Întrebare: De dragul avansării, ar trebui să ne imaginăm artificial suferința Creatorului, că El este atât de nefericit și suferind și că prin atitudinea noastră Îl compătimim și Îl mângâiem?

Răspuns: Aceasta nu este calea noastră. Trebuie să avansăm pe baza aspectelor pozitive, pornind de la măreția Creatorului. Dacă începeți să vă imaginați suferința Creatorului, suferința Şchina, un fel de nenorocire, atunci veți evalua aceste lucruri în vasele voastre de primire.

La urma urmei, conform conceptelor vaselor de primire, cel care suferă vă apare ca nefericit, nefericit, demn de milă. Dar dacă aveți vase de dăruire, atunci veți vedea ceva exaltat și măreț într-o dorință neîmplinită. Cu alte cuvinte, dacă mă aflu în vase de dăruire și vreau să dăruiesc și regret incapacitatea mea de a face acest lucru, asta înseamnă că sunt mai sus.

Pe de altă parte, dacă mă aflu într-un vas de primire și nu-mi pot îndeplini dorințele, atunci sunt mai rău, mai jos. Prin urmare, acum, în timp ce mă aflu în vase de primire, nu suntem capabili să ne imaginăm corect suferința Şchinei. Ni se va părea jalnică și nefericită. Nu ne vom raporta la Creator cu respectul, iubirea și reverența cuvenite, care în cele din urmă ne vor atrage la El. Prin urmare, tot felul de „jocuri” în această direcție sunt nedorite și dăunătoare.

În diferite curente ale iudaismului, se observă astfel de tendințe: ca și cum ar trebui să stăm și să ne plângem, să vărsăm lacrimi și să ne văităm. Dar cabaliștii au o opinie diferită, într-o asemenea măsură încât, în ajunul postului din 9 de Av, ei aranjau mese abundente care includeau chiar și carne.

În Polonia de exemplu, era obișnuit să se mănânce carne în cele nouă zile premergătoare postului din 9 de Av. Și toate aceste obiceiuri sunt îndreptate spre adeziunea la perfecțiune, nu la deficiență. Deficiența este dezvăluită doar în măsura în care omul o poate realiza, iar apoi această dorință neîmplinită devine vasul său.

Din Lecţia zilnică de Cabala 24/03/26, Rabaș – Art.5, 1988-Ce înseamnă ‘Când Israel sunt în exil, Șchina este cu ei’, în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Fiecare poruncă este o corectare a unei dorințe particulare din suflet, în care Îl revelez pe Creator.

Nu există nicio legătură aici cu poruncile pe care un evreu religios le împlinește în această lume. El lucrează pur și simplu cu mâinile și picioarele; pe când noi vorbim despre acțiuni pe care le îndeplinim în cadrul dorinței, chiar dacă nu există corp, ci doar dorința fără corp.

Dacă eu îndeplinesc acțiuni în cadrul acestei dorințe, acestea se numesc spirituale. Dacă eu îndeplinesc acțiuni cu corpul, aceasta este o muncă diferită numită „opinia oamenilor de rând”, care este opusă „opiniei Torei”. Una este complet opusă celeilalte.

Singurul lucru pe care trebuie să-l facem este să ajungem la conexiune cu Creatorul și să depunem constant eforturi pentru aceasta. „El și Numele Lui sunt una”, „Nu există nimeni în afară de El” – doar asta. Dacă în ciuda tuturor perturbărilor, încercăm să fim conectați cu aceasta cu ajutorul mediului, al grupului, al cărților prin care studiem, atunci aceasta se numește că împlinim poruncile.

Ce altceva trebuie să facă omul? Ce alte acțiuni externe? Tora nu vorbește despre asta. Vorbește despre dezvoltarea interioară a omului, despre revelarea Creatorului, creaturilor din această lume.

Din Lecţiei zilnice de Cabala 23/03/26, Rabaș – Art.25, 1986-Măsura de practicare a Miţvot (poruncilor)

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Nu înțeleg pe deplin starea în care o persoană simte suferința Şchina.

Răspunsul meu: Un cabalist care atinge simţirea suferinței Şchina dobândește vase prin aceasta. El știe deja ce îi stă în putere să facă.

Să spunem că anterior nu te-am observat deloc; erai doar unul dintre mii pentru mine. Și dintr-o dată, încep să mă interesez de tine, îmi mut atenția către tine: „Acest om este special, există ceva în el. Poate ar trebui să îl ajut cumva. Ce fel de ajutor pot oferi?”

Dintr-o dată, văd că îți dorești ceva, că experimentezi suferință, ai o nevoie. Mă bucur că am descoperit acest lucru. Acum pot veni la tine și să-ți spun: „Uite, vreau să-ți dau ceea ce îți dorești.” Și atunci te vei bucura. Și asta înseamnă că în loc de suferința Şchina, voi simți bucuria Şchina.

Există etape aici: mai întâi, trebuie să descopăr o pregătire pentru corectare în mine, pentru dăruire altruistă. Fac asta și apoi este ca și cum i-aș cere Celui superior: „Dă-mi oportunitatea de a-Ţi dărui Ție”.

Și apoi Cel superior îmi dezvăluie deficiența Sa (o dorință neîmplinită) în măsura în care sunt capabil să o împlinesc. Iau aceste vase și lucrez cu ele.

Dar dacă Cel superior mi-ar dezvălui o deficiență pe care încă nu sunt capabil să o împlinesc, nu mi-ar da nimic; dimpotrivă, asta ar duce la o coborâre.

Din Lecţia zilnică de Cabala 24/03/26, Rabaș – Art.5, 1988-Ce înseamnă ‘Când Israel sunt în exil, Șchina este cu ei’, în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Nu ești singur în niciun spațiu dat, deoarece tu, lumea și mediul înconjurător – națiunea ta, alte națiuni, familia – toate sunt necesare pentru ca tu să iei „profesorul, cărțile și un grup” din partea pozitivă și restul lumii din partea negativă, și pe baza acestui lucru, să începi să construiești o dorință pentru Creator. Din negativ și pozitiv. Tu ești proprietarul; tu începi să o construiești.

Baal HaSulam scrie în articolul „Libertatea” că depinde doar de tine. Și numai prin mediul pe care îl îmbunătățești constant avansezi, deoarece acesta te influențează. De fiecare dată îți transmite o dorință din ce în ce mai puternică pentru Creator, până când devine suficient de mare pentru ca Creatorul să fie revelat în el. Atunci nu există probleme: ai o conexiune cu El, El îți umple Kli-ul (vasul).

Nu-ți poți îndeplini dorința; numai Creatorul o poate face dezvăluindu-Se în interiorul ei. Nu ai nimic altceva cu care să o umpli. De aceea trebuie să lucrezi pentru a te asigura că ai această dorință.

Să presupunem că stai acasă, plictisindu-te de toate; Nu vrei nimic și poate ar fi mai bine să nu mergi la lecție astăzi, ci să stai pur și simplu acasă și să te relaxezi. Când ai astfel de gânduri, trebuie să te aduni, să te alături grupului și să-ți dedici toată puterea unei munci în bucătărie sau în echipă, să te implici în ceva. Așa îți aduci dorința înapoi.

La urma urmei, dacă investești în ceva, în timp ce ești printre prieteni, chiar dacă te simți mai obosit de muncă, în același timp, primești inspirație de la ei.

Prin urmare, dacă te simți plictisit și obosit de tot în mijlocul zilei, gândește-te imediat la ce poți face pentru a depăși această stare. Aceasta se numește muncă. Nu ți se cere nimic mai mult.

Din Lecţia zilnică de Cabala 22/03/26, Rabaş – Art.13, 1989-Ce înseamnă în muncă ‘Pâinea celui cu ochi rău’

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

În „Introducere la Studiul celor Zece Sfirot”, Baal HaSulam scrie că oamenii se străduiesc să intre în palatul Regelui, iar gardienii îi resping. Fiecare gardian își dă propria împingere, adaugă la dorința de a primi de partea negativă, iar dacă depășești acest lucru, câștigi un plus la dorința de a dărui, la conexiunea cu Creatorul.

Fiecare gardian știe pe cine și cât să împingă. Acest lucru se face în conformitate cu rădăcina sufletului, cu Reşimot  (gene informaționale). Reşimot ale tale, care te obligă să ajungi la sfârșitul corectării, guvernează aceşti gardieni și determină cum și când te vor împinge.

Lumina superioară acționează de sus și se află în repaus absolut; Reşimot din tine, adică informațiile pe care le-ai primit în timpul coborârii sufletului tău din lumea infinitului în această lume, acționează în așa fel încât lumina care te influențează funcționează diferit.

Dar nu lumina este cea care se schimbă; ci doar simți că acțiunea ei se schimbă în conformitate cu Reşimot care sunt revelate. Lumina însăși este ca lumina soarelui; Nu există nicio schimbare în ea. Tu ești cel care o vezi acum mai mult, acum mai puțin, acum cu nori undeva, acum să presupunem că prin sticlă galbenă sau verde și așa mai departe. În acest fel, schimbările se produc în Kelim.

Așa este și cu perturbările. În cele din urmă, sunt aceleași forțe, deși ni se pare că sunt ceva extern. Același lucru este valabil și pentru inspirația pe care o primești de la grup. Ai întrebat dacă omul își mărește singur punctul din inimă sau își atașează punctul unui prieten. Este același lucru! La urma urmei, ce atașezi? În esență, doar propriul tău efort.

Din Lectia zilnica de Cabala 23/03/26, Rabaș – Art.25, 1986-Măsura de practicare a Miţvot (poruncilor)

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Dacă omul începe să-și imagineze sistemul de dăruire ca fiind din ce în ce mai apropiat și mai viu, se apropie mai mult de lucrul în grup pentru a disemina această cunoaștere. Înțelege că întreaga idee se materializează aici, în propriul grup, în propria lume. Aici și acum, omul trebuie să efectueze corectările.

Atunci devine mai ușor pentru om să fie de acord să încheie un legământ cu prietenii și să-l respecte. Totul depinde de prezentarea spiritualității cât mai corect posibil, ca revelație a conexiunilor de dăruire dintre noi, printre toți locuitorii acestei lumi. Această rețea care ne conectează va deveni realitatea lumilor superioare, lumea infinitului.

În cadrul ei, vom dezvălui forțe, iar nivelurile mineral, vegetal și animal ale naturii nu vor mai fi atât de importante pentru noi. Vor dispărea treptat, precum primele nouă Sfirot, etapele preliminare ale dezvoltării luminii și a dorinței. Va rămâne doar etapa finală, Malchut, forțele conținute în conexiunea noastră reciprocă, în garanție reciprocă.

Această întreagă rețea de conexiuni care operează pe deplin în dăruire, se numește Creator. Și apoi dezvăluim că „Nu există nimeni în afară de El”, deoarece acesta este singurul lucru care a existat vreodată și cu toții devenim incluși în această rețea, incluși în Creator.

Cu toate acestea, relația dintre om și Creator este încă foarte departe de noi. O atingem construind relații între om și prietenii săi, adică între om și om, construind o rețea de conexiuni între noi și intrând într-un legământ. Avansăm printr-o astfel de muncă în care trebuie să fim conectați unii cu alții tocmai în stări neplăcute, inconfortabile. Aceasta ne oferă oportunitatea de a completa conexiunea cu propriile noastre eforturi.

Se spune: „Omul ar trebui să vândă întotdeauna grinzile casei sale”, adică trebuie să fie întotdeauna gata să-și părăsească gradul actual, să iasă din starea sa și să caute un grad superior. Acesta este numit superior deoarece acolo, omul este mai puternic conectat cu ceilalți, adaugă mai mult efort propriu și aderă la ei, mai devotat prietenilor.

Și în conexiune cu aceștia, omul găsește cum să se conecteze la noi forțe și să dezvăluie noi sisteme în cadrul sistemului general al lui Malchut.

Malchut este locul unde se dezvăluie forța dăruirii, dorințele oamenilor pe care această forță a dăruirii, adică Creatorul, le conectează.

Din Lecția zilnică de Cabala din 16.10.2011, Rabaş – Art.9, 1984-Întotdeauna să vândă omul grinzile casei lui

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce este această stare, atunci când omul își întărește conexiunea cu Creatorul? Este oare posibil să se întărească această conexiune?

Răspuns: Dacă apar în mine noi dorințe de primire și cad din gradul conexiunii mele anterioare cu Creatorul, atunci acum depășesc aceste noi dorințe și dobândesc lumină reflectată. Cu cât este mai mare dorința de a primi, cu atât este mai mare lumina reflectată, și prin urmare am o conexiune mai mare cu El.

Care este diferența dintre un Parţuf mic și unul mare? Ea constă în adăugarea dorinței, și ca urmare, într-o adăugare de intenție de dragul dăruirii în corectarea dorinței. Apoi apare o adăugare de lumină interioară în Parţuf.

Această lumină interioară, care se răspândește de la Pe la Tabur, se numește revelația numelui Creatorului. Lumina generală, numită cu numele general HaVaYaH; nu poate fi descifrată; se poate spune doar că Gematria (valoarea numerică) sa este 26.

Percepem HaVaYaH ca nume sfinte, adică luminile NRNHY, care s-au răspândit de la Pe la Tabur.

Din Lectia zilnica de Cabala 23/03/26, Rabaș – Art.25, 1986-Măsura de practicare a Miţvot (poruncilor)

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Adeziunea la Creator este definită ca obținerea calității de dăruire. Dar dorința ta de a primi nu-ți va permite niciodată să o obții. Pentru moment, în timp ce te afli în această dorință, trebuie să-ți imaginezi că vrei să obții dăruirea. Totuși, a o imagina și a o trezi ca pe ceva de importanță vitală se poate face doar prin intermediul unui grup.

Simţi adesea că, atunci când rostesc câteva fraze, pierzi firul gândului și devii confuz; într-un moment îl înțelegi (da) și în următorul, îți scapă din nou (nu). Aceasta este ceea ce se numește efort!

Omul caută persistent cu sufletul său, în mintea și inima sa, o modalitate de a reconcilia aceste lucruri pentru a restabili ceea ce a auzit, chiar și pentru o clipă. Și din nou, dispare. Poate dura ore sau zile până când vei construi din nou aceste fraze. Este necesar să le reconstruiești constant, astfel încât să-ți devină clare. Asta înseamnă că analizezi Kli-ul.

Aceste lucruri sunt opuse dorinței de a primi; prin urmare, sunt foarte dificile și necesită un efort interior extraordinar, forță, energie și chiar calorii suplimentare. Numai dacă un grup trezește în tine importanța acestei căutări, se consideră că îl cauți pe Creator, pe această idee, în interiorul tău.

Doar un grup te poate presa constant, cerându-ți să începi să construiești un Kli. Fără acest imbold, omul nu ar găsi niciodată puterea interioară de a face acest lucru, decât poate prin catalizatorul unei suferințe enorme. Abia atunci când începi să te întrebi despre scopul vieții, începi să cauți.

Dacă procedezi în mod obișnuit, îți va lua ani să mergi mai departe. Dar grupul te poate lega de această cale, te poate împinge, te poate influența, te poate trezi și te poate aprinde în fiecare clipă. Dacă nu reușești să percepi această influență din partea grupului ca fiind cel mai important lucru din viața ta, dacă nu o simți fierbinte în tine ca urgența vieții sau a morții, dacă nu te supui acestei „spălări a creierului”, nu vei putea reuși.

Din Lecția Zilnică de Cabala 3/7/26, Rabaș – Art.20, 1991-Ce înseamnă „Nu există nimic care să nu aibă un loc”, în muncă?”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă omul nu Îi aduce laude Creatorului, atunci este împins departe de palatul Regelui. Ce înseamnă „a aduce laude”?

Răspuns: Când este vorba despre un rege din carne și oase, este clar că dacă nu-i arăți onoare, el le ordonă slujitorilor săi să te dea afară din palat. Ce se înțelege aici?

Lauda Creatorului este intenţia de dragul dăruirii, deoarece fără similaritatea ta cu dăruirea nu ai nimic de făcut în palatul Meu. Dacă nu dăruiești, nu ești similar cu Mine și, prin aceasta, te scoţi din gradul stării de conexiune.

Cine te aruncă afară? Slujitorii Mei. Cine sunt acești slujitori pe care ți-i trimit? Tulburări și gânduri străine. Ți le trimit pentru ca tu să fii întărit în conexiunea cu Mine și să te supui lor, iar ele servesc la ruperea legăturii dintre noi. Aceasta se numește că acum ești smuls de lângă Mine. Căci în spiritual nu există „înăuntru” o cameră și „afară” nu există spațiu; smuls înseamnă distanțat. Se pare că gândurile care ți-au fost trimise te-au îndepărtat.

Dar „ele ridică în sfințenie și nu coboară”, ceea ce înseamnă că după ce te întorci la eforturi, digeri aceste tulburări, le depășești, faci un calcul despre ele, și pe baza lor, reînnoiești conexiunea cu Creatorul, atunci aceste gânduri străine vor deveni ca o conexiune suplimentară, o forță, un contact suplimentar cu Creatorul. Nu există tulburări; este „ajutor împotriva ta”.

Din Lecţia zilnică de Cabala 23/03/26, Rabaș – Art.25, 1986-Măsura de practicare a Miţvot (poruncilor)

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce înseamnă că depășesc dorințele?

Răspuns: Dorințele noastre sunt astfel aranjate încât la început, intenţia lor este primirea pentru sine, ceea ce îmi oferă doar sentimentul de plăcere și nu sentimentul celui care oferă plăcerea. Pentru a atinge simţirea celui care oferă, trebuie să impun o restricţie asupra dorinței, adică să devin dependent nu de plăcere, ci de cel care o oferă.

De exemplu, dacă stau în fața unor băuturi răcoritoare lângă gazdă, trebuie să ajung la o stare în care conexiunea cu gazda va fi mai importantă pentru mine decât băuturile răcoritoare. Dacă reușesc, aceasta se numește depășirea restricției (Țimţum). Totul depinde de dorința mea.

Dacă dorința mea pentru băuturi răcoritoare nu este foarte mare, atunci conexiunea cu gazda este importantă pentru mine; dar dacă mi-e foarte foame, atunci văd doar ceea ce este în fața mea pe farfurii.

Adică, dorința mea determină ce este mai important pentru mine: plăcerile sau gazda. Prin eforturile mele, prin diverse tactici, trebuie să creez o imagine în care gazda este mai importantă decât mâncarea.

Instrumentele, așa cum spune Rabaş, sunt profesorul care oferă îndrumare, cărțile și grupul. Cu ajutorul grupului, omul atinge o aspirație puternică, o dorință, iar cu ajutorul cărților, primește lumina care corectează Kelim și îl întoarce pe om la Sursă.

Din Lectia zilnica de Cabala 23/03/26, Rabaș – Art.25, 1986-Măsura de practicare a Miţvot (poruncilor)

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→