Întrebare: Poate un gând despre o persoană să schimbe întreaga lume?

Răspuns: Din păcate, nu, pentru că atunci acea persoană ar schimba întreaga noastră lume. Acest lucru nu se poate întâmpla. Toți împreună trebuie să ne conectăm dorințele și doar atunci vom avea gândurile corecte care vor schimba lumea. Principalul lucru este dorința

Întrebare: Intenția conduce dorința și gândul?

Răspuns: Da. Administrează atât dorințele, cât și gândurile. Dar intenția apare numai după apariția dorinței în sine. Când dorința este procesată prin gândire, apare o intenție și, datorită acesteia, acțiunea are loc.

Întrebare: Există o legătură între gânduri și lumina reformatoare?

Răspuns: Desigur. Lumina reformatoare vă influențează și trezește anumite gânduri în voi. Dar totul depinde de modul în care reacționezi la ele.

Întrebare: Ce câștig dacă atribui toate gândurile și dorințele Creatorului? Care ar trebui să fie răspunsul corect la aceste gânduri și dorințe?

Răspuns: Veți câștiga o conexiune cu adevărata sursă a tuturor gândurilor și dorințelor voastre. Mai întâi te conectezi corect la sursa și apoi totul depinde de ceea ce vrei de la ea, de cum și de ceea ce dai înapoi, cât și de ceea ce ceri și de ce fel de dorință ridicați.

Întrebare: Cum se traduce în simţire, gândul că „nu există altceva în afară de El”?

Răspuns: Numai prin eforturile voastre, aspirațiile voastre, în mod constant, să încercaţi să simţiţi că „nu există altceva în afară de El”, fiindcă Creatorul vă conduce complet și că legătura voastră cu El să fie absolută și completă, trecând prin toate celulele corpului vostru.

Întrebare: Cum putem să ne asigurăm că Îi oferim plăcere Creatorului?

Răspuns: Este foarte simplu. Dacă aduc plăcere prietenilor, înseamnă că dau plăcere Creatorului.

Întrebare: Și dacă am vedea cum funcționează imediat gândurile noastre?

Răspuns: Nu, asta nu se va întâmpla niciodată. Trebuie să mă gândesc doar la faptul că lucrez în grupul potrivit, în care toată lumea se va uni într-o singură masă și cum această masă va deveni omogenă, îmbinată fără nicio identificare și unde dorințele și intențiile noastre sunt supuse unui singur scop: atingerea Creatorul, singura și unica putere.

Observaţie: La început, mintea mea percepe cu plăcere Creatorul ca un ideal al binelui, fără nici un defect. Dar, imediat, există contactul cu realitățile urâte ale acestei vieți.

Comentariul meu: Corect. Totuși, trebuie să fiu gata să percep aceste realități urâte ale vieții ca fiind îndreptate spre mine, pentru a le corecta. Nu sunt nimic mai mult decât atât!

Din Lecția de Cabala în limba rusă 2/3/19

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Munca cea mai importantă a unei persoane este de a adăuga la ascensiune, lipsa măreției Creatorului pe care a simțit-o anterior, în timpul coborârii. Aceste stări sunt numite descendente, tocmai pentru că dispare măreția Creatorului  – nu există un Creator între noi. Vrem să adăugăm în ascensiune, lipsa pe care am simțit-o în coborâri.

Este clar pentru noi că ambele, ascensiunile și coborârile, vin de Sus și nu depind de o persoană. Singurul lucru care depinde de noi este cum să lucrăm cu ambele stări, adică să conectăm minusul, lipsa măreției Creatorului în mine, cu plusul, măreția Creatorului, care strălucește asupra noastră acum, în timpul ascensiunii. Eu, însumi trezesc lipsa măreției Creatorului, încercând să o simt, să o evaluez, să o măsor și să o adaug la ascensiune, la sentimentul măreției Creatorului pe care îl primesc acum.

Aceasta este munca unei persoanei, orice altceva vine de Sus. Trebuie să învățăm această artă de evaluare a urcărilor și coborârilor, numai cu privire la Creator și nu cu un alt sentiment. Trebuie să simțim cu întreaga noastră ființă, profunzimea separării de Creator, absența controlului Său și, de asemenea, în ce fel ne umple această măreție a Creatorului, pentru a munci între acești doi poli.

În timpul zilei, ar trebui să încercăm să trăim numai în funcție de un singur parametru: măreția Creatorului, verificând dacă este mai mică sau mai mare și să nu acceptăm diminuarea ei. Verific în permanenţă intensitatea și caracterul măreției Creatorului, care mă umple astfel încât acesta să fie singurul lucru care mă conduce în viață. (Minutul 0:25)

Toată viața mea ar trebui examinată numai cu privire la măreția Creatorului. Acesta este modul în care verific toate cuvintele și acțiunile mele, încercând să simt din ce în ce mai mult măreția Creatorului. Este singurul meu obiectiv; totul este secundar. Treptat, întreaga lume își pierde importanța și intru într-o altă lume, o altă dimensiune, unde sunt conectat cu cea superioară. (Minutul 23:10)

Măreţia Creatorului este evaluată prin măsura în care mă determină să-mi iubesc prietenii. Este scris: „De la iubirea ființelor create, la iubirea de Creator”. Dar, de ce ar trebui să iubesc ființele create? Aceasta este pentru că vreau să aduc mulțumire Creatorului. Creatorul este scopul; El este primul și datorită Lui am nevoie de iubirea pentru ființele create, pentru prieteni.

Creatorul este cauza, dar implementarea este în grupul în care trebuie să ating iubirea de prieteni. Prin urmare, Creatorul devine mijlocul. Odată ce ating iubirea de prieteni, mă pot concentra pe iubirea pentru Creator. (Minutul 24:50)

Și, de îndată ce simt că nu mai există Creatorul, printre toate gândurile mele, apuc imediat frânghia de salvare: grupul. Împreună, trecem prin urcări și coborâri, ca și cum am pluti pe o plută, pe o mare aspră. O parte se ridică și cade, apoi cealaltă parte și ne menținem echilibrul între noi. Împreună, ne gândim cum să menținem echilibrul general și încercăm să simțim starea fiecăruia dintre noi, care se simte cel mai bine, într-o situație atât de instabilă. Viața noastră depinde de asta.

Există un sentiment comun al măreției Creatorului în grup și, prin urmare, urcările și coborârile noastre devin comune. Fiecare investește rolul său în grup, astfel încât să ne ridicăm în mod constant. Fiecare dintre noi se ridică și cade, înclinând pluta pe valuri, așa că avansăm.

Acesta este jocul nostru cu Creatorul: stăm pe o parte, Creatorul de cealaltă parte și egoismul creat de El în mijloc. Păstrăm pluta în echilibru, încercând să ne conectăm într-o singură inimă.

Încercăm să ne ținem de Creator, în centrul grupului, astfel încât măreția lui să ne țină și să ne unească. Creatorul se află în centrul plutei și se joacă cu noi. Depășim ambele perturbări externe: valurile vieții, pietrele de sub apă și cele interne, echilibrând în permanență sentimentul comun al măreției Creatorului, ținându-l între noi. El trebuie să fie primul și ultimul, adică primim totul de la Creator și ne întoarcem constant la El, în munca noastră. (Minutul 39:10)

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 6/24/19, Să învățam de la coborâri, în starea de ascensiune

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Care este diferenţa în sistemul de scriere, dintre Baal HaSulam și Ramak?

Răspuns: . Există o mare diferență între ele. De fapt, Ramak a explicat totul din perspectiva răspândirii luminii, în timp ce Ari  a explicat din perspectiva corectării Kelim, a vaselor și a dorințelor. Și, fiindcă noi suntem o dorință, sistemul lui Ari este mai aproape de noi.

Iar în ceea ce privește pe Baal HaSulam, el este ca și continuarea lui Ari, ceea ce face ca scrierile sale să explice același sistem al ecranelor.

Din Lecția de Cabala în limba rusă Kabbalah, Lesson în Russian, 03/10/19

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Nu este așa de dificil: trebuie să vă alăturați structurii numite grup de zece. Prin includerea corectă, mă pregătesc pentru întâlnirea cu Creatorul. Mă uit în grupul de zece ca printr-o lupă, concentrând-o asupra Creatorului și încep să-L văd și să-L percep.

Acesta este un sistem simplu: eu – grupul de zece – Creatorul. Dacă vreau să-L descopăr mai mult, atunci am nevoie de un dispozitiv mai mare, numit „grup de zece”, adică un număr tot mai mare de detalii implicate în concentrarea și îndreptarea spre o singură inimă. Creatorul se va revela pe Sine, Însuși, mai mult.

Acest lucru merge mai departe, până când toate cercurile, toți participanții se adună într-un Kli comun, al întregii omeniri. În consecință, Creatorul va fi descoperit pe deplin celor care s-au anulat pe sine în faţa grupului de zece, în faţa HaVaYaH, construită de El din toți locuitorii acestei lumi.

Prin urmare, este scris: „Ca și cum M-ați fi făcut.” Creatorul nu există prin Sine, ci doar ca rezultat corect al tuturor participanților la revelarea Lui. Acest dispozitiv este la dispoziția noastră și suntem obligați să îl folosim fără a fi tulburaţi de orice altă lucrare. Tot ce se întâmplă trebuie să fie investit în crearea acestui instrument, grupul de zece, pentru a descoperi Creatorul, prin el. (Minutul 0:20)

Lucrând la conexiunea noastră, realizăm iubirea față de vecinul nostru, ca faţă noi, înșine. Și, prin aceasta, se poate atinge deja dragostea față de Creator, concentrându-ne toate dorințele și aspirațiile, prin grup, către Creator. Acesta este modul în care conectăm întreaga creație împreună, care este concentrată în grup și atinge adeziunea cu Creatorul. De aceea, în primul rând, este necesar să realizăm dragostea față de vecinul nostru și numai atunci vom putea spune: „Ascultați, Israel, Domnul, Dumnezeul nostru, Domnul este unul”, conform legii: „Israelul, Tora și Creatorul sunt una”, adică o persoană, grupul și Creatorul.

Noi facem un instrument din grup pentru descoperirea Creatorului. Este similar cu ochelarii, cu care trebuie să ajustăm claritatea pentru a vedea scopul dorit. Toate punctele noastre de vedere ar trebui să se concentreze într-un punct, astfel încât să privim direct spre Creator.

Dacă nu urmărim de la început Creatorul, atunci nu avem nimic asupra a ce să ne concentrăm. Atât timp cât grupul nu se concentrează, atunci nu văd în spatele lui, Creatorul, numit „vino și vezi” (Bo-Re). Pentru a „veni” și a-L „vedea”, trebuie să păstrez totul împreună: eu, Creatorul și grupul, concentrat asupra Lui.

Este imposibil să creezi concentrarea în grup dacă nu-mi imaginez Creatorul din spatele lui. În caz contrar, nu am de ce să mă concentrez, căci Creatorul ar trebui să fie primul. Dar cum este posibil să ne concentrăm asupra Creatorului fără un grup? Către ce pot regla lentilele? Eu sunt cel care răsucește lentila, provocând claritatea. (Minutul 5:15)

Pentru a concentra grupul, trebuie să-mi imaginez Creatorul, adică proprietățile ideale ale dăruirii și iubirii. Apoi, încerc să văd grupul ca un instrument, o lupă, ochelari, cu care mă concentrez clar asupra acestor calități, concentrându-ne toate aspirațiile asupra lor. Deși avem dorințe diferite, totuși le concentrăm pe un singur scop, unindu-le într-o singură dorință și esență.

Nu ne concentrăm asupra vreunui obiect îndepărtat, ci ne imaginăm că, Creatorul se revelează în noi: „vino și vezi.” Nu ne concentrăm asupra Creatorului, Însuși, ci asupra Kelim-urilor noastre, unde Creatorul va fi revelat. Toată această muncă are ca scop realizarea unei conexiunii corecte a dorințelor (Kelim) noastre în grup.

Dacă ni se pare că nu avem succes, atunci înseamnă contrariul. Devenim mai apropiaţi și ajungem mai aproape de Creator și, prin urmare, dezvăluim în noi, înșine propria noastră împraştiere, cu o tot mai mare claritate. Trebuie să cerem Creatorului să ne ajute să ne unim, să dezvăluim similitudinea în continuă creștere a intențiilor noastre, în ciuda diferențelor din dorințe, mereu crescânde. (Minutul 21:35)

Din prima parte a Lectiei zilnice de Cabala 6/30/19, Grupul de zece este o HaVaYaH unică si completă

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Dacă faceți o estimare corectă, adevărata, va deveni imediat clar că nu vă puteți ruga pentru voi, ȋnşivă. La urma urmei, prin aceasta mă despart de sufletul comun în care locuiește Creatorul,  de Shechina. Cerând pentru mine, mă scot singur din Shechina. Este nevoie să ne rugăm pentru toți și, în măsura în care pot să mă conectez cu Shechina și să mă includ în această unire, voi simți că Shechina este acolo unde trăiește Creatorul și unde Îl pot descoperi și unde pot să mă apropii și chiar să fiu în adeziune cu EL. Totul depinde doar de modul în care mă lipesc tot mai mult la Kli-ul general.

De aceea, ruga pentru tine, însuţi este echivalentă cu tăierea ta de la sursa vieții. Pur și simplu, nu o simțim și intrăm ȋn confuzie. Dar o persoană care vede sistemul înțelege că este foarte simplu și că Creatorul se află în interiorul lui. Trebuie să cerem doar un singur lucru: să aparținem acestei Shechina, adică sistemului în care suntem toți incluși, dar pe care nu-l realizăm din cauza ascunderii. Este o prostie să cereţi pentru voi, ȋnşivă, pentru că, prin această cerere, o persoană se distanțează de bine. (Minutul 1:50)

Din prima parte a  Lecţiei zilnice de Cabala 7/1/19, „Un grup de zece este o singură HaVaYaH unica”

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Este corect să mă pregătesc în avans pentru a fi într-un singur gând despre Creator, grup și grupul de zece? Să presupunem că mâine începe săptămâna obișnuită de lucru. Stiu că dacă nu mă pregătesc, atunci ziua normală de lucru, cu toate problemele ei, doar îl vă îndepărta.

Răspuns: Pentru ce te pregătești este treaba ta, decizia ta. Dar pregătirea este tot timpul necesară în orice lucru și nu contează pentru ce. Dacă o persoană face ceva, ea trebuie să se pregătească pentru asta.

De îndată ce te trezești, cel mai bun lucru este să iți direcționezi toate gândurile la faptul că nu este nimeni în afara de El, apoi toată ziua ta va fi dedicată în principal numai întăririi unității cu Creatorul, care te controlează în mod absolut, în orice fel și în orice moment. Apoi, în interiorul acestui lucru, tu poți insera toate problemele pământești.

Din lecția de Cabala în limba rusă 2/3/19

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Baal HaSulam scrie că, în viitoarea societate corectată, fiecare națiune își va menține tradițiile corporale, deoarece acestea au ieșit din diferite rădăcini spirituale ale celor 70 națiuni. Ar trebui să existe dragoste în relațiile dintre oameni, dar forma sa externă exprimată va corespunde mentalității fiecărei națiuni. Cel mai important, o persoană ar trebui să-și exprime dragostea și, în acest sens, să nu-și urmeze propria sa părere și înțelegere, ci percepția iubirii față de o altă persoană și să se adapteze la ea. Astfel, dacă eu, un evreu, vreau să-l tratez pe un francez, pentru care mâncarea cea mai delicioasă sunt broaştele, atunci voi căuta broaște kosher pentru el. (Minutul 10:40)

Suntem obligați să ne unim, dar nu din cauza fricii de Creator sau de guvern, ci din cauza conexiunii integrale revelate în natură, din ce în ce mai mult și în fiecare zi. Iar dacă abordăm o astfel de conexiune, ne vom simți bine, iar dacă nu, atunci ne va fi rău. Natura ne cere să ne unim și nu avem unde să scăpăm de ea.

Astăzi există teama de pericolul dispariției iminente a vieții pe pământ din cauza încălzirii climatice, a găurilor de ozon și a concentrațiilor mari de gaz metan din atmosferă. Dar toate astea nu se vor întâmpla, ne vom sufoca, dar nu vom muri. Vom fi nevoiți să trecem prin toate suferințele, până când vom îndeplini termenii naturii. Dacă unitatea este încorporată în rădăcina creației, în scopul său final, atunci vom ajunge cu siguranță la ea, iar singura întrebare este prețul pe care îl vom plăti pentru asta. (Minutul 12:40)

Legea societății viitorului constă în faptul că toată lumea va primi necesitățile existențiale pentru a da o 100% din ei, înșiși, pentru a servi societatea, trăind pe picior de egalitate cu toți. Aceasta este legea garanţiei reciproce (Arvut) implementată în formă corporală. Suntem obligați să o respectăm, dar nu prin sistemul socialist sau prin convingerile filozofice, ci prin legea naturii, pe care trebuie să o împlinim. Iar dacă nu o vom îndeplini, atunci va fi foarte rău pentru noi, dar vom fi totuși obligați să ascultăm, însă numai primind lovituri. De aceea, avem ocazia să mergem pe calea luminii (Achishena).

Se anticipează că în cincizeci de ani Pământul va fi lipsit de viață, ars și nu va exista ozon, nici oxigen și nici viață. Dar nu trebuie să ne facem griji cu privire la stratul de ozon și să lăsăm această preocupare în grija Creatorului. Noi trebuie să avem grijă să punem în aplicare legile pe care le putem îndeplini, adică legea iubirii vecinului. Prin aceasta, vom pune întreaga natură în ordine.

În următorii ani, vom vedea cum toate încercările noastre de a normaliza mediul prin îngrijirea florilor, copacilor, plantelor, dispariția recifurilor de corali și interzicerea pescuitului sunt inutile. Putem decide că de acum încolo nu vom face nimic care ar putea dăuna lumii, iar mâine vom descoperi tot mai multe probleme: criza financiară, prăbușirea societății.

Natura trebuie să ne conducă la decizia de a ne uni. Prin urmare, ne vom sufoca fără oxigen, arde sub găurile din stratul de ozon, vom suferi din cauza erupțiilor vulcanice și a uraganelor, dar numai pentru a ne da seama că nu există altă alegere, că numai prin conexiunea noastră putem să calmăm natura.

Omenirea este cel mai înalt nivel al existenței în natură. Suntem cu toții conectați împreuna și dacă ajungem la echilibru la nivel uman, atunci toate celelalte niveluri se vor echilibra automat, de Sus în jos. Dar dacă ura și confuzia domnesc la nivelul nostru cel mai înalt, indiferent cât de mult investim în nivelurile inferioare, care încearcă să păstreze mediul, nimic nu va ajuta. Nu va conta cât de multe comisii deschidem sau cât de mulți bani investim, totul va fi inutil. Doar un singur lucru va ajuta și, anume, garanția reciprocă între noi, educația socială corectă. (Minutul 17:00).

Din partea a 2-a a Lectiei zilnice de Cabala 6/19/19, Construirea Societății Viitoare

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare:  De ce a ars Baal HaSulam aproximativ 50 de articole, cum ar fi „Ultima generație” și „Pacea în lume”? Ce am pierdut?

Răspuns:  Nu pot spune ce am pierdut. El pur și simplu nu a terminat majoritatea acestor articole, pentru că i-a fost interzis să le publice.

Există mulți adversari ai Cabalei. În zilele noastre vedem și pe Internet cât de mulți oponenţi rău intenţionaţi avem. Dar acest lucru nu ne împiedică să diseminăm.

La acel moment, diseminarea a fost imposibilă. O cerere a fost depusă la mandatul britanic, care era atunci responsabil de țară, iar lui Baal HaSulam i s-a interzis publicarea articolelor sale. De aceea, el a spus: „Acesta este un semn sigur că nu ar trebui să scriu”.

Este o rușine, desigur, pentru că am pierdut o cantitate masivă de material unic. Cu toate acestea, probabil așa a trebuit să fie. În caz contrar, ar fi fost prea mult material pentru noi și nu am fi știut ce să facem.

Întrebare:  De ce spuneți adesea că arderea manuscriselor este și o revelație?

Răspuns:  Faptul este că atunci când un Cabalist scrie și apoi își arde scrierile, înseamnă că acest lucru a fost deja scris în lumea noastră, deja a răsunat, a fost citit și trecut prin simțirea omului. Adică, forța superioară s-a realizat în acea persoană. Dacă a fost deja realizat în cineva, simțit de el, atunci aceasta va fi realizabilă şi de către alții. După aceea, el poate arde totul, fiindcă nu mai contează.

Din Lecția zilnică de Cabala în limba rusă, 3/10/19

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Indiferența este rezultatul discrepanței dintre proprietăți. Ea este dată omului pentru ca astfel să descopere cine este el, cu adevărat, fără influență de Sus sau de la grup. Prin grup primesc de asemenea influență de Sus, fiindcă numai prin grup mă pot conecta cu Creatorul și pot trezi eu, însumi, influența Lui.

Indiferența este cel mai dificil lucru. Ea certifică faptul că omul nu a stabilit o conexiune devotată cu grupul și, prin el, cu Creatorul. Lanțul „Israel, Tora și Creatorul” nu funcționează și, de aceea, apare indiferența. Nu este nimic mai rău decât asta. Până și conflictele sau dezaprobările sunt mai bune, fiindcă cel puțin în ele există o analiză. Indiferența te ferește de orice fel de analiză și omul poate fi blocat în ea ani de zile.

Atunci, trezirea va veni, fiindcă omul nu e singur, ci o parte dintr-un sistem spart. Iar dacă alte alte suflete conectate cu rădăcina sufletului său încep să se schimbe și să se corecteze, atunci ei îl trezesc. El poate că a renunțat la avansarea spirituală, dar se trezește dintr-o dată, fiindcă ceilalți au nevoie de prezența și de participarea lui în obținerea corectării.

La cel mai de jos nivel, indiferența se manifestă în faptul că omul cade în această lume și este satisfăcut cu ea, bucurându-se egoist de viața lui. El este preocupat doar de împlinirea materială și devine indiferent la avansarea spirituală. Iar Punctul din inimă se oprește din strălucire, fiindcă omul nu a făcut destul efort pentru a se conecta cu prietenii (colegii) lui, cu profesorul și cu metoda.

Și mândria i-a împiedicat conexiunea cu ceilalți, fiindcă el se simte mai puternic și mai deștept decât ceilalți și asta îl trântește la pământ. Omul poate investi o energie extraordinară în materie, dar poate să fie complet rece la spiritualitate. I se pare că va reuși și va câștiga o avere, iar aceasta este un obstacol uriaș.

Însă, grupul este obligat să susțină simțul egalității între membri. Cu toate că suntem cu toții diferiți – unii sunt mai intuitivi, alții sunt mult mai informați – trebuie să fim cu toții pe picior de egalitate, cu niciun avantaj unii față de alții. Iar în acest punct, grupul trebuie să-l ajute pe om sau mândria îi va crește și îl va îndepărta de la cale. Acest lucru se numește „salvarea lui din închisoare”.

Și în această închisoare el se poate simți foarte bine, încrezător și puternic. Iar din această cauză el se regăsește într-un flux turbulent, care îl duce spre o cascadă mare în care va fi sfărâmat în bucăți.

Indiferența este un sentiment foarte important, fiindcă arată cât de mare este lipsa pentru măreția Creatorului. Prin urmare, trebuie să măresc importanța tuturor resurselor: a grupului, a profesorului, a cărților și a metodei. Indiferența și chiar respingerea apar în mod constant și trebuie să le depășim, lucrând astfel. Acestea sunt etape (loviturile) necesare pe calea noastră. (Minutul 14:25)

Din Partea întâi a Lecției zilnice de Cabala din 11/06/19, „Scrierile lui Baal HaSulam – Prefață la Înțelepciunea Cabala” – paragraf 11-16

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Ȋntrebare:  Mulți oameni suferă față de neajunsurile lor. Cum ar trebui să lucrăm cu ele?

Răspuns:  Este foarte simplu: ar trebui sa iubești cealaltă persoană, astfel încât, prin defectele externe (fizice, fiziologice), să-i vedeți valoarea interioară. Apoi, toate aceste defecte externe, dimpotrivă, vor sublinia valoarea lor interioară.

Ȋntrebare:  Cum poate cineva să-și vadă neajunsurile într-un mod pozitiv?

Răspuns: Văd totul în mine ca pozitiv, fiindcă noi suntem stabiliți în acest fel. Chiar dacă, uneori, în momente de viață foarte proaste, mă blestem și mă critic, trebuie să mă gândesc, de fapt, pe cine critic.

Natura sau o poți numi „Creatorul”, care sunt una și aceeași, te-a creat astfel. De ce atunci să blestemi? De unde știți că nu greșiți? Poate că aveți nevoie de toate aceste greşeli, tocmai pentru a ajunge la nivelul Creatorului, ridicându-vă deasupra lor? La urma urmei, acesta este destinul nostru.

Ȋntrebare: Cum putem folosi corect defectele, pentru a ajunge la următorul nivel de dezvoltare?

Răspuns: Prin iubire. Iubiți-le, adică iubiți-le pentru faptul că tocmai prin ridicarea deasupra lor, transformându-le în merite, atingem cel mai înalt nivel de dezvoltare. Ar fi imposibil să te ridici fără asta.

Ȋntrebare: Cum poate vedea o persoană că propriile deficiențe le poate folosi în mod eficient?

Răspuns: Ea ar trebui să studieze Ȋnţelepciunea Cabala  și, astfel, să primească exemple și puteri corecte din această înțelepciune, cu care poate încerca să se schimbe, să ceară, să se roage și, eventual, să se schimbe.

Ȋntrebare: Care dintre calitățile sau proprietățile care nu ni se par prea bune, le-am putea folosi pentru dezvoltarea și ascensiunea noastră la nivelul următor?

Răspuns: Sunt foarte gelos. Sunt foarte invidios și aș vrea să fiu și mai lacom. Singurul lucru pentru care am o mare pasiune este să descopăr sensul vieţii. Această mare pasiune se bazează pe un mare egoism: „De ce doar exist? Nu pot permite asta, nu vreau asta. Trebuie să înțeleg de ce exist și cum să realizez în mod corect fiecare moment din viața mea”. Aceasta este din cauza lăcomiei mari și a unui mare ego!

Și, deși această calitate a mea este una foarte rea, totuși este bună, fiindcă, mulțumită ei, mă dezvolt. Până acum sunt foarte lacom – lacom să știu, să înțeleg și să ajung la un anume rezultat. Iar dacă o văd în cineva, de ce nu o pot face şi eu? Nu pentru scopuri materialiste, ci pentru un scop spiritual, științific etc.

Sunt foarte invidios. Văd pe cineva care cânta la vioară sau la pian, conduce o orchestră sau cântă, iar eu nu am nimic din asta.

Ȋntrebare:  Deci, cum o exprimați?

Răspuns:  Vreau totul!

Ȋntrebare:  Şi ce faci pentru asta?

Răspuns:  Nimic. Nu pot să explodez; Lucrez în domeniul meu. Am decis că aceasta este singura și cea mai mare comoară și că trebuie să o obțin.

Dacă aș avea mine de cupru, zinc, staniu, fier și diamant, pe care le-aș dezvolta? Diamantele. Nu poți altfel; ele sunt cele mai prețioase.

Este același lucru și aici. Am ales pentru mine că cel mai important lucru din viață este să ajung la rădăcina dezvoltării mele, următorul nivel al existenței și acesta este singurul meu scop.

Ȋntrebare:  Înseamnă că a avea un scop, este cel mai important lucru din viață?

Răspuns:  Da! Cel mai important lucru este să „trăiești cu fulgerul”. „Străluceşte, strălucește steaua mea !”

Din KabTV „Știri cu Michael Laitman” 1/27/19

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→