Întrebare: Care este în mine punctul de libertate și cum a putut Creatorul să-l facă liber de Sine și de tot ceea ce el a predeterminat?

Răspuns: Fiecare din noi avem, în afară de ego, un punct în inimă numit „parte din Creatorul de Sus”. De aceea, suntem atrași de El și, de aceea, vrem să-L obținem.

Oamenii care au această nevoie pot simți punctul din inimă și, de aceea, ei încearcă să se conecteze între ei, pentru a-L revela pe Creator.

Din lecția de Cabala în limba rusă din 18.11.2018

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum găsește un cabalist soluția când trăiește contradicția dintre dorințele inimii și argumentele minții?

Răspuns: În lumea noastră, aceste contradicții sunt bazate pe ignoranța omului. El nu știe unde este, cu cine are de-a face, ce controlează el și ce trbuie să echilibreze. Nu are absolut niciun fundament.

În Lumea Spirituală, el ia ca fundament pe Creator, care este baza echilibrului acestor două Forțe, fiindcă El este Forța pozitivă. El generează Forța negativă astfel ca noi să putem exista în ea, ca și creaturi opuse Lui.

De aceea, echilibrul dintre aceste două Forțe este întreținut de Creator la nivelurile mineral, vegetal și animal, însă, la nivelul spiritual, ca să menținem acest echilibru între cele două calități de dăruire și de primire, prin intervenția noastră, cerem Creatorului să ne ajute, atât cât este nevoie.

Din Lecția de Cabala în limba rusă din 16/12/18

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Dacă vreau să mă conectez cu un prieten, am nevoie de ajutorul Creatorului. Cu cât îi cer mai mult ajutorul Creatorului, cu atât simt mai mult dependența de El. Pe măsură ce Creatorul întărește conexiunea mea cu prietenii, stabilesc conexiunea mea cu Creatorul. Încep să-L înțeleg și să-L simt. Toate acestea sunt revelate în interiorul conexiunii mele cu prietenii, în interiorul relațiilor inter-umane, nu într-o simțire abstractă a Creatorului.

Simt Creatorul, mă adresez Lui, fiindcă am nevoie de El ca de un mediator, care stă între mine și prietenul meu. Mi se dezvăluie în diferite tipuri de conexiune cu prietenul și atribui totul Creatorului. Între mine și prietenul meu există o diferență de potențial, pe care Lumina Superioară, Creatorul, o umple, ca un curent care curge între doi poli.

Astfel, îl obțin pe Creator, adică nu pe El, însuși, ci acțiunile Lui, după cum este scris: „Prin acțiunile Tale Te vom cunoaște”. Creatorul construiește și distruge relațiile dintre noi, adică le ”sfărâmă”, trecându-ne prin tot felul de stări posibile, prin întuneric și rău, facându-mă să plâng și să-L blestem. Dar, apoi, vine înăuntrul meu simțirea, adică Lumina și înțeleg astfel că omul nu poate să existe fără celălalt, deoarece „…avantajul Luminii din interiorul întunericului” este revelat. Ca rezultat, al tuturor acestor stări, încep să-L obțin pe Creator. Deși El se ascunde, încep să-I disting prezența, judecând prin diferența dintre stări. (Minutul 47:55)

A 613-a Poruncă este iubirea pentru Creator. Putem îndeplini 612 Porunci, dar nu și pe cea de-a 613-a. Ultima Poruncă vine de Sus.

Cele 612 Porunci sunt corectarea conexiunii dintre părțile sufletului ”spart”. 612 Lumini lipesc și fixează fragmentele sparte ale Vasului (Kli). A 613-a Poruncă este adaos la întreg, la Kli-ul întreg – Lumina de Yehida – venită de la Creatorul însuși. Noi, înșine, nu suntem capabili de nicio acțiune referitoare la această Poruncă.

Porunca Spirituală este iubirea pentru aproape ca pentru tine însuți. Dacă o îndeplinim, atunci ajungem la iubirea pentru Creator. Nu desconsider Poruncile fizice, dar cel mai important lucru de știut este ce vrem să obținem cu asta. De exemplu: ”spălatul mâinilor” înseamnă eliberarea de primire, după care toată viața noastră va fi plină numai de dăruire. (Minutul 54:07).

Creatorul este între toți prietenii. Mai mult, este în sentimentul de gol, de distanță dintre noi – aceasta este simțirea Creatorului. Mă uit la prieten și văd cât de diferit este el față de mine, ce discrepanță este între noi, ce lipsuri, iar asta însemnă că, „Creatorul este între noi”. Și dacă muncim corect, vedem cum Creatorul începe și ne unește între noi, după cum este scris: „Bărbat și femeie, dacă sunt răsplătiți, Șhina (Divinitatea) este între voi!”. (Minutul 59:40)

În Adam HaRișon, înainte de Spargere, nu exista nicio incluziune reciprocă a dorințelor, una într-alta. Dar, după Spargerea Sufletului Comun, toate părțile lui au fost amestecate și au penetrat una în alta, într-un număr infinit de variații, care permit omului să-L înțeleagă profund și să-L simtă pe Creator.

Înainte de asta, simțirea de către Adam a Creatorului a fost „circumcisă”, ca la un copil mic. El nu a avut ustensilele pentru a pătrunde adânc în Creator. Și, datorită Spargerii și interpenetrării tuturor părților, ceea ce implică o muncă la corectarea lor și cererea de ajutor de la Creator, omul devine familiarizat cu lumea interioară a Creatorului și pătrunde adânc în El.

Înainte de Spargere, Adam a primit Lumină numai în corpul de Parțuf, la nivelul de Nefeș – Ruah. Dar, datorită Spargerii, putem ridica Lumina Reflectată de la Ecran către Cap (Pe de Roș/gura de la cap) în Sus, ca și cum am intra în interiorul Creatorului. Și, atunci, Lumina se împrăștie de Sus în jos, la această înălțime a Luminii Reflectate, la înălțimea obținerii Creatorului și Îl obținem în noi. Aceasta determină măsura incluziunii noastre reciproce, fuzionând cu Creatorul și, în măsura în care atingem Creatorul în cap, în aceeași măsură ne unim cu El, prin corpul Parțuf-ului Spiritual.

Și toate acestea încep și se termină în conexiunea între prieteni. Acesta este scopul nostru, altfel nu va fi Scopul Creației, ci un fel de surogat. Aceasta determină atitudinea noastră față de Creație și arată dacă avem dreptul să fim numiți „ultima generație”. (Minutul 1:11:00)

Soluția este numai în conectarea în ”grupul de zece”. Altfel, nu putem depăși separarea dintre noi, respingerea reciprocă. Vrem să primim toate răspunsurile de la conexiunea noastră în grupul de zece șoi, orice se întâmplă în lume, eu mă uit în grupul de zece și, de acolo, primesc răspunsuri. Mă aranjez în acest fel și, dintr-o dată, simt că acolo este, cu adevărat, un sistem care poate răspunde la toate întrebările mele.

Tot ceea ce se întâmplă în lume și cu mine personal, este consecința la ceea ce se întâmplă în grupul de zece. Aceasta este o cauză internă care cauzează apoi toate consecințele în familia mea, la muncă și în întreaga lume. Trebuie numai să privești în interiorul grupului de zece și, anume, în ce măsură suntem uniți sau ne lipsește unitatea, iar tot ceea ce se întâmplă în toate colțurile lumii depinde de asta, ca o ramură ”ieșită din rădăcină”. (Minutul 1:45:40)

Din partea întâi a Lecției zilnice de Cabala din 6/03/19 – BaalHaSulam – Introducere la studiul celor zece Sfirot

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, Shamati, articolul 187, ” Munca aleasa”:  Un proces inseamna ca o persoana nu se poate hotari in nicio directie, si este atunci cand nu poate determina dorinta Creatorului si a invatatorului sau.

Desi cineva poate lucra devotat, nu poate determina in ce masura aceasta munca devotata este potrivita sau nu, daca aceasta munca grea ar putea fi impotriva punctului de vedere al invatatorului, si al Creatorului.

Intrebare: Este posibil sa vad cumva daca lucrez corect?

Raspuns: Nu, pentru ca aceasta ar fi recompensa ta egoista. Daca cu adevarat esti angajat in daruire, atunci este fara importanta pentru tine ce consecinta au actiunile tale. Vrei doar sa stii daca le faci corect.

Nu este nimic de facut in legatura cu asta. Acesta este un sistem serios. Daca vrei sa fii in daruire, atunci trebuie sa te ridici deasupra ta si sa iesi din tine insuti.

Poti invata pur si simplu Kabbalah. Acesta este o sursa de cunoastere, este o metoda care explica istoria, geografia, si interactiunea oamenilor in lume, prezentul, si chiar viitorul.

Mi-as dori ca toti oamenii din lume sa dobandeasca cunoasterea care poate fi invatata din intelepciunea Kabbalei, chiar si fara a se angaja in imbunatatirea sa spirituala, dar pur si simplu studiind-o ca pe orice alta stiinta.

Intrebare: O persoana nu stie daca avanseaza corect. Atunci de ce ar trebui sa se tina.

Raspuns: De nimic. De aer, de Creator.

Numai intr-un grup, atunci cand te unesti cu prietenii, lucrezi pentru ei, si ei pentru tine, primesti ceea ce se chema Arvut (garantia reciproca), si te poti sprijini de ea.

Din lectia de Kabbalah in limba rusa din 25.11.18

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Căința (Tshuvah) înseamnă că sunt capabil să simt Creatorul într-o anumită măsură și să-mi leg existența de El. El îmi crează toate stările și mă conduce dintr-o stare în alta, pe mine și întreaga umanitate. Eu vreau să fiu constant conectat cu Creatorul, care crează fiecare moment al vieții, fiecare moment al realității.

Întoarcerea se întâmplă după separarea mea de forța superioară, care a creat întreaga realitate: pe mine și pe întreaga lume. Am fost inconștient de guvernarea superioară. Dacă nu simțim nimic în afară de viața noastră animalică, noi existăm ca într-un vis, într-o lume iluzorie. Dintr-o dată, apare o forță care mă scoate din acest vis într-o altă înțelegere, conștientizare a adevărului, care este cauza, rădăcina, numită Creatorul, Cel care controlează totul: pe mine și lumea. O asemenea conștientizare este numită căință (Tshuvah).

Cum era de așteptat, această realizare este, de asemenea, provocată de Creator. El se joacă cu mine, mă trece prin diferite stări, mă forțează să ies din senzația Creatorului și a lumii Lui adevărate și mă întoarce din nou la ea. Datorită unor asemenea intrări și ieșiri, a ciclurilor de oprire și pornire, Creatorul îmi dezvoltă sensibilitatea față de El.

Unele întoarceri se petrec din frica de a pierde senzația Creatorului și datorită faptului că uit că El conduce întreaga lume, că totul are un motiv și că totul are un răspuns. Eu nu depind de vecinul meu, de soția mea, de poliție sau de șeful meu, ci numai de Creator, care controlează întreaga realitate.

Este un sentiment așa de minunat să conectez tot ceea ce se întâmplă la Creator, încât nu vreau să ies din el. Probabil că îmi oferă confort în viața corporală. Dacă toate problemele vin de la Creator, atunci nu este nevoie să ne facem griji, căci scopul și intențiile Lui sunt bune și El știe ce face. Asta face viața mult mai ușoară pentru o persoană și se numește „întoarcerea la venerație”.1

Dacă înțeleg că merg împotriva dorințelor Creatorului și încă fac această acțiune, făcând asta, eu ascund Creatorul de mine. Până la urmă, pare că vreau ca El să dispară din orizontul meu și să nu interfereze cu mine. Creatorul spune: „Nu trebuie să faci asta! Nu vreau ca tu să faci asta”, iar eu îl împing de-o parte, nevrând ca el să observe și fac așa cum doresc. Prin urmare, este o ”crimă” intenționată, care neagă Creatorul.

Înainte eu am știut că El a îmi era ascuns, dar am înțeles că El există. Când fac o crimă intenționat împotriva dorințelor Lui, profitând de faptul că nu Îl simt în întregime, eu forțez Creatorul să dispară. Apoi eu devin „liber”, fără să cred în recompensă sau pedeapsa, considerându-mă liber să fac orice.2

Dacă o persoană vrea să împlinească dorința Creatorului, asta este considerată o poruncă, în timp ce opusul, a merge împotriva voinței Lui, este o crimă. Creatorul își dorește ca noi să corectăm sufletul comun spart, adică să refacem unitatea dintre noi, care s-ar extinde în toate nivelele inferioare ale creației. Aceasta este principala noastră poruncă.3

Noi trebuie să înțelegem că existăm într-un sistem de forțe. Dacă sunt influențat de o forță care mă menține la un anumit nivel, atunci eu mă comport ca o persoană dreaptă. Dar, de îndată ce dispare această forță, eu inevitabil devin păcătos, în conformitate cu echilibrul puterilor. Prin urmare, eu am nevoie ca El să devină un garantor pentru mine ca să nu mai cad în păcat. Sunt într-o dependență constantă față de echilibrul forțelor interioare și exterioare, care mă mențin într-o anumită condiție: mediul, Creatorul și cu mine.4

Trec printr-o serie de stări, prin ascundere și revelație, depunând eforturi și mi se pare că totul depinde de mine. Cu toate acestea, atunci când Creatorul este revelat, eu înțeleg că El s-a jucat cu mine, ca să depun efortul necesar, ca să capăt o înțelegere și o senzație mai mare a Lui. Creatorul nu are nevoie de nicio plată din partea mea și nici nu mă învinuie pentru nimic. Totuși, fără aplicarea efortului, este imposibil să se obțină impresia corectă a ceea ce sunt lumina și întunericul, argumentele pro și contra ale Creatorului, dăruirea și primirea sau propria mea putere și forța Creatorului.

Mulțumită faptului că El se joacă cu mine, ghidându-mă prin ascunderi și revelări, îmi înțeleg dorințele. Așa ne învățăm copiii. Nu vrem ca ei să plângă și cu bucurie am face totul pentru ei, dar fără eforturi, copiii nu ar crește niciodată sau nu ar deveni mai înțelepți. Ei nu ar căpăta răbdare sau înțelegere. Prin urmare, nu poți să eviți să faci un copil să facă exerciții, să aplice eforturi, să muncească și să transpire, așa încât el să crească și să se ridice la nivelul nostru.

La fel este și aici. Când ne întoarcem la Creator și când revelăm guvernarea Lui, noi înțelegem că viața a fost un joc ca să ne facă să creștem. Ne plângem că întreaga noastră viață este o suferință continuă. Dar un copil mic plânge și țipă când ceva nu îi iese, ca și cum pentru el este o tragedie.

Viața se termină, fără să rămână nimic în urma bucuriilor și întristărilor noastre. Singurul lucru care ține pentru totdeauna, este efortul nostru pe calea spirituală, ca un copil care capătă cunoaștere. Asemenea eforturi nu sunt pierdute, deoarece noi le folosim pentru a face corectări în sistemul sufletului comun, Adam HaRișon.

De fapt, nici toate eforturile noastre din viața corporală nu dispar. Impactul lor este pe un nivel așa de jos, pe o scală așa de sărăcăcioasă, încât este păcat să irosim energie pe ele. Este spus că, până și un păduche, care face eforturi ca să supraviețuiască și să mănânce, contribuie, de asemenea, la suma comună. Totuși, este imposibil să se compare importanța eforturilor corporale și dorința de a te conforma voinței Creatorului, pentru a stabili o relație reciprocă cu El. Acesta este un nivel complet diferit.

Mi-am dedicat viața pentru asemănarea cu Creatorul, căutându-L și întrebând dacă fac ce trebuie, prin a vrea ca acțiunile mele să se asemene în mod precis cu dorințele Lui. Dacă o vreau cu adevărat, atunci Creatorul începe să se reveleze pe El, Însuși, ca să pot să-L mimez și să acționez conform gândurilor Lui, ca un copil care învață de la tatăl său. Asta se numește să devii servitorul Creatorului, să înveți de la El.5

Din prima parte a lecției zilnice de Cabala 3/4/19, Scrierile lui Baal HaȘulam, Introducere la Studiul Celor Zece Sefirot, punctul 57

1 Minutul 6:00
2 Minutul 19:36
3 Minutul 22:30
4 Minutul 23:38
5 Minutul 26:17

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Putem să cream un atac în grup și cum putem să-l facem în mod corect?

Răspuns: Un atac în grup este posibil numai atunci când vă adunați împreună cu un singur scop, o singură dorință, o singură intenție. Încercați să vă concentrați, cât mai mult posibil între voi, pentru a discerne clar dorințele voastre și apoi începeți să vă rugați și să cereți.

Gândiți-vă la ce ar trebui să cereți și în ce mod. Încercați să formulați această cerere împreună. Veți vedea, dintr-o dată, cum începeți să vă înțelegeți între voi, să vedeți cum inimile voastre devin mai apropiate, cum devine mai clar cine sunteți voi, ce vreți și ce ar trebui să cereți.

Vorbiți între voi, vorbiți despre asta și veți ajunge la o singură concluzie. Apoi, încercați să rămâneți cu această concluzie pentru un timp cât mai mare și veți simți cum asta vă schimbă.

Adică nu doar că trimiteți o telegramă undeva și că veți primi un răspuns, deoarece voi sunteți în sistemul Creatorului, iar în procesul acestei munci veți începe să simțiți cum vă schimbați, ca urmare a unei relații corecte cu Creatorul sau că, cel puțin, pentru că veți avea o dorință pentru o relație corectă cu Creatorul. Sigur, veți reuși!

Din lecția de Cabala în limba rusă, 11/4/18

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Fiecare progresează cu viteza sa și cu propriul stil și trece prin propriile etape specifice. Nu este nevoie să își facă griji despre asta, nu știe de ce sufletul său este corectat într-un asemenea mod, ridicându-se din starea opusă. Cu cât a fost mai înalt sufletul înainte de spargere, cu atât mai rău este în starea spartă și cu atât mai sus se ridică după corectare, întorcându-se la locul său.

Asta este ceea ce i se dă omului. Creatorul l-a creat cu un suflet de o anumită înălțime și El îi organizează condițiile adecvate: gânduri, sentimente și un mediu. Toate condițiile provin din spargerea sufletului. Creatorul nu ia în considerare pe nimeni în mod  personal, ci se uită la sufletul general spart care trebuie să fie corectat. Spargerea trebuie să ajungă la cea mai joasă limită pentru a începe urcarea.

Fiecare începe să urce, ca în parabola cu regele care și-a chemat supușii pentru a-și transfera comoara într-un alt loc și a dat fiecăruia dintre ei o monedă. Fiecare își cară partea sa, cu proprietățile interioare, condițiile de sănătate, mediul și diferite obstacole pe parcursul căii. El fie se îmbolnăvește, se duce la închisoare, primește o promovare sau câștigă un milion de dolari la loterie. Toată lumea își depășește propriile obstacole, totul este aranjat în avans.1

Nu trebuie să ne facem griji de stările prin care trecem, ca și cum eu sunt responsabil pentru ele. Eu sunt responsabil numai pentru atragerea Luminii în acest moment. Tot ceea ce a fost și va fi, a fost și va fi aranjat de Creator. Toți pașii mei sunt deja știuți. Doar calitatea pașilor este necunoscută. Trebuie să mă mișc de la punctul A, la punctul B, însă eu pot merge într-o căruță trasă de cal, într-un tren, să pășesc sau abia să mă târăsc.

Viteza depinde de mine, dar trebuie să trec prin toate stările care sunt deja predefinite. Există oameni care anticipă evenimentele viitoare. Și ce? Nu le cer să facă predicții, deoarece nu vreau să mă gândesc la ce se va întâmpla cu mine. Tot ceea ce contează pentru mine este în ce măsură ader la Creator în fiecare moment. În afară de asta, nimic nu contează: eu fie mă ridic, fie cad, ori sunt aruncat în toate direcțiile; Creatorul va avea grijă de mine.

Toate obstacolele au fost deja construite pe calea mea în conformitate cu sufletul meu, iar eu trebuie să trec prin ele; altfel eu nu am cum să-mi corectez sufletul și nu am cum să mă ridic din ele. Prin urmare, ele nu trebuie luate ca nenorociri. Aceste perturbări vor fi revelate și, deasupra fiecărei perturbări, eu va trebui să ader la Creator. Singura perturbare este separarea de Creator. În fiecare stare eu îmi fac griji doar despre cum să ader la El mai puternic, atribuind Creatorului toate stările și toate salvările.

Nu stările în sine sunt importante pentru mine, ci atitudinea mea față de ele: în ce măsură justific Creatorul în ele și dacă sunt în solidaritate cu El. Creatorul mă sperie numai ca eu să mă prind de El și să-L justific și mai mult.

Prin urmare, eu nu mă tem de viitor, indiferent ce ar putea să se întâmple. Eu mă tem doar de un singur lucru: dacă voi avea puterea să mă unesc cu Creatorul și să ader la El, ca un bebeluș care se prinde de mama sa, ca și cum ar vrea să se ascundă înapoi în burtica ei.

Eu trebuie să întăresc credința mea, adică să atribui Creatorului tot ceea ce se întâmplă în lumea mea. Nu există altă sursă! Totul se întâmplă numai ca eu să conectez asta cu Creatorul, în inima și în mintea mea. Înclinația rea, Faraonul, asta este ceea ce vrea să mă separe de Creator, de singura cauză a tot ceea ce se întâmplă.2

Dacă ar fi fost evident pentru mine că totul vine de la Creator, atunci credința ar fi fost inutilă, deoarece ar fi cunoaștere clară. Trebuie să fiu în contact cu Creatorul care mă trage de sfori ca pe o păpușă. Așa devin un înger, controlat în totalitate, ca un cal sau orice alt animal. Prin urmare, pe de-o parte eu vreau să rămân separat de Creator și în același timp să mă conectez cu El, prin propriul efort deasupra restricției, deasupra ascunderii, ca și cum nu ar fi nicio ascundere sau restricție. Acest „ca și cum” apare din mine și se numește „Lumina care reformează”.

Așa cum regele vrea să verifice în ce măsură este devotat sclavul său și dacă viața lui este în pericol, tot așa este posibil să verifice dacă sclavul este pregătit să își sacrifice viața pentru a salva regele. Prin urmare, înainte de toate noi trebuie să obținem Lumina credinței în care este atinsă adeziunea cu Creatorul, Lumina Hochma, Lumina cunoașterii.

Cunoașterea nu poate să fie deasupra credinței, deoarece credința nu este cea care este cunoscută în lumea noastră. Credința deasupra cunoașterii este dispoziția de a dărui totul, fără niciun motiv. Ceea ce ni se cere este devotamentul, în schimbul a ce? În schimbul a nimic. Întâi noi ajungem la Lumina credinței, la devotament și numai apoi ne putem conecta cu Creatorul.3

Adeziunea cu Creatorul durează o clipă, însă omul vrea să adere la această clipă pentru totdeauna, ca și cum nimic altceva nu există. Atribuie Creatorului tot trecutul, prezentul și viitorul, văzând în El cauza și efectul tuturor acțiunilor și realizărilor sale. Iar el însuși rămâne doar un punct care susține toate acestea.

Creatorul a creat înclinația rea și tot El a creat înclinația bună. O persoană decide doar că „Nu este nimeni în afară de El”.4

Din prima parte a lecției zilnice de Cabala 2/26/19, Scrierile lui Baal HaȘulam, Introducere la Studiul celor Zece Sefirot, punctul 17.

1 Minutul 0:8:40

2 Minutul 0:14:11

3 Minutul 0:24:30

4 Minutul 0:32:20

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce pare că atunci când începem să studiem Cabala nu mai avem interese comune cu vechii prieteni și viața noastră socială dispare?

Răspuns: Când un om începe să practice Cabala este ca și cum s-ar îndepărta de afacerile lui pământene obișnuite. Muncește inconștient (absent), trăiește în familie inconștient și există inconștient, fiindcă este captivat de această știință care vorbește despre eternitate, perfecțiune și suflet, iar acestea fac o impresie mult mai profundă decât viața lui personală.

Treptat însă, această senzație dispare și el echilibrează percepția vieții lui obișnuite cu impresiile vieții spirituale. Acest lucru trebuie experimentat.

Natural, nu vei mai avea mult în comun cu vechii prieteni, fiindcă interesele lor sunt la nivelul acestei lumi, iar ale tale sunt la nivelul Lumii Superioare. De aceea, grupul pe care îl organizezi ca să studiezi Cabala, va reprezenta pentru tine societatea cea mai importantă.

Din Lecția de Cabala în limba rusă 11/11/18

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

În înțelepciunea Cabala noi studiem acțiunile Luminii superioare asupra propriei noastre dorințe de a primi, în măsura în care suntem pregătiți pentru asemenea schimbări. Nu există constrângere în spiritualitate. Omul trebuie să treacă prin toate schimbările înțelegând, simțind, fiind de acord și subjugându-se complet, conform dorinței sale. Schimbările din el nu pot avea loc în mod automat, fără participarea, impresia și reacția sa. Trebuie să facă eforturi pentru asta. Prin urmare, treptat, au loc schimbări serioase și este nevoie de multă pregătire.

În esență, noi învățăm cum să ajutăm Lumina superioară să implementeze programul creației în noi, cum să împlinim partea procesului care depinde de noi. Acesta este tot scopul studiului și al existenței noastre.1

Cum este posibil ca dorințele egoiste ale omului să se subjuge în fața Creatorului și chiar să se bucure că se anulează pe el, însuși? Lumina superioară influențează dorința de a primi și o schimbă ca să înceapă să simtă plăcere din subjugarea față de Lumină. Orice schimbare din dorință este posibilă numai datorită Luminii care întoarce la Sursă.

Dorința încă vrea să se bucure, dar tipul de bucurie se schimbă. Înainte se bucura de primire, iar acum se bucură de faptul că nu primește. Plăcerea anterioară a fost dintr-o împlinire simplă, naturală. Iar acum această plăcere este dintr-o împlinire diferită, din sentimentul predării sale în fața Creatorului.

Dorința nu simte încă Creatorul, dar simte deja că se subjugă în fața Lui, în fața unei anumite calități superioare. Chiar acțiunea subjugării îi dă satisfacție, plăcere, calm și bucurie în starea sa. Aceasta este influența Luminii superioară asupra dorinței. Asta se întâmplă chiar înainte de intrarea în lumea spirituală (înainte de Machsom), anterior obținerii calității de dăruire.

Înainte de această subjugare, persoana, de regulă, experimentează stări opuse: furie, iritație, mânie. Este furioasă că este forțată să se predea. Egoismul încearcă să scape din ”celula” sa prin toate mijloacele. Asta este o întreagă perioadă la sfârșitul căreia, dintr-o dată, ajunge la calm și persoana simte cât este de minunat să se predea.

O persoană experimentează aceste două stări polare într-un mod foarte puternic și emoțional: o mare furie și, dintr-o dată, un calm complet. Înțelege că subjugarea este cel mai bun lucru. Aceasta este prima corecție care, mai târziu, acompaniază persoana pe parcursul întregii căi.

Dacă o persoană este capabilă să facă față unei perioade lungi de frustrare, iritație, durere din invidie și ambiții usturătoare, care o ard din interior și îi sucesc sufletul, apoi, într-un moment, dintr-o dată, iese afară, la aer proaspăt.

Este ca o rachetă care, prin eforturi uriașe, depășește atracția gravitațională a Pământului și, dintr-o dată, iese în spațiu, unde totul este tăcut, calm și în totalitate lipsit de greutate.

Din prima parte a lecției zilnice de Cabala, Scrierile lui Baal HaȘulam, Introducere la studiul celor Zece Sefirot, punctul 74.

1 Minutul 00:20

2 Minutul 23:20; 48:42

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Există exemple în lumea noastră care ilustrează primirea de dragul dăruirii?

Răspuns: Să presupunem că cineva vrea să-mi dea un cadou și aduce o cutie de ciocolată. Eu am glicemia ridicată și nu mănânc dulciuri. Însă accept acest cadou, deoarece persoana mi l-a oferit cu toată inima sa. Însă, în principiu, eu primesc pentru a-i dărui atitudinea mea bună față de el.

În lumea noastră nu există niciun exemplu de primire adevărată, cu scopul dăruirii. Nici măcar nu există o asemenea stare ca dăruirea de dragul dăruirii. Aici, totul este egoist și făcut numai de dragul nostru. Altfel nu am putea să facem nicio mișcare: nici în gânduri și nici în dorințe sau fizic. Nu am avea energie pentru asta. Suntem destinați să primim. În acest fel suntem creați.

Pentru a începe să dăruim, să trăim în dăruire, noi avem nevoie de o energie complet nouă – energia dăruirii. Începem să o primim numai prin studiul într-un grup. Și apoi căpătăm oportunitatea ca treptat să ajungem la proprietățile dăruirii fără interes și fără să consumăm nicio energie egoistă. Până la urmă, noi vom primi energie de la Creator.

Mă apropii de Creator, așa cum mă apropii de soare: primesc energie de la El și, prin urmare, eu pot să dăruiesc. Numai în acest fel putem să acționăm în spiritualitate.

Asta este ceea ce avem nevoie să învățăm, iar asta este înaintea noastră.

Din lecția de Cabala în limba rusă 10/14/18

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→