Întrebare: Îmi este greu să înving egoismul, poate pentru că sunt femeie. Simt când Creatorul este aproape, am măreția scopului, sunt atrasă înainte și nu am nevoie să înving nimic. Dar când Creatorul se îndepărtează, trebuie făcut ceva, poate niște acțiuni fizice.

În același timp, se spune că atunci când Creatorul se îndepărtează, El așteaptă rugăciunile și cererile pentru a se apropia de noi. Înseamnă că trebuie să ne gândim mereu la grupul de zece și să ne rugăm pentru ei?

Răspuns: De obicei, femeile, ca și în lumea noastră, fac multă muncă ajutând la avansarea bărbaților. Acest lucru nu diminuează în niciun fel participarea lor la munca spirituală. Dimpotrivă, munca femeilor este Malhut, Bina și ajunge la Keter. Keter, Bina, Malchut, toate aceste trei componente sunt feminine. Bărbații sunt Hohma și Zeir Anpin, adică influența luminii superioare.

Așadar, nu diminuați în niciun fel munca femeilor, deși se manifestă tocmai prin diseminare, prelucrarea materialelor și toate tipurile de ajutor.

O femeie, ca și în lumea noastră, este creată de natură pentru a menține, modela și întări Kli-ul nostru. Aceasta este un material de conexiune. Este imposibil să o faci fără ea. Prin urmare, partea feminină este Malhut, aceasta este funcția sa principală.

Trebuie să te privești ca pe o femeie și apoi vei găsi cererea ta în decizia corectă a grupului de femei, deoarece un grup de femei nu poate fi același cu un grup de bărbați.

Bărbații se pot conecta direct între ei. Aleargă, sar, joacă ceva. Femeile nu pot fi atât de unite. Fiecare este pe cont propriu; prin urmare, ele se dezvăluie atunci când ajută grupul de bărbați.

Prin urmare, trebuie să considerăm grupul de femei ca un grup care există alături de cel al bărbaților. Deși acest lucru se nivelează treptat în zilele noastre, ca și în viața noastră, tot trebuie să înțelegem că așa se actualizează mai mult grupul de femei. La urma urmei, bărbații nu se pot descurca fără sprijinul lor.

La fel este și în lumea noastră. Cum poate un om să trăiască fără familie și fără a fi servit? El este încă un copil. Prin urmare, această combinație corectă este critică în mișcarea spirituală.

În lumea noastră, o femeie este un cămin, un sprijin, un mediu din care o persoană crește, și așa este și în lumea spirituală. Prin urmare, grupul de femei ar trebui să fie mai puternic și mai numeros decât cel al bărbaților.

Vedem asta peste tot: un grup mic de bărbați, și lângă ei, un grup destul de mare de femei. Și așa este, așa ar trebui să fie. Bineînțeles că nu este într-o asemenea proporție ca în lumea noastră unde sunt cu 5% mai multe femei decât bărbați, dar mult mai multe.

În Cabala, există de două până la trei ori mai multe femei decât bărbați, deoarece un copac are nevoie de mult pământ pentru a crește. Așa ar trebui să fie combinația lor pentru a se ajuta reciproc în realizarea lor spirituală.

Din Lecția zilnică de Cabala 3/9/19, Scrierile lui Baal HaSulam – Șamati – Art.1 – “Nu există nimeni în afară de EL”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: În timp ce lucrăm asupra noastră înșine, începem să simțim un sentiment de responsabilitate, pe măsură ce realizăm valoarea liniei stângi și învățăm să o acoperim cu dreapta. Când apare acest moment de responsabilitate?

Răspuns: Conștientizarea unei astfel de responsabilități și capacitatea de a acționa asupra ei vin treptat.

Este una dintre etapele dezvoltării noastre atunci când înțelegem că depășirea egoismului care ne separă de prietenii noștri din grup atrage o iluminare mai mare din lumina superioară, sau cu alte cuvinte, Îl aduce pe Creator mai aproape. Prin urmare, toată munca constă în atingerea apropierii.

Acesta este motivul pentru care Creatorul a spart vastul vas (Kli) pe care El l-a creat, care este sufletul numit “Adam”, din cuvântul “Domeh” (asemănător cu Creatorul). Această structură s-a spart în nenumărate fragmente.

Imaginează-ți o bucată de aluat aruncată într-o găleată cu apă. Treptat, aluatul absoarbe apa, iar apa îi umple porii. Apa, care umple spatiile dintre fragmentele de aluat, reprezinta egoismul care ne îndepărtează.

Inițial eram cu toții adunați ca o singură bucată mică, creată de Creator. Apoi, forța Sa de dăruire și iubire, lumina superioară, s-a revărsat asupra acestei mici dorințe și a făcut-o să se spargă în bucăți.

Acum trebuie să reasamblăm aceste piese împreună cu apa care le separă. Procedând astfel, vom atinge o stare mai mare în comparație cu cea originală, deoarece apa care a separat piesele va contribui acum la unitatea lor și ne va permite să simțim Creatorul în noi înșine.

Apa reprezintă atributul Creatorului și trebuie să ne unim cu el. Însăși forța care ne desparte acum trebuie transformată într-una de conexiune. Acest proces se numește revelarea treptată a Creatorului din noi. Este scopul nostru și esența dezvoltării noastre.

Astfel, egoismul este esențial; pur și simplu trebuie să-l folosim corect.

Din Lecția zilnică de Cabala 3/9/19, Scrierile lui Baal HaSulam – Șamati – Art.1 – Nu există nimeni în afară de EL”

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Cum studiez eu acțiunile Creatorului? Le imit ca un copil. Observ ce face Creatorul.

Cel superior coboară către cel de jos, El îmi dă un exemplu, îmi arată ce ar trebui să fac. Apoi, eu repet acest exemplu.

Într-adevăr, fac acest lucru cu ajutorul Său, bazându-mă pe puterea Lui, dar mă străduiesc să duc la îndeplinire exemplele pe care mi le arată El. Exact așa îi învățăm pe copii. Făcând acest lucru, dobândesc rațiunea Lui.

Creatorul îmi arată ce trebuie să fac, cum și în ce ordine. Absolut tot ce primesc vine de Sus pentru că eu însumi nu știu nimic. Copiez pur și simplu aceste acțiuni și le repet mecanic pentru că nu am încă o raţiune.

Această abordare se numește „Prin acțiunile Tale, Te cunosc”. Repet toate aceste acțiuni, și ca urmare, câștig rațiune.

Din Lecția zilnică de Cabala 15/09/19, Scrierile lui Baal HaSulam – Articole – “Mintea care acționează”

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce sunt banii? Ce înseamnă să te străduieşti către un scop? Cum îşi poate schimba omul obiceiurile? Ce spune Cabala despre asta?

Răspuns: Este foarte simplu. Banii (Kesef) sunt o acoperire. “Kesef” vine de la cuvântul “Kisuf”, care înseamnă acoperire, adică acoperire peste dorințele mele.

Banii nu sunt doar hârtie sau ceva stocat într-o bancă. Daca imi pot acoperi dorintele si aspiratiile pentru ceea ce imi doresc cu un ecran, se consideră că îmi plătesc dorinţele. Prin această acoperire, mă pot ridica deasupra lor, de la dorința de a primi la dorința de a dărui, și prin aceasta să obțin orice împlinire conform puterii dorinței mele.

Întrebare: Cu bani îmi pot satisface dorințele. Dar ce înseamnă să acoperi dorințele cu un ecran?

Răspuns: A acoperi înseamnă că o dorință este cu adevărat împlinită doar prin acoperirea ei, care este transformarea intenției din spatele dorinței, de la sine înspre ceilalți.

Dacă vrem să câștigăm corect, să câștigăm cu adevărat viața, atunci trebuie să înțelegem ce sunt banii, ce înseamnă acoperirea și ce este transformarea intenției. Este vorba despre un ecran care acoperă dorințele egoiste și le transformă în unele altruiste, iar în această lumină altruistă începem să primim împliniri superioare. Aceasta este adevărata bogăție.

Întrebare: Gândurile unei persoane îi modelează viața?

Răspuns: În general, da.

Întrebare: Ce sunt gândurile și cum se poate schimba cursul gândurilor pentru a modela și îmbunătăți viața?

Răspuns: Gândurile unui om le modelează viața, adică atitudinea față de cine sunt ei, ce sunt, ceea ce îl înconjoară și scopul lor. Toate acestea se numesc gândurile lor.

Omul trebuie să răspundă la întrebări precum: „De ce exist? Ce se întâmplă cu mine? Cum se va sfârși viața mea?” Inițial, aceste întrebări pot apărea într-o formă pur egoistă, dar oamenii trebuie să înceapă să le răspundă. Ei trebuie să înțeleagă că, dacă se concentrează doar pe satisfacerea egoismului lor, vor ajunge în bucăți și în cele din urmă vor sfârşi la fel. Și atunci ce? Până vor muri. Pentru că corpul nostru fiziologic, animalic, ne definește viața.

Dacă vreau să mă ridic la nivelul următor, să nu exist în corpul animalic, ci în cel spiritual, trebuie să mă ridic și să încep să exist conform unor valori complet diferite, să nu-mi umplu corpul fizic și să văd asta ca scop al vieții, ci să mă umplu de calități de dăruire și iubire, calități care seamănă cu Creatorul. Acesta este un sistem de valori complet diferit.

Aici, omul se confruntă cu o provocare semnificativă. Se simte ca și cum se află într-un domeniu vast, menit să exploreze întrebând de ce, în ce scop și cum să se desprindă de valorile trecute, de bogăție, bani, noțiuni de fericire și succes egoist. Ei trebuie să înceapă să se repoziționeze cu totul diferit în ceea ce privește existența lor.

Întrebare: “Suntem sclavii obiceiurilor noastre. Schimbă-ți obiceiurile și viața ta se va schimba.” Dar în ce ar trebui să le schimbăm?

Răspuns: Ele trebuie înlocuite cu un fel de acțiuni și relații spirituale. În primul rând, trebuie să le studiez, să înțeleg de unde vin, cum se formează și cum pot face aceste schimbări.

Întrebare: Care sunt obiceiurile cu adevărat bune pentru om?

Răspuns: Nu există obiceiuri bune. Un obicei, prin natura lui, nu poate fi bun. Obiceiurile sunt întotdeauna proaste.

Ceea ce poate fi bine este atunci când trecem de la o acțiune pozitivă la o acțiune pozitivă și mai mare. Dar acesta nu este un obicei; este împotriva obiceiurilor noastre. Acest lucru necesită mult efort și muncă asupra sa.

Întrebare: Dar pentru aceasta, trebuie să avem un obiectiv îndepărtat pentru a ne depăși constant obiceiurile, nu?

Răspuns: Da. Pe lângă faptul că aveți un obiectiv îndepărtat, aveți nevoie și de un grup mic în care să puteți implementa acest lucru.

Comentariu: “Principalele obstacole în viață sunt îndoiala de sine și frica. Îndoielile noastre ne paralizează.”

Răspunsul meu:  Îndoielile și temerile noastre ne conduc înainte, iar acestea sunt calități foarte bune ale naturii noastre.

Fără îndoieli și temeri, nu ne-am mişca nicăieri. Am săpa în situația noastră actuală încercând să minimizăm sentimentul de rău și abia să experimentăm vreun bine, doar pentru a evita declanșarea de îndoieli și temeri.

Lăsaţi îndoielile și temerile să apară! Lăsaţi-le să ne împingă și să ne preseze înainte!

Dacă mă aflu în mediul potrivit, toate îndoielile și temerile mele vor fi direcționate corect în interacțiunile mele cu acel mediu și împreună vom merge mai departe. Nimic în natură nu este creat în zadar! În niciun caz nu trebuie să diminuăm, să suprimăm sau să ștergem nimic!

Comentariu: “Obiectivele ar trebui să fie clare, simple și notate.”

Răspunsul meu: Omul care se dezvoltă cu adevărat nu are claritate. Sunt în permanență în frământări și angajați în clarificări. De îndată ce rezolvă ceva, imediat apar noi tulburări.

O ființă umană adevărată se află în permanență într-o stare de frământare și clarificare, frământare și clarificare. În ele apar dorințe, îndoieli și gânduri din ce în ce mai mari. Ei se întreabă continuu: “Cum pot găsi cu adevărat scopul vieții? Pentru ce merită să trăiești?”

Comentariu: Într-una dintre discuțiile dvs., aţi desenat un sistem de coordonate în care omul se mișcă de-a lungul unei linii sinusoide, progresând spre obiectiv prin rupturi tot mai mari. Am împărtășit acest exemplu unei prietene, iar ea a spus: “Deci trebuie să atingem starea cea mai joasă ca să ne ridicăm din nou?”

Răspunsul meu: Da, desigur! Chiar și cei mai mari cabaliști, înainte de a ajunge la corectarea completă, se găsesc în punctul cel mai de jos! Absolut!

Întrebare: Ce ridică omul din această stare joasă?

Răspuns: Mediul și lumina superioară pe care omul o primește prin ea.

Comentariu: Și iată unul dintre cele mai recente citate: “Găsiți curajul să mergeți împotriva curentului și vă veţi îmbogăți.”

Răspunsul meu: Aceasta înseamnă a merge împotriva egoismului. Este posibil. Dar reține, că ești slab, că nu poți face asta singur! Nu este nevoie să lupți cu încăpățânare și să mergi împotriva tuturor dacă ești pe cont propriu.

Trebuie să construiți un sistem care să vă ajute să atingeți scopul. Ar trebui să fie un sistem în cadrul unui grup de oameni cu gânduri asemănătoare care au un scop clar. Numai împreună, întărindu-și constant conexiunea, ei pot atinge scopul.

Comentariu: În concluzie: “Sărac, ghinionist, nefericit și nesănătos este omul care folosește adesea cuvântul „mâine”.”

Răspunsul meu: Da, desigur. Nu avem dreptul să amânăm nimic pe mâine.

Dar aceasta nu este singura problemă. Slăbiciunea nu înseamnă doar amânare. Slăbiciunea este în a închide ochii și a refuza să te conectezi cu ceilalți.

Să amâni până mâine sau nu? Problema constă în aceasta: toate acțiunile umane depind de interacțiunea omului cu ceilalți. Dacă un om se află în mediul potrivit, nu va amâna nimic până mâine. Nici nu va întârzia astăzi, va acționa imediat. Mediul îl va obliga să se miște.

Cel mai important lucru este să stabiliți conexiunea corectă cu mediul potrivit. Trebuie să existe un grup. Abia atunci vor progresa. Grupul determină totul. Găsiți grupul potrivit și veți găsi fericirea.

Din KabTV “Ştiri cu Dr. Michael Laitman” 3/6/19

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Discuţii despre Treptele Scării, Partea a 32-a

Capitolul 4 Între frică și bucurie

Nu este clar de ce unele lucruri sunt luate în considerare în timp ce altele nu. La urma urmei, trebuie să numărăm ceea ce avem, să știm unde ne aflăm, cât de mult am făcut și cât de mult putem face. Chiar și în Şulhan Aruh, există reguli care impun numărarea și reguli care o interzic, toate legate de munca spirituală. Totul depinde de intentia si scopul celui care numără.

Dorința de a primi a fost creată inițial în noi cu intenția de a primi pentru sine. Dacă ne apropiem de dorința de a primi fără a intenționa de a o corecta, nu trebuie să numărăm sau să existăm în ea, deoarece acest lucru ne secătuiește puterea, ne pune sub controlul dorinței de a primi pentru noi înșine și ne îndepărtează de scopul creației.

Totuși, dacă examinăm ambele părți – mai întâi linia dreaptă și apoi stânga – devine datoria noastră să numărăm ceea ce avem în linia stângă și să stabilim cât de mult putem lua de la ea pentru corectare. Acest lucru se datorează faptului că abordarea noastră a devenit creativă și benefică pentru progres și corectare. Prin urmare, totul depinde de intenție și de abordarea dorinței de a primi. Este ceea ce ne permite să stabilim dacă numărarea este permisă sau interzisă.

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Când primesc rău și agresivitate de la un prieten, eu pur și simplu tac și justific că vine de la Creator, că nu există altcineva în afară de El? Pot cumva să-mi ajut prietenul să se ridice în acest moment, ca să nu rămână într-o stare de agresivitate?

Răspuns: Aceasta este o întrebare dificilă. Da si nu.

Cel puțin, nu-i răspunde agresiv. Și, de asemenea, nu în acest moment, ci poate mai târziu, arătați bunătate.

Neutralitatea este obligatorie aici. A acționa cu bunătate ca răspuns la agresiune depinde de starea în care se află adversarul tău în acest moment. Adică, cum îl va afecta? Va considera răspunsul corect sau nu?

Poate dimpotrivă, va scoate din el și mai multă agresivitate. El strigă la tine, dar tu zâmbești sau vrei să-l îmbrățişezi, atunci s-ar putea să te lovească!

Prin urmare, trebuie să fii foarte atent ca prietenul tău să te perceapă corect. Trebuie să-l înțelegi. Trebuie să intri în starea lui.

Din Lecția zilnică de Cabala 4/9/19, Pregătirea pentru Convenția din Moldova „Munca în ascundere”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Trebuie să mă rog mereu pentru grupul de zece, pentru că el este sufletul meu. Din punct de vedere spiritual, nu sunt nimic prin mine însumi; lumina superioară nu poate decât să mă cuprindă.

Când strălucește asupra mea, simt fie atracție față de ea, fie suferință pozitivă sau negativă, dar nu pot face nimic în privința asta. Acțiunea mea conștientă poate veni doar din mișcare împreună cu cei asemenea mie. Sunt obligat să creez o structură asemănătoare cu lumina. O structură asemănătoare cu lumina sunt zece egoiști uniți printr-un singur scop. Așa procedăm.

Trebuie remarcat faptul că femeile au o modalitate de a avansa astfel: dacă grupul de femei se unește cât mai mult între ele, și în același timp ajută grupul de bărbați să avanseze, aceasta constituie munca lor spirituală și progresul lor.

Din Lecția zilnică de Cabala 3/9/19, Scrierile lui Baal HaSulam – Șamati – Art.1 – Nu există nimeni în afară de EL”

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: La Convenţie, o masă critică se va aduna, iar prin interacțiunea fizică cu aceasta, vom avea o oportunitate minunată de a „scoate mănușile” pe de o parte.

Pe de altă parte, această masă ne va ajuta să ne anulăm pe noi înșine.

Cum putem evita extremele în această stare, să acordăm prioritate uneia față de alta și să menținem echilibrul?

Răspuns: Cred că totul începe cu a te cufunda în mediul înconjurător. Trebuie să ajungeţi într-o stare în care să vă dizolvați în cei din jurul vostru.

Apoi, în măsura în care puteți să treziţi propriile sentimente, desprinzându-vă ușor de grupul înconjurător, veți fi capabili să vă poziționați într-un mod în care nu doar vă dizolvați în ei, ci și să doriți să îi inspirați, și astfel să îi veți trage înainte.

Din Lecția zilnică de Cabala 3/9/19, Scrierile lui Baal HaSulam – Șamati – Art.1 – Nu există nimeni în afară de EL”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

 Omul trebuie să ia asupra sa povara împărăției cerurilor peste calitatea cea mai de jos și să spună despre aceasta că pentru el, chiar și acea stare, cea mai de jos care poate fi, adică una care este cu totul deasupra rațiunii, atunci când nu are sprijin din partea minţii sau simţirii, astfel încât să-și poată construi bazele pe ea, și în acel moment, el pare că stă între cer și pământ și nu are sprijin, pentru că atunci totul este deasupra rațiunii, atunci omul spune că Creatorul l-a trimis această stare în care se află, într-o josnicie totală, întrucât Creatorul dorește ca el să ia asupra sa povara împărăției cerurilor din acest fel de josnicie.

În acel moment, pentru că el crede mai presus de rațiune, el ia asupra sa faptul că situația în care se află acum îi vine de la Creator, adică Creatorul dorește ca el să vadă cea mai de jos stare posibilă care poate fi în lume.

Și atunci, el trebuie să spună că crede în Creator în toate modurile. Se consideră că omul a făcut o predare necondiționată (Rabaş, Note alese 21 “Sfinţirea lunii”).

Când percepem că ceva aparent rău vine de la Creator și credem asta, devine mai ușor pentru noi, cel puțin să identificăm sursa sentimentelor noastre negative: vine de la Creator, care are o intenție, un scop sau o cale. Chiar dacă simțim stările noastre ca fiind rele, le justificăm, recunoscând că și ele sunt necesare, pentru că provin de la El.

Cu toate acestea, acest lucru nu este suficient. Trebuie să ajungem într-o stare în care, chiar și în cele mai grave împrejurări venite de la Creator, să dezvăluim cea mai bună stare posibilă, care este bună și benefică.

Din Lecția zilnică de Cabala 3/9/19, Scrierile lui Rabaș – Art.21-“Sfințirea Lunii”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Când omul lucrează pentru a dărui, nu-l deranjează ce simte în timpul muncii. Mai degrabă, chiar și într-o stare în care vede o formă de negru, nu este impresionat de aceasta, ci vrea doar ca Creatorul să-i dea putere pentru a putea depăși toate obstacolele.

Înseamnă că nu îi cere Creatorului să-i dea o formă de alb, ci să-i dea puterea de a depăși toate ascunderile.

Prin urmare, acei oameni care vor să lucreze pentru a dărui, dacă există întotdeauna o stare de alb, albul nu permite omului să continue în muncă.

Asta pentru că în timp ce strălucește, omul este capabil să lucreze chiar și sub formă de primire pentru sine. Prin urmare, nimeni nu va putea niciodată să știe dacă munca lui este în puritate sau nu, iar acest lucru îl face să nu poată primi niciodată Dvekut [adeziunea] cu Creatorul.

[La urma urmei, îi lipsește o înțelegere clară a stării în care se află.]

Din acest motiv, i se dă de sus o formă de întuneric, iar apoi vede dacă munca lui este în puritate. Aceasta înseamnă că dacă omul poate fi în bucurie și într-o stare de întuneric, este un semn că munca lui este în puritate, deoarece trebuie să fii bucuros și să crezi că de sus ţi s-a dat ocazia de a putea munci pentru a dărui (Baal HaSulam, Şamati, 42, „Ce este acronnimul Elul în muncă?”).

Nu există altul în afară de Creator. Creatorul ne trimite atât influențe pozitive, cât și negative, întuneric și lumină. Aceasta poate fi întuneric și lumină în sentimente sau poate fi întuneric și lumină în cunoaștere și înțelegere. În ambele cazuri, trebuie să înțelegem că lucrăm la contrastul dintre întuneric și lumină, dintre pozitiv și negativ. Prin urmare, este esențial pentru noi să înțelegem aceste două stări și să existăm în interiorul lor.

Adică, trebuie să dezvolt în mine o atitudine față de întuneric și lumină, înțelegere și confuzie, sentimente bune și rele în oameni, în mine și în circumstanțe, indiferent de ce și văd cum asta îmi permite să merg pe linia de mijloc.

În esență, nu contează ce simt; ceea ce contează este că sunt îndreptat către Creator, pentru că toate sentimentele vin de la El. Cel mai important lucru este că, dacă mă străduiesc spre El mai presus de aceste sentimente, îmi îndeplinesc corect scopul.

Sensul acțiunilor mele este să percep totul ca venind de la Creator și ca fiind necesar pentru dezvoltarea mea spirituală.

Din Lecția zilnică de Cabala 3/9/19, Scrierile lui Baal HaSulam – Șamati – Art.42 – “Ce reprezintă acronimul ELUL în muncă?”

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→