Baal  HaSulam, articolul “fructele unui înţelept”: Zoharul compară cu două persoane care se găseau pe un vas, când una dintre ele a început să facă o gaură sub ea. Prietenul îi reproşează: “De ce vrei să faci o gaură ?” Şi prostul i-a răspuns: “Ce te priveşte, eu fac o gaură sub mine, nu sub tine.” De fapt, o persoană poate distruge totul.

În lumea fizică, într-un astfel de caz ne vom îneca toţi şi ce se întâmplă în spiritualitate? Acesta este secretul rugăciunii celor mulţi, este interzis unei persoane să părăsească grupul. Şi îi este interzis de a cere numai pentru sine, pe sine, chiar dacă este pentru a dărui satisfacţie Creatorului său, mai degrabă trebuie să ceară pentru întregul colectiv.

Mai întâi, este necesar să se realizeze iubirea pentru ceilalţi. Şi, de aici, vom ajunge la iubirea pentru Creator. Adică, la început, trebuie să ne conectăm şi doar atunci putem trece la etapa următoare. Nu poate fi nicio acţiune spirituală dacă nu vine din conexiune.

Spiritualitatea nu există de la sine, ci o construim plecând din Kelim-urile noastre, vasele; formăm o imagine a lumii spirituale pe un fundal de lumină albă. Desigur, noi nu suntem autorizaţi să reprezentăm numai ceea ce vine la noi, noi suntem limitaţi de imaginea care există potenţial deja în Lumină.

Progresiv, trebuie să ne adaptăm la lumină, apropiind cele 125 de niveluri pe care le construim. Aşa construim aceste stări în mijlocul Kelim-urilor noastre. Şi, prin urmare, nu avem nimic a construi fără conexiune. Şi, cineva care nu este îndreptat spre acest obiectiv, nu este îndreptat spre o acţiune spirituală. Toate celelalte măsuri, în plus de aceasta, ne conduc spre “un alt drum”, drumul “Beito”, calea suferinţei, drumul lung şi dificil care este proiectat pentru a ne aduce la recunoaşterea necesităţii conexiunii.

Prima parte a Cursului zilnic de Cabala, 05.07.2013, Scrierile lui Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Lucrul principal este de a nu ne mişca din acest punct: ”Astăzi ne-am adunat aici.” Astăzi, este momentul în care trebuie să muncim pentru a nu pierde ceea ce am realizat înainte, dar numai prin amplificare. Este exact situaţia care s-a creat acum, după congres. Trebuie să fim preocupaţi să continuăm şi să adăugăm la câştigurile noastre, în loc să aşteptăm să fim aruncaţi din nou în jos, şi cine ştie când vom fi în măsură să ne ridicăm.

Grupul nostru mondial Bnei Baruch trebuie să se menţină cel puţin la acelaşi nivel. Dorim să păstrăm ceea ce am realizat şi, dacă nu sunteţi în măsură să rămâneţi la acelaşi nivel, atunci nu sunteţi în dorinţa de dăruire, chiar şi în cea mai mică măsură.

Prin toate mijloacele, trebuie să rămânem în starea atinsă şi să nu cădem. O coborâre ar trebui să fie în realizarea faptului că este necesar să se adauge la ascensiunea precedentă – nu este suficient pentru noi! Trebuie să ne ridicăm la o nouă ascensiune. Şi, dacă ne coborâm, nu vom urca niciodată în palatul regelui.

Este necesar să distingem fiecare ascensiune care este o mare dăruire, care este adăugată, picătură cu picătură: de fiecare dată un pic mai multă dăruire, conexiune şi un sentiment de unitate. Şi după ce ajungem la acest plus în dăruire, obţinem o coborâre bazată pe sentimentul oportunităţii de a ne ridica mai mult. Cu alte cuvinte, ne trezim dimineaţa şi astfel, avansăm.

Toate coborârile pe care le-am primit până acum ne-au aruncat în jos, în raport cu nivelul atins, determinându-ne să cădem. Ele au fost incorecte, coborâri non-spirituale. Coborârea spirituală ar trebui să fie în raport cu valorile precedente. Dacă, în trecut, ne-am imaginat dăruirea, acum, vedem că dăruirea este mult mai mult. Deci, starea pe care am atins-o pare a fi o coborâre.

Desigur, acest lucru este posibil numai cu sprijinul grupului. Să spunem, am câştigat 1000 $ şi sunt foarte fericit. Apoi, brusc, eu văd că altcineva a câştigat 2000 $ şi nu mă mai simt în ascensiune, ci în coborâre. La fel, trebuie să tratăm ceea ce am realizat.

Toată lumea ar trebui să vadă în mediul său, că este posibil să realizeze mai mult, o şi mai mare dăruire! Nu ar trebui să existe nicio coborâre, există, mereu, posibilitatea de a adăuga.

Din prima parte a Cursului zilnic de Cabala, 17.07.2013, Scrierile lui Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Perceptie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Dragostea înseamnă prietenie şi prietenia înseamnă iubire. De ce există dragoste între părinţi şi copii dar nu există prietenie?

Răspuns: De fapt, astăzi, nimic nu există. Suntem într-o asemenea stare de egoism sporit, încât copiii şi părinţii nu simt mai multă dragoste, unul pentru celălalt. Nu suntem de vină, este doar ceea ce este.

Astăzi, în umanitate se schimbă multe lucruri. Oamenii nu mai doresc să facă copii, nu vor să mai întemeieze o familie. Aceia care acceptă să întemeieze o familie nu vor să facă copii, şi invers, ei vor să aibă copii dar nu mai vor o familie. În general, totul este incorect.

În tinereţea mea,  totul era un pic diferit şi acum, privesc tinerii şi nu-i înţeleg. Ei sunt o natură complet diferită. Este vorba despre o schimbare bruscă de generaţie, accelerarea timpului şi schimbări mai mari ne aşteaptă.

De fapt, nu este decât o creştere a dorinţelor care nu se exprimă clar în noi, dar sunt detaşate de nivelul anterior, adică, ne îndepărtăm mai mult, de lumea animală. Cu alte cuvinte, natura umană, egoismul uman se manifestă, mai mult, în noi. Prin urmare, noi ne detaşăm de nivelul animal precedent şi pierdem instinctele naturale care vizează întemeierea unei familii şi creşterea copiilor. Ele primesc un caracter simbolic.

Toate acestea ne conduc la corectare. Între timp, oamenii avansează sub influenţa noilor dorinţe care se trezesc în ei şi apoi, ei vor începe să le recunoască, mai mult, să le recunoască ca fiind dăunătoare. Cum putem corecta asta ? Doar corectând intenţia noastră, muncind asupra erorilor.

Din Congresul St Petersburg, „Lecţia pregătitoare”

Filed under: Copii, Educatie, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Noi nu realizăm cât rău aducem prin lipsa noastră de participare în această muncă. Acela care nu investeşte eforturile necesare este deja considerat un hoţ care fură pe toată lumea şi distruge vasul comun. Există reguli foarte stricte în lumea spirituală ca şi în lumea materială.

 Aceasta se datorează faptului că suntem în vasul colectiv şi suntem uniţi între noi aşa cum este dezvăluit acum în această lume, care se manifestă ca integrală şi închisă. Şi, dacă sunt deja inclus în sistem, dar nu particip la funcţionarea acestuia, asta înseamnă că eu îl închid şi nu îi las pe ceilalţi să atingă nivelul necesar de participare mutuală. Se pare că am furat pe toată lumea.

Este ca şi cum ar exista un mare sistem în care un mic element s-a rupt şi a încetat să funcţioneze. Este de înţeles că acesta întrerupe întregul sistem. Nu putem spune că nu este de vină, deoarece nu a reuşit să adauge partea sa mică. Dar, deoarece el este sudat în sistem, trebuie să funcţioneze în funcţie de locul său, nu are niciun mijloc de a scăpa. Este necesar să fie conştient de aceste condiţii şi să înţeleagă că suntem în aceeaşi reţea.

Deci, nu puteţi spune că nu doriţi să faceţi nimic sau să cereţi să fiţi lăsat singur. Şi, dacă lăsaţi sistemul să cadă complet, vă veţi regăsi sub forţa mâinii care corectează, care este mult mai nemiloasă decât grupul vostru.

Prima parte a Cursului zilnic de Cabala, 05.07.2013, Scrierile lui Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Astăzi, practic, toate se deteriorează, regresând spre o gestionare totalitară rigidă. Aceste companii demonstrează un maxim de eficacitate şi un minim de conflicte în colectiv. Metoda integrală poate schimba structura conducerii companiilor?

Răspuns: Este imposibil să iei un singur tip de structură, deoarece sistemul este circular, analogic. Este posibil doar într-un colectiv în care oamenii se regăsesc la acelaşi nivel şi lucrează împreună. Într-o companie sau uzină trebuie să existe o ierarhie care are dreptul de a controla toate conexiunile, dar la fiecare nivel, oamenii au nevoie să fie organizaţi în cercuri integrale.

Prin urmare, nu se contrazic. Marile colectivităţi ca acestea, ar trebui să fie construite, mai degrabă, şi cu o linie şi cu cercuri.

Împreună cu aceasta, în fiecare împrejurare, sistemele de control vor da instrucţiuni, deoarece oamenii, care au trecut prin acest proces de învăţare unic şi care lucrează acolo, ştiu, înţeleg şi se gândesc la tot şi sunt responsabili pentru că au înţelepciune, voinţă, dorinţă şi o capacitate de a-şi asuma responsabilităţi.

Pentru restul oamenilor, nu: ei sunt experţi într-un anumit domeniu al lor. Pentru a se simţi, ei înşişi, ca aparţinând nivelului de cunoaştere superioară a naturii,  ei trec printr-o formare completă, ce îi face capabili să se unească pentru activitatea de cooperare şi pentru a nu-şi pune beţe în roate, reciproc.

Într-un colectiv ca acesta, productivitatea creşte, ei încep să fie în măsură să se înţeleagă reciproc, de la o jumătate de cuvânt şi probabilitatea de eroare asupra unui anumit proiect scade la nivel minim, deoarece ei trăiesc în interesul unui scop unic.

Din kab.tv, “Prin timp”, 20.03.2013

Filed under: Educatie, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Cartea Zohar, Introducere, “Conducătorul măgarului”, Paragraful 85: Rabbi Elazar şi Rabbi Aba au coborât de pe măgarul lor şi l-au sărutat. Ei au spus: “Atât de mare este înţelepciunea ta şi totuşi conduci măgarul în spatele nostru! Cine eşti tu, atunci ? El le-a răspuns:”Nu mă întrebaţi cine sunt, dar să continuăm şi să studiem Tora. Fiecare dintre noi va vorbi despre înţelepciunea sa, astfel încât să ilumineze drumul nostru”.

Conducătorul măgarului este “Lumina înconjurătoare”, Lumina care Reformează. Care este diferenţa dintre ea şi Lumina care este descoperită mai târziu ? Lumina înconjurătoare devine “Lumina interioară”. Când ea este descoperită, atunci vom şti în mod clar despre ce este vorba, de exemplu Lumina Yechida, şi până atunci, nu ştim de ce nivel ne apropiem, care este ghidul nostru.

Conducătorul măgarului este Lumina înconjurătoare care ne face să traversăm densitatea dorinţei noastre de “măgarii” noştri, de la nivel la nivel.

A doua parte a Cursului zilnic de Cabala, 23.06.2013, Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Munca spirituala - Niciun comentariu→

O persoană nu are niciun drept să se rupă de societate şi să ceară doar pentru sine, chiar dacă are cea mai bună intenţie de a aduce mulţumire Creatorului. Printr-o rugăciune făcută de-o parte sau plângând singuri, nu ajutăm în niciun fel, ci numai ne facem rău nouă şi celorlalţi.

Acum, închipuiţi-vă cât de multe coruperi am provocat în timpul exilului.  Totul a fost cu scopul de a descoperi răul din noi şi să înţelegem că ne putem corecta numai prin conexiune. Exilul a fost necesar pentru a afla unde se află locul corectării şi să avansăm de la o rugăciune individuală la rugăciunea celor mulţi.

Orice dorinţă din inimă se numeşte o rugăciune. O rugăciune este munca în inimă. Dacă fiecare cerere ar trece prin societate, ar fi acceptată. Noi am fi deja într-o stare cu totul diferită, în relaxare şi abundenţă absolute. Totuşi, pentru că cererile noastre – toate dorinţele pe care le simte o persoană, ca şi cele pe care nu le simte – nu trec prin conexiunea dintre noi, ne fac rău şi îi fac rău în primul rând celui care a cerut.

Ar trebui să înţelegem cât este de serioasă situaţia din moment ce suntem cu toţii conectaţi într-o reţea care în prezent este revelată în lume ca un singur sistem conectat şi integral. În această stare, vedem cu siguranţă că nu ne putem elibera din acest sistem şi că trebuie să fim parte din el. Timpul alocat pentru recunoaşterea răului s-a scurs. De acum înainte, vom cunoaşte răul prin lovituri la diferite niveluri sau prin a începe să acţionăm conform reţelei care este revelată între noi.

O persoană ar trebuie să vadă asta foarte clar şi, ca o serioasă măsură de siguranţă, nu trebuie să cerem de unii singuri, deşi chiar simţim să facem asta! Este înclinaţia noastră rea care este opusă Creatorului. Egoul este dorinţa noastră de a ajunge la Creator dar cu scopul de a conduce noi înşine.

Dorinţa „voi conduce” nu este îndreptată împotriva Creatorului, ci împotriva societăţii, împotriva grupului. Înclinaţia rea este dorinţa noastră de a ne întoarce către Creator singuri şi de a cere pentru succesul personal. Cu toţii avem această dorinţă. Suntem gata să ne rugăm, să cerem, să recunoaştem puterea celui de sus, să recunoaştem dominarea Lui asupra noastră, dar întreaga problemă a exilului în Egipt este că fiecare începe să simtă că este rupt de ceilalţi.

Acesta este păcatul fiilor lui Iacob, motivul urii lor faţă de fratele mai mic, Iosif. Iosif vroia să adune toţi fraţii împreună şi să se conecteze între ei, dar ei vroiau să rămână separaţi. Ei nu au înţeles că trebuie să existe o linie de mijloc, conexiunea, şi astfel a trebuit ca ei să intre în exilul din Egipt şi, pe calea suferinţei, să descopere nevoia conexiunii frăţeşti.

Doar după ce au recunoscut răul, după ani lungi de exil, au fost răsplătiţi cu Tora. Acesta a fost întregul scop al turului pe care l-au făcut în exil în Egipt.

Întregul proces al evoluării în lumile superioare şi în lumea noastră, întregul joc, este numai despre conexiune. Deci, sunt foarte fericit că astăzi putem deja să vorbim despre asta şi să înţelegem nevoia pentru asta şi să simţim de aproape această problemă.

Din prima parte a lecţiei zilnice de Cabala 05.07.2013, Scrierile lui Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Omul poate avea un suflet special, care îl trezeşte tot timpul şi îl forţează să continue munca, în ciuda îngreunării inimii şi a confuziei. Dar dacă nu are asta, singura opţiune pe care o are ca să rămână pe drumul cel bun este un mediu înconjurător corect, care nu îl lasă să scape şi îl forţează să fie echipat cu instrumente care îl vor ajută să se întoarcă la tipul corect de viaţă.

Omul nu are nicio şansă de avansare şi nu are nicio putere pentru a putea răspunde corect, în fiecare moment, la întreruperile care apar, dacă nu are o pregătire adecvată, obişnuinţa de a munci intern şi conexiunea cu mediul care păzeşte conexiunea dintre om şi surse, învăţător şi grup. În acest fel, se poate ca cineva să nu mai dea deloc atenţie întreruperilor sau a faptului că este atras în ele.

În primul caz, nu este destul de sensibil, aşa că îşi micşorează nivelul de sensibilitate pentru a evita influenţele puternice ale întreruperilor. În acest caz, nu avansează. Viaţa lui devine mai paşnică şi liniştită, în loc să întâlnească 10  întreruperi  pe oră, de exemplu, simte întreruperi doar de câteva ori pe zi şi asta este tot. Ritmul avansării lui este conform cu acest lucru, ceea ce înseamnă că rămâne în urmă, intenţionat.

Dar dacă simte întreruperile şi încearcă să lupte cu ele, blamându-se pe el şi mediul, învăţătorul şi calea spirituală în general, poate să devieze şi să părăsească totul; atât de serios poate fi.

Este foarte greu să păstrezi şi să accepţi toate condiţiile trezirii ca fiind de dorit şi ca fiind trimise de Creator, pentru că „nu există nimeni în afară de El”. Acestea sunt cele mai bune condiţii pentru avansare şi singura întrebare este cum să răspundem la ele corect, să le acceptam corect şi să le fim recunoscători pentru a avansa către scop.

Trebuie să studiem intensiv şi cu răbdare şi să ne pregătim pentru o tranziţie constantă de la o stare la alta. Principalul lucru este supunerea noastră, abilitatea de a înţelege că toate greutăţile care apar sunt întreruperi corecte de-a lungul drumului. Fiecare om din lume primeşte asemenea întreruperi şi îşi clarifică dacă să avanseze prin aceste întreruperi sau nu şi în ce direcţie.

Unii oameni determină o anumită atitudine la începutul drumului, care este fie bună fie greşită, privitoare la grup, învăţător şi cărţi. Alţii trebuie să clarifice asta din nou, de fiecare dată şi o pot schimba. Aşa avansează ei.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 7/07/13, Writings of Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Ar trebui să ne aşteptăm la realizarea corecţiei finale la congres, pentru a aduce mulţumire întregii lumi din adâncul inimii şi sufletului nostru, în dragoste absolută fără sfârşit!

Întrebare:  Dar, dacă vin la congres cu mari aşteptări de reuşită, aprind dorinţa mea de primire şi începe să lucreze în sens opus, cum pot depăşi acest lucru ?

Răspuns: Este adevărat că dorinţa noastră de primire lucrează în direcţie opusă. Vrem să profităm, să primim plăcere în dorinţa noastră de primire. A primi plăcere şi a profita este obiectivul creaţiei! De aceea Creatorul a creat dorinţa de primire.

Dacă privim creaţia de alături, nu din această lume nici din cea spirituală, vom vedea că există o dorinţă de primire, realizată şi proiectată astfel încât să se bucure numai de iubire. Ea a fost făcută prin forţa iubirii! Prin urmare, nu se poate bucura de nimic altceva. Chiar dacă este un procent din dragoste, se va bucura de un procent şi nimic altceva.

De asemenea, noi percepem un pic din această dorinţă, această plăcere din lumea noastră, atunci când creştem precum nişte mici animale. De la părinţii noştri, de la societatea noastră, simţim o parte din iubire şi, într-o anumită măsură, suntem înconjuraţi de o astfel de iubire.

Trebuie să simţi dragostea şi să o descoperi, pentru a te bucura de ea. Trebuie să te deschizi acestei iubiri. Aceasta înseamnă că, pentru a face acest lucru, trebuie să iubeşti! Iubirea nu poate fi în sens unic. Aceasta există doar în lumea corporală.

Iubirea spirituală este mutuală, atunci când ambele părţi sunt încorporate una în alta, în dorinţele fiecăreia. Umplerea dorinţei celuilalt este numită iubire.

Nu există altă alegere decât de a atinge starea în care îl umpli pe celălalt. Prin asta, vă dezvoltaţi pentru a descoperi şi simţi această iubire. Deschiderea vasului vostru în faţa cuiva, înseamnă să iubeşti pe cineva.  Dacă, graţie acestei iubiri, deschideţi vasul vostru în faţa cuiva, veţi primi această iubire în interior. Aceasta înseamnă că sunteţi umplut de Lumina Directă, care este îmbrăcată în Lumina Reflectată.

Din prima parte a Cursului zilnic de Cabala, 03.07.2013, Scrierile lui Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Avansăm pe două picioare:stâng şi drept. Munca noastră constă în a face un pas cu piciorul drept. Aceasta se spune peste tot, conform legilor evreieşti, legilor morale, în Tora, totul începe mereu pe partea dreaptă. Acesta este motivul pentru care în ebraică se scrie de la dreapta la stânga.

Linia dreaptă înseamnă că eu încerc să fac totul perfect, în dăruire, deasupra mea, contrar cu ceea ce am identificat ca natura mea, deasupra a ceea ce văd, simt şi înţeleg, deasupra raţiunii mele.

Următorul nivel spiritual spre care aspir, nu este atins prin aceeaşi metodă care este acceptată în lumea materială, lume în care noi acumulăm, constant, cunoaştere, informaţie, putere şi inteligenţă, în care noi studiem şi obţinem diplome universitare. În acest mod obţinem următoarele niveluri în această lume bazată pe dorinţa de primire, unde trebuie, constant, să adăugăm mai mult şi mai mult.

Totuşi, la nivel spiritual, este construit în opoziţie. Studiem că Malchut superior devine Keter inferior şi Keter inferior care este Sefira Superioară devine Sefira inferioară, Malchut al acesteia. Ele sunt opuse.

Deci, munca noastră este de a deveni contrariul a ceea ce suntem. Prin urmare, cu cât încercăm să fim deasupra a ceea ce este în emoţiile actuale şi în mintea noastră, cu atât mai mult ne apropiem de următoarea etapă, faza următoare.

Aici, noi discernem momentul în care încercăm să ne ridicăm deasupra naturii noastre: de la primire la dăruire, de la logica noastră la logica superioară, momentul în care ne  exercităm pe noi înşine, ne sunt date probleme şi eşecuri. Aceasta, deoarece emoţiile noastre egoiste corporale şi mintea sunt extinse pentru a atinge aceeaşi înălţime, acelaşi nivel cu nivelul superior , comparativ cu nivelul actual.

Dar, deoarece nu putem trece imediat la următoarea etapă, în emoţiile noastre şi în intelectul nostru corporal şi plasăm un Masach (ecran) şi Lumina reflectată peste ele şi le schimbăm în pentru a dărui, o facem progresiv, puţin câte puţin,  până ce “numeroşi bani se adaugă la un cot mare”.

Din Prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala, 01.07.2013, Shamati 72, “Încrederea este îmbrăcămintea pentru Lumină”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala - Niciun comentariu→