Întrebare: Dacă încerc să transmit unui prieten conștientizarea importanței scopului, Creatorul, ce fac de fapt?

Răspuns: Vii în grup și spui: „Prieteni, trebuie să-mi dați constant simţirea măreției Creatorului.” A spune asta nu este dificil și nu costă nimic. Din ego-ul tău, îi presezi. Ei sunt o forță externă de la care poți cere.

Nu poți cere de la tine însuți, dar de la ei poți. „Vreau să-mi daţi conștientizarea măreției Creatorului.” Ei încep să ți-o dea, iar apoi cedezi influenței lor.

Întrebare: Dar atunci mă îndrept din nou spre plăcere?

Răspuns: Da, pentru că grupul te convinge, deoarece ești construit în așa fel încât te supui opiniei societății. Firește, îți găsești plăcere în a te alătura opiniei comune. Asta îți dă încredere, un sentiment de apartenență, dar toate acestea se măsoară totuși în vase de primire.

Și apoi începi să te străduiești sa obţii măreția Creatorului: „Merită să fiu aproape de El.” Dar tu nu vezi aceste plăceri, pentru că dacă le-ai vedea, te-ai strădui să le obții singur. Din moment ce nu le vezi, ai nevoie ca grupul să-ți spună că merită.

Treptat, prin aceasta, trezeşti lumina înconjurătoare, care într-adevăr te schimbă. Acțiunea nu este îndeplinită de noi, dar trebuie să oferim mijloacele pentru aceasta. Creatorul este ascuns și nu am nevoie de El, totuși grupul spune că este nevoie de El și mie mi se pare că așa este. Nu știu cine este El sau ce este El, dar cumva, eu efectuez o acțiune conform căreia lumina înconjurătoare vine la mine și este cea care îndeplinește lucrarea.

Totul se face detașat de dorința de a primi, care în timpul acestor acțiuni, nu simte nimic. Nu există niciun beneficiu concret. Dacă cineva din exterior te întreabă: „Ce câștigi din asta?”, poți răspunde: „Viața ta nu este mai bună.” Sau poți spune: „Primesc plăcere explorând realitatea. Am ceva dincolo de nivelul tău animalic.” Dar ai ceva tangibil? Nu.

Acesta este un semn că avansăm corect fără interferența dorinței de a primi, până când lumina înconjurătoare ne schimbă. Nu există altă cale, nicio altă modalitate. Prin urmare, de fiecare dată când ne aflăm într-un fel de disperare, nu avem nimic de care să ne mândrim, sfârșitul este necunoscut, iar unde se află acel Mahsom, este neclar.

Pe de o parte, acumulăm o oarecare experiență, dar pe de altă parte asta nu ne oferă nicio bază. Și toate acestea sunt necesare pentru a deconecta dorința de a primi de rezultat, care de fapt, nu-i aparține.

Și așa, continui până când devin mulțumit de existența unui anumit „farmec al sfințeniei”, primit de la lumina înconjurătoare. Nu pot face altfel; o vreau. Lumina construiește această dorință în mine.

Din Lecţia zilnică de Cabala 19/03/26, Rabaș – Art.4, 1986-Despre Hesed [Milă]

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce înseamnă Kli-ul (vasul) dintre noi?

Răspuns: Kli-ul dintre noi este relația dintre un om și altul, liantul dintre ele. Dacă există un astfel de lipici, este construit din intenţia de a dărui.

Cum pot „adera” la tine astfel încât să devenim un singur Kli? Intenția mea de a-ţi dărui ție și intenția ta de a-mi dărui mie ne apropie și ne leagă împreună, astfel încât să devenim ca un singur Kli.

Această intenție dintre noi toți trebuie cerută de Sus, trebuie să primim lumina care ne va corecta și ne-o va da. Apoi, prin unitate, vom deveni un singur Kli. Tocmai în aceste intenții ale fiecăruia față de celălalt va locui lumina, deoarece aceste intenții sunt similare cu lumina, nu Kelim (vasele) în sine.

Kelim în sine există doar pentru a genera intenții unul față de celălalt. Acest lucru poate fi imaginat astfel: Suntem cu toții într-un singur Kli și fiecare dintre noi este Malchut. Și dacă un om, în relație cu altul, lucrează cu intenția de a dărui, atunci această relație însăși devine Kli-ul. În acesta intră lumina conform echivalenței de formă.

Astfel, în Malchut al nostru (al meu și al tău), nu primim niciodată lumina, deoarece sunt vase de primire. Știm că primirea are loc în primele nouă Sfirot, care sunt calitățile Creatorului.

Dacă există o relație între noi, atunci dorințele tale devin primele mele nouă Sfirot, iar dorințele mele devin primele tale nouă Sfirot. În aceste relații reciproce construim Kli-ul.

Din Lectia zilnica de Cabala 11/03/26, Rabaș – Art.34, 1988 “Ce este Ziua și Noaptea în muncă”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

 Întrebare: Inginerul de software Steve Wozniak, care împreună cu Steve Jobs a creat imperiul Apple, răspunzând la întrebarea „A devenit ființa umană mai fericită după inventarea computerului personal?”, a spus: „Aceasta este o întrebare foarte complexă. La un moment dat credeam că dacă le-am ușura viața oamenilor, le-ar aduce fericire. Ar munci mai puțin. Cu toate acestea, au început să muncească și mai mult. Acum o familie trebuie să fie susținută de doi oameni care muncesc, nu de unul singur. Cred că dacă ne comparăm cu oamenii primitivi după nivelul de fericire, va fi aproximativ la fel.

La un moment dat, Steve Jobs și cu mine visam să creăm un gadget care să facă nevăzătorii capabili să vadă. Dar acum, când intru în metrou și văd că toată lumea stă cu fețele îngropate în telefoane, înțeleg că i-am orbit pe toți văzătorii.”

Sunteți de acord că suntem o umanitate oarbă?

Răspuns: Trebuie să ne dăm seama în continuare că toate inovațiile în electronică sunt menite doar să ne limiteze în simțiri, în percepția lumii, în simțirea vieții.

Mă uit la un ecran mic care încape în palma mâinii mele și pentru mine nimic altceva nu există. Prin el, se presupune, mă conectez cu lumea. Dar cu cine mă conectez de fapt? Cu un birou, un intermediar care „împinge” asupra mea tot ce își dorește. Omul nu a devenit liber, ci mai dependent. Devenim sclavi din ce în ce mai mult.

Mai mult, cu ajutorul electronicii și a tot ce există, multe profesii normale au dispărut. O profesie nu este doar ceva care oferă oamenilor oportunitatea de a câștiga bani. Cel mai important lucru într-o profesie este ca omul să simtă că este potrivit pentru coexistența cu ceilalți. O profesie este o metodă de comunicare între oameni. Eu sunt croitor, tu ești cizmar, doctor, avocat și așa mai departe.

Nu contează cine sau cum, dar comunicăm; avem nevoie unii de alții.

Și dacă nu vom avea nevoie unii de alții și ne vom uita doar la telefoanele mobile, atunci este același lucru cu a face o injecție sau a lua o pastilă. Oamenii vor adormi și tot felul de filme le vor trece prin minte sau vor fi eliminați cu totul din viață.

Întrebare: Ce scenariu ne prezintă de Forța superioară?

Răspuns: Acest scenariu este foarte simplu; se numește „recunoașterea răului”.

Vom fi obligați să recunoaștem răul dezvoltării noastre egoiste, și să înțelegem că ne conduce într-un impas, și că trebuie să scăpăm de el, să ieșim din el într-un salt, să ne grăbim departe de el oriunde, cu capul înainte. Sper că într-o zi vom face asta.

Deocamdată încercăm să le explicăm oamenilor acest lucru. Dar cât de mult ascultă, aceasta este o întrebare. Totuși, ici și colo, primele focuri încep deja să se vadă.

Întrebare: Adică, vom avansa din ce în ce mai mult în tehnologii pentru a înțelege că acestea nu ne vor duce nicăieri?

Răspuns: Da.

Întrebare: De aceea se dezvoltă?

Răspuns: Nu, dezvoltarea trebuie să fie interioară. Dezvoltarea externă nu este deloc necesară.

Dar dacă nu ne dezvoltăm interior, atunci dezvoltarea electronică externă dezvăluie golul, și cu toate acestea, ne aduce înapoi la început.

Din KabTV, emisiunea „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 09.01.2025

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ar trebui să cer constant vase (Kelim) de dăruire?

Răspuns: În cele din urmă, da: trebuie să ceri vase de dăruire, pentru a fi asemenea Creatorului. Omul trebuie să ajungă la o astfel de dorință. Cu toate acestea, nu trebuie să ceri pur și simplu dăruire.

Chiar și grupurile de protecție a mediului cer altruism. Noi, pe de altă parte, trebuie să cerem dăruire în mod specific pentru că este atributul Creatorului, deoarece vasele de dăruire sunt mijloacele de a fi în adeziune cu Creatorul. Dorința de a primi și dorința de a dărui sunt doi îngeri, partea dreaptă și stânga. Deci, ce, ar trebui să ne agățăm doar de partea dreaptă?

Îmi doresc să fiu similar Creatorului, și prin urmare, vreau să dobândesc Kelim de dăruire. Altfel, va fi dăruire de dragul primirii. Rugăciunea trebuie să vină datorită măreției Creatorului. Măreție!

Pe baza faptului că El este măreț, toate celelalte lucruri care vor veni la mine vor fi corecte. Chiar dacă la început vor fi egoiste, atitudinea va fi corectă prin atingerea măreției.

Din Lecția zilnică de Cabala din 21.03.2026, Rabaş – Art.21, 1984-85-Trebuie să discernem întotdeauna între Tora şi Muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Este dăruirea de dragul de a primi cel mai egoist act? Ce este „dăruirea de dragul de a primi”?

Răspuns: Avansăm de la intenţia „Lekabel al menat Lekabel” (a primi de dragul de a primi) la „Lehashpia al menat Lekabel” (a dărui de dragul de a primi) și mai departe la „Lehashpia al menat Lehashpia” (a dărui de dragul dăruirii) și apoi la „Lekabel al menat Lehashpia” (a primi de dragul dăruirii). Acestea sunt etapele avansării.

Dacă vă bucurați de ceea ce faceți, atunci întrebarea este: Ce fel de bucurie este aceasta? O folosiți ca energie, ca „combustibil” pentru muncă (altfel nu veți putea face nimic) sau este bucuria scopul vostru suprem?

Este bucuria un mijloc sau un scop? Dacă bucuria este doar un mijloc, atunci, desigur, ai nevoie de ea, altfel nu vei putea merge mai departe deloc, deoarece, de la bun început, întreaga ta structură are nevoie de energie, iar o astfel de bucurie este „combustibilul”.

Prin urmare, îi ceri Creatorului: „Acordă-mi posibilitatea de a îndeplini un act de dăruire”. Totuși, implicit în cuvintele „dă-mi posibilitatea” este cererea: „Permite-mi să obțin plăcere din actul de dăruire în așa fel încât să nu o fac pentru plăcere personală, ci doar pentru ca bucuria să-mi permită să îndeplinesc acest act”.

Din Lecția zilnică de Cabala din 21.03.2026, Rabaş – Art.21, 1984-85-Trebuie să discernem întotdeauna între Tora şi Muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Aderarea la Creator este definită ca obținerea proprietății dăruirii. Dar dorința ta de a primi nu-ți va permite niciodată să o obții. Pentru moment, în timp ce te afli în această dorință, trebuie să-ți imaginezi că vrei să obții dăruirea. Totuși, a o imagina și a o trezi ca pe ceva de importanță vitală se poate face doar prin intermediul unui grup..

Simt adesea că, atunci când rostesc câteva fraze, pierzi firul gândului și devii confuz; într-un moment îl înțelegi (da) și în următorul, îți scapă din nou (nu). Aceasta este ceea ce se numește efort!

O persoană caută persistent cu sufletul său, în mintea și inima sa, o modalitate de a reconcilia aceste lucruri pentru a restabili ceea ce a auzit, chiar și pentru o clipă. Și din nou, dispare. Poate dura ore sau zile până când vei construi din nou aceste fraze. Este necesar să le reconstruiești constant, astfel încât să-ți devină clare. Înseamnă că analizezi Kli-ul.

Aceste lucruri sunt opuse dorinței de a primi; prin urmare, sunt foarte dificile și necesită un efort interior extraordinar, forță, energie și chiar calorii suplimentare. Numai dacă un grup trezește în tine importanța acestei căutări, se consideră că îl cauți pe Creator, pe această idee, în interiorul tău.

Doar un grup te poate presa constant, cerându-ți să începi să construiești un Kli. Fără acest imbold, o persoană nu ar găsi niciodată puterea interioară de a face acest lucru, decât poate prin catalizatorul unei suferințe enorme. Abia atunci când începi să te întrebi despre scopul vieții, începi să cauți.

Dacă procedezi în mod obișnuit, îți va lua ani să mergi mai departe. Dar grupul te poate lega de această cale, te poate împinge, te poate influența, te poate trezi și te poate aprinde în fiecare clipă. Dacă nu reușești să percepi această influență din partea grupului ca fiind cel mai important lucru din viața ta, dacă nu o simți fierbinte în tine cu urgența vieții sau a morții, dacă nu te supui acestei „spălări a creierului”, nu vei putea reuși.

Din Lecția Zilnică de Cabala 3/7/26, Rabaș – Art.20, 1991-Ce înseamnă „Nu există nimic care să nu aibă un loc”, în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

 Întrebare: Are sens să îndeplinesc acțiuni fără o dorință, fără o atitudine interioară? Să presupunem că știu că acum nu sunt capabil să-L doresc pe Creator, dar mi s-a spus că dacă lucrez în bucătărie, de exemplu, voi atinge acest lucru.

Răspuns: În primul rând, omul trebuie să acționeze. După cum se spune în „Prefață la Cartea Zohar”: chiar și poruncile fără intenţie purifică corpul, dar la nivelul Nefeş de Nefeş.

Ce înseamnă poruncile fără intenție? Este atunci când omul ca tine vrea să atingă scopul, dar nu știe exact prin ce acțiuni.

Se spune că până și poruncile simple, adică diverse corectări ale dorințelor fără intenție de dragul Creatorului, vor ajuta dacă încerci să ieși din starea de mineral (Domem). Această stare este caracterizată de o lipsă de înțelegere și absența simțirii, ca și cum nu ai exista deloc.

Întrebare: Dar trebuie omul să se întrebe de ce face asta?

Răspuns: Când acționezi fără să știi de ce, ești ca un copil mic. El se uită la tatăl său și repetă aceleași acțiuni după el, fără să știe de ce le face. Aceasta se numește instinctul „maimuței”. De fapt, aceasta este cea mai corectă învățare atunci când cel mic vrea să devină similar cu cel mare doar prin acțiuni.

„Din acțiunile Tale Te vom cunoaște.” Din faptul că omul efectuează aceste acțiuni, el începe să înțeleagă mintea, planul superiorului, de ce face asta. Apoi, cel inferior începe să primească această minte. Chiar și în această lume nu știi niciodată în avans următorul grad, planul său sau cum funcționează. Vezi doar forma sa exterioară, adică cum acționează asupra ta.

Are alte Reşimot, alte intenții pe care nu le atingi deloc și despre care nu ai nicio idee. Desigur, nu poți acționa așa cum o face el, deoarece nu ai astfel de Reşimot, ecrane și forțe. Și cu toate acestea, dacă în starea ta încerci să faci totul așa cum se face acolo, în ciuda faptului că nu ai nicio dorință și niciun Reşimot, asta va însemna că vrei să devii similar cu superiorul.

Din Lecţia zilnică de Cabala 23/03/26, Rabaș – Art.25, 1986-Măsura de practicare a Miţvot (poruncilor)

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

 Întrebare: Vorbiţi cu mare încredere despre lucruri care vă sunt clare. Dar de ce avem un astfel de văl peste ochi? De ce nu putem auzi?

Răspuns: Pentru că nu te afli încă la acest nivel de dezvoltare a dorinței. Chiar acum, ești ca un copil mic care se uită la un adult și nu înțelege ce vrea acesta de la el.

Să presupunem că există o dorință în tine pe care o vom desemna cercul A. Și în mine există și o dorință pe care o vom desemna cercul B. Aceste două cercuri trebuie să fie aliniate unul cu celălalt, astfel încât să se formeze un segment comun între ele.

Acest segment comun reprezintă părțile suprapuse ale cercului tău și ale meu; natura sa trebuie să fie astfel încât eu să nu mă percep pe mine și pe tine înăuntru și tu să nu mă percepi pe mine și pe tine; mai degrabă, percepem o a treia entitate, ceva comun, detașată de celelalte dorințe ale noastre, pe care nu suntem capabili să le conectăm una cu cealaltă în acest fel.

Aceasta este o dorință de nivelul următor. Este superioară celorlalte dorințe actuale. Prin ea pot intra în cealaltă persoană. Adică, segmentul comun, detașat de sinele nostru individual și reprezentând locul în care existăm unul în interiorul celuilalt, este tocmai acel câmp, acea dorință, în care Creatorul este revelat.

[354259]
Din KabTV, emisiunea „Am primit un apel. Klipa”, 09.10.2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce este mai eficient pentru avansarea noastră: să ne străduim să simțim măreția Creatorului sau să simțim suferința Şchinei?

Răspuns: În primul rând, putem avansa doar dacă ne îndreptăm înainte. Și putem avansa doar dacă simțim că există ceva pozitiv în față.

Pozitivul se numește simţirea măreției Creatorului. El este măreț și eu în mod natural întind mâna către El. Dacă simt că există suferință și întuneric în față, nu mă voi strădui să merg acolo. Prin urmare, am nevoie cu siguranță de un vas de dăruire, astfel încât să am nevoie să găsesc o dorință neîmplinită în El, ceva ce Îi pot da, astfel încât să pot dărui de dragul Lui. Apoi, când voi simți suferința Şchinei, mă voi bucura cu adevărat că am găsit ceva ce Îi pot dărui.

Prin urmare, nu ar trebui să ne forțăm să ne imaginăm suferința Şchinei. Acesta este un lucru foarte artificial pentru care nu avem nicio pregătire. Nu reacționez la nimic extern care se întâmplă în afara mea, fie că este vorba de Creator sau de un prieten. Cum voi putea atunci să primesc din aceasta „combustibil” pentru muncă sau forțe pentru progres?

Singurul lucru de care ne putem agăța deocamdată și de la care putem primi ajutor este măreția Creatorului. Lasă-i pe prieteni să-mi vorbească constant despre măreția Creatorului, astfel încât să mă conving că numai El domnește și acționează, că numai El este important pentru mine.

Mai târziu, dorința de a lucra tocmai în această direcție – pentru măreția Creatorului – va veni din aceasta. Pentru că fie că vrei, fie că nu, te supui unei persoane mărețe, vrei să-i dăruiești, să o slujești. Și toate acestea se întâmplă doar pentru că El este măreț. Acest lucru este deja înrădăcinat în natura noastră. Nici măcar nu trebuie să depui un efort pentru asta.

Și de îndată ce vei simți cu adevărat sau vei conștientiza măreția Lui în munca ta asupra măreției Creatorului sau chiar pur și simplu ți-o imaginezi, vei începe să te gândești: „Creatorul este măreț, dar eu, ce Îi pot da? De ce are El nevoie de mine? Poate că într-adevăr poate apărea un fel de conexiune între noi?”

Acest lucru vine natural ca urmare a conștientizării măreției Creatorului.

Prin urmare, suferința Șchinei poate fi simțită doar de omul care a dobândit deja o oarecare conștientizare a măreției și importanței Creatorului.

Din Lectia zilnica de Cabala 24/03/26, Rabaș – Art.5, 1988-Ce înseamnă ‘Când Israel sunt în exil, Șchina este cu ei’, în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă omul se simte inspirat de cărți și de grup în timp ce studiază, nu este aceasta o formă de plăcere?

Răspuns: Totul depinde de cauza fundamentală. Există mulți oameni care vin pe această cale pentru că se simt rău. Ei caută un loc unde se vor simți bine. În general, există o mie și unu de motive, dar în cele din urmă totul se reduce la lipsa unui simț al viitorului. Au nevoie de încredere. Iar încrederea este un rezultat al atingerii credinței.

Da, este adevărat că acest lucru ne pune în mișcare și acționăm pornind de la faptul că ne simțim rău acum și ne vom simți bine mai târziu. Dar adevărata întrebare este: „Îmi schimb eu valorile pe parcurs? Rămân în aceeași dorință de a mă simți bine în aceleași vase ca înainte? Sau vasele mele se îmbunătățesc continuu? Încep să tind spre ceva dincolo de materie? Încep să mă apropii de farmecul sfințeniei?”

Dacă da, atunci nu mai interpretez „bine”, așa cum am făcut la început, ca însemnând a mă umple cu diverse plăceri trupești. Pentru noi, „plăcerile animalice” sunt în esență onoare, putere și cunoaștere. Încep să văd că puterea și cunoașterea nu mă conduc spre scop și simt cât de gol sunt în mine însumi.

Dacă acest proces are loc, omul se dezvoltă. Dacă nu, rămâne așa cum era și apoi părăsește grupul. Omul care nu își schimbă valorile nu poate rămâne aici. Va simți ca și cum grupul îl expulzează, îl împinge spre exterior. Și așa continuă până când singura plăcere care îmi rămâne este atingerea conexiunii cu Creatorul. Încă nu Îl cunosc, nu Îl cunosc cu precizie, dar este ca un fel de „nebunie”. Nimeni nu-L vede și nici eu, dar este ceva spre care sunt atras.

Acesta este rezultatul influenței luminii înconjurătoare care strălucește de departe și construiește în mine o dorință pentru ea, până când, după cum spunea Yehuda Aşlag (Baal HaSulam), „nu mă lasă să dorm”. Aceasta se numește perseverență, statornicie.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 19/03/26, Rabaș – Art.4, 1986-Despre Hesed [Milă]

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→