„Legea” înseamnă că este mai presus de rațiune, iar intenția se referă la credință, iar prin credința mai presus de rațiune el devine Israel. În schimb, înainte de a fi răsplătit cu credință mai presus de rațiune, el este considerat doar ca „un mineral sacru”, numit „țărână” (Rabaş, „Care este diferența dintre lege și judecată în muncă?”).

În acest articol, Rabaş descrie două stări în munca noastră. Prima stare se numește „lege”, definită de condiții fără de care este imposibil să intri în spiritualitate. Acestea sunt ceea ce numim Miţva (poruncă), Emuna (credință), Ţdaka (dăruire caritate,) și Malchut Şamaim (Împărăția Cerurilor).

La început, aceste condiții sunt acceptate de noi ca „un bou la jug și un măgar la povară”, deoarece omul nu simte niciun gust sau bucurie în muncă, ci doar greutate și senzații neplăcute. A lucra împotriva dorinței de a primi este foarte dificil, și cel mai important, nu vedem ce facem sau în ce scop. Totul se întâmplă așa pentru că trebuie să ieșim din dorința de a primi.

Toate eforturile noastre sunt lipsite de gust, conștientizare și sens aparent și sunt efectuate „deasupra rațiunii”, literalmente prin constrângere, astfel încât să nu simțim nicio plăcere spirituală care ne-ar putea tenta și ne-ar putea îndepărta de punctul nostru actual, către Klipot  (coji sau forțe ale impurității) mai degrabă decât în ​​​​sfințenie. Cu alte cuvinte, astfel încât să nu dorim spiritualitatea pentru plăcerea personală mai intens decât în ​​timpul trezirii inițiale de Sus.

Pentru a ne împiedica să căutăm să atingem spiritualitatea „de dragul plăcerii personale”, ni se arată (sau ni se face să simțim) ca și cum nu ar exista deloc savoare în ea. Dar dacă totuși doriți să vă apropiați de ea, atunci încercați să o faceți fără nicio simţire de gust sau bucurie. Cum? Conform legii credinței deasupra rațiunii.

Ce este această lege? Pentru Malchut, care este în întregime dorința de a primi, este necesar să se stabilească condiții în care această dorință să nu mai funcționeze în modul său obișnuit, ci să îndeplinească acțiuni fără a primi o recompensă, precum „un bou la jug și un măgar la povară”.

Cum poate omul să lucreze împotriva propriei naturi? Dacă am fi capabili să facem acest lucru, atunci am putea deja să intrăm în natura spirituală și să începem a doua parte a muncii, numită revelarea luminilor, bucuriei și primelor nouă Sfirot care sunt deasupra lui Malchut. Este necesară forță pentru a îndeplini aceste legi în Malchut și numai după aceea pentru a atinge împlinirea Torei.

Din Lecţia zilnică de Cabala 17/04/26, Rabaş – Art.26, 1988-Care este diferența dintre lege și judecată în muncă

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment →