Întrebare: Toate cele șapte miliarde de oameni care populează pământul trebuie să descopere și să simtă lumea superioară?

Răspuns: Toate cele șapte miliarde trăiesc în lumea noastră, și toți simt lumea noastră, chiar dacă fiecare în felul său. Vor simți lumea superioara diferit, de asemenea. Lumea Superioară este percepția Creatorului. Acesta este motivul pentru care ei Îl vor simți, această forță generală de corectare, dragoste și interconectare.

Într-un fel sau altul, piramida rămâne. Nu depinde de o persoană. Toată lumea se va simți total mulțumită și calmă. Este așa deoarece rădăcina sufletului, care ne aranjează unul în raport cu celălalt, este reparată.

Acest lucru înseamnă că toată lumea ajunge să facă ceva special, dupa cum se spune, „înțelepții au discutat timp de șaptezeci de ani, care este mai norocos: Cel care nu se naște norocos sau cel care se naște norocos?” Ei au ajuns la concluzia că este mai bine să nu te naști deloc, dar dacă te-ai născut, atunci ar trebui să-ți împlinești misiunea.

Din emisiunea KabTV „Secretele cartii eterne” 25/02/13

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Chiar dacă ştim că există o singură forţă care acţionează în vieţile noastre, în ciuda acestui lucru, dacă vedem ceva ce nu ne place, dacă trăim experienţa a ceva nedorit, uităm imediat că viziunea noastră, gândurile, dorinţele şi emoţiile noastre sunt controlate şi modelate de Creator. Dimpotrivă, credem că suntem independenţi.

Un sentiment, o acţiune sau un gând, care sunt ieşite din comun şi nu vin în întâmpinarea aşteptărilor mele, sunt de ajuns pentru ca eu să nu mai fiu gata să conectez evenimentul respectiv cu Creatorul. Pot să menţin conexiunea cu El doar dacă am o părere bună despre El, şi invers, momentul în care am o părere proastă despre El ne separă; deci, mă gândesc la o altă forţă şi o atribui celorlalţi oameni, mie însumi, naturii, dar nu unicei Surse.

Totuşi, mai târziu, mă întorc din nou şi mă gândesc la unica putere care acţionează în interiorul a tot. Astfel învăţăm să legăm toate stările şi absolut totul de Creator. El trezeşte în noi diferite stări neplăcute pentru ca, în ciuda şi deasupra separării, să ne conectăm cu El astfel încât nu vom fi dependenţi de sentimentele noaste, de înţelegerea noastră, dar vom vrea să ne conectăm cu emoţia şi puterea Lui.

O persoană nu are altă corectare, decât să atribuie toate momentele prin care trece acum sau prin care va trece, direct Creatorului. Astfel, ea justifică creaţia pentru că toate lumile şi toate timpurile au fost create numai pentru a forma în interiorul unei persoane sentimentul Creatorului. Totul este modelat numai pentru a ne dirija pe noi spre descoperirea Creatorului.

Presupunem că realitatea prezentă Îl ascunde pe Creator de noi. Totuşi, nu este aşa, pentru că, dacă relaţionăm corect cu tot ceea ce se întâmplă, în locul unei realităţi care ascunde, vedem o realitate care revelează. Totul depinde doar de relaţia noastră cu acest lucru. Chiar cu ajutorul repulsiei putem avansa.

Ca atare, înţelepciunea Cabala împarte oamenii în „răi” şi „drepţi”. Acolo unde cel rău respinge, cel drept avansează pentru că el vrea să justifice faptul că tot ceea ce se întâmplă are loc pentru avansarea lui.

Principalul scop al unei persoane este să ajungă la sentimentul realităţii Creatorului care umple totul. Singura forţă care acţionează în întreg sistemul, în întreaga realitate. Depinde de o persoană să-şi investească toată energia în asta fără să se mai implice în altceva, fără să fie derutat de alte scopuri.

Să simţi Creatorul înseamnă să dobândeşti forţa de a dărui. Deci, nu merită să te gândeşti la altceva pentru că răsplata pentru toate eforturile din viaţă este că în fiecare moment în această realitate, vom fi privilegiaţi să fim cu forţa dăruirii, prin care începem să înţelegem şi să simţim Creatorul. Îl vedem ca pe un „dăruitor”.

Pentru ca o persoană să abordeze corect această chestiune, nu este singură. În schimb, se află în cadrul unor sisteme sociale care o vor ajuta. Nu este un accident faptul că, de-a lungul istoriei, oamenii s-au adunat în sate, oraşe şi naţiuni; iar astăzi suntem amestecaţi în anumite unităţi sociale.

Totuşi, există un fel de conexiune pe care trebuie să o construim artificial. Spre deosebire de alte forme, nu derivă de la procesul natural evolutiv, şi totuşi, fără ea, avansarea este imposibilă. Este vorba despre o societate unică sau un grup unic, în interiorul căreia/căruia, trebuie să vedem schimbările prin care trecem în calea noastră spre Creator.

Drept completare, Rabash scrie că, deşi văd feţele oamenilor din jurul meu, trebuie să cred că, în spatele lor, stă Creatorul care face toate aceste acţiuni, forţându-le să facă ceea ce văd eu. Cineva zâmbeşte, plânge, ţipă la mine sau râde de mine-nu contează. Depinde de mine să-l văd pe Creator în toate astea, prezentându-mi-se sub această formă. În viaţa obişnuită, prin intermediul mediului, trebuie să pătrund în ele la sursa care le conduce.

Creatorul face tot, scrie Rabash, dar o persoană judecă în funcţie de ceea ce văd ochii ei, în funcţie de comportament, de feţe, de legile naturii, şi tot aşa, şi nu în funcţie de credinţa ei.

Fiind printre miliarde de oameni, trebuie să înţeleg că tot ceea ce se întâmplă, de la ştirile din lume până la cele mai mici evenimente din jurul meu, este o prezentare a Creatorului faţă de mine. Asta este ce trebuie să înţeleg şi să accept, să încerc să descopăr bunăvoinţa din spatele „perdelelor”, să mă aduc mai aproape de El, să-L descopăr în ciuda acestui întreg „teatru”.

Rabash continuă şi spune că cineva care vede faţa prietenului său Îl vede, de fapt, pe Creator. În afara corpului său, doar Creatorul există. Astfel, acea persoană este o fiinţă creată reală.

Sunt fiinţa creată şi totul este o parte a Creatorului care vrea ca eu să mă simt rupt de realitatea Lui prin asta. Totuşi, în afară de mine, doar El umple totul. În această formă, văd în faţa mea Creatorul, Lumina superioară, şi toate formele pe care El le primeşte sunt atrase de egoul meu, divizându-L în părţi de diverse forme şi mărimi. În final, ei înfăţişează înaintea mea diferite părţi ale naturii: minerală, vegetală, animată sau umană.

Pe lângă asta, Creatorul umple totul, şi, de aceea, dacă îmi mint un prieten, Îl mint pe Creator. Dacă fac un prieten să sufere, Îl fac să sufere pe Creator. Dacă relaţionez cu adevărat cu prietenii, pot să avansez repede la o înţelegere corectă. Voi vedea întreaga lume ca un tot, perfect şi supus unei ghidări mai înalte, voi vedea că totul este direcţionat spre a mă aduce la Rădăcină.

Dacă este aşa, atunci nu există cu adevărat alţi oameni în întreaga realitate. Suntem doar eu şi Creatorul. Toate celelalte componente acţionează ca o legătură de tranziţie, ca un amortizor, un ajustor între noi.

Prin urmare, Baal HaSulam scrie că, înaintea fiecărei acţiuni, trebuie să-mi spun că acţionez independent şi că reuşita depinde de mine, şi după o faptă, trebuie să conştientizez şi să mă gândesc la ce s-a întâmplat. Trebuie să încerc să înţeleg că totul a fost construit de la început de către Creator. Rezultatul era cunoscut încă de la început. Deci, depinde de mine să accept totul din toată inima, întrucât aşa a fost stabilit de la început.

Totuşi, este interzis să spunem că totul a fost cunoscut de la început şi că nu mai este nevoie să facem nimic. Dacă acceptăm comportamentul Creatorului fără să facem acţiuni doar pentru că este posibil să I le atribuim Lui, atunci nu ne schimbăm. Deci, vedem acelaşi rezultat sub o altă formă, pentru că dacă eu nu mă schimb, stau cu braţele încrucişate şi fac ceva fără legătură cu independenţa mea şi urmez redirecţionarea din partea Creatorului, avansez prin suferinţă şi lovituri.

Cu toate acestea, dacă pe fondul comportamentului Creatorului, îmi dedic timpul acţiunii pe cont propriu, şi apoi, aduc totul înapoi la „autoritatea supremă”, la Creator, dacă acţionez ca să egalizez participarea mea cu participarea Lui, astfel mă schimb. Dintr-un salt, mă ridic la un nou nivel prin modalitatea „voi grăb lucrurile”.

Aceasta este întreaga diferenţă. Lumea îndură multă suferinţă pentru că vrea să schimbe ceva pe cont propriu. Schimbarea este necesară, dar cealaltă jumătate lipseşte, şi asta este ceea ce vrem să explicăm umanităţii.

De la Congresul din New Jersey, 11.05.2013, Lecţia 3

Filed under: Congrese, Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum îmi măsor pregătirea pentru congresul de la Sankt Petersburg?

Răspuns: În funcţie de nivelul suferinţelor pe care le simţi. În cele din urmă, sufăr atunci când îmi lipseşte ceva important.

Văd o maşină luxoasă în vitrina unui magazin, un Rolls Royce strălucitor care costă un milion de dolari, genul de maşină care atrage atenţia oricui pe stradă şi opreşte traficul. Este în faţa mea, sunt captivat de ea, şi simt că viaţa mea nu are sens fără ea. Le cer oamenilor să mă ajute să strâng un milion de dolari. Îi rog să mă ajute cât de mult pot…

Nu dorm nopţile, nu pot să mănânc, să beau, să mă odihnesc din cauza imaginii maşinii strălucitoare: „Mai degrabă aş muri decât să trăiesc fără Rolls Royce”. Sufăr cu disperare atunci când văd maşina visurilor mele prin geamul care ne separă.

Deci ce ar trebui să fac? Să sparg geamul? Să încep o revoluţie şi să împart proprietatea tuturor? Să jefuiesc o bancă? Caut diferite soluţii ca să pot cumpăra ceea ce-mi lipseşte. Asta pentru că am sentimentul puternic că acesta este singurul lucru care îmi lipseşte.

În funcţie de o asemenea durere  ne măsurăm pregătirea pentru congres, dar în cazul nostru nu este de ajuns. Am nevoie şi de punctul din inimă, scânteia din ego în relaţie cu care măsor scopul după care prietenii şi cu mine tânjim. Scânteia iluminează scopul sublim şi minunat şi, deşi îl doresc, nu vreau să-l murdăresc sau să-l şterg. Dimpotrivă, sunt sigur că va fi al meu şi că-l voi atinge. Deci, simt bucurie şi durere în acelaşi timp.

Combinaţia dintre durere şi bucurile este linia de mijloc pe care trebuie să o construiesc. Astfel, îmi măsor pregătirea în funcţie de nivelul de durere pe care îl simt ca rezultat al faptului de a nu fi atins ceea ce vreau. Verific durerea pe care o simt în inimă, în ego, pornind de la punctul din inimă.

Deci, înainte de congresul de la Sankt Petersburg, punem mult accent nu pe măreţia scopului, ci pe pregătirea care determină răsplata. Vei primi exact ceea ce ai pregătit.

În viaţa de zi cu zi, aducem vasul la o sursă de apă şi îl umplem. În spiritualitate este diferit; aici primeşti exact ceea ce ai pregătit. Vasul devine umplutura şi nu ceri altceva. Tânjitul, deficienţa, dorirea scopului este ceea ce te umple. Nu este nicio schimbare în afară şi nimic nu intră în tine; deficienţa devine răsplata. Pregătirea construieşte deficienţa într-o asemenea manieră încât aceasta devine umplutura.

Ce sunt aceste trucuri? Un vas gol în schimbul eforturilor noastre?

Nu, nu mai este gol, este de fapt plin… asta înseamnă dăruirea.

Baal HaSulam vorbeşte despre acest lucru în Scrisoarea nr. 19: „În timpul pregătirii, frumuseţea şi graţia apar şi esenţa pregătirii după care o persoană tânjeşte şi pe care şi-o doreşte. Totuşi, în momentul corectării, când pământul va fi plin de cunoaşterea Domnului, atunci, voi vedea o lume opusă deoarece numai frica şi dorinţa sunt esenţa perfecţiunii dorite. Apoi o persoană simte că, în timpul pregătrii, se minţea pe sine.”

Din a treia parte a Lecţiei zilnice de Cabala, 08.07.2013, „Ei mă vor cunoaşte cu toţii de la cel mai mic până la cel mai mare”.

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce ne-ai părăsit înainte de Congres şi ai plecat în vacanţă trei zile ?

Răspuns: Pentru că mi-am pierdut vocea şi sunt incapabil să vorbesc.

Pentru că am simţit că era necesar şi voi nu discutaţi cu profesorul, dar acceptaţi ceea ce spune ca adevărat.

Pentru că, peste tot, înainte de examen, unui student i se dă timp pentru temele de acasă şi pentru pregătire.

Pentru că succesul nu depinde de mine, ci numai de voi, de pregătirea voastră şi de solidaritatea voastră.

Filed under: Congrese, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, „Misterul literei Kaf din cuvântul Anochi (I)”: Malchut, îmbrăcat în lumi, este numit „Eu” şi distribuit lumii Assiya. Mai exact, este diviziunea pe care fiecare om o simte el însuşi existând aşa cum este.

Pe larg, un om vrea să cucerească întreaga lume în propriul interes şi pentru propria-i plăcere. Aceasta este forţa ruperii în lumea Assiya, aşa cum este spus (Profeţii, Melachim (Kings), I, 1:5): „Voi fi rege” – datorită scânteilor spirituale care nu au fost încă revelate.

Trebuie să înţelegem că dorinţa de a primi, venită de la Creator, care se simte în opoziţie cu El şi caută să domine totul, este artificială în esenţă. Nu există în realitate, este creată ca ceva imaginar pentru a fi la polul opus faţă de Creator.

Există doar ca parte a percepţiei, pentru a crea un simţ al opoziţiei faţă de Creator. Şi doar sub acest aspect ar trebui să i se acorde importanţă: este importantă pentru că ne dă posibilitatea să simiţim opoziţia faţă de dăruire şi nu din alt motiv. Bazându-ne pe ea, putem construi o relaţie cu Creatorul.

Acum nu atingem Malchut, ca atare, capătul liniei Infinitului, în centrul cercului. Îl vom atinge doar dacă ne înfăţişăm înaintea Creatorului. Numai atunci sunt eu şi Creatorul, şi o linie este trasă între noi, legătura, de la care este posibil să înceapă calea.

Acest punct este opus faţă de El în toate proprietăţile lui şi este ascuns, şi începe să fie revelat pe măsura abilităţii mele de a imagina Creatorul în opoziţie cu el. Altfel, nu-mi arată decât probleme, adică nu pe el însuşi, ci manifestările lui exterioare. Dar pas cu pas, spre deosebire de întreaga lume, mă apropii de esenţa lui interioară, distingând-o în faţa Creatorului, şi apoi îmi încep propria linie.

Astfel, este important de amintit: nu eliminăm acest punct, înţelegem că avem nevoie de el. Totuşi, trebuie să ne adâncim constant din ce în ce mai mult în el. Dacă vreau sa cunosc materialitatea, trebuie să o punem în contrast cu spiritualitatea, să plasăm punctul Malchut înaintea Creatorului. Unul nu poate exista fără celălalt în această direcţie.

Dacă îmi imaginez o anumită realitate fără Creator, opusă ei, atunci trăiesc într-o lumea imaginară.

Aceasa este diferenţa între starea cea mai de jos care precede primul grad spiritual, starea în care aşez în opoziţie Creatorul şi lumea imaginară, pe care nu o conectez cu Creatorul în înţelegerea noastră.

Adevăratul „Eu” apare doar când proprietatea complet opusă mie, Creatorul, este în faţa mea. Şi apoi, confruntându-l, „pretind tronul”, care se manifestă în diverse forme. De exemplu, pot să admit că El este etern şi puternic, că El determină şi furnizează totul, şi, totuşi, ca un copil mic, vreau totul altfel; vreau să-I iau locul. Şi asta este inclus în intenţia cererii, „voi fi rege”.

Astfel, ceea ce este important nu este puterea în sine, ci dorinţa. Dacă vreau să iau puterea în mâinile mele cel puţin în ceva, acesta este deja adevăratul meu Eu. Până la urmă, chestiunea este, cine este capul, cine decide? Şi dacă îmi este clar că sunt fie eu, fie este Creatorul, atunci intru deja în relaţie cu El, chiar dacă nu încă într-un mod spiritual.

Cum pot ajunge la asta? Este foarte simplu: încep să conştientizez că Creatorul mă guvernează complet. Chiar şi opoziţia faţă de El, El o crează intenţionat ca eu să avansez pe calea dezvoltării. Drept rezultat, asimilez ambele extreme şi încep să construiesc o relaţie corectă între ele.

Baal HaSulam arată acest lucru în următorul exemplu: mergând la serviciu dimineaţa, o persoană este ghidată de principiul „dacă nu sunt eu pentru mine, atunci cine va fi pentru mine?”. Şi la sfîrşitul zilei, admite că nu este nimeni altcineva în afara Creatorului.

La primul nivel al procesului, devin conştient că nu este nimeni în afară de El. Realizez acest lucru ]n ceea ce mă priveşte, în toate dorinţele şi gândurile mele, în sentimente şi în mintea mea (şi nu am nimic altceva). Creatorul are puterea absolută.

Cine sunt eu atunci? Un detaliu mai adânc de percepţie, un grad spiritual mai înalt. Din moment ce El mă guvernează complet, atunci afirm acest lucru pe baza unui punct nou. Astfel, de fiecare dată revelez un „Eu” mai profund până la al patrulea nivel unde apare forţa ruperii.

Din a treia parte a Lecţiei Zilnice de Cabala, 04.07.2013, „De la ură la iubire prin Luminca care reformează”

Filed under: Lectia zilnica, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Cartea Zohar, „VaYierra” (Şi Domnul a apărut), art. 453: Omul este creat în completă răutate şi josnicie, aşa cum este scris: „Atunci când un măgar sălbatic naşte, se naşte un om.” Şi toate vasele din corpul cuiva, adică simţurile şi calităţile şi în special gândul, îi servesc toată ziua numai la răutate şi josnicie. Iar pentru cineva care este recompensat cu aderarea la El, Creatorul nu îi creează alte instrumente în locul acestora, să fie merituos şi potrivit pentru primirea abundenţei spirituale eterne. Din contra, aceleaşi vase inferioare pe care le-a folosit până atunci, într-un mod murdar şi josnic, sunt inversate pentru a deveni vase de primire a  întregii bunăvoinţe eterne.

Mai mult, fiecare Kli a cărui deficienţă a fost cea mai mare, devine acum cel mai important. În alte cuvinte, măsura pe care o revelează este cea mai mare.

Cu cât muncim mai mult, cu atât pătrundem mai mult în grosimea dorinţei şi descoperim mai multe probleme, un întreg complex de interferenţe. Toate astea apar pentru a da destulă „carne” răului care este inerent în noi şi între noi. În alte cuvinte, pentru a descoperi spargerea.

Acum muncim la unitate şi descoperim forţe care sunt opuse ei, până ajungem să descoperim spargerea la primul ei nivel, cel mai inferior.

Apoi, va trebui să o depăşim. Cum? Ne restricţionăm toate forţele de separare şi de întuneric. În acelaşi timp, ele rămân, pentru că este imposibil să anulezi răul. Doar ne ridicăm deasupra lui. Nu este nevoie să corectăm tot ceea ce avem. Asta va duce doar la mai rău. Nu, ne încuiem răul înăuntru şi ne ridicăm deasupra lui. Se spune despre asta: „Iubirea acoperă toate păcatele”. Nu corectează defectele ci le acoperă.

Răul trebuie să rămână. Nu se schimbă în bine, ci binele este construit deasupra răului. În natură, totul este aranjat în acest fel, iar asta este cheia către perfecţiune.

Vrem să scăpăm de rău. Nu înţelegem ce este bun într-un lup care mănâncă o oaie. Omul reflectează la calităţile lui, lamentându-se la ce a făcut în viaţă. Nu vă mai devoraţi singuri. Din contra, omul trebuie să accepte faptele şi să se gândească la altceva: Cum pot să formez proprietăţi opuse, deasupra lor? Asta este întrebarea: unde este Lumina care Reformează? Dacă răul a fost descoperit, atunci, evident, pot construi binele deasupra lui.

În acest caz, binele şi răul trebuie să aibă aceeaşi dimensiune, iar apoi linia mijlocie apare între bine şi rău. Nu vom obţine nimic fără asta şi nu vom ajunge la o interacţiune spirituală (Zivug).

De aceea, trebuie să identificăm din ce în ce mai mult starea necesară, căutând metode de a realiza primul contact cu Creatorul.

Înaintea întâlnirii din St. Petersburg şi în timpul congresului, ne vom lovi de numeroase obstacole, circumstanţe care ne distrag, impresii externe sau vom fi ca şi cum am „pluti în nori”, în loc să facem munca corectă. Ni se vor trimite diferite surprize de sus, conform cu ordinea stărilor noastre şi, chiar dacă toţi ne străduim spre unitate, tot ne vom confrunta cu o cădere. O putem simţi chiar din prima zi a congresului, mai mult, într-o formă mai puternică , furnizată de faptul că ne-am pregătit bine. Să presupunem că, după înregistrarea de la ora nouă, mă simt obosit în jur de ora 12 şi încep să mă gândesc: „De ce, de fapt, am venit? Ce caut aici?”

Asta este foarte bine pentru că, astfel, vom avea la ce munci asupra noastră, să „sărutăm băţul” care ne loveşte şi să binecuvântăm răul ca bine.

Deci, cineva vede măsura în care merită acum să construiască un ecran (Masach).

De fapt, ecranul este format deasupra tuturor senzaţiilor, interferenţelor şi necazurilor care se manifestă şi principalul lucru în asta este ura. Asta este ceea ce acoperă iubirea. Fără aceste „păcate” nu vom ajunge la adevărata iubire spirituală. Ea este construită doar deasupra urii.

De aceea tehnologia comunicării virtuale a înflorit în lumea modernă. Pentru a revela ura. Totuşi, pentru a preveni ca să se transforme în război, trebuie să le furnizăm simultan oamenilor metoda corecţiei. Toată lumea va ştii şi va înţelege ce trebuie făcut în aceste circumstanţe.

Acesta este singurul mijloc: unitate deasupra separării, iubire deasupra urii.

Din partea a treia a Lecţiei zilnice de Cabala 7/4/13, “De la ura la iubire prin Lumina care Reformează”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, “Esenţa religiei şi scopul său: Creatorul este, în El şi în afara Lui, perfect şi nu are nevoie de nimeni pentru a-L ajuta să fie complet, deoarece el precede totul, deci este clar că El nu are nicio dorinţă de a primi. Şi, cum El nu are niciun atribut al dorinţei de a primi, El nu are nicio dorinţă de a face rău nimănui. Este atât de simplu.

Mai mult, ne place să păstrăm derivatul acestui prim concept, care este că Lui îi place să facă bine altora, adică creaturilor Sale.  Acest lucru ne este dovedit de această mare creaţie pe care El a realizat-o şi a stabilit-o sub ochii noştri. Deşi vedem că, în lumea noastră există creaturi care se simt bine şi creaturi care se simt rău, indiferent de tipul de senzaţii, ele sunt cauzate de Creator. Şi, odată înţeles că nu există rău în natura Creatorului, putem concluziona că, toate creaturile primesc numai bine, pentru că El le-a creat numai pentru a le face bine.

Deci, am învăţăt că El nu are decât dorinţa de a face bine şi este absolute imposibil ca să existe ceva dăunător în domeniul Lui, care să fie emis de El. Prin urmare, noi L-am definit “Binele absolut”. Şi după ce am învăţat asta, haideţi să privim şi să examinăm realitatea actuală care este ghidată de El şi cum El dăruie numai bine.”

Noi nu vedem în acest fel toate aceste lucruri. Pentru noi, se pare că totul este invers în această lume. Comparativ cu natura minerlaă, vegetală şi animală, nivelul vorbitor suferă mai mult decât altele. Cu cât o persoană este mai avansată, cu atât neliniştile sunt mai mari. Deci, unde vedem noi „Binele absolut” aici ?

El se aplică la un alt nivel de existenţă, un plan de viaţă diferit. Aici, nu este nicio urmă de Bine Absolut şi nu putem spera că, la un moment dat, lucrurile se vor ameliora. Dimpotrivă, de-a lungul istoriei, noi avansăm doar spre rău. Adevărul este că, noi ne dezvoltăm pentru a realiza înclinaţia rea, care este integrată în natura noastră, proprietăţile noastre. Indiferent unde anume, deoarece totul este la fel. De aceea, este inutil să sperăm sau să aşteptăm lucruri pozitive în această lume.

În ceea ce priveşte Binele Absolut (Creatorul) şi relaţia noastră cu El, nu putem avea fantezii despre asta, deoarece suntem limitaţi de frontierele actuale. Nu există nicio legătură între această lume şi forţa superioară . Tot ceea ce avem aici este voinţa de a primi, care continuă să se schimbe. Totuşi, nu există „Bine care face Bine”, nici „Bunăvoinţă absolută”, nici Creator!

Scopul acestei lumi este de a dezvălui faptul că noi nu mai putem tolera acest ţinut. Trucul este ca noi să  revelăm acest fapt şi să indicăm motivele care provoacă această stare. Nu doar că am dureri şi ţip, această durere trebuie să explice de ce o traversez şi cum mă pot debarasa de ea.

Astfel, voi controla durerea mea pentru a atinge cea mai bună stare. Asta nu înseamnă că nu va exista durere în viaţa mea, cu toate că voi ajunge la un alt nivel de realizare, de înţelegere şi conştientizare, care-mi va permite să mă controlez cu ajutorul dorinţei mele de bucurie  şi durere, ca nişte hăţuri pentru auto-control.

În acest stadiu, nu vreau să mă debarasez de suferinţă sau să mă bucur. Încep să înţeleg şi să clarific exact spre ceea ce tind. Independent de aversiunea mea pentru necaz şi dorinţa mea de a fi fericit, voi continua să mă comport în mod corect. Puţin câte puţin, continuând această cale, confirm ceea ce înseamnă „corect”.

Acest tip de analiză începe în starea noastră actuală şi continuă, de la o etapă la alta. Puţin câte puţin, începem să cunoaştem caracteristicile potenţiale ale Binelui Absolut. Este nevoie de mult timp şi multă precizie. Este un proces care ne permite să definim ce este bine şi ce este rău.

Apoi, considerăm aceste concepte bazate nu doar pe ceea ce simţim, ci cu un scop. Astfel, noi avansăm. Ne ridicăm deasupra analizei „animale” asupra a ceea ce e rău sau bun, care se bazează pe senzaţiile pozitive sau negative. Dar, ne îndreptăm spre o analiză de tip uman care raportează totul la obiectivul superior. Noi plasăm scopul superior înainte de toate. Doar prin obiectivul superior putem distinge între bine şi rău.

Partea a treia a Cursului zilnic de Cabala, 03.07.2013, „Nu este nimeni în afară de El”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce mă opreşte să încep să trăiesc în prieteni?

Răspuns: Ai tot ceea ce îţi trebuie pentru a face asta, dar nu ar trebui să aştepţi să vină de sus, fără ajutorul tău.

Singurul lucru care îţi lipseşte este recunoaşterea în mintea şi inima ta a faptului că spiritualitate este obţinută numai în conexiune, că spiritualitatea şi conexiunea ar trebui să fie integrate într-un întreg, iar Creatorul este descoperit în conexiune.

Nu există decât aceste trei elemente: tu, conexiunea şi Creatorul. Ar trebui să înţelegi mai intern aceste lucruri .

Conexiunea se numeşte „Tora” şi este şi vasul şi Lumina care ar trebui să consolideze şi să conecteze cele două puncte, eu şi Creatorul, într-unul singur.

Toată lumea ar trebui să se verifice relativ la asta şi să vadă unde se află şi să se îngrijoreze faţă de prietenii care încep să fie mai slabi şi să aibă mai puţină putere. Dacă observăm că un prieten vine mai puţin la lecţii şi la adunările prietenilor, sau vine dar încearcă constant să se angajeze în alte lucruri şi găseşte justificări pentru asta, nu ar trebui să îl lăsăm singur. Numai un motiv serios poate justifica absenţa de la lecţii şi asta numai ocazional.

Mă doar inima când văd astfel de cazuri. Nu sunt îngrijorat de cei care au plecat. Dacă asta le este soarta, nu este nimic de făcut. Totuşi, ar trebui să ne întrebăm dacă am făcut suficient să trezim importanţa scopului în ei. Dacă nu am făcut, atunci este vina noastră şi ei vor lipsi în conexiunea de mai târziu dintre noi. Ne va lipsi acea parte, pentru a construi întregul vas.

Motivul pentru asta este lipsa de respect pentru alţii, pentru prieteni, atunci când atitudinea noastră faţă de ei asta ca şi cea faţă de nişte străini. Totuşi, nu este un străin ci un prieten care trebuie să fie mai important pentru tine decât propria persoană, deoarece sufletul tău depinde de el. Îţi doresc o viaţă lungă, dar ar trebui să ştii că fără prieten, viaţa ta se va termina la nivelul animal. Dacă vrei să ai grijă de sufletul tău, acesta este în prieten.

Asta este un fapt, fie că îţi place sau nu şi nu contează dacă îl accepţi sau nu. Acum, trebuie să decizi şi să faci o alegere: Accepţi sau nu? Nu îţi doreşti asta şi nimeni nu spune că trebuie să vrei asta. „A primi” înseamnă că, de acum, trebuie să ai în vedere tot timpul acest lucru, în fiecare acţiune pe care o faci, în fiecare dorinţă şi gând.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 7/4/13, Scrierile lui Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întreabare: Cum putem să dobândim deficienţe în plus, de care avem nevoie în pregătirea pentru congres?

Răspuns: Nu ar trebui să cerem deficienţe, ci corectarea lor şi împlinirea celor pe care le avem deja. Vă întrebaţi cum ar trebui să pregătiţi şi să măriţi vasul, dar ceea ce avem este de ajuns şi nu avem nevoie de alte deficienţe. Avem nevoie doar să conectăm integral ceea ce avem acum.

Nu avem nevoie de nimic altceva decât de asta, şi acesta este singurul lucru la care ar trebuie să ne gândim. Apoi, diferite gânduri, dezamăgiri, confuzii, respingeri şi alte tulburări vor veni pe lângă asta, dar care ne vor ajuta să devenim mai puternici şi să reuşim conexiunea generală într-un întreg la primul nivel.

Noi trebuie doar să ne conectăm, să unim Israelul, Tora şi Creatorul; asta-i tot. Deficienţele pe care le avem deja sunt suficiente şi nu avem nevoie de mai mult. Nu e nevoie să căutăm alte probleme, confuzii sau neplăceri, să lăsăm Luminii munca aceasta. Munca noastră este să tânjim să unim totul într-un singur concept.

Apoi vom întâlni dintr-o dată noi tulburări, semn pentru ceea ce le lipsea ca să împlinească Aviut (grosime) la primul nivel. Apoi vom lucra şi cu ele, pe măsură ce le admitem şi suntem recunoscători pentru ajutorul pe care l-am primit. Acest lucru se numeşte „să fii recunoscător şi pentru rău şi pentru bine”: să mulţumeşti atât Luminii cât şi noilor deficienţe şi să le binecuvântezi.

Întrebare: Cum ar trebui să ne pregătim pentru asta?

Răspuns: Vreau ca totul în interiorul meu să se unească într-un singur sens, mă pregătesc pentru asta şi nu stau şi aştept începerea congresului. Pregătirea corectă începe de acum şi nu este lăsată pentru mâine. Mă aştept ca Mesia să vină în orice moment şi să ne aducă corectarea finală. Asta se numeşte pregătire.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala, 30.06.2013, Scrierile lui Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Ai spus că nu ar trebui să ne punem speranţele în congres, că nu ar trebui să aşteptam vreo plăcere, ci ca ar trebui numai să lucrăm deasupra lui şi să fim un exemplu pentru alţii.

Răspuns: Scopul creaţiei este de a face bine fiinţelor create! De aceea, ar trebui să aşteptăm să primim plăcere, dar plăcere din acţiunea de a dărui prietenilor şi, prin ei, Creatorului.

Scopul creaţiei este plăcerea, trebuie să mă bucur. Dacă nu mă bucur şi plâng, sunt în opoziţie cu scopul creaţiei şi departe de Creator.

Cu cât mă apropii mai mult de Creator, cu atât mă bucur mai mult. Toate nivelurile scării spirituale reprezintă ascensiunea către o senzaţie a unor plăceri din ce în ce mai minunate! Ţi se pare că ajungi în vârf şi apoi simţi brusc alte senzaţii, încât îţi vine pur şi simplu să înnebuneşti. Dar nu poţi înnebuni deoarece ai un Masach (ecran). Dacă nu ai avea un Masach, chiar şi cea mai mică plăcere spirituală ţi-ar arde toate siguranţele.

Plăcerea pe care o simţi este plăcerea dăruirii, plăcerea iubirii şi satisfacerii iubitului tău prieten.

Văd ca ai o faţă tristă. Nu poţi să îţi imaginezi că satisfaci pe cineva pe care îl iubeşti? Iubeşti pe cineva în lumea asta, măcar pe copilul tău? Poţi să îţi imaginezi că îi dărui un cadou şi asta îţi aduce ţie plăcere atunci când vezi plăcerea lui şi simţi de fapt bucuria din el? Simţi plăcerea pe care o simte el atunci când gustă ceva bun sau îi place un anumit joc, o simţi ca şi cum ai fi acolo, înăuntrul lui?

Avem asemenea exemple corporale pe care le poţi folosi şi în spiritualitate. Dar în spiritualitate această iubire nu apare în mod natural, deoarece trebuie să ceri ajutor, să o construieşti înăuntrul tău, prin Lumina care Reformează. Dar ar trebui să înţelegi deja că te poţi bucura de faptul că cel pe care îl iubeşti se bucură.

Asta înseamnă că nu ai nevoie decât de iubirea Creatorului! Atunci când El se bucură de acţiunile tale, tu te vei bucura în aceeaşi măsură de plăcerile Lui, plăceri care provin de la tine. Aducându-i creatorului o mică bună dispoziţie pe care o simţi, o multiplici de 620 de ori, pentru că Creatorul este un pic mai mare decât tine şi include tot ce există.

Îţi multiplici eforturile şi plăcerea transferându-le Lui, deoarece El te bucură de 620 de ori mai mult şi primeşti de la El o plăcere care este de 620 de ori mai mare. Astfel, avansăm pe scara spirituală şi în asta constă toată munca noastră: să umplem Lumina cu 613 dorinţe şi alte 7 adiţionale, Malchut însăşi, în total 620 de dorinţe.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 7/03/13, Scrierile lui Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala - Niciun comentariu→