În „Introducere la Studiul celor Zece Sfirot”, Baal HaSulam scrie că oamenii se străduiesc să intre în palatul Regelui, iar gardienii îi resping. Fiecare gardian își dă propria împingere, adaugă la dorința de a primi de partea negativă, iar dacă depășești acest lucru, câștigi un plus la dorința de a dărui, la conexiunea cu Creatorul.

Fiecare gardian știe pe cine și cât să împingă. Acest lucru se face în conformitate cu rădăcina sufletului, cu Reşimot  (gene informaționale). Reşimot ale tale, care te obligă să ajungi la sfârșitul corectării, guvernează aceşti gardieni și determină cum și când te vor împinge.

Lumina superioară acționează de sus și se află în repaus absolut; Reşimot din tine, adică informațiile pe care le-ai primit în timpul coborârii sufletului tău din lumea infinitului în această lume, acționează în așa fel încât lumina care te influențează funcționează diferit.

Dar nu lumina este cea care se schimbă; ci doar simți că acțiunea ei se schimbă în conformitate cu Reşimot care sunt revelate. Lumina însăși este ca lumina soarelui; Nu există nicio schimbare în ea. Tu ești cel care o vezi acum mai mult, acum mai puțin, acum cu nori undeva, acum să presupunem că prin sticlă galbenă sau verde și așa mai departe. În acest fel, schimbările se produc în Kelim.

Așa este și cu perturbările. În cele din urmă, sunt aceleași forțe, deși ni se pare că sunt ceva extern. Același lucru este valabil și pentru inspirația pe care o primești de la grup. Ai întrebat dacă omul își mărește singur punctul din inimă sau își atașează punctul unui prieten. Este același lucru! La urma urmei, ce atașezi? În esență, doar propriul tău efort.

Din Lectia zilnica de Cabala 23/03/26, Rabaș – Art.25, 1986-Măsura de practicare a Miţvot (poruncilor)

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment →