De Lag BaOmer, marcăm plecarea din această lume a marelui cabalist Rabi Şimon Bar Yohai, autorul Cărții Zohar.

El a fost un om cu adevărat excepțional. Revelația pe care a adus-o semnifică dăruirea Cabalei, știința corectării, către întreaga lume.

Omenirea s-a dezvoltat din generație în generație în mijlocul chinurilor nașterii, până când a ajuns la Avraam, care a revelat știința Cabala ca răspuns la criza izbucnită în Babilonul antic.

Ulterior, poporul Israel s-a confruntat cu sclavia în Egipt și exodul din acesta, construirea Primului și celui de-al Doilea Templu și o succesiune de ascensiuni și coborâri. Toate nenorocirile teribile îndurate de acest popor și întreaga istorie a omenirii pot părea o suferință neîncetată. Dar întreaga cale pe care am parcurs-o până la venirea lui Rabi Şimon a fost doar pregătirea noastră pentru corectare.

După distrugerea celui de-al Doilea Templu, poporul Israel a pierdut complet simțirea spiritualităţii și a plecat în exil din aceasta. Apoi am primit un dar din ceruri: sosirea unui om, un înțelept din perioada Templului (Tanna), un cabalist de o statură enormă, care datorită sufletului său special, a inclus toate sufletele anterioare în sine și le-a unit într-unul singur.

Prin urmare, împreună cu studenții săi, a reușit să atingă înălțimi extraordinare: corectarea finală în generația sa.

Baal HaSulam scrie că nu a existat niciodată o realizare mai mare în istorie decât în ​​timpul lui Raşbi și al generației sale, iar ceva similar se poate întâmpla din nou doar la sfârșitul corectării. Ne aflăm acum la acest prag.

„Zohar” este numele luminii care este revelată în GAR al lumii Aţilut, în Keter al său, într-un loc special, în „mintea ascunsă” a sistemului de Arich Anpin. Rabi Şimon a fost unic prin faptul că a fost capabil să conecteze un nivel spiritual atât de exaltat cu lumea noastră fizică.

Prin realizarea sa, el se afla la nivelul corectării finale, așa cum fusese înainte de distrugerea Templelor, și în același timp în viața materială obișnuită, el a existat după distrugerea celui de-al Doilea Templu și căderea completă a oamenilor, de la înălțimea iubirii frățești în ura nefondată, care a făcut să dispară orice simțire a spiritualităţii.

Pentru că a unit în interiorul său acești doi poli extrem de îndepărtați, el a putut să scrie această carte, adică să facă revelația.

Iar fără această carte, noi nu am avea nicio posibilitate să ne corectăm sufletele și să atragem lumina care se întoarce la sursă.

[13674]
Dintr-o prelegere pentru sărbătoarea de Lag BaOmer, 01.05.2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate | Add Comment →