Un om trebuie să aleagă între adevăr și minciună. Nu există nimic de ales între dulce și amar; este clar că voi alege întotdeauna ceea ce este bun și dulce pentru mine și nu ceea ce este rău și amar. Nu sunt capabil să prefer o stare rea uneia bune.

Totuși, dacă văd adevărul și minciuna în opoziție cu dulce și amar, atunci este posibil să aleg adevărul amar, un sentiment rău, pentru că adevărul este mai important pentru mine.

Acestea reprezintă două niveluri diferite: nivelul animal (analiza conform dulcelui și amarului) și nivelul uman (analiza conform adevărului și minciunii) unde omul lucrează în credinţă deasupra raţiunii.

Dacă te ridici la calculul unic al adevărului, în care sunt incluse toate celelalte forțe și posibilități, înseamnă că ai atins adeziunea cu Creatorul.

Dar dacă evaluezi doar dulcele și amarul, atunci aceasta este o analiză (alegere) animalică. Și un animal nu greșește niciodată la nivelul său; alege întotdeauna ceea ce este bine pentru el, dar nu avansează la nivelul uman.

Totuși, natura nu ne permite să rămânem la nivelul animal; ne obligă să ne dezvoltăm.

La nivelurile mineral, vegetal și animal ale naturii, analiza comportamentului se reduce doar la analiza dulce și amar, cu o preferință pentru dulce. Cu toate acestea, pentru om există o diferență între nivelul animal din el, cu analiza dulce- amar, și nivelul uman din el, cu analiza adevăr-minciună.

Prin urmare, un om se află într-o confuzie constantă între animal și uman din el, căutând ce să aleagă și căutând un compromis, el își dorește dulcele, dar vede că beneficiul constă în adevăr.

Din Lecția zilnică de Cabala din 17.08.2010, Baal HaSulam „Introducere la cartea Panim Meirot uMasbirot”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Se întâmplă uneori ca un om aflat în stadiul inițial al studiului Cabalei să aibă întrebări pentru dvs., și chiar dacă nu le pune, simte că primește răspunsuri de la dvs..

Răspunsul meu: Desigur. În general, oamenii care sunt aproape de mine spun: „Întrebările noastre dispar.” Acest lucru este natural. Pentru că atunci când sunt aproape, se includ în mine ca unul mic lângă cel mare și atunci se simt în siguranță, ca într-un fel de adăpost și nu apar întrebări pentru ei. Într-adevăr, așa este.

Întrebare: Împliniţi omul?

Răspuns: Nu îl împlinesc. Mai degrabă, ei se umplu cu faptul că sunt atașaţi de mine și mă simt. Astfel, omul simte ușor acel echilibru interior, calm și plenitudine care există în mine.

Și deși eu însumi sunt într-o anumită neliniște interioară, la nivelul lui și chiar cu câteva niveluri mai sus, sunt într-o stare complet rezolvată, calmă.

El nu percepe nivelul meu superior, ci pe cel de la care interacționează cu mine, ca un copil cu părinții. Părinții au probleme și griji, dar lângă ei, copilul se simte calm. Nu simte nivelul neliniștii lor, ci simte la un nivel viu că sunt garanții echilibrului și siguranței sale.

Comentariu: Și apoi iese în lume și este surprins că nu este deloc așa cum credea.

Răspunsul meu: Da, firește. Dar totuși, acest lucru este bun pentru avansare. Îmi amintesc stările mele lângă profesorul meu când te afli într-o stare de perfecțiune absolută și liniște deplină, dar ești obligat să cultivi nevoi și dorințe de dezvoltare spirituală în tine.

Din KabTV, emisiunea „Am primit un apel. Dificultăți de traducere”, 12.09.2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

 Întrebare: Cum poți să te străduiești mereu înainte și să nu te gândești prea mult la trecut?

Răspuns: Nu ar trebui să te concentrezi niciodată asupra trecutului! Dacă faci asta, pur și simplu te consumi pe tine însuți. Trecutul nu-ți aparține și nici viitorul.

Lucrurile care nu sunt manifestate în corpul tău chiar acum, nu le folosești; pur și simplu ele nu există. Trecutul a dispărut și nu știi nimic despre viitor. Nu poți să-ți înfățișezi nicio imagine din viitor în avans pentru a aștepta ca aceasta să se întâmple. Așadar, de ce să te ocupi de asta?

Din Lecţia zilnică de Cabala 16/03/26 Rabaș – Art.5, 1991-Ce înseamnă că faptele bune ale celor drepți sunt generațiile, în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Rabaş scrie că atunci când prietenii se adună, ar trebui să vorbească despre beneficiile adunării. Ce vrea să spună prin asta?

Răspuns: Beneficiile sunt un concept abstract. Pot exista doar în raport cu dorința mea. Prin urmare, îmi imaginez o împlinire viitoare, pe care o pot obține, cu mai puțin efort decât plăcerea pe care o voi primi. Atunci se numește beneficiu – investești 99, primești 100.

Dar dorința mea trebuie să fie mai mare decât efortul investit, altfel dorința de a primi nu-mi va permite să depun eforturi. Prin urmare, de fiecare dată când calculăm ce fel de plăcere vom primi, care sunt dezavantajele și cât efort trebuie să depunem.

Beneficiile pe care vrem să le obținem din procesul prin care trecem, nu le pot identifica cu altcineva. Dacă omul este încă în căutarea beneficiilor din plăcerile animalice (mâncare, odihnă, familie, sex) sau plăcerile banilor, onorurilor, cunoașterii, atunci nu-i pot oferi alte plăceri în schimb, deoarece cele abstracte nu sunt îmbrăcate în ceea ce el înțelege. Nu le simte. Trebuie să existe un Kli diferit pentru asta.

Kelim pe care le avem inițial sunt Kelim în care simțim plăcere îmbrăcată în ceva din această lume: putere, cunoaștere, educație. Cu cât plăcerea este mai apropiată, cu atât este mai palpabilă și mai mare în amploare.

Acestea sunt plăceri animalice; cele mai mari dintre acestea sunt plăcerile simțite prin atingere și vedere. Sunt urmate de unele mai abstracte, plăceri aduse de bani, onoruri, care sunt lucruri care necesită un anumit nivel de dezvoltare.

Dar totuși vine îmbrăcată în ceva: sunt onorat, respectat, mai informat decât alții, ceea ce este un fel de putere (cunoașterea este în cele din urmă putere, deși puțin mai abstractă).

Dar dacă plăcerile sunt și mai abstracte, ele nu sunt percepute de Kelim de primire. Ele se referă la Bina, care este în interiorul lui Malchut. Chiar și Klipot sunt plăcerile pe care Bina le simte în interiorul lui Malchut și nu în Malchut însăși.

Nu poți explica asta oamenilor care nu o au. Aceasta necesită o dezvoltare preliminară. Așa că, atunci când m-au întrebat la radioul american: „Ce este special la Cabala? De ce a devenit brusc deschisă? Ce vreţi dvs.?”

Am răspuns că suntem într-o stare în care nu vedem ce se va întâmpla mâine. Viața pe care o trăim nu este bună, oamenii consumă din ce în ce mai mult droguri, nu există familie, copiii nu au nicio legătură cu părinții, nici măcar nu știm ce se va întâmpla cu noi într-o secundă, suntem din ce în ce mai cufundați în astfel de probleme de viață încât devine necesar să cunoaștem realitatea, cum să ne controlăm soarta, cum să vedem care dintre acțiunile mele vor duce la bucurie, încredere și o viață bună.

Nu poți vorbi cu oamenii în termeni mai abstracți, pentru că nu îi vor înțelege. Ei întreabă: „Cum fac asta?” Vino și învață. Dacă vrem să facem ceva în această viață într-un mod logic, trebuie să-l studiem, în orice profesie, chiar și în cizmărie. Chiar și acolo, vei găsi multe secrete profesionale pe care trebuie să le stăpânești înainte de a începe să lucrezi și cu atât mai mult cu noi.

Din Lecţia zilnică de Cabala 19/03/26, Rabaș – Art.4, 1986-Despre Hesed [Milă]

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Există cazuri când nu te simți cu adevărat om. Ei îți pun o întrebare și totul pare clar, dar există sentimentul că nu vă conectaţi de fapt la aspectul verbal al întreabării lor.

Răspunsul meu: Da, se întâmplă ca o întrebare să fie clară pentru tine, dar nu și pentru mine, fie pentru că nu găsesc toate cele patru ecrane care leagă întrebarea verbală de starea spirituală interioară a omului, fie pentru că starea pe care ei o descriu nu există. Cu alte cuvinte, ceea ce ei întreabă nu este încă o întrebare adevărată; este fundamental greşită în sine.

Dar dacă această întrebare trece printr-un alt ascultător sau un al treilea ascultător, când îi rog să mi-o pună din nou, atunci întrebarea își poate pierde claritatea inițială pe care o avea pentru cel care a pus-o, dar devine deja o întrebare corectă. Adică, dezvăluie adevăratul gol care își are locul în univers și cu care trebuie să lucrăm.

Întrebare: Care sunt aceste patru ecrane?

Răspuns: Cele patru ecrane sunt ceea ce se numește „Yod-Hey-Vav-Hey”, adică numele fundamental al Creatorului sau structura cu patru straturi a sufletului nostru, pe care trebuie să o simțim pentru a percepe corect influența luminii asupra noastră, care construiește o întrebare în noi, și în consecință, din întrebare să obținem această lumină, care este răspunsul.

Comentariu: Foarte des, cineva pune o întrebare prin intermediul Internetului, iar în timpul traducerii se pierde radical sensul întrebării.

Răspunsul meu: Acest lucru este firesc, deoarece oamenii nu se află în aceleași stări. Un om pune o întrebare, iar altul o simte într-un mod complet diferit.

Întrebare: Deci traducerea nu poate transmite simţirea celui care pune întrebarea?

Răspuns: Atât da, cât și nu. Nu aș merge atât de departe încât să spun că traducătorii distorsionează semnificativ sensul. De fapt, chiar dacă omul a formulat-o diferit decât a intenționat, adesea pot simți întrebarea exact așa cum a fost concepută.

Dacă este o întrebare puternică, corectă, care vine din inima omului sau din golul dorinței sale, atunci o voi simți chiar dacă traducerea nu este foarte bună. În principiu, atunci când un om are o durere mare, sau un gol interior, îl simțim chiar și fără prea multă exprimare externă.

Din KabTV, emisiunea „Am primit un apel. Dificultăți de traducere”, 09.12.2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Este Creatorul energie infinită, de neconceput pentru imaginația noastră?

Răspuns: Este posibil să spunem așa. Dar în principiu, Creatorul este calitatea dăruirii, a emanației. Dacă omul dobândește o astfel de calitate, atunci Creatorul își canalizează forța în lume prin intermediul omului respectiv, iar el devine o extensie a Creatorului.

Întrebare: Ce înseamnă „a dărui Creatorul?”

Răspuns: Nu poți dărui nimic Creatorului. Această categorie este perfecțiunea absolută.

Întrebare: Și ce înseamnă „a fi o conductă a Creatorului în această lume?”

Răspuns: Înseamnă să încerci să transmiți această metodă și altora. Pe măsură ce o stăpânesc treptat, și ei vor deveni canale ale Creatorului, lumina superioară va trece prin ei și vor ajunge să se perceapă ca fiind Creatorul. Devenind similar Creatorului, omul devine un canal al energiei Sale către ceilalți.

Dintr-o lecție de Cabala în limba rusă, 21.01.2018

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Noi trebuie să analizăm fiecare dintre stările noastre pe o scară de „adevărat-fals”, mai degrabă decât pe scara „dulce-amar”; adică, bazându-ne pe faptul dacă este bun sau rău în ceea ce privește scopul creației și nu dorința noastră de a primi.

Problema este că petrecem mult timp simțind că dulce este ziua și amarul este noaptea. Adică, lucrăm conform simţirilor noastre și nu putem înțelege nici singuri, nici cu ajutorul unui grup că definiția stării ar trebui să fie conform scopului creaţiei, adeziunea la Creator, și în ciuda faptului că încă nu simţim „dulce”, îl acceptăm ca adevăr și scop.

Aceasta trebuie să fie mai importantă decât „dulcele”. Atunci vom înlocui sistemul „dulce-amar” (analiza corporală) cu „adevărat-fals”, care este o analiză spirituală.

Și aici, numai grupul poate aminti omului care sunt instrumentele reale de măsurare, cum ar trebui să-și considere starea, să o analizeze, să accelereze procesul, să determine corect care stare se numește noapte și care este zi și apoi să treacă de la o stare la alta.

Dacă el decide cu adevărat că starea de noapte, pe care o consideră amară, este de fapt utilă, că este adevărul, atunci noaptea se transformă în zi.

Definesc sentimentul unui Kli necorectat, concentrat pe interesul personal, ca fiind noapte. Atrag lumina, care corectează acest Kli și îl transformă în zi, dându-i intenția de a dărui. Apoi ajung la decizia că intenția mea de a dărui este ziua.

Adică, este aceeași stare în care mă aflam înainte. Am considerat-o noapte din cauza lipsei de intenție de a dărui, iar acum, când dobândesc această intenție, decid că este zi și astfel trec prin această stare. Transformarea aceluiași Kli primitor într-un Kli dăruitor înseamnă că simt noaptea și după aceea există o zi. Și așa este la fiecare grad. Este la fel, doar că are o intenție dobândită.

Și dacă omul nu face eforturi să corecteze Kli-ul pe care l-a primit, nu încearcă să vadă întunericul real din el datorită primirii pentru sine, nu vrea să-l corecteze cu intenția de a dărui, atunci el nu utilizează timpul care i-a fost dat.

Omul totuşi va avansa în continuare în acest fel, dar foarte încet. Creatorul va avea milă de om și îi va schimba starea pentru că grupul îl va ajuta puțin, dar nu din cauza unei schimbări a stărilor sale interioare.

Trebuie să determin cât mai curând posibil că noaptea este atitudinea mea față de plăcere, față de faptul că o doresc. Atunci voi începe să-mi doresc corectarea, voi dori să realizez intenția de dragul dăruirii, să ader la adevăr mai degrabă decât la dulce. Aceasta este ceea ce eu numesc zi. Aceasta este întreaga muncă a omului. Omul este cel care determină ce este ziua și ce este noaptea și în ce parte a zilei se află.

Din Lecţia zilnică de Cabala 11/03/26, Rabaș – Art.34, 1988 “Ce este Ziua și Noaptea în muncă”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Un grup minunat s-a adunat aici la un Congres, uniți de o unitate imensă, colosală cu lumina interioară.

Și deși ne scapă înțelegerii, în realitate nimic nu este irosit. Trebuie doar să te cufunzi în interior, până la punctul din inimă și să vrei să te unești cu alte puncte. Atunci vei vedea că lumina domnește între noi și suntem cu toții uniți interior.

Asta este ceea ce trebuie să dezvăluim. Aceasta este, de fapt, realizarea științei Cabala. Tot ceea ce studiem, lumile, Parţufim, Sfirot, este o conexiune pe care o dezvăluim. Când intrăm în unitatea noastră interioară, atunci măsura conexiunii dintre noi și măsura dezvăluirii și ascunderii luminii alcătuiesc lumea spirituală.

Relația noastră este împărțită în cinci niveluri: Asia, Yeţira, Bria, Aţilut și Adam Kadmon, până la o conexiune totală, perfectă, numită „lumea Infinitului” unde nu există nicio limită a relației noastre. Și aceste niveluri, la rândul lor, sunt împărțite în Parţufim și Sfirot. În cele din urmă, doar acolo dezvăluim ceea ce este scris în Tora și în general, în toate cărțile cabaliste.

Nu avem unde să fugim. Trebuie doar să ne concentrăm constant asupra nivelului interior, profund, unde suntem interconectați. Totul depinde de atenția fiecăruia: să nu renunțăm la această aspirație.

Aici constă marea problemă: Cum putem păși în interior, să ne scufundăm iar și iar, până ajungem la acest nivel, până îl simțim între noi, până când prindem valurile interconectării noastre, care vor începe să ne conecteze pe fiecare dintre noi la sistemul comun. De unde putem obține puterea dorinței, atenției, empatiei și sensibilității?

Aici, din nou, am nevoie de un mediu. Singur, nu mă pot ține unit mai mult de o clipă. Pot încerca, să aplic mintea și simtirea, să mă scufund în interior, să vreau să fiu acolo și să mă țin tare, dar într-o secundă totul dispare.

Doar prietenii, care sunt deja două milioane în întreaga lume, vor ajuta. Toată lumea ar trebui să se gândească la toată lumea, pentru că depinde de toată lumea, iar apoi mă voi ajuta prin intermediul altora. Nu sunt incapabil de asta. Dar dacă mă gândesc la toată lumea, astfel încât și ei să se gândească la asta și să meargă către același lucru, atunci forța comună, gândul comun pe care îl trimit tuturor își va face treaba, chiar dacă ei nu mă aud.

Chiar dacă mă gândesc doar în liniște, pentru mine, dorința mea pentru beneficiul lor, care se numește „rugăciunea celor mulţi”, se întoarce la mine și mă ajută să rămân la nivel interior, cufundându-mă mai adânc.

Prin urmare, lucrând ca grup, nu ar trebui să ne dispersăm în direcții diferite. Trebuie doar să ne concentrăm asupra acestui punct interior: cum să ne menținem în straturile profunde ale grupului, unde suntem uniți unii cu alții. Acest lucru se aplică în egală măsură bărbaților și femeilor.

Externalitatea trebuie pusă și ea în slujba interiorului. După cum scriu Baal HaSulam și Rabaş, trebuie să vorbim despre importanța scopului, importanța prietenilor și importanța grupului. La urma urmei, ei îmi oferă inspirație, încredere și siguranță, astfel încât să mă pot apropia din ce în ce mai mult de nivelul meu interior, până când acesta se deschide. Și atunci voi simți că am intrat în lumea interioară, spirituală.

Prin urmare, există o lege: „Omul să-și ajute aproapele”. Numai cu sprijin reciproc fiecare dintre noi va putea atinge spiritualitatea. Nimeni nu va putea vreodată să o facă singur.

Din Congresul Internațional de Cabala 01/04/11, „Noi”, Lecția 3

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă eu sunt creația unui Creator perfect, de ce nu mi se poate permite, așa cum sunt, pur și simplu să mă bucur de viața obișnuită dată de Creator?

Răspuns: Poți. Dar atunci te vei transforma într-un mic „gândac” care stă pe o bucată de tort și îl consumă întreaga sa viață. Nimeni nu-l va deranja: așa cum și-a început viața, așa o va termina. Vrei să fii așa? Ba bine că nu!

Întrebare: Dar Creatorul nu va permite unui om să rămână într-o astfel de stare?

Răspuns: Desigur că nu. Trebuie să fim la același nivel cu Creatorul, să ne ridicăm la gradul Său, nimic mai puțin decât atât. Fiecare om trebuie să-și ocupe locul în sistemul creației, în punctele sale specifice, pivotale. Cu atât mai mult acest lucru trebuie atins de cei care au primit o trezire specială către înțelepciunea guvernării.

Dintr-o lecție de Cabala în limba rusă, 25.06.2017

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

A construi un loc pentru revelația Creatorului înseamnă că omul nu trebuie doar să se corecteze pe sine, ci și să primească „cărămizile” pentru construcție de la toți ceilalți, ceea ce înseamnă să atașeze dorințele altora.

Fiecare om trebuie să folosească toate dorințele care există în realitate, dorințele care sunt pregătite de Creator pentru ființele create. Toată lumea construiește un Kli complet, un loc perfect. Se pare că acesta trebuie construit din 600.000 de părți care au fost inițial încorporate în temelia sufletului lui Adam HaRişon, unde fiecare parte, la rândul ei, este formată din 600.000.

Kli-ul pe care omul îl corectează din temeliile care i-au fost date este infinit. Deși se spune că este de 620 de ori mai mare, în realitate este imposibil chiar şi să spunem de câte ori este mai mare sau cu cât este mai bun în calitate decât bazele inițiale care au fost pregătite pentru construirea Kli-ului.

Toată simțirea realității, toată eternitatea și perfecțiunea, le atingem doar în acest Kli, în cadrul „locului”. Prin urmare, se spune că „nu există nimic care să nu aibă loc”, deoarece dacă există ceva, dacă există ceva ce percepem ca existent, acesta poate fi doar într-un „loc”, conform măsurii revelării sale.

Și ceea ce simțim inițial este stadiul de Nefeş, simțirea minimă, aproape neglijabilă a vieții, care ne este dată doar pentru a putea începe munca.

Din Lecția zilnică de Cabala 07/03/26, Rabaș – Art.20, 1991-Ce înseamnă „Nu există nimic care să nu aibă un loc”, în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→