Nu trebuie să uităm că o persoană nu poate să atingă de una singură sentimentul măreţiei Creatorului şi asta înseamnă măreţia scopului, căci scopul este să adere la Creator pentru că, prin asta, Îi aducem mulţumire. Corectarea noastră finală se află în această adeziune, staţia destinaţiei finale, întregul scopul al creaţiei.

Creatorul a creat dorinţa de plăcere, dar noi ne aflăm acum în iluzia de a crede că am fost creaţi pentru a profita de primire. Ne aflăm în această amăgire şi, de aceea, de fiecare dată când primim o anumită plăcere, aceasta dispare imediat. Trebuie să înţelegem această contradicţie, faptul că avem nevoie tocmai de dorinţa de a dărui pentru că scopul creaţiei este să profităm de dăruire fără reţineri.

„A face plăcere creaturii” înseamnă să o aducă la starea în care ea va primi plăcerea de a dărui şi nu dăruirea egoistă pentru plăcerea de a primi, şi nici dăruirea pentru plăcerea dăruirii, dar primirea cu scopul dăruirii fără reţineri. Altfel spus, trebuie să ne folosim de dorinţele noastre, de toate capacităţile noastre, astfel încât să dăruim.

Se dovedeşte că orice schimbare în natura noastră nu este posibilă decât sub condiţia că noi ne hrănim pornind de la o sursă externă de inspiraţie, importanţă, dorinţă, atracţie, şi împingem spre un scop spiritual din care ne tragem toată forţa pentru a avansa spre corectare. Toată această energie vine din partea mediului. O persoană este capabilă să facă ceva numai dacă este influenţată de mediu. Şi dacă nu are o astfel de influenţă, nu va reuşi.

Există momente în care o persoană este trezită de sus şi este capabilă să se întoarcă spre mediu. Dar în majoritatea cazurilor, nu poate să se întoarcă cu de la sine putere, ci mediul trebuie să aibă grijă să transmită tuturor importanţa scopului şi inspiraţia. Doar atunci vom putea avansa în direcţia bună.

În consecinţă, nu există sarcină mai importantă decât construirea unui mediu bun. Este scris: „Dacă ar putea să Mă părăsească, să păstreze Tora, pentru că Lumina din ea îi va readuce spre bine”. Lumina nu vine decât atunci când suntem conectaţi între noi. De aceea construirea mediului este condiţia principală.

Este inutil să aşteptăm o veritabilă revelaţie spirituală de sus dacă ea nu vine datorită eforturilor noastre de a ne uni cu oameni ca noi. Trebuie să înţelegem şi să reţinem faptul că tot ceea ce se întâmplă în legăturile noastre cu lumea exterioară, de la noi spre ea şi de la ea spre noi, tot ceea ce ni se întâmplă nouă tuturor, vine numai din conexiunea noastră.

Din pregătirea pentru lecţia zilnică de Cabala, de pe 30.06.2013

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Există grade în cursul perioadei de pregătire sau este vorba de un grad în total şi doar intrând în lumea spirituală vom începe să urcăm cele 125 grade?

Răspuns: Chiar şi la gradul zero de unde plecăm, trecem prin diferite stadii. Fiecare grad se compune din zece Sefirot, nici mai mult, nici mai puţin. Şi fiecare Sefira are propriile 10 Sefirot şi aşa mai departe, până la Infinit.

Nu există o altfel de condiţie care să fie complet solidă şi să includă toate elementele, întreaga realitate. Nu există decât o singură imagine a Universului, dar ea este văzută la o altă rezoluţie, ca în cazul unei hărţi cu scară diferită.

De exemplu, mergem la congres la St Petersburg. Dacă priviţi harta Rusiei, oraşul este doar un punct. Dar, dacă vă apropiaţi şi creşteţi scara, atunci acest punct se transformă într-un oraş mare. Vă apropiaţi şi vedeţi toate străzile, fiecare clădire, etc.

Astfel, starea noastră actuală ne pare numai un punct. Dar, în realitate, include întregul univers. Totul depinde de scara la care privim şi vedem toate detaliile din interior. Dezvăluirea tuturor detaliilor este ascensiunea celor 125 de grade.

Prima parte a Cursului zilnic de Cabala, 30.06.2013, Scrierile lui Rabash

Filed under: Congrese, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, „Libertatea”: Căci, deşi fiecare dintre noi posedă „propriul program”, nicio forţă nu se activează în afara mediului adecvat, ca bobul de grâu semănat în pământul în care forţele nu se activează decât prin mediu, care este pământul, ploaia şi lumina soarelui…Şi, aşa cum am explicat mai sus, problema constă în alegerea mediului, controlul pe care un om îl are asupra lui însuşi şi acesta este motivul pentru care el merită recompensa sau pedeapsa.

Înţelegem, deci, în ce măsură trebuie să ne îngrijorăm cu privire la consolidarea mediului, pentru a-l face cât mai mare posibil şi mai calitativ, adică puternic. El trebuie să fie invincibil, graţie dimensiunii şi calităţii, astfel că nicio societate neobişnuită sau gânduri neobişnuite ale persoanelor influente şi respectate în lume sau ale marilor mulţimi, nu vor fi în măsură să ne afecteze pe noi, drumul nostru, obiectivul nostru şi metoda noastră.

În momentul în care sentimentul că drumul nostru dispare, relaţia noastră cu acest proces slăbeşte un pic, chiar dacă nu suntem conştienţi de asta, atunci, în aceeaşi măsură, Lumina Superioară slăbeşte. Atunci, o persoană pierde „un moment important”, deoarece ea nu mai este sub influenţa unei forţe care poate schimba destinul său.

Deci, singurul angajament valabil în viaţă, este de a sensibiliza şi consolida societatea. Nu există liberă alegere pentru restul şi nu există o forţă care poate aduce schimbări. Lumea întreagă ne va urma, dacă păstrăm societatea noastră la un nivel corect. Conducem lumea prin Lumina care Reformează, pe care o atragem asupra societăţii noastre.

Dacă nu există lumină, cădem imediat pe drumul suferinţei şi revenim pe acelaşi drum al vieţii corporale care conduce lumea întreagă. Deci, trebuie constant să îmbunătăţim mediul nostru şi să-l extindem calitativ, deoarece este singurul lucrul pe care o persoană îl are. Aşadar, educaţia integrală este destinată să consolideze vasul nostru şi să atragă cât mai multe persoane noi, indiferent dacă sunt la curent cu metoda, atâta timp cât ele o acceptă şi se raportează la ea, şi ajunge să o cunoască.

Acum, când este „săptămâna cărţii” în Israel, trebuie să investim în public cât de mult putem, fără a ţine cont de cheltuieli şi efort fizic. Astfel, noi investim în propriul interior, crescând mediul nostru şi consolidându-l pe el şi zidurile lui. În plus, facem o muncă exterioară, în afara „zidurilor” noastre, realizând un sistem diferit de relaţii publice şi aducând oamenii la noi, consolidând astfel, opinia publică.

Totuşi, important este a munci, mereu, la conexiunea dintre noi, deoarece prin ea, în reţeaua care uneşte întreaga omenire peste tot în lume, precum apa subterană, Lumina care Reformează se va răspândi şi va schimba oamenii.

Pregătirea cursului zilnic de Cabala, 10.06.2013

Filed under: Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Rabash, „Generalitatea omului”: Acum, să vorbim despre dragostea Creatorului. Mai întâi, o persoană trebuie să ştie că dragostea este dobândită prin acţiuni, dăruind prietenilor său cadouri, astfel încât fiecare cadou dăruit prietenului său este ca o săgeată şi ca un glonţ, care fac o gaură în inima prietenului.

Chiar dacă inima prietenului este de piatră, totuşi fiecare glonţ face o gaură în ea şi numeroasele găuri creează un spaţiu în ea. Apoi, dragostea celui care dăruieşte cadourile intră în acest spaţiu.

Căldura şi dragostea atrag scânteia afecţiunii pentru prieten şi apoi, o haină de iubire este ţesută de două iubiri, ce le acoperă pe amândouă. Asta înseamnă că dragostea pentru cineva îi înconjoară şi îi înveleşte pe amândoi şi ei devin un singur om, deoarece haina cu care sunt cei doi acoperiţi este una. Astfel, sunt amândoi anulaţi.

Dacă două persoane simt dragostea mutuală, atunci ei se completează reciproc. Fiecare persoană este încorporată în cealaltă şi apoi un al treilea apare între ele, Creatorul, care depune mărturie pentru dragostea lor şi o susţine.

O dragoste unilaterală nu poate fi menţinută mult timp. Trebuie să fie doi pentru a simţi o legătură de iubire reciprocă, chiar dacă sunt diferite niveluri de intensitate. Dacă una dintre ele este mai mare decât cealaltă, ea coboară la nivelul celeilalte, deoarece este mult mai dificil să urci, decât să cobori. Deci, ea creează un Partzuf spiritual special pentru ea însăşi, care este expresia sa la un nivel inferior şi care-i ajută prietenul, mult mai mic, pentru a se achita de dragostea lor reciprocă.

Astfel, ea îşi ajută prietenul să urce mai sus, de fiecare dată

Prima parte a Cursului zilnic de Cabala, 19.06.2013, Scrierile lui Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întreaga noastră cale de pregătire constă în: la fiecare nivel, în fiecare etapă, totul este determinat numai de toate pregătirile. De ce pregătirea, şi nu însăşi acţiunea, este atât de importantă? Ideea este că acţiunea este realizată de Lumina care reformează, dar pregătirea ei, pentru a stimula această Lumină să facă acţiunea, este munca unei persoane.

Potrivit acestui principiu, fiecare nivel este împărţit în două părţi. Prima parte este pregătirea, înţelegerea, supunerea unei persoane care trebuie să accepte în totalitate acţiunea Luminii, care este exprimată în deficienţa sa, în rugăciunea sa, ridicând omul. Dacă dorinţa, rugăciunea, ceea ce înseamnă pregătirea sa sunt corecte în cantitate şi calitate, atunci ele corespund schimbării pe care acea persoană trebuie să o trăiască, creând astfel prilejul pentru ca, şi locul în care, Lumina să poată acţiona. Apoi, vine Lumina şi realizează acele modificări şi corecţii la o persoană care-i permit să rămână în acea persoană.

Atunci când acţiunea ia sfârşit, o persoană are posibilitatea să facă prima parte a muncii pe care trebuie să o facă din nou: supunerea, anularea de sine, acceptarea jugului Cerului, aşteptatea ca Creatorul să facă următoarea acţiune asupra ei. Când o persoană duce la bun sfârşit pregătirea, ceea ce înseamnă că ea atinge o lipsă suficientă şi corectă pentru ca Lumina superioară să facă acţiunea, Lumina face această acţiune. Acest lucru înseamnă că o persoană trece la etapa următoare.

Astfel, ea avansează etapă cu etapă. Totul depinde de pregătirea unei persoane pentru că Lumina superioară este întotdeuna gata să-şi facă munca. Lumina este în repaos absolut şi singurul ei scop este să aducă o persoană la adeziunea cu Creatorul.

Prin urmare, trebuie să ne asigurăm  că noi facem ceea ce avem de făcut şi că ne pregătim în cel mai eficient şi rapid mod, fără să ne gândim la modul în care ar trebui să ne corectăm. Corecţia este opera Luminii, şi noi nici nu ştim măcar ce are ea de făcut. Munca noastră constă doar în a clarifica ceea ce avem de făcut pentru a ne pregăti lipsa. Această pregătire este, de asemenea, împărţită în mai multe părţi: pregătirea, anularea de sine, recunoaşterea măreţiei Luminii care reformează şi recunoaşterea măreţiei stării următoare pe care Lumina ne-o aduce. Putem să ne imaginăm toate astea prin mediul nostru şi exerciţiile pe care le facem atunci când muncim la legătura dintre noi şi folosind toate mijloacele care ne-au fost date.

Toate mijloacele care ni s-au dat aparţin de fapt pregătirii, ceea ce înseamnă munca pe care o avem de făcut. Dacă simţim că nu avem vasele, puterile, forţa, este pentru că noi încercăm să facem ceea ce este munca Luminii şi nu a noastră, corecţia reală. Deci, aceasta nu este în mâinile noastre şi nu stă în puterea noastră să o facem.

Dar dacă ne concentrăm pe ceea ce ar trebui să facem la toate nivelurile, ceea ce înseamnă pregătirea cererii ca Lumina să acţioneze, atunci avem toate mijloacele necesare pentru a o face.

Din pregătirea lecţiei zilnice de Cabala, 24.06.2013

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă nu ştim starea următoare, cum ne putem pregăti pentru asta?

Răspuns: Nu vom ştii niciodată starea următoare chiar dacă suntem deja pe gradele spirituale . Să spunem că eşti pe treapta 80 a scării. Acesta este un nivel superb, crede-mă. Dar înainte de a te trezi pe acest nivel, pe nivelul anterior te afli într-o stare de un milion de ori mai dificilă.

Nu ai nici o dorinţă, nici un interes, nu auzi nici un cuvânt din ceea ce vorbim noi la lecţie, stai ca o bucată de lemn, chiar şi mai rău, ca o piatră impenetrabilă. Nu te poţi gândi deloc la spiritualitate, nici măcar nu îţi poţi aduce aminte când ţi s-a întâmplat, unde şi cum. În orice caz, ce este spiritualitatea? Nu poţi să îţi reaminteşti nici o senzaţie, nici un cuvânt de acolo.

Iar în locul acestora este copleşit de cele mai primitive gânduri. Ce am în stomac, în contul bancar, în frigider. Te transformi într-un adevărat animal. Cum poţi să te ridici din această stare la cel de al 81-lea nivel? Numai prin mişcări graduale şi dificile.

Nimeni de deasupra nu îţi va da energie, importanţa scopului, pentru ca ochii tăi să se deschidă larg şi să strălucească. Din contră, eşti complet lipsit de spiritul vieţii. Vei cădea în egoism, vei urî prietenii. Acum, vei ieşi din această stare interioară chiar şi numai dacă îţi aminteşti despre ce este vorba. Ei vorbesc şi tu nici măcar nu auzi. Nu eşti „contra” sau „pentru” ci nu reacţionezi sub nici un fel, e ca şi cum eşti făcut din piatră.

Este scris despre asta: „Tot ce este în puterea ta, fă”. Cu cât persoana este mai măreaţă cu atâta egoisul este mai mare. Aşadar, experimentează o ingreunare teribilă a inimii ceea ce îl lasă fără oportunitatea de a face ceva. Acum nu mai depinzi de cineva. Nu ai nici conexiuni rele nici bune cu prietenii. Iar atunci veţi cădea împreună datorită conexiunii, iar căderea va fi globală, a grupului.

Ce poţi face? Să profiţi de pe urma minţii? Dar nu există minte, te-ai transformat într-o piatră. Jucând artificial un rol nu mai funcţionează. Să te apleci în faţa mediului? Dar nu ai la ce să te apleci, deja ai căzut atât de jos încât nu mai poţi să cazi. Să te întorci la grup? Dar nu îl vezi în faţa ta. Ce te poate ajuta? Doar o pregătire anterioară! Dacă ai abordat o stare spirituală fără pregătirile necesare, nu ai nici o şansă să avansezi.

Şi dacă nu ai putut să te pregăteşti, singurul lucru care te ajută în situaţia aceasta este un program zilnic. Dacă eşti obişnuit cu o anumită rutină, obişnuinţa devine o a doua natură. Trebuie să o foloseşti, fă o rutină din asta cât mai mult posibil, pentru că rutina intră în natura ta şi dacă te simţi chiar mort, rutinele te vor învia. Trebuie să te trezeşti la lecţia de dimineaţă deoarece corpul tău este obişnuit să se trezească la ora asta. Trebuie să execuţi câteva acţiuni de rutină. Asta nu se referă la suflet, corpul se obişnuieşte cu activităţile fizice pe care le face la aceasi oră şi sub aceleaşi condiţii.

Aşadar, este foarte important să te obişnuieşti cu un program zilnic. Nimic nu va ajuta decât obişnuinţele. Atâta timp cât am inclus în mine obişnuinţele spirituale, acuma când fac aceste obişnuinţe fizice, îmi aduc aminte de spiritualitate. Le dezvolt în mine datorită scopului spiritual iar acum când sunt lăsat de acestea în formă fizică, mă vor aduce înapoi la starea spirituală.

Din Discuţia despre pregătirea pentru Congresul din St. Petersburg 6/26/13

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce avem nevoie de un orar cu care să ne obişnuim? În principiu, nu este bine atunci când munca devine un obicei şi nu mai necesită niciun efort.

Răspuns: Desigur, rutina, obiceiul, ne eliberează de a mai face efort, dar ne salvează atunci când cădem şi ne pune din nou pe drumul cel bun. Apoi, continuăm să facem eforturi pentru a obţine următorul nivel.

Mă mişc într-o formă de minus şi, în timpul unei căderi, ating cel mai de jos punct în care pierd totul, este punctul zero, viaţă zero. Nu pot ieşi din asta prin propriile puteri. În mecanică, mişcarea continuă mulţumită forţei acceleraţiei iar în electronică folosim condensatori, bobine de conducţie, prin care acumulăm energie pe care o putem folosi mai târziu.

Când cobor în timpul muncii, încarc un anumit capacitor, iar când acesta este încărcat îl pot folosi ca să urc. Există astăzi maşini care sunt operate atât electric cât şi cu combustibil clasic. Când conduc pe combustibil, umplu bateria şi apoi o pot folosi ca să conduc fără combustibil.

Aşadar când sunt în cădere, trebuie să fiu sigur dinainte că voi putea să ies din cel mai de jos punct. Dacă nu mă pregătesc, voi rămâne acolo pentru totdeauna şi asta este tot. Nu voi mai avea puterea să continui avansarea mea. Ne pregătim prin diferite mijloace pentru a ieşi din această stare, ne pregătim în grup, dar în cele din urmă  nu voi vedea că totul ajută pentru că sunt total mort şi nu răspund la nimic şi nu văd sau aud nimic.

În acest caz, numai obişnuinţa, obiceiul care a devenit a doua natură mă poate ajuta. L-am pregătit dinainte, la fel ca un condensator care a fost încărcat. Acest obicei este deja imprimat în mine şi este parte din natura mea şi prin el pot să mă ridic din cădere şi să merg înainte.

Din Discuţie despre pregătirea Congresului din  St. Petersburg 6/26/13

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce trebuie să facă grupurile de 10 în contextul pregătirii pentru congres?

Răspuns: Mai întâi, trebuie să dispună de materialul congresului ca să poată crea o legătură, cu toate forţele, cu ceea ce se întâmplă acolo.

Întrebare: Ce fel de mediu, ce atmosferă, trebuie să creăm în Kil-ul mondial pentru a-l ajuta pe fiecare prieten să fie pregătit pentru congres, pentru a ne ridica împreună, cu toţii, la un nou nivel?

Răspuns: Amintiţi-vă cum v-aţi pregătit pentru naşterea copilului vostru sau pentru căsătorie, în exterior şi în interior. Evident, principalul lucru aici este pregătirea interioară: „Spre ce ne îndreptăm? Spre conexiune. Ce putem face pentru a reuşi să ne conectăm şi, în acest sens, să descoperim Lumina, caracteristica dăruirii, care este descoperită în măsura în care noi devenim egali cu ea?”

În cele din urrmă, trebuie să vin la congres complet pregătit, fără să mă aştept la nicio surpriză, cu excepţia uneia, conexiunea dintre noi, şi nimic mai mult. Nu am nevoie de mai multă înţelepciune, vreau conexiunea. Şi cu ajutorul ei, voi simţi textul cu o nouă profunzime şi, în general, totul îmi va părea nou, sclipitor şi luminos.

Dacă, dimpotrivă, nu există conexiune, trebuie să simt că nu mai rămâne nimic. Altfel spus, trebuie să vedem şi să înţelegem că totul depinde de conexiune şi conexiunea depinde de pregătire.

Întrebare: Legat de care conexiune ar trebui să fiu cel mai preocupat: pregătirea mea sau a prietenilor meu din grupul de 10?

Răspuns: De cea a prietenilor. Dacă vorbim de spiritualitate, trebuie să fiu preocupat în primul rând de nevoile spirituale ale prietenilor. Este ceea ce numim „rugăciunea celor mulţi”, rugăciunea pentru prieteni. Este spus: „Cel care se roagă pentru ca prietenul său să primească primul un răspuns.”

Întrebare: De ce avem nevoie la congres pentru trecerea la un strigăt interior complet?

Răspuns: De pregătire. Mai exact, noi nu strigăm pentru că nu suntem pregătiţi, nu adăugăm „ban cu ban”, astfel încât să-i adunăm într-un strigăt puternic. În schimb, noi aşteptăm: „Atunci, când va veni această schimbare?” Nu va veni niciodată fără pregătire.

Întrebare: Cum putem să evităm căderea într-o lipsă de participare la congres?

Răspuns: Asta depinde din nou de atmosferă şi de pregătire. Dacă o persoană este pregătită, atunci ea se afundă aparent într-un câmp de forţă care nu o lasă să plece cu uşurinţă.

Întrebare:  Trebuie să vedem traversarea „mării Roşii” cu prilejul congresului de la Sankt Petersburg?

Răspuns: Şi chiar Arvut stând în faţa „muntelui Sinai”.

Din a patra parte a lecţiei zilnice de Cabala, 25.06.2013

Scrierile lui Baal Hasulam „Pacea în lume”

Filed under: Congrese, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Când lucrăm cu oameni care nu au punctul din inimă, simţim că le produce bucurie. Este aceasta muncă spirituală?

Răspuns: În ansamblu mă transfer pe mine însumi în ceilalţi. Transfer punctul meu din inimă în dorinţele numite „sufletul meu”. Tot ce este exterior mie în cele şapte miliarde de oameni este sufletul meu, o singură dorinţă, şi dacă îl descopăr pe tot, ajung la finala corectare.

În alte cuvinte, îmi umplu sufletul iar ceea ce umple este numit „Creator” în forma sa infinită. Deci scopul meu este să ies din mine şi să intru în celălalt simtindu-i pe toţi în acelaşi timp. Este imposibil în starea noastră actuală!

Avem nevoie de un grup pentru a vedea mijloacele, această muncă iscusită de a ieşi din sine şi de a intra în altul. Asta înseamnă că grupul este prima noastră unealtă. În termeni cabalistici este numită GE.

Trebuie să studiem „Introducerea la Înţelepciunea Cabalei” pentru a înţelege aceşti termeni corect. Trebuie să urmăm cursurile în campusurile noastre căci altfel nu vom avea un limbaj comun şi va fi dificil să înţelegi ceea ce ai atins.

Aşadar vei înţelege ceea ce îţi este revelat şi cum este denumită fiecare atingere. Vei integra tot ce este în tine cu ceea ce îţi este revelat în spiritualitate.

Trebuie să atingem adeziunea cu întreaga umanitate, să ieşim din noi şi să intrăm în lume. De aceea trebuie să ne organizăm mai întâi vasele, unealta noastră, pentru a ne pregăti să lucrăm cu lumea. Pentru aceasta ne-a fost dat un grup de cabalişti şi metoda Înţelepciunii Cabalei. Trebuie să studiem asta în grup după care să avansăm de la grup către întreaga lume.

Munca principală este făcută în grup iar cu ajutorul grupului vom munci în toate celelalte. Aici este locul unde toate fricile, presupunerile şi doar un pic de cunoaştere, sunt revelate. Acolo sunt revelate tot felul de lumi foarte diferite, pline de Lumina Hochma, ceea ce înseamnă cu atingerea adâncă a Creatorului.

În grup, atingem vasele pentru munca cu Creatorul. Cu ajutorul Lui începem să îl înţelegem un pic, dar doar exterior, devreme ce în grupul nostru procesam doar dorinţa de a dărui, GE, atributele dăruirii. Acestea sunt nişte atribute egoiste foarte mici la nivelul rădăcinii, nivelul unu, şi o parte din nivelul doi.

Când întregul grup global începe să muncească pentru beneficiul vasului global, vom începe să muncim cu dorinţe din ce în ce mai egoiste care nu pot fi încă revelate devreme ce sunt mai puternice decât ale noastre şi sunt la distanţă de avansarea spirituală.

Se pare că multă lume, cum ar fi Europenii, Africanii şi alţii sunt imposibil de ajuns. Este imposibil să îi ajungi atâta timp cât ei au cel mai mare ego spiritual. Dar atunci când începem să muncim pentru ei, vom începe să conectăm dorinţele lor uriaşe la ale noastre, pentru a le umple, să ne bucurăm pentru ei şi pentru starea lor. Deci aici muncim nu doar pentru a atinge acţiuni de dăruire ci atributele Creatorului de dăruire în profunzime.

Nu ştiu cu ce să compar asta. Sunt oameni care se bucură ascultând muzică. Îmi aduc aminte că aveam abonament la orchestra filarmonică din Leningrad dar nefiind un expert am întrebat nişte tineri muzicieni ce părere au despre „Lacul Lebedelor” de exemplu, sau Rachmaninov.

Este o lume total diferită, senzaţii foarte diferite şi un proces care merg împreună atunci când oamenii înţeleg totul în profunzime. Apropo, în Cabala nu cunoşti această senzaţie ci o trăieşti, devii acea senzaţie. Deci scopul întregii corecţii a umanităţii este atingerea cea mai adâncă a Creatorului care se termină printr-o adeziune absolută la El.

Din Convenţia de la Krasnoyarsk 6/16/13, Lecţia 3

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Nu putem face nimic. Nu putem sta inerţi şi să ne torturăm pe noi înşine, dar trebuie să lucrăm asupra noastră. Nu muncim în funcţie de ce simţim căci astfel nu ne-am mai mişca. Dacă îmi ascult senzaţiile şi sentimentele, voi rămâne întotdeauna în aceaşi stare şi nu voi putea să fac nimic.

Senzaţiile mele, dorinţa mea de a primi, sunt într-o anumită stare iar în timp ce sunt cufundat în dorinţa mea, în materia mea, nu pot acţiona împotriva ei. Norocul este că am o minte care poate să studieze senzaţiile mele, deci înţeleg că starea mea, senzaţiile mele, sunt rele şi trebuie să le schimb.

Folosindu-mi mintea, ceea ce este total opus faţă de senzaţiile mele, încep să îmi imaginez starea următoare, nivelul superior care mă influenţează dacă tânjesc după el, ca un embrion pentru mama sa. Încep să mă gândesc cum să mă „ascund sub aripile sale” şi cum pot să intru la nivelul superior şi să mă adaptez.

Mă gândesc doar la forma embrionului, doar la impresiile pe care le voi primi de la superior dacă cu grijă îl ating măcar şi egoistic. Deci îmi imaginez pântecul mamei cam cum ar arăta şi înţeleg că este grupul pe care l-am format cu prietenii. Gradual încep să formez aceste relaţii cu prietenii.

Mulţumită acestor eforturi mentale, încep să avansez, „totul este clar în minte”, dar odată ce vine vorba de senzaţii, sunt mort. Folosindu-mi mintea îmi pot imagina ordinea celor două nivele, cel inferior şi cel superior. Îmi imaginez cum inferiorul intră în superior, cum este posibil să se întâmple asta cu ajutorul grupului şi cum trebuie să mă cobor pe mine înaintea lor pentru ca ei să devină o parte a pântecului ce transmite Lumina Superioară spre mine. Dacă mă cobor pe mine voi putea primi Lumina de la ei şi nici nu îmi voi da seama de asta.

Deci repet că nu trebuie să rămânem sub controlul total al senzaţiilor care ne-au rupt în timpul căderii. Trebuie să ne imaginăm relaţiile dintre nivele şi unde ne situăm în raport cu superiorul, să îmi folosesc mintea pentru a ieşi din senzaţiile mele şi a privi obiectiv la starea în care mă aflu şi ce pot face în ea, chiar dacă este artificial.

O persoană începe să îşi imagineze nivele şi stări, îşi influenţează senzaţiile prin minte. Aşa începe să îşi formeze starea nouă. Lumina care reformează vine şi ia o persoană din dispoziţia rea şi îi dă speranţă şi încrederea cu care se va intoarece la prieteni.

Din prima parte a Lecţiei Zilnice de Cabala 6/21/13 Shamati 40

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala - Niciun comentariu→