Întrebarea este de ce lumea nu a fost creată cu litera Nun care este atât de bună şi frumoasă ? Litera Nun este sinonimă cu 50, ceea ce înseamnă „50 porţi de Bina”, un ansamblu de corecţie, sfârşitul sclaviei în Egipt, recepţia Tora. Toate acestea depind de litera Nun. Ea corespunde sefirei Yessod, în micimea căreia trebuie să muncim până la finalul corecţiei.

Zivugim (cuplaje) sunt făcute în Yessod, ceea ce înseamnă în credinţa deasupra raţiunii, de jos în sus, pănâ la finalul corecţiei. Aparent, această literă este impecabilă şi cere corect, ca lumea să fie creată cu ea si-i promite să ajungă la sfârşitul corecţiei. Totul este adevărat, cu o singură excepţie, această literă este neputincioasă! Dacă nu era pentru litera “Samech”, care putea mereu, să se bazeze pe micime, Nun nu ar fi fost capabilă să facă nimic. Deci, este imposibil să efectueze singură corecţii prin acest singur atribut. Litera Samech trebuie să participe la toate acţiunile pentru a oferi acest sprijin, Lumina de Hassadim, apoi, graţie ei, atributul Nun poate funcţiona în sefira Yessod şi nu poate cădea în Malchut.

În general, toate literele sunt necesare şi este imposibil să aduci lumea la corectarea dorită prin acest atribut, deşi litera Nun a făcut tot ce trebuia, cu excepţia propriei puteri. Dacă cobori de la Tifferet la Yessod, eşti deja în pericol, deoarece vei începe să lucrezi cu Malchut. Acest tip de muncă nu este posibil decât de jos în sus şi ai nevoie să păzeşti orice cădere şi să nu începi să primeşti în direcţia opusă: de sus în jos.

Cine vă ajută să rezistaţi acestei tentaţii ? Trebuie să fie cineva mai sus care să vă ţină cu o frânghie, astfel încât să puteţi atârna şi să nu cădeţi. Ca şi cum aş coborî într-o groapă plină de şerpi şi m-aş susţine deasupra lor, foarte aproape. Se pare că sunteţi atât de aproape de Malchut şi puteţi urca şi transmite temerile şi neliniştile sale mai sus, în scopul de a le sanctifica.

Dar, depindeţi în întregime de frânghia pe care sunteţi suspendat, depindeţi de superior, de litera Samech, care vă susţine.

Partea a doua a Cursului zilnic de Cabala, 27.05.2013, Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Zohar - Niciun comentariu→

Rabash, “Fă-ți un Rav și cumpără-ți un prieten – 2″: După ce s-a reunit cu un grup de oameni care doresc să atingă nivelul dragostei pentru Creator și dorește să preia de la ei puterea de a lucra în dăruire, să fie mișcat de cuvintele lor privind necesitatea obținerii dragostei Creatorului, el trebuie să-l considere pe fiecare prieten din grup, ca fiind mai mare decât el însuși. A fost scris în carte, Matan Torah (Dăruirea Torei, p 143), că nimeni nu este impresionat de societate și nici nu își însușește aprecierea pe care aceasta o acordă unui lucru, decât atunci când consideră societatea ca fiind mai mare (mai importantă) decât el însuși. Din acest motiv, fiecare om trebuie să simtă ca este cel mai mic dintre toți, căci acela mare nu poate primi de la unul mai mic decât el și, cu atât mai mult, nu poate fi impresionat de cuvintele lui. De fapt, doar cel mai mic este impresionat în urma aprecierii celui mare.

Aceasta este legea majoră, ea conduce la deschiderea lumii spirituale. Dacă urmăm toate instrucțiunile pe care ni le dă Rabash, nu vom întâmpina obstacole în calea noastră. Trebuie să fim pregătiți să urmăm acești pași, lumea are nevoie de asta. Creatorul nu ne-a dat doar șansa de a întemeia singuri un grup spiritual și de a-I aduce mulțumire, ci ne-a dat și o misiune mult mai importantă.

El ne-a făcut să înțelegem că singurul mod de a-I aduce mulțumire este acela de a corecta lumea Sa. De aceea, El a adus această lume în pragul colapsului, pentru ca noi să o putem pregăti în vederea revelației Creatorului, aducându-I astfel mulțumire.

Așa încât, atunci când lucrăm pentru a devenit tot mai uniți, trebuie să ne amintim că va trebui la un moment dat, să atragem în grup întreaga lume și astfel să aducem completa revelație a Creatorului în fața ființelor create. Așa cum spune Baal HaSulam, acestea sunt ”zilele lui Mesia”, sfârșitul corecției.

Prin urmare, trebuie să respectăm legile conexiunii, anulării de sine și ale cedării sinelui, într-un mod extrem de serios, pentru a realiza garanția reciprocă și a ne întări unul pe celălalt, în scopul atingerii spiritului vieții și al încrederii și să sperăm din inimă că fiecare om este impresionat de ceilalți. Pentru a face asta, fiecare om trebuie să-i vadă pe ceilalți mai mari și, fiind impresionat de aceștia, să capete puterea de a lucra pentru conectare și unitate.

Trebuie să cerem putere de sus, acea mică forță spirituală pe care o vom întoarce către lumea cea mare, pentru a ne conecta și să facem un legământ între noi, o garanție reciprocă, un ajutor reciproc, pentru a ne influența, a fi incorporați mutual, unul în celălalt, până când vom atinge, în sfârșit, puterea colectivă. Vom vedea că, atunci când avem puterea spirituală colectivă, chiar și pe cea mai slabă, lumea va fi practic împrăștiată în fața noastră; va fi gata să primească de la noi, căci Lumina va curge prin noi către întreaga lume. Vom reuși oriunde vom merge.

Din pregătier pentru  Lecţia zilnică de Cabala 5/26/13

Filed under: Garantia reciproca, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Cele 22 de litere ale alfabetului ebraic reflecta atributele celor 22 Sefirot spirituale prin forma lor, modul în care sunt elaborate şi semnele lor: nouă în Bina, nouă în Zeir Anpin şi patru în Malchut. Fiecare literă reprezintă o anumită Sefira şi reflectă modul în care ele diferă de alte litere, astfel că, în timp ce citim Zohar, putem fi impresionaţi de text ca şi cum am fi în aceste Sefirot spirituale.

Astfel ar trebui să fie înclinaţia noastră în timpul lecturii, deoarece literele sunt precum notele muzicale pentru corzile noastre interioare, pentru atributele Creatorului care intră în dorinţa creaturii pentru a primi şi convoca în ea sentimente şi impresii. Dorinţa începe a se calibra şi a se regla ea însăşi, precum un vas muzical în conformitate cu spiritul Zohar şi acest spirit atinge corzile sufletului vostru şi cântă cu ele precum cu vioara regelui David.

Astfel dorim să simţim cartea Zohar, astfel încât lumina care vine de la ea ajunge la noi, ne umple şi face să vibreze dorinţele noastre. Aceste litere sunt o invitaţie la o reuniune, la o impresie mutuală cu Creatorul. Deci, să încercăm!

A doua parte a Cursului zilnic de Cabala, 27.05.2013, Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Zohar - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce anumite grupuri reuşesc să ofere prietenilor lor o susţinere puternică şi protecţia contra influenţelor exterioare, în timp ce alte grupuri găsesc că este dificil să o facă ? Asupra cărui lucru trebuie să ne concentrăm pentru a consolida grupul?

Răspuns: Principalul lucru care ne ucide este rutina. Unei persoane îi place să calculeze ce a câştigat la sfârşitul fiecărei zile, atunci când revine de la muncă. Trebuie să înţelegem cum creşte interesul nostru, dacă pot să adaug lucruri şi să fiu fericit în cazul în care nu aş vedea salariul în vasele mele de recepţie.

Totuşi, nu pot evalua şi preţui profitul pe care l-am făcut, munca ce a fost făcută şi eforturile care au fost făcute în cursul zilei. Nu obţin niciun interes personal, dar ajut la corectarea lumii şi prin ea, am ajutat Creatorul. Acesta este rezultatul care ar trebui preţuit în mod constant şi astfel mediul trebuie să mă susţină.

Dacă o persoană nu înţelege că are nevoie de un grup puternic pentru asta şi nu cere o susţinere de la el, nu poate avansa deoarece nu are combustibil. Trebuie să verificăm asta şi, în consecinţă, să vedem dacă simţim destulă energie şi motivaţie.

Ar trebui să stabilim un mediu prin puterile noastre colective şi să nu aşteptăm ca altcineva să o facă pentru noi. Suntem norocoşi de a avea şansa să studiem, să avem cărţi, intenţia corectă şi un profesor. Trebuie să le utilizăm pe toate cât mai repede posibil!

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Întrebare: Care este cel mai important criteriu pe care să îl folosesc pentru a verifica la ce fel de prieteni trebuie să ader?

Răspuns: Ar trebui să te apropii de aceia care iau parte constant la lecţii, se angajează în diseminare şi iau parte la îndatoriri. Aceşti oameni pot fi un model pentru mine chiar prin comportamentul exterior şi prin acţiunile lor corporale. De aceea, vreau să ader la ei.

Nu contează care este caracterul persoanei şi ce tip de muncă face în grup. Ce este important este că ca vine în fiecare zi şi ia parte la tot. Este cel mai bine să aderi la asemenea oameni, care nu stau în grup datorită atributelor lor speciale ci îi sunt loiali şi îi dăruiesc grupului toate puterile lor.

Din partea întâi a Lecţiei zilnice de Cabala din 30.05.2013, Scrierile lui Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce este atât de special în iubirea prietenilor, de îmi permite să acopăr toate păcatele?

Răspuns: Dragostea prietenilor acoperă toate păcatele. La urma urmei, dacă muncim la conexiunea scânteilor în grup, atunci toate celelalte dorinţe merg în Lumina iubirii, în ciuda faptului că ei sunt opuşi, într-o asemenea măsură încât se urăsc cu adevărat. Această Lumină vine asupra noastră de Sus, de la un nivel superior, atunci când ne acoperă precum o pătură, umbrelă, Sukkah (adăpost) de pace şi ne obligă pe toţi să ne unim, chiar dacă în interior rămânem foarte diferiţi.

Întrebare: Îmi aleg prietenul o singură dată sau din nou, în fiecare zi ?

Răspuns: Nu aleg conform criteriilor corporale. În acelaşi timp, nu ştim de ce am fost aduşi de sus într-un grup, el şi cu mine. Aceasta depinde de rădăcina sufletului, de sentinţa sufletului, de care vom afla mai târziu. Dar, deoarece noi suntem în grup, trebuie să ne achităm de liberul arbitru şi să ne conectăm la un sistem, la un grup. Alegerea unui prieten înseamnă să-i fii credincios, în ciuda repulsiei şi îndoielii.

Nu ar trebui să simt o diferenţă între mine şi el. În fiecare moment, gândul şi dorinţa se schimbă în mine, eu trebuie să il aleg pe el exact în acelaşi mod, mă examinez pe mine şi pe el, de asemenea.

Prima parte a Cursului zilnic de Cabala, 22.05.2013, Scrierile lui Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Libera alegere - Niciun comentariu→

Întrebare: Ieri aţi vorbit despre Avram care a descoperit înţelepciunea Cabala prin introspecţie. Ce înseamnă asta?

Răspuns: Întreaga realitate se găseşte într-o persoană. Mai mult, realitatea nu există de fapt, există o fotografie a ei pe care o dezvolt în interiorul meu. Se simte în vase, în dorinţele mele, printr-un senzor, prin cadrele interne ale unui film fotografic care reflectă reacţiile Luminii Superioare ce descriu lipsa mea de echivalenţă de formă cu Ea.

O „rază” de Lumină simplă albă este trimisă spre mine, dar sunt făcut din 613 dorinţe diferite, atribute ce formează un tablou colorat, tridimensional al lumii umplute de sunet, miresme şi alte lucruri pe care le pot atinge pe fundalul luminii albe. Cu alte cuvinte, „desenez” efectiv sau concep lumea în care trăiesc.

Totuşi, conform percepţiei realităţii, totul depinde de atributele mele şi nu de ale altcuiva. Se pare că, dacă mă schimb, lumea se va schimba. Asta putem face prin introspecţie, când înţeleg că pot schimba lumea prin schimbările pe care le fac în mine. Deci, cum mă pot schimba ? Nu pot să o fac de unul singur. Am doar o senzaţie neplăcută în realitatea actuală şi nu pot să mă trag singur de păr să ies din mlaştină. De fapt, chiar şi gândurile cu privire la schimbare fac parte din această mlaştină.

Este exact locul unde spargerea mă ajută. În realitatea mea fictivă, există oameni în jurul meu care-mi spun:”ştii, ne gândim şi noi la acest subiect.” Eu văd că alte părţi din natura, mineral, vegetal, animal şi vorbitor sunt conduse de un mecanism general, dar imaginaţia mea atrage oamenii care au acelaşi vector ca şi mine şi asta-mi permite să practic şi să mă manifest. Acum, mă pot vedea de alături. Pot să lucrez cu ei aşa cum lucrez cu mine, precum o imagine exterioară mie. Când lucrez cu ei, descopăr că acest joc este foarte creativ. Relaţia cu imaginea prietenilor mă ajută să avansez prin achiziţionarea unei noi percepţii, un sentiment nou. Nu dezvoltă atributele mele vechi, nu se adaugă la sentimentele şi gândurile precedente, ci dezvoltă noi atribute calitative în mine, atribute pe care nu le aveam înainte.

De exemplu, o percepţie multidimensională sau ridicarea deasupra noţiunii timpului: înainte, puteam vedea trecutul, prezentul şi viitorul şi acum, încetez să simt timpul. Mişcările externe dispar şi percep totul în interior şi le conectez cu mişcările interne. Eu schimb şi în consecinţă, resimt schimbările pe fondul luminii albe. Dacă lucrez cu imaginea prietenilor pe care o văd în acest mod, înţeleg că este adevărat că sunt reprezentaţi de imaginaţia mea, dar atitudinea corectă faţă de ei îmi permite să primesc unul din mijloacele speciale pentru schimbările interne. Graţie eforturilor comune cu aceste imagini, atribui o oarecare independenţă – în măsura în care vreau să fiu independent. În cele din urmă, când mă joc cu ei în acest mod, primesc percepţia care mă face să ies din imaginea actuală ce este desenată pe ecranul conştiinţei mele, spre o nouă realitate.

A treia parte a Cursului zilnic de Cabala, 29.05.2013, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Nu poate exista diferenţă între noi în timpul congresului: grupul de tineri, grupul de vârstnici sau chiar o persoană care studiază singură. Un congres este o stare specială care asigură spargerea barierelor dintre noi: limitele grupului de zece şi alte forme de bariere, pentru a deveni un singur grup.

Ar trebui să simţiţi apropierea pe care o simţiţi în grupul vostru de zece, cu privire la toţi cei care participă la congres. Ar trebui să aveţi aceeaşi atitudine, întrucât nu vă veţi elibera din limita de zece, dar de fapt, toate aceste mii de persoane au devenit grupul de zece. Încercaţi să vă identificaţi cu ele în acest mod, dacă puteţi să o faceţi sau nu! Dacă nu puteţi, aceasta înseamnă că grupul vostru de zece este încă departe de starea spirituală.

Dacă o persoană se topeşte şi dispare în grupul de zece, atunci ea nu face nicio diferenţă dacă sunt zece persoane, o mie sau şapte miliarde. Lucrul principal este să se piardă pe sine pentru a găsi forţa dăruirii şi a găsi Creatorul. „Slava Regelui este în mulţime”, deci, se dovedeşte că, dacă noi suntem un grup distinct de zece, părem lipsiţi de ceva, din moment ce nu putem fi mai puternic impresionaţi de un număr mai mare de persoane. Dacă toată lumea dintr-o mulţime de o mie spune o jumătate de cuvânt, va face o impresie bună, dar un grup de zece este important deoarece, în acest grup, pot urmări reacţiile, conexiunea dintre noi şi autocritica mea.

Grupul de zece este foarte dinamic şi pot să-i răspund foarte rapid. Dar, mă aştept să simt că noi toţi suntem un grup de zece în timpul congresului, astfel că toată lumea are o influenţă asupra mea şi pot simţi aceste vibraţii. Sper că asta va muta „măgarul” meu şi îl va forţa să urmeze proprietarul său, trimiţăndu-l spre o nouă stare a minţii şi inimii.

Aceasta trebuie să fie munca noastră în timpul congresului, în raport cu munca într-un grup de zece. Întregul congres ar trebui să devină un grup de zece. Grupurile de tineri trebuie să fie integrate în toată lumea şi toate frontierele trebuie să dispară. Ei trebuie să înveţe despre alţii cât mai mult posibil şi să se amestece cu oamenii pe care nu-i cunosc. Esenţial este să fie impresionaţi de alţii cât mai mult posibil.

Dintr-o dată, încep să recunosc şi să simt măreţia prietenilor la care nu mă gândeam înainte. Este foarte uşor să fiu impresionat de oamenii care sunt mai departe, întrucât impresiile sunt dublate de distanţă şi creează o senzaţie extrem de puternică. Prin urmare, grupurile de tineri trebuie să piardă, în totalitate, concentraţia lor în masa generală, pentru a se dispersa în direcţii diferite şi a păstra o distanţă fizică, unul de alul.

Acesta este sensul congresului, să obţinem un astfel de amestec, încât nimeni nu să nu rămână cu oamenii care sunt, deja, apropiaţi de el şi toţi vor fi încorporaţi în toată lumea, acceptând pe toată lumea ca pe grupul lor de zece. Sperăm că vom reuşi şi vom realiza o mare conexiune puternică.

Prima parte a Cursului zilnic de Cabala, 28.05.2013, Scrierile lui Rabash

Filed under: Grupul de zece, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, Arvut (Garanţia mutuală), articolul 25: …referitor la motivul pentru care Tora nu a fost dată părinţilor noştri, deoarece porunca de „A iubi aproapele ca pe tine însuţi”, care este axa în jurul căreia gravitează întreaga Tora, şi aceasta, în ciuda tuturor poruncilor care o înconjoară pentru a o clarifica şi interpreta, nu poate fi observată de către un individ, ci numai prin acordul unei naţiuni întregi.

Şi de aceea, a fost nevoie să aşteptăm ieşirea din Egipt, pentru a deveni demni de a o observa şi apoi, fiecare dintre membrii naţiunii a fost întrebat dacă acceptă să ia asupra lui această poruncă. Şi doar când toţi vor accepta, Tora le va fi dată. Nu pot ajunge la ceva într-un grup de zece, dacă ceilalţi prieteni nu mă susţin şi nu cooperează cu mine. De fapt, trebuie să fim precum „un singur om cu o singură inimă”. Eforturile mele personale vor fi ineficace dacă ceilalţi nu participă la eforturi.

Poate părea un mare obstacol, dar de fapt, nu este un obstacol. Dacă nu pot să mă integrez într-un cadru numit „grup de zece corectat”, asta înseamnă că nu am atins, încă, corecţia mea personală şi nu am devenit cel care dăruieşte, care aderă la Creator, cel puţin într-o anumită măsură.

Percepţia realităţii spirituale funcţionează deja, aici. Nu ar trebui să văd nimic la exterior ca un factor extern. Modelul de zece este în mine, ca o replică a lumii mele interioare, ce este destinată numai a-mi permite să lucrez cu atributele care par a fi în exterior, în prieteni. Aceasta mă ajută să mă apropii de corecţie de o manieră mai practică. Creatorul nu este revelat creaturii în mod individual, ci numai în grupul de zece. Aceasta corespunde structurii naţiunii şi lumii întregi. Prin urmare, trebuie să lucrez asupra întregii dimensiuni a realităţii.

Deoarece toate acestea sunt eu. Eu văd atributele mele interne în exterior, precum o radiografie, în natura mineral, vegetal şi animal şi în om. Ca şi cum totul se transmite de la mine în exterior. Deci, trebuie să văd cum toţi ceilalţi avansează spre corecţie şi în ce punct trebuie să ajut pentru a avansa fiecare parte care este exterioară mie. Într-un loc prezint educaţia integrală şi în altul, prezint materialul introductiv de educaţie integrală.

Cu toate acestea, într-un mod sau altul, totul vine de la mine, de la aceeaşi sursă, spre o singură direcţie, spre o educaţie integrală reală, şi dincolo de cercurile interne, ceea ce înseamnă dorinţele care sunt mai aproape de punctul meu din inimă. Aici, pot participa la înţelepciunea Cabala şi pot munci în grupul de zece, ceea ce înseamnă într-un mediu mai aproape de scânteia spirituală în punctul meu din inimă.

Astfel trebuie să văd imaginea de ansamblu. Graţie acestei percepţii, înţeleg că, dacă limitez percepţia mea şi nu mă îngrijorez de lumea întreagă, aceasta nu va duce la nimic. Totuşi, o persoană avansează pe această cale prin Lumina care Reformează, care o ajută treptat să perceapă lucrurile în mod corect. Deci, trebuie să facem ceea ce suntem obligaţi să facem, şi, în cele din urmă, ne vom schimba. Lumina va veni să ne ilumineze şi atunci, o să văd şi o să înţeleg că abordarea şi percepţia mea vor deveni integrale.

Lumina îmi va permite să văd şi să înţeleg ce este dăruirea, o voi accepta şi continua.

A doua parte a Cursului zilnic de Cabala, 23.05.2013, Garanţia mutuală

Filed under: Garantia reciproca, Grupul de zece, Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Rabash, „nevoia iubirii de prieteni”: Prin urmare, trebuie să ne agăţăm de grup…Există o putere specială în adeziunea cu prietenii. Deoarece opiniile şi gândurile trec de la unul la altul prin legătura dintre ei, fiecare se amestecă în puterea celuilalt şi prin asta, fiecare persoană din grup are puterea întregului grup.

În viaţa corporală, o persoană este atrasă în mod inconştient de societate, deoarece înclinaţia rea o îndeamnă să caute un mai mare succes şi profit şi cel mai mare succes este de a se afirma în ochii celorlalţi. Prin urmare, o persoană examinează constant ce consideră cei din jur ca bun sau rău şi ce este important pentru ei. În consecinţă, ea stabileşte parametrii şi determină atitudinea sa faţă de tot ceea ce se întâmplă.

Ea nici măcar nu este conştientă, dar opinia sa este bazată, în întregime, pe ceea ce apreciază societatea şi, fără asta, persoana rămâne un animal.

Singura posibilitatea de a obţine valorile societăţii este aceea de a se supune ei.

În plus, ea trebuie să se ridice deasupra prietenilor, pentru a le dărui acestora măreţia obiectivului şi a înălţa spiritele lor.

În aceste două moduri de a-i trata pe ceilalţi, de jos şi de sus, o persoană primeşte puterea care-i lipseşte. Puterile care sosesc la ea nu sunt egoiste, ego-ul său nu a crescut ca în această lume, unde, graţie societăţii, o persoană primeşte o forţă egoistă care este de zece ori mai mare decât simpla sa forţă egoistă.

Aici, ea acceptă şi se anulează, dorind să stabilească relaţii corecte şi să transmită bucurie şi măreţia obiectivului astfel că toată lumea, inclusiv ea însăși, se va conforma şi o va accepta prin „credinţa deasupra raţiunii”, indiferent ce se întâmplă. Prin urmare, ea nu va accepta numai forţa mai mare decât cea pe care o avea înainte, ci şi o forţă total diferită, forţa dăruirii.

Graţie eforturilor sale, ea primeşte forţa dăruirii de la Lumina Superioară. Dacă există un grup de zece (Minyan) atunci, prin el, fiecare primeşte forţa dăruirii de la sursa de dăruire de Sus. Astfel, o persoană primeşte o forţă care este de zece ori mai mare şi este corectată, cu ajutorul căreia poate avansa.

Aceasta este prima etapă pe calea spirituală şi o persoană trebuie, constant, să se examineze pentru a ştii dacă se conformează cu adevărat înaintea grupului. Este, probabil ego-ul său vorbind din interiorul înşelător în manieră diferită. Ar trebui să încerce să învingă acest şarpe viclean care-l împiedică să se încorporeze în grup.

Acest prim nivel este cel mai dificil şi înţelepţii spun că „o mie intră dar unul singur iese la Lumină”. Trebuie să ținem cont de faptul că „şcoala” noastră este destinată indivizilor unici. Testul este numai într-un grup de zece. Dacă nu privim la toată lumea, noi şi prietenii prin grupul de zece, suntem în eroare.

O persoană poate face dintr-un grup, comitet oarecare sau departament, dar dacă ea nu funcţionează într-un grup de zece, nu poate să vadă nimic, cu excepția ego-ului său.

Pregătirea cursului zilnic de Cabala, 30.05.2013

Filed under: Grupul de zece, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→