Ziua Comemorării Holocaustului este o zi specială, foarte tristă, în istoria poporului evreu și a întregii umanități, deoarece suntem cu toții conectați unii cu alții. Într-o astfel de zi trebuie să vorbim despre cauzele acestei tragedii și despre lecțiile ei, astfel încât „faptele părinților să servească drept semn pentru fii”.
Nu există nimic altceva decât Forța superioară, binele și înfăptuirea binelui, care ne guvernează tot timpul. Nu există nicio acțiune care să depășească această bună guvernare.
Prin urmare, dacă în examinarea noastră nu ne ridicăm deasupra naturii noastre egoiste, și începem să-L judecăm pe Creator, îndoindu-ne de îndrumarea Sa bună, atunci ne vom amăgi pe noi înșine. Atunci toată investigația noastră nu va aduce niciun beneficiu și ne va conduce în aceeași realitate amară despre care suntem forțați să vorbim astăzi.
Creatorul simte simțirile noastre. Dacă suntem uniți și ne bucurăm de aceasta, atunci Creatorul se bucură. El nu are simțiri proprii; El locuiește în noi, la fel ca o mamă care trăiește prin copilul ei iubit. Prin conexiunea noastră unii cu alții, creăm un loc pentru Creator, un loc unde El poate exista.
Și dacă nu suntem conectați, atunci nu există loc pentru Creator; în consecință, simțim acțiunile Sale într-o formă distorsionată, inversată, ca și cum nu ar veni de la El. Fiecare acțiune este experimentată în noi direct proporțional cu gradul de unitate sau dezbinare a noastră.
Creatorul rezidă în conexiunea noastră unii cu alții. Această conexiune trebuie să fie într-o stare constantă de dezvoltare, începând de la distrugerea inițială efectuată de Creator până la corectarea finală, adeziunea completă. Atât timp cât nu rămânem în urmă în avansarea noastră față de etapele de corectare pe care suntem destinați să le parcurgem, totul este bine pentru noi. Dar dacă rămânem în urmă, atunci ne aflăm într-o stare cumplită, una pe care noi înșine am provocat-o.
Dacă în fiecare moment nu corectăm conexiunea dintre noi, atunci simțim diferența dintre starea dorită și cea reală. Să presupunem că astăzi trebuie să fiu corectat cu 20% în conexiunea mea cu întreaga umanitate și am atins doar 15% conexiune.
În consecință, cele 5% lipsă îmi sunt dezvăluite ca presiune, probleme. În esență, acestea sunt forțele menite să accelereze avansarea mea, să compenseze întârzierea, să stingă prăpastia dintre dorit și real.
Aceste forțe nu mărturisesc bunătatea sau răul Creatorului, ci sunt pur și simplu o consecință naturală a muncii sistemului, așa cum se spune: „O lege a fost dată și nu poate fi încălcată”. Adică, trebuie evaluat nu după cât de dureros sau plăcut este pentru noi, ci după cât de mult aceste forțe care ni se dezvăluie ca fiind bune sau rele, ne ajută să avansăm corect.
Creatorul nu ne dorește răul, ci există o lege a naturii, iar îndeplinind-o simțim conexiunea noastră, în timp ce încălcând-o simțim durere, într-o asemenea măsură încât astăzi suntem forțați să ne amintim de Holocaust, cel mai trist eveniment din istoria poporului evreu.
Și bineînțeles, nu a fost cauzat de Creator, ci de oameni, care au fost obligați să corecteze conexiunea dintre ei și nu au corectat-o. Întârzierea în corectare a fost atât de enormă încât s-a revărsat într-o suferință teribilă.
Ce lecții putem trage din aceasta? De-a lungul călătoriei din Babilonul antic până în prezent, au avut loc multe evenimente tragice, și toate dintr-un singur motiv. Întrucât Creatorul reprezintă legea generală a naturii, sistemul ne arată necesitatea conexiunii. Dar noi nu-L ascultăm și nu ne grăbim să remediem întârzierea, atunci primim consecințele corespunzătoare. De fapt, noi înșine le-am cauzat și nu-L putem învinovăți pe Creator.
Suntem conștienți de condițiile necesare, dar nu le îndeplinim; procedând astfel, invocăm forțe care ne împing spre scopul nostru final cu o severitate și o hotărâre mai mari. De-a lungul istoriei, tensiunile și necazurile ne-au urmărit: exiluri, sclavie în Egipt, rătăcirea în deșert și distrugerea Templului. Dar Holocaustul este o stare de o natură cu totul unică.
În cursul dezvoltării sale istorice, poporul Israel ajunsese deja la punctul în care al patrulea grad de conexiune din sufletul lui Adam HaRişon a devenit o necesitate, dar nu a reușit să-l realizeze. Nici astăzi nu îndeplinim acest obiectiv, așa că la ce ne putem aștepta? Doar la stări chiar mai rele decât cele pe care le-am îndurat deja. Trebuie să învățăm din istorie pentru a nu repeta aceleași stări. După Babilon și Egipt, loviturile ne urmăresc una după alta în fiecare moment în care nu creăm legătura dintre noi în măsura necesară. Pedeapsa va fi colectivă pentru întregul popor al lui Israel. Și astăzi suntem responsabili nu numai pentru noi înșine, ci pentru întreaga lume.
La un moment dat era posibil să se efectueze corectarea într-un grup limitat, în cadrul evreimii europene. Naziștii înșiși doreau să-i ajute pe evrei să reînvie Statul Israel. La început, au acționat ca forțe care ajută la corectare. Dar dacă nu folosim șansa care ne-a fost dată, aceste forțe se transformă în forțe negative.
Și astăzi, dacă nu folosim forțele care servesc la trezirea noastră, forțe care se manifestă deja ca negative, ele se vor transforma în ceva mult mai teribil decât orice am fost martori până acum. Holocaustul de astăzi ar fi la o cu totul altă scară, nu s-ar limita la Europa, ci ar cuprinde întreaga lume. Prin urmare, este imperativ să înțelegem această realitate și să ne grăbim să întreprindem corectările necesare înainte de a fi prea târziu.
Dacă ne unim, atunci Forța superioară curge prin noi către toate națiunile lumii, către întreaga realitate și treptat, întreaga lume atinge o stare de unitate. În acel moment, toată tulburarea se potolește, Creatorul începe să se reveleze ființelor create, iar lumea își atinge corectarea destinată.
Dacă însă noi, poporul Israel, nu ne unim între noi, cel puțin în Israel, unde există cele mai bune condiții pentru conexiune, dacă nu devenim un singur om cu o singură inimă, nu ne iubim aproapele ca pe noi înșine, nu devenim o lumină pentru națiunile lumii demonstrând lumii un exemplu de unitate, atunci vom trece prin stări atât de teribile încât ororile Holocaustului vor păli în comparație.
Meritele se pot transforma în defecte și defectele în merite. Prin urmare, trebuie să credem că avem în prezent oportunitatea, timpul, locul și toate mijloacele necesare pentru a evita repetarea greșelii făcute de poporul evreu acum aproape o sută de ani.
Nu trebuie să irosim oportunitatea de a ne uni între noi pentru a ne conecta cu Forța superioară care este inerent bună și sursa oricărui bine. Prin noi, această Forță, care dorește să fie revelată tuturor locuitorilor acestei lumi, va putea să se manifeste. Trebuie să o ajutăm în acest sens și să devenim o legătură între ea și umanitate.
Să nu repetăm greșelile trecutului. Înțelepciunea Cabala descrie legile naturii, legi care funcționează independent de faptul dacă le considerăm plăcute sau neplăcute, legi care nu țin cont de interesele partizane sau economice ale nimănui. Nu există nicio îndoială că, dacă poporul evreu s-ar fi comportat diferit pe atunci, lumea de astăzi ar arăta complet diferit.
Totul se află în mâinile noastre; noi ne determinăm soarta și soarta întregii lumi. Legea naturii este o lege imuabilă care trebuie împlinită. Creatorul nu ne compătimește și nu ne pedepsește, El pur și simplu împlinește această lege universală. Creatorul este natura, și conform programului naturii, suntem obligați să ne unim într-o singură dorință, într-o singură intenție, conform unei singure formule de dăruire reciprocă. Trebuie să aducem această unitate lumii – aceasta este misiunea noastră.
Să nu repetăm greșelile amare ale trecutului; în schimb, în această zi solemnă să ne hotărâm să ne asumăm datoria sacră de a conduce lumea către adevărata unitate.
Din Lecția zilnică de Cabala din 9.05.2019 pe tema „Ziua Comemorării Holocaustului”
Filed under: Holocaust, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate -
Niciun comentariu→
Există o cale pe care cabaliştii o numesc calea Torei. Nu și-au scris cărțile din întâmplare. Aceste cărți sunt destinate omului care se întreabă despre sensul vieţii. Dacă te afli într-o stare în care nu simți niciun gust în viață, acel sentiment este mai rău decât moartea.
În spiritualitate, dorința determină totul. Prin urmare, o ființă creată nu este capabilă să dorească de bunăvoie suferința pentru ca ulterior, după câțiva pași, să-L încânte pe 
Este scris în Şaar Hakavanot [Poarta Intențiilor]: „Acesta este sensul Maror [plantă amară], care este «moartea», în Gematria. De aceea, omul trebuie să guste amărăciunea, și dacă o înghite, nu-și face datoria… (Rabaş, „
Referitor la Maror, este scris în Hagada: „Acest Maror pe care îl mâncăm, pentru ce este? Fiindcă viețile părinților noștri din Egipt au fost amărâte de egipteni, după cum s-a spus: „Și și-au amărât viața prin muncă grea… pe care au făcut-o cu efort greu”.
Cum putem urca pe treptele înălţării spirituale? Cabaliștii răspund că prin intermediul luminii care se întoarce la sursă.