Cand simt ca imi lipseste dorinta corecta, trebuie sa o cer. Aceasta se numeste „rugaciune inaintea rugaciunii”. Ma rog cu scopul de a trezi o cerere in mine pentru Creator, dorinta corecta pe care nu o am in acest moment.

Acum, din contra, mai degraba as manca si as dormi, dar cer ca sa stau treaz; vreau sa simt goliciunea gandurilor mele prezente si dincolo de ele sa ma trezesc inspre daruire, spre iubire si sa simt implinire din acestea. Cererea in sine, intoarcerea catre Creator, este „hrana” mea care ma umple de vitalitate. Vedeti, in acest mod sunt conectat la Creator si nu am nevoie de nimic altceva. Deci cum as putea acum sa dorm?

Intrebare: Dar daca nu mai doresc sa dorm, nu am anulat de fapt aceasta dorinta in mine si de fapt, nu m-am ridicat deasupra ei, cum trebuia?

Raspuns: Acum am o nevoie pentru o alta implinire. Il iubesc pe celalalt si doresc sa ii daruiesc. Dorinta mea anterioara nu dispare; ea arde in interiorul meu ca si inainte, dar in acest moment sunt implicat in procesul de daruire.

Nu pot face nimic in legatura cu asta; in spiritualitate am intotdeauna doua dorinte, doua sentimente. Pe de o parte, simt goliciunea mea interioara pe care nu doresc s-o umplu ca deobicei si pe de alta parte, doresc sa ma ridic deasupra ei cu o dorinta de daruire. Trebuie sa am aceasta goliciune, ca si trupul meu, pe care am restrictionat-o. Fara ea, nu as fi capabil sa avansez.

Intrebarea este, cum este posibil sa simt simultan aceste doua dorinte? Tzimtzum (restrictia) a fost facuta ca sa preiau controlul asupra dorintei, in ciuda puterii sale si deasupra acesteia sa construiesc un Masach avand o intentie de daruire si o aspiratie arzatoare pt ea.

Aceasta este dualitatea ce e descoperita in spiritualitate, iar noi trebuie sa ne obisnuim cu ea. Unul dintre exemplele cele mai proeminente este dat in Torah: (Geneza 21:12) in Isaac vor fi chemate semintele tale, ii spune Creatorul lui Abraham; si dupa aceasta El i-a comandat sa-l sacrifice pe Isaac pe pamantul lui Moriah (Geneza 22:2) si sa-l aduca ofranda prin ardere. Cum integram aceste doua stipulatii contradictorii?

Baal HaSulam scrie in Scrisoarea 51: o persoana nu poate analiza trupul si sufletul ca fiind doua subiecte. Mai degraba, el este format de catre Creator ca fiind unul, cu alte cuvinte un singur subiect si de aceea perceptia spirituala este dificila pentru el, exact ca doua lucruri opuse care sunt imposibil a fi imbracate intr-o singura tema.  Si in ciuda acestui lucru, noi trebuie sa internalizam acest principiu, sa il intelegem cumva, caci altfel nu vom supravietui.

Si daca pentru mine este ceva rau astazi, daca sunt obosit de eforturile mele inutile, daca am pierdut directia si prefer sa dorm putin, daca goliciunea ma domina, disperarea, lipsa de putere si viata, incep sa ma surprinda prin lucruri neplacute, pe de o parte trebuie sa ma ridic deasupra problemelor care imi sunt trimise si sa le vad nu ca pe obstacole ci ca pe salvarea mea. Vedeti, fara ele nu as putea sa simt nevoia pentru Creator, pentru ajutorul Creatorului.

Si de aceea, este necesar sa mentinem impreuna aceste doua puncte, sa fie simultan in Bina si Malchut, si astfel sa inaintam. Persoana trebuie sa fie „divizata” in doua: un corp (dorinta de a primi) si un suflet (dorinta de a darui). El are nevoie de aceasta divizare. Totusi, dorinta nu dispare, nu e anulata si va trebui sa lucrez deasupra ei tot timpul. In ea sta goliciunea, iar deasupra ei straluceste scopul pe care doresc sa-l ating. Astfel incat „capul unui  Partzuf” face calculatia corecta, in ciuda „deranjamentelor stomacale”.

Totusi, ambele trebuie sa fie percepute de catre cel care primeste, deoarece ele sunt bucuria festivalului, continua Baal HaSulam. Exact intre cei doi poli, este gasita fericirea. Prin discutia noastra de astazi despre continul contrast dintre ei, construim o fundatie pentru viitorul Masach.

Din a 2-a parte a  Lectiei zilnice de Kabbalah 1/30/14, Scrierile lui Baal HaSulam “Introducere la Cartea Zohar”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica | Add Comment/Ask Question→

 

Avem nevoie de conexiune, dar totusi nu de conexiunea dintre noi, ci mai degraba cu Creatorul. De aceea, pentru a atinge conexiunea cu Creatorul, pentru a-L descoperi, depinde de noi sa construim o relatie corespunzatoare intre noi, in concordanta cu principiul „sfarsitul actiunii sta in gandul preliminar”.

Conexiunea dintre noi trebuie sa treaca dincolo de ego si sa provoace daruire mutuala.

Aceasta conexiune trebuie sa fie egala pentru toti, la fel de distanta sau apropiata. Depinde de noi ca sa ne preocupam de toti prietenii nostri din toata lumea, din moment ce acest lucru ne da posibilitatea sa simtim daca ne aflam in daruire sau nu.

Aceasta deoarece nu simt nici o apropiere cu prietenii mei care sunt departati. Ne aflam intr-o conexiune interioara cu oameni ale caror figuri ne sunt familiare si este diferit in ceea ce priveste prietenii care nu sunt inclusi in acest cerc. Ei imi furnizeaza sentimentul corect: Ma aflu oare in daruire, sau nu?

Acest lucru este foarte important: Mentin eu oare adevarata orientare? Sunt eu preocupat de toti prietenii asa cum sunt ei, precum o mama care isi aduce copiii „sub aripile ei”? Acesta este un semn pentru mine ca tanjesc dupa daruire.

Acesta este modul in care cineva se autoexamineaza, modul in care e preocupat de ceilalti si modul in care ii intareste. Iar impreuna tintim sa pastram conexiunea cu Creatorul, pentru implinirea similaritatii cu proprietatile Lui. Pentru asta este atat de important sa descoperim Creatorul in concordanta cu tanjirea noastra pentru El, pentru daruire. Si realizam aceasta daruire intre noi, in interiorul grupului si deasemenea intre prietenii din toata lumea.

Aceasta deoarece nu exista indepartat si apropiat in spiritualitate. Daruirea este daruire. Dar problema este ca eu nu cuprind tot sistemul, ci doar o parte din el. Iar aceasta parte este deasemenea integrala. Nu poate fi mai putin de asta si nici mai mult, deoarece nu exista „partial” in spiritualitate. Sistemul imi poate fi revelat pana la un nivel sau altul, dar nu exista masura pentru integralitate, deoarece fiecare parte este revelata in proportie de suta la suta.

De aceea depinde de noi ca sa aspiram sa simtim un grup omogen, complet in totalitate. Nu exista mare si mic, nu exista departe si aproape. Ma raportez la tot, in mod egal. Acesta este un test foarte important cu ajutorul caruia eu pot corecta, „slefui” si „calibra” calitatea de daruire din interiorul meu, astfel incat sa fie din ce in ce mai corect totul.

Si in interiorul proprietatii de daruire, vin mai aproape pentru a-L simti pe Creator. Si in acest mod imi corectez Kli-ul, vasul, dorinta; ajung din ce in ce mai aproape de a descoperi puterea superioara. Este bine si benefic pentru ceea ce este rau si bun, pentru aproape si departe, pentru tot fara exceptie. De aceea in acest mod, avansez si eu.

In acest caz, prin intermediul eforturilor mele, trezesc Lumina care Reformeaza si aceasta ma aduce la echivalenta cu ea. Si astfel, intrebarea este, cum sa ne orientam catre puterea de daruire, catre Creator, cu ajutorul unei relatii de egalitate intre aproape si departe?

Din a 4-a parte a  Lectiei zilnice de Kabbalah 1/28/14, Scrierile lui Baal HaSulam, “Introducere la Cartea Zohar”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala | Add Comment/Ask Question→

 

Extras din cartea Lumină şi soare, de Rav Kook: Lucrul principal într-o adunare este unitatea generală, când toată lumea cere un lucru: să găsească Creatorul.

Dacă ne unim pentru binele unui singur obiectiv: să găsim Creatorul care se dezvăluie în interiorul unităţii noastre, aceasta este conexiunea corectă. Este principalul lucru pe care trebule să-l atingem. Suntem deja pe drumul care duce la acest lucru, după o varietate de acţiuni şi pregătiri. Adunarea de astăzi este doar o pregătire.

Constant, ne apropiem de această stare şi depinde de noi să putem scurta acest drum şi să realizăm prima conexiune minimală în care Creatorul va fi revelat la gradul Nefesh de Nefesh de Nefesh. Este exact ceea ce avem nevoie şi va fi primul nostru grad spiritual.

Există 125 de grade în total şi primul grad Nefesh de Nefesh de Nefesh corespunde Malchut al lumii Assya. Dorim să ne ridicăm la el şi în interiorul lui pentru a dezvălui Creatorul ca un singur vas umplut cu o singură Lumină. Un vas reprezintă toate dorinţele noastre conectate între ele. Şi, o Lumină este Creatorul, Lumina lumii Infinitului care umple întreg universul, dar se dezvăluie numai în măsura gradului nostru Nefesh de Nefesh de Nefesh.

Totuşi, asta înseamnă deja intrarea noastră pe scara spirituală.

Prin urmare, „lucrul principal într-o adunare este unitatea generală, când toată lumea cere un singur lucru: să găsească Creatorul”. Dorim să ne conectăm suficient de puternic şi calitativ pentru ca, prin unitatea noastră, adică auto-anularea şi includerea reciprocă, să obţinem forţa şi forma care ne permit să dezvăluim Lumina Superioară, conform echivalenţei proprietăţilor noastre. Apoi, în interiorul vasului care a revelat Creatorul, vom fi în măsură să înţelegem Lumina Superioară, să o simţim.

Din lecţia de pregătire pentru congresul Arava, 30.01.2014

Filed under: Lectia zilnica, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

Noi toţi devenim incluşi unul în celălalt. Toate gândurile noastre sunt în celălalt. Nu contează cum o exprimăm, percepem mereu aceleaşi stări interne. Indiferent care, nu contează.

Studiem înţelepciunea Cabala de sus în jos, de la lumea Infinitului la lumea noastră şi aici, la congresul de educaţie integrală, o traversăm de jos în sus, discutăm cum să trecem de la lumea noastră, la lumea Infinitului.

Toată este o metodologie, la fel la toate nivelurile. Diferenţa este doar în înţelegere, în profunzimea soluţiilor la problemele care apar. Dar ele sunt rezolvate în acelaşi mod: printr-o mai mare unitate între noi, integrarea în celălalt, unind cercurile mai largi ale omenirii la noi şi desigur, cu aceasta, o mai mare dorinţa pentru Creator. Asta-i tot.

Sunt foarte fericit că am găsit această scurtă, simplă schemă, deoarece putea fi dificil de exprimat. Acum, am ajuns la starea în care se pare, am reuşit şi este în faţa noastră într-o formă compactă. Va trebui încă să o învăţăm, să o aşezăm în interiorul nostru pentru ca fiecare să o simtă: ”Aşa trebuie să lucrez şi atunci, totul va fi bine”. Vom începe să lucrăm la tot acest sistem intern, vom începe să percepem totul prin el. În general, acest lucru este realizat. Mulţumesc!

Din ziua a doua a Congresului de Educaţie Integrală, atelier 3

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica | Add Comment/Ask Question→

 

Acum trebuie să clarificăm problemele care trebuie să fie rezolvate înainte şi în timpul congresului. Altfel, nu se va numi „un congres”, o adunare, o conexiune.

Întrebare: Este de înţeles că ar trebui să fim fericiţi apropo de conexiune. De asemenea, ar trebui să fim speriaţi că nu atingem o conexiune?

Răspuns: Este o anumită vârstă sub care copilul este scutit de porunci (Mitzvot), deoarece este mic. Apoi, începem să-l educăm şi să-i spunem ce este permis să mănânce şi ce este interzis să mănânce sau ce se poate face într-un mod şi este interzis în altul. Prima poruncă este numită „frica” în prezenţa Creatorului. Mă tem dacă voi fi capabil să-I aduc Lui mulţumire, dacă această acţiune Îl va face fericit, ce Îl va face mai puţin fericit? Pentru asta, trebuie să ating o vârstă de maturitate, „Bar Mitzvah”, care înseamnă un nivel în care o persoană este conştientă că este responsabilă de gândurile sale, de intenţiile sale şi de acţiunile sale de corectare. O „Mitzva” este corecţia.  Întrebarea este: am atins această vârstă?

Dacă astăzi aş fi fost deja aşa, aş fi resimţit teama, neliniştea: „Prieteni, obiectivul din faţa noastră este de a da satisfacţie Creatorului! Dacă nu facem asta, va fi foarte rău”. Va fi foarte rău nu pentru noi, ci pentru celălalt, pentru ceilalţi; altfel, nu este numită „o Mitzva” dacă mă gândesc la mine. Dar, dacă ajungem să aducem mulţumire Creatorului, va fi bine pentru lumea întreagă! Ce ni se va întâmpla, nu are importanţă pentru noi!

Asta înseamnă că trebuie să facem numeroase corecţii preliminare înainte să atingem realizarea acestei prime porunci de teamă, de frică, a gândului: „Dau eu satisfacţie Creatorului sau nu?” Vă este interzis să obţineţi un oarecare beneficiu în schimb, deoarece nu va mai fi o poruncă, nu va fi dăruire, nu va fi a da satisfacţie Creatorului. Este posibil de a aduce mulţumire Creatorului numai atunci când nu există interes personal, dacă Îl facem fericit fără să ţinem cont de pierdere sau câştig personal. Încă trebuie să atingem acest nivel făcând o restricţie asupra egoului nostru, pentru ca rezultatul să nu fie considerat în raport cu noi înşine.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala, 27.01.2014, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica | Add Comment/Ask Question→

 

Convenţia de Educaţie Integrală, Atelierul 1: Nu trebuie să uităm că în fiecare secundă, fiecare dintre noi va experimenta ieşiri din starea de unitate şi se va întoarce la această stare din nou.

Şi de fapt, datorită acestor ieşiri şi întoarceri, fiecare dintre noi şi cu toţi împreună, vom începe treptat să simţim spaţiul nostru comun, până când acesta devine permanent, până când vom locui în el permanent. Trebuie să facem acest lucru cât mai repede posibil.

Trebuie să atingem un nou statut în grupul nostru, în conexiunea dintre noi, ridicându-ne deasupra ego-ului, conectându-ne în garanţie reciprocă, ca şi cum ne-am sacrifica pentru asta. Dar, de fapt, nu este deloc sacrificiul de sine.

Reiese pur şi simplu că preferăm dorinţele şi scopul grupului faţă de cele personale, deşi înţelegem că nu e nimic personal aici. Sunt de fapt toate sfaturile şi instrucţiunile Creatorului pentru fiecare dintre noi: El ne dă diferite îngreunări ale inimii, obstacole, probleme, etc., astfel încât să fim capabili să ne înălţăm deasupra lor.
Toată lumea are propriile sale probleme şi toată lumea le experimentează în felul său, dar trebuie să le adunăm, să le respingem, şi să urcă la nivelul garanţiei reciproce.
Acolo ne conectăm şi atingem conexiunea corectă. Vom începe să simţim nevoia de a urca la un nivel superior, la Creator. Nivelul nostru următor este Creatorul .
Astfel, trebuie să avansăm. Atunci când cineva cade, trebuie să răspundem imediat şi să-l ridicăm. Trebuie să păstrăm în mod constant toată lumea la nivelul de plutire cu capul deasupra apei, până când vom deveni ca o plută, şi astfel urcăm în mod constant, urcăm, urcăm. Acest lucru se referă atât la femei cât şi la bărbaţi, pentru fiecare în parte. În această stare vom finaliza de fapt, întreaga lucrare .

Există trei părţi în Partzuf spiritual : HBD , HGT şi NHY . Deci, pe nivelurile inferioare sunt îndeplinite în detalii mai mari, dar nu este nimic nou, numai revelaţii mai mari, în creştere, ale aceloraşi principii .
Din Zohar Week World ” Convenţia pentru Educaţie Integrală” 2/02/14 , Workshop1

Filed under: Ateliere, Congrese, Lectia zilnica | Add Comment/Ask Question→

 

Întrebare: De ce trebuie ca drumul nostru spre dobândirea binelui, frumosului, să treacă prin descoperirea răului naturii noastre? Și, pe lângă asta, la început, nici nu ne dăm seama că răul se află în noi, îl vedem mai degrabă în ceilalți, până când îl transformăm în al nostru la final.

Toate defectele pe care le vedem în ceilalți sunt rezultatul propriilor mele defecte. Dacă văd caracteristici rele în ceilalți, asta arată că acest rău a fost mereu în mine și acum îmi este revelat. Și trebuie să transfer vina spre mine, să-mi dau seama că este deficiența mea și să o corectez în interiorul meu. Dar de ce îmi revelează Creatorul răul în această formă?

Răspuns: Dacă mă pregătesc cu ajutorul mediului, studiului, profesorului, surselor pentru faptul că Nu este nimeni în afară de El, atunci toate deficiențele și răul pe care le văd în ceilalți mi le pot atribui imediat mie. Pentru că este spus Fiecare judecă potrivit propriilor defecte. De aceea voi fi în stare să mă bucur de tot răul care este revelat în mine. Dacă este revelat, atunci acesta este un semn că sunt gata să-l corectez și să-l transform în caracteristici bune prin conexiunea cu prietenii și prin Rugăciunea celor mulți.

Astfel voi fi fericit cu tot răul care este descoperit în mine și în ceilalți. Nu mă macin legat de orice eveniment sau greșeală pe care am făcut-o în trecut sau în prezent, mai degrabă voi înțelege imediat că este revelat pentru a corecta răul.

Totul depinde de conexiunea dintre noi care face posibil să fim unul lângă celălalt cu pregătirea corectă și intenția corectă, în starea corectă, asfel încât voi fi imediat gata să accept tot răul care este descoperit în forma corectă. Rezultă că toate problemele, descoperirile răului în mine sau în ceilalți, greșelile care sunt făcute și clarificarea spargerii, toate sunt mijloace pentru a avansa.

Greșelile nu sunt vina mea, mai degrabă mi-au fost trimise cu intenția de mă ajuta să avansez. Creatorul a creat tot răul, înclinația rea. Și eu doar trebuie să o descopăr, să învăț de la ea, să cer corectarea și să văd cum Creatorul o corectează. Și din toate aceste forme opuse al răului dinaintea corectării mele și ale binelui după corectare, în aceste goluri, învăț despre Lumină din interiorul Întunericului.

Totul depinde de gradul în care ne pregătim pentru a accepta toate descoperirile răurilor într-o formă bună și corectă. Este necesar numai să nu uit niciodată că totul vine de la Creator și numai pentru a ne ajuta să ajungem la senzația că Nu este nimeni în afară de El.

Din partea a doua a Lecției Zilnice de Cabala, 19.01.2014, Atelier

Filed under: Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica | Add Comment/Ask Question→

 

Întrebare: În ce fel suntem incluşi în ascensiunile şi coborârile prietenilor?

Răspuns: Vrem să fim uniţi şi incluşi în sentimentele prietenilor prin faptul că ne anulăm unul în faţa celuilalt cât de mult este pregătită inima noastră să facă asta. Vrem să o şlefuim şi să o modelăm, astfel încât aceasta să va fi mai sensibilă la ceilalţi, vrem să facem ceva astfel încât inima noastră să nu mai fie atât de opacă. Dacă eu sunt legat de inima unui prieten,  înseamnă că am dobândit tot ceea ce este în inima lui: toate ascensiunile lui şi coborârile lui, tot ce a făcut în trecut, atât lucrurile bune cât şi lucrurile rele .
De fapt  nu este important dacă acestea sunt bune sau rele, pentru că eu dobândesc intensitatea acestora. Creatorul aranjează de la început lucrurile rele pentru un prieten. Lucrurile bune i se pot întâmpla fie prin suferinţă fie prin Tora, şi el trece peste ele. Eu pot primi toată această experienţă. Exact pentru asta a avut loc spargerea dorinţelor, astfel încât toată lumea să îşi poată face câte partea sa mică de muncă şi asta ne-am putea îmbogăţi reciproc prin integrarea mutuală.

Nu înţelegem ce reprezintă un nivel spiritual. Acesta nu este atât de mare încât să nu-l putem atinge, dar reuşim numai dacă luăm întreaga istorie a fiecăruia unul de la altul. Prin includerea mea cu un prieten, am dobândit toate încarnările prin care a trecut, tot drumul prin care a trecut sufletul său, în care el a coborât din lumea Infinitului (Olam Ein Sof ) şi a fost spart împreună cu sufletul meu. Şi după aceasta, am suferit o multitudine de încarnări împreună, iar acum ne-am întâlnit, în scopul de a fi legaţi unul de altul.

După spargerea sufletului colectiv, sufletele s-au împărţit şi distanţat unul de altul. Ele au trecut printr-un lung proces de schimbare, care trece prin Babilon şi restul încercărilor. Şi acum, când au ajuns în cele din urmă la conexiune, eu pot primi tot ceea ce au experimentat restul, prin toate istoria şi astfel devin un Kli complet care include toată lumea în el. Şi acesta este modul în care se întâmplă la fel pentru fiecare dintre noi, şi nimeni nu deranjează pe celălalt! Aceasta este unificarea integrală a Kli-ului .

Este complet lipsit de importanţă dacă prietenul simte acest lucru sau nu. Dacă m-am anulat în faţa lui şi m-am conectat cu el, am primit efortul său, conexiune lui, tot ceea ce este în el.
De la lecţie de pregătire pentru Convenţia Arava , 1/30/14

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala | Add Comment/Ask Question→

 

Pregătire pentru Convenţia Integrală: Două Contrarii (Legea Echivalenţei De Formă)

Legea fundamentală a realităţii este legea echivalenţei de formă. Conform legii echivalenţei de formă, fiinţa a fost creată ca ceva din nimic şi a fost creată din realitatea a ceva din ceva.

Aceşti doi poli – ceva din nimic şi ceva din ceva – sunt total opuşi în realitatea noastră. Cu toate astea, în planul Creatorului care este deasupra acestei realităţi, aceşti poli sunt conectaţi într-unul singur.

Ca rezultat, legea echivalenţei de formă obligă creaţia să caute unitatea până când va revela independent gândul creaţiei, unde totul este unificat.

Prin obţinerea ”boabei de zmeură” şi a importanţei scopului, vedem că nu suntem în stare să atingem conceptul de unitate. Ne lipsesc forţele interioare pentru a ne concentra gândurile şi eforturile pentru a dărui, pentru Creator.

Vrem să verificăm cu exactitate aceste două concepte: a dărui şi Creatorul. Asta înseamnă să ne imaginăm Creatorul ca fiind calitatea dăruirii. Dar calitatea dăruirii poate fi revelată doar dacă este îmbrăcată  în dorinţa de a primi. În alte cuvinte, noi descoperim Creatorul doar în materia pe care El a creat-o.

Când este revelată în cineva, calitatea dăruirii îndreaptă acţiunile şi gândurile sale. Asta înseamnă faptul că Creatorul este „îmbrăcat” în acea persoană, în calităţile sale, şi atunci acţionează ca dăruire.

Această formă este denumită Creator. Doar atunci când ne vom vedea pe noi şi pe Creator îmbrăcat în noi, vom putea să revelăm Creatorul.

De fapt ne putem vedea pe noi tot timpul. Când ne uităm la lume, ne vedem de asemenea  pe noi, cu toate că ne vedem în forma opusă, dar suntem tot noi.  Aşadar, conform revelării calităţii de dăruire, o vom vedea cum este îmbrăcată în întreaga lume. Descoperim că atributul dăruirii domină lumea iar această formă este denumită Shechina (Divinitate).

Aşa înţelegem noi de ce trebuie să ne forţăm atunci când trebuie să ne facem griji pentru mediul exterior.  Ne putem ridica până la revelarea Creatorului şi să atingem unitatea cu Creatorul prin „balonul de zmeură”, doar în măsura în care descoperim calitatea dăruirii în întreaga lume.

Lumea devine vasul nostru, întreaga realitate devine vasul, sufletul meu, tot ceea ce îmi este extern sunt eu de fapt. Dar privesc din afară pentru a descoperi calitatea dăruirii mai clar, de 620 de ori mai puternic, pentru a amplifica sentimentul de Nefesh de Nefesh în lumea Ein Sof (Infinitul) deasupra puterii forţelor impure. Aşa încep să înţeleg că întreaga lume a fost destinată pentru mine, pentru munca mea.

Trebuie să recunoaştem şi să înţelegem că forţele de separare sunt necesare şi trebuie să le înţelegem corect. Intrăm într-o stare în care acceptăm sentimentul de respingere ca fiind linia stânga. De aici, din linia stângă, a respingerii, linia dreaptă este chemată prin forţa grupului. Nu vedem asta ca un obstacol ci ca o oportunitate de a conecta cele două linii şi de crea linia de mijloc cu scopul de a avansa şi mai mult spre Creator.

Pregătire pentru Convenţia Integrală, Nouă Etape pe drumul către Unitate, Punctul 5.

Filed under: Congrese, Educatie integrala | Add Comment/Ask Question→

 

Înălţarea Inimii pe Căile Creatorului.

Pentru a atinge unitatea adevărată, noi trebuie să atragem Lumina care Reformează. Este posibil să o atragem doar dacă respectăm măreția scopului, a grupului, a prietenilor și a forței superioare care are grijă de noi și spre care ne îndreptăm. Așa ajungem să relaţionăm cu Divinitatea.

Atunci când obținem unitatea, noi acționăm împreună ca trupele de comando (ca acelea din lumea noastră care se unesc în grupuri) și din acest punct începem să avem aspiraţii din ce în ce mai mari către Creator. Ca să ajungem la Creator trebuie să creştem importanța pe care o dăm nouă.

Nu există o altă șansă, și asta nu pentru că vrem să fim cu nasu pe sus şi aroganţi în faţa celorlalți, ci pentru că e necesar. Avem nevoie de forţe pentru a ne conecta și mai adânc, avem nevoie de un stimul care să ne dea energie și dorințe urgente pentru compromisuri și unitate.

De unde luăm toți acești stimuli? Răspunsul este „înălţarea inimii pe căile Creatorului.” Asta înseamnă că trebuie să ne ridicăm desupra tuturor, cu siguranță nu deasupra grupului, ci deasupra întregii lumi, deasupa tuturor timpurilor și generaţiilor. Trebuie să fim mândri că suntem pionierii, ultima generație care construiește drumul pentru întreaga umanitate. Trebuie să dezvoltăm mândria de grup, o mândrie pozitivă și cu scop.

Această mândrie trebuie creată cu forța; Nu sunt mulțumit de ea și nici nu sunt din toată inima mândru. Doar că nu am altă șansa decât să măresc această mândrie.  Este mult de lucru aici.

Ar trebui să ne uităm după oportunităţi de a maximiza și a întări garanţia reciprocă. De unde am putea lua „apetitul” pentru asta? Ca o regulă, apetitul pentru garanţia reciprocă vine de la un mediu înconjurător lărgit. Pentru asta trebuie să muncim cu exactitate la importanța conştientizării diferenţei dintre un mediu înconjurător și un mediu înconjurător lărgit.

Cu alte cuvinte, lucrăm în grup și creştem importanța grupului deasupra fiecăruia din noi. După asta, trebuie să creştem importanța grupului deasupra unui mediu înconjurător mai extern.  Doar atunci putem să integrăm dorinţele umanităţii și să întărim garanţia reciprocă.

Nu putem întări garanţia reciprocă dacă ne închidem în grup. Este posibilă garanţia reciprocă doar dacă conectăm vasele externe și deschidem vasele interne. „Nebunul își pune mâinile pe piept și nu face nimic”; și aici nu vorbim despre cineva care nu face nimic ci despre cineva căruia nu-i păsa să își extindă vasele (Kelim). De aceea este un nebun.

Filed under: Educatie integrala | Add Comment/Ask Question→