapt, săvârşiţi de acest atribut. În general, noi ne simţim pe noi înşine! Problema este, cum ne putem schimba, pentru ca noi să putem începe să ne simţim în mod diferit, ca noi să ne simţim că suntem spirituali.

A crede în măreţia Creatorului, înseamnă a simţi superioritatea şi măreţia forţei care a creat totul şi care umple totul.

Din Cursul zilnic de Cabala, 25.08.2013, Întrebări şi răspunsuri cu Dr. Laitman

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Noi trebuie să învăţăm de la natură, deoarece natura este similară Creatorului. Poate că aduc prea multe exemple din natură: pruncie, copilărie şi perioada de dezvoltare embrionară. Totuşi, dezvăluirea Creatorului se exprimă în lumea noastră sub această formă. Şi, dacă noi ne ridicăm de la această formă fizică, la forma spirituală, vom atinge totul.

Încrederea trebuie să fie numai şi numai prin dependenţa asupra a ceea ce este mai mare, Lumina şi toate clarificările sunt prin ea. Între timp, ne anulăm în prezenţa sa. După ce am atins stările cele mai avansate, dorinţa noastră de primire va trece la etapa următoare, ne putem anula mai activ în faţa a ceea ce este superior, prin acţiuni concrete. Adică, eu fac acţiuni similare cu ceea ce este superior.

Dar, în primul rând eu trebuie să cresc. Embrionul nu ştie care sunt acţiunile pe care le face mama sa. Şi copil, nu înţelege, iniţial, ceea ce superiorul este pregătit să facă cu el. El nu simte unde este. Apoi, puţin câte puţin, începe să absoarbă ceea ce se întâmplă, reacţionează, surâde mamei sale, în răspuns. Acestea sunt nivelurile de descoperire a ceea ce este superior, de ceea ce este inferior.

Atunci când era în starea „embrionară”, embrionul nu a simţit, încă, acest lucru în interior şi nu trebuie să se anuleze în raport cu ceea ce este superior. Cu aceasta, noi ne construim cu un nivel de încredere.

Încrederea, ca toate fenomenele din lumea noastră care se fac simţite datorită dorinţei de plăcere, este trezită prin Lumină, prin iluminarea de Sus. Dar, dacă depind de ceea ce este superior, nu pot fi într-o stare de nesiguranţă, dimpotrivă, sunt sigur că sunt în El. Şi, dacă nu sunt în El, ci aproape de El, atunci este vorba despre un nivel mai ridicat de încredere, deoarece eu sunt sigur că sunt pregătit să ies din El, să devin ca El.

De aici, noi trebuie să înţelegem că toată munca noastră este efectuată în condiţii de întuneric şi detaşare de ceea ce este superior. Cu cât avansăm mai mult, cu atât vom simţi detaşarea de superior, astfel că vom atrage iluminarea noi înşine, care este numită „încredere”.

Cu cât o persoană avansează mai mult cu coborârile pe care Creatorul i le trimite, cu atât se va simţi detaşată de Creator, mai goală, fără sens, dependentă, lipsită de înţelegere şi sentiment, devenind mai mult ca o „fiară”. Şi brusc, toate cunoştinţele şi sentimentul pe care le avea înainte, au dispărut. În astfel de momente, o persoană se simte oribil, dar trebuie să înţelegem că astfel de stări sunt foarte utile pentru achiziţionarea „credinţei”.

În ele, noi suntem complet rupţi de superior, suntem la nivelul „fiară” şi deci, avem nevoie de lumina „credinţei” – ca orice formă de viaţă din lumea noastră, ca un copil care vrea să se prindă de mama lui. Altfel, el se va simţi pierdut şi nu va şti cum să trăiască sau ce să facă.

De fapt, atunci când mai târziu, ne ridicăm dintr-o stare ca aceasta, Lumina ne dă un pic de încredere şi un pic de înţelegere a ceea ce trebuie făcut. Şi apoi, ţine de noi să trecem de la nivelul animal, la nivelul „vorbitor”.  Nu mai vrem un astfel de grad de încredere precum un copil, fără înţelegere, sau ca un animal complet dependent de stăpânul său. Noi dorim  lumina încrederii pentru ca noi să o restabilim la putere superioară, astfel că noi vom fi atraşi de ea, vom depinde de ea şi nu de slăbiciunea noastră, ci contrariul.

Chiar dacă am puterea încrederii şi înţelegerii, mă anulez, în totalitate, în raport cu Creatorul! Am nevoie de încredere nu pentru a mă simţi în siguranţă şi bine cu dorinţa mea de plăcere, ci dimpotrivă, vrea să simt mai multă nesiguranţă şi dependenţă faţă de Creator. Astfel, mă voi agăţa de El şi mai mult. Nu pentru a obţine pacea minţii, mai degrabă pentru a-I arăta Lui cât apreciez poziţia Lui, înălţimea Lui, renunţând la toate satisfacţiile egoiste.

Eu renunţ la aceste plăceri şi nu doresc decât să mă agăţ de ceea ce este superior, din toată inima mea şi din tot sufletul. Vreau ca încrederea mea să devină îmbrăcăminte pentru Lumina Superioară şi nu o folosesc în numele plăcerii mele personale. Sub această formă vom urca la niveluri mai ridicate în lumile spirituale.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala, 09.08.2013, Shamati 72 „ Încrederea este îmbrăcămintea pentru Lumină”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: După ce m-am anulat în fața prietenilor, ce altceva trebuie să mai fac?

Răspuns: Anulându-se pe sine, o persoană devine ca un strop de spermă care pătrunde în uter și se prinde de peretele acestuia. Apoi, fătul spiritual trebuie să crească. Începe să primească sânge (dorințe asociate cu nivelul inanimat) care îi aduce mai multă substanță materială. Mai târziu, acest material inanimat se va transforma într-o substanță vegetală, apoi se va dezvolta în nivelurile animat și vorbitor.

Dintr-o dată, o persoană simte ură față de forța superioară și astfel trebuie să lucreze cu asta ca să se anuleze din nou pe sine. Datorită acestei anulări de sine, se formează într-o formă asemănătoare forței superioare, având în vedere că devine receptivă față de tot ceea ce-i dă forța superioară. Se spune că ”un făt în apa mamei sale vede întreaga lume de la un capăt la altul. O lumânare este aprinsă deasupra capului său (Lumina Keter) și este învățat toată Tora”. Lumina afectează toate cele 620 de dorințe ale sale și le corectează, adăugându-le intenția de a dărui.

Tot ceea ce am descris mai sus are loc ca rezultat al anulării de sine. Nu este nimic altceva ce trebuie să facem, nimic în afară de asta: avansarea noastră începe cu anularea de sine. Fiecare nou pas al nostru este doar un nou nivel al anulării de sine. O persoană se auto-desființează și forța superioară începe să lucreze asupra ei ca uterul mamei sale. La fel ca în viața obișnuită, un făt se conformează mamei sale. E ca și cum nu ar exista încă, nu ar înțelege sau simți ceva: tot ceea ce face un făt este să se anuleze pe sine. Mai târziu, începem să ne anulăm pe noi înșine la niveluri mai înalte, Ruach, HGT.

Apoi, începe o perioadă de ”hrănire” (hrană); anularea de sine este cea care este mai mare decât în stadiul anterior. Forța superioară ne arată că acționează și că unele dintre acțiunile Ei sunt recunoscute de egoismul nostru ca incorecte și chiar îngrozitoare. Priviți la ceea ce-I face Creatorul lumii, ce durere provoacă El oamenilor! Toate problemele noastre vin de la El.

Când dorințe corupte se trezesc în noi, le simțim ca o manifestare a atitudinii oribile a Creatorului față de creație. Înseamnă că puteri egoiste reale (Klipot) se răzvrătesc în noi. Trebuie să ne ”desconsiderăm” pe noi înșine și să acceptăm aceste situații urmând credința deasupra rațiunii și să le privim ca pe cele mai bune împrejurări în care am putea ajunge.

Primim energie pentru negarea de sine din partea prietenilor, din partea ”celor zece”. Nu există un alt loc pentru revelare spiritual; existăm numai în acest grup. Forța vine de la Creator către noi numai prin acest grup de oameni. Înainte, eram cu toții egali, dar acum îi privim pe prietenii noștri ca pe unii foarte mari. Noi am fost cei care i-am făcut să pară mari, în timp ce ei rămân de fapt la fel, dar datorită anulării noastre de sine, începem să primim hrană prin intermediul lor la fel ca un făt de la mama lui.

Putem să primim întreaga lume de infinitate prin ei, din moment ce acum când vorbim ne aflăm în ea, dar nu vedem și nu simțim această Lumină fără sfârșit numai din cauza proprietăților noastre corupte. Deci, dacă noi continuăm să muncim în mod corect, putem primi tot prin intermediul ”celor zece” pe măsura anulării noastre de sine. Acest proces nu depinde deloc de prietenii noștri. Sarcina lor este doar să fie pregătiți să facă același lucru, cel puțin într-o anumită măsură, și asta va fi deja de ajuns pentru ca prin ei să ajungem la starea lumii de infinitate.

Din Lecția Zilnică de Cabala, 24.05.2013, Scrierile lui Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum putem să ne agăţăm de grup, dacă obţinem o nouă formă, o nouă împovărare a inimii şi este dificil de a justifica Creatorul?

Răspuns: Orice persoană care este inclusă în grup, ocazional, obţine noi forme, prin suişuri şi coborâşuri. Şi între ele, ea trece un punct de control pe partea de sus a crestei valurilor şi în jos, la punctul de ruptură, de spargere. Nu este posibil să rămâneţi în aceste condiţii, doar dacă sunteţi conectat la un anumit tip de sprijin care vă va susţine. Dacă nu vă rămâne nimic din vechea formă şi nu aveţi o nouă formă, ci un singur Reshimo,  atunci sunteţi ca suspendat în aer.

Există mai multe astfel de momente, în stările de urcare şi coborâre, când o persoană îşi pierde orientarea, se rupe total de veche formă. Ca şi cum ea ar începe o viaţă nouă, plecând de la o picătură de spermă şi porneşte de la starea în care nu are nimic, de la „nimic” (Ayin), deoarece materialul nostru este reînnoit, „apare din nimic”, (Yesh mi-Ain).

Reshimo este o genă de informaţii pură, fără niciun material. Atunci când materialul, apărând din nimic, este reînnoit, treceţi, aparent, printr-o barieră de energie. Ca şi cum aţi merge cu materialul vostru la un perete, la această problemă, dar numai Reshimo, energia, poate trece prin perete. Şi în spatele zidului, Reshimo primeşte un nou material, până la viitorul perete. Doar câteva informaţii traversează peretele şi astfel, faceţi progrese.

Atunci când vă întoarceţi la o genă de informaţii, nu mai sunteţi voi, ci Reshimo, chiar dacă „a apărut din nimic”, creat de Creator în actul original al creaţiei (Maase Beresheet). Acum, o parte a acţiunii iniţiale a creaţiei trece prin voi şi la fel cu ceilalţi. Asta înseamnă: „În fiecare zi, acţiunile Creaţiei sunt reînnoite”.

O nouă formă este o nouă viaţă, un nou cer, un nou pământ, totul este nou. O persoană are nevoie doar să înceapă drumul său şi să simtă, în primul rând, o astfel de schimbare în sine, ca şi cum şi-ar schimba hainele – 10 Sefirot. Este vorba despre o nouă percepţie, o senzaţie nouă, o nouă atitudine.

Uneori, această tranziţie durează o perioadă de timp şi persoana se regăseşte într-o stare vagă, ca într-o ceaţă. Esenţial este de a înţelege că această evoluţie este tipică omului, spre deosebire de animale.

Prima parte a Cursului zilnic de Cabala, 02.08.2013, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala - Niciun comentariu→